Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Abordare juridico-penala si criminologica a infractiunilor contra vietii savarsite din culpa


Abordare juridico-penala si criminologica a infractiunilor contra vietii savarsite din culpa




Abordare juridico-penala si criminologica a infractiunilor contra vietii savarsite din culpa

In codul penal roman in categoria infractiunilor contra vietii persoanei sunt incluse infractiunile de omor (simplu, calificat sau deosebit de grav), pruncuciderea, uciderea din culpa si determinarea sau inlesnirea sinuciderii. O prima chestiune, este legata de faptul daca dreptul la viata al persoanei este un drept absolut si indisponibil.

Este acceptat de toata lumea ca viata omului se bucura de protectie penala indiferent de capacitatea de a trai, indiferent de speranta de viata sau de interesul de a trai, indiferent de varsta persoanei sau starea sa de sanatate. Consecinta practica a faptului ca acest drept nu ar fi unul absolut, ar fi aceea ca in anumite imprejurari acest drept ar putea fi incalcat, spre exemplu in cazul pedepsei capitale. Toti autorii accepta ca acest drept este absolut dar trebuie pusa in discutie si ipoteza in care acest drept este incalcat, de exemplu in cazul uciderilor comise in timp de razboi.




Daca acest drept ar fi unul absolut atunci nu ar putea fi incalcat in nici o imprejurare. In realitate desi de dorit o astfel de interpretare, ea este uneori limitata la situatia de principiu, adica in principiu dreptul la viata este unul absolut dar in anumite situatii speciale se poate deroga de la acest caracter absolut al dreptului. Nu lipsit de interes este si situatia eutanasiei pasive cand medicul decide ca nu ar nici un sens sa mai lupte prin orice mijloace pentru salvarea vietii deoarece decesul este inevitabil.

O a doua chestiune este aceea de a stabili daca este un drept indisponibil sau nu. In situatia in care este incriminata eutanasia nu se poate vorbi de un drept disponibil al persoanei pentru ca desi ea isi da acordul cu privire la uciderea sa consimtamantul sau nu are valoarea unei cauze justificative. O a treia chestiune ce trebuie solutionata este aceea de a stabili de cand incepe viata unei persoane si cand se termina, pentru ca aceste infractiuni pot fi comise doar impotriva unei persoane in viata.

In ceea ce priveste momentul initial din care se considera ca o persoana este in viata in dreptul penal exista doua conceptii. Intr-o conceptie mai veche se considera ca un om este in viata din momentul in care fatul dupa nastere a respirat, dovada fiind existenta a aerului in plamani. In conceptia actuala majoritara in doctrina europeana si romana se considera ca o persoana este in viata din momentul inceperii procesului biologic al nasterii. Acest moment este reprezentat de inceperea durerilor nasterii, indiferent daca acest proces se declanseaza natural sau este declansat medicamentos.

Plecand de la aceasta conceptie trebuie delimitat omorul de intreruperea cursului sarcinii. Elementul nodal in aceasta discutie este obiectul material al infractiunii. Daca e vorba de o fiinta umana atunci s-a comis un omor sau ucidere din culpa, daca dimpotriva obiectul material este fatul sau produsul de conceptie atunci fapta intra sub incidenta textului care incrimineaza intreruperea cursului sarcinii. Cum se califica fapta gravidei care desfasurand activitati riscante, mers pe bicicleta, calarie sau ridicat greutati mari si declanseaza prematur procesul nasterii cu consecinta pierderii sarcinii, poate fi calificata ca o fapta de ucidere din culpa? Nu, deoarece intreruperea cursului sarcinii din culpa nu este incriminata. Cum se califica fapta medicului care in procesul nasterii din cauza culpei medicale produce moartea copilului? Ucidere din culpa deoarece fapta este comisa asupra unei persoane in viata. Cum se califica fapta celui care ucide ulterior un copil nascut prematur ca urmare a unor manopere avortive? Intrerupere a cursului sarcinii in concurs cu omor calificat. Cum se califica fapta medicului care in stadiul prenatal administreaza gresit un medicament care afecteaza copilul dupa nastere ducand la decesul acestuia dupa nastere? – toate sunt calificate drept ucidere din culpa.

Exista discutii doctrinare legate chiar de o posibila anticipare a momentului in care o persoana se considera in viata. A se vedea decizia Curtii de apel franceze care a condamnat un sofer pentru un concurs de infractiuni ( vatamare corporala fata de femeia gravida in luna a 8-a, victima a unui accident si uciderea din culpa fata de fatul acesteia, inca nenascut, decedat ca urmare a accidentului).

In ceea ce priveste momentul final se considera ca o persoana este decedata atunci cand activitatea cerebrala a incetat. Astfel cel care se afla in stare de agonie sau moarte clinica posibil reversibila este considerata o persoana in viata. Cum se califica fapta medicului care constata ca nu mai exista activitate cerebrala la victima unui accident si decide deconectarea de la aparate desi inima si plamanii acestuia mai functionau cu scopul de ai recolta rinichii necesari unui alt pacient? Fapta nu e comisa impotriva vietii unei persoane. Care este momentul mortii unui nou nascut anencefal (copil lipsit de creier mare)? In lipsa altor posibilitati de apreciere se considera ca momentul mortii este cel in care a incetat inima si nu mai respira. Infractiunile contra vietii au ca obiect juridic viata persoanei iar ca obiect material corpul acesteia. Subiectul pasiv este persoana ucisa.

Infractiunile contra persoanei au cateva caracteristici care le deosebesc, substantial, de faptele ilicit penale grupate in alte categorii. Intr-un prim rand, este de retinut ca prin asemenea manifestari se atenteaza la existenta ori integralitatea unor atribute esentiale individului, atribute carora le corespund, in sistemul dreptului, tot atatea drepturi fundamentale ale omului – dreptul la viata, la integritate corporala si sanatate, precum si la libertate. Legatura absolut interdependenta dintre atributele esentiale individului si insasi fiinta si conditia sa umana, confera acestor atribute continutul si dimensiunile unor autentice si de mare insemnatate valori sociale. Asadar, vom remarca, intr-un al doilea rand, ca prin faptele de aceasta natura este amenintata sau afectata chiar fiinta umana, si nu numai la nivel individual, ci si, in egala masura, la nivel social. Este si ratiunea pentru care societatea este interesata, alaturi de individ, sa puna astfel de fapte, prin intermediul sistemului dreptului, sub un regim care sa asigure profilaxia si caracterul punitiv.

In sfarsit, o a treia caracteristica rezida in modalitatile preponderent violente prin care actioneaza autorii infractiunilor contra persoanei, modalitati care, dincolo de rezultatul concret produs, sunt de natura a provoca celorlalti indivizi stari emotionale, stari de neliniste, de insecuritate personala, daunatoare desfasurarii normale a vietii sociale.

Codul penal[1] incrimineaza faptele privitoare la viata si integritatea corporala in raport de calitatea subiectului, gravitatea urmarilor, motivul si modul in care au fost comise. Dreptul la viata si sanatate este aparat atat prin Constitutie, cat si prin legea penala. Viata constituie bunul cel mai de pret al persoanei, fara de care nu pot fi concepute nici celelalte atribute ale acesteia – integritatea corporala, sanatatea, inviolabilitatea sexuala, libertatea, onoarea si demnitatea. Atentatele contra vietii persoanei pun in pericol nu numai existenta individului izolat, dar si a intregii societati. Nu este posibila desfasurarea normala a relatiilor sociale fara ocrotirea vietii persoanei. De aceea, apararea acestor valori sociale constituie una dintre indatoririle supreme ale fiecarui stat.





Pe primul loc in ceea ce priveste importanta drepturilor politice, civile, sociale, si economice, s-ar situa drepturile civile si apoi cele politice, pentru ca acestea cuprind dreptul la viata, la securitatea persoanei si libertatea individului – pe de o parte, dar si dreptul de a participa la conducerea treburilor publice – pe de alta parte, acestea fiind drepturile esentiale pentru dezvoltarea complexa a personalitatii umane si pentru realizarea celorlalte drepturi de natura economica, sociala si culturala[3]. Nu s-a neglijat insa nici rolul preponderent al drepturilor economice, sociale si culturale, intrucat acestea sunt acelea care asigura conditiile materiale necesare existentei fiintei umane.

Dreptul la viata, la inviolabilitatea persoanei sunt drepturi civile si sunt consacrate si in urmatoarele acte: Declaratia Universala a Drepturilor Omului (din 1948), in art.3 stipuleaza: „orice om are dreptul la viata, libertate si inviolabilitatea persoanei”; Pactul privind drepturile economice, sociale si culturale (din 1966), in art.6 stipuleaza ca „dreptul la viata este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viata in mod arbitrar”; Conventia Europeana pentru protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale (din 1950), stipuleaza in art.2 dreptul la viata[4]; Conventia cu privire la drepturile copilului (din 1986); Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei (din 1979). Toate aceste acte internationale atesta importanta existentei unor mecanisme juridice la nivel mondial pentru garantarea si apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei. Astfel, actele internationale devin obligatorii pentru procesul de elaborare a legislatiei interne a statelor, numai in masura in care aceste state le-au ratificat. Apararea drepturilor omului pune in sarcina organizatiilor internationale obligatia proclamarii lor. Prin consacrarea pe plan international a conceptului de „drepturi ale omului”, s-a urmarit nu numai proclamarea si darea lor unei noi dimensiuni, ci si instituirea unui sistem de control international asupra modului in care statele se achita de obligatiile de respectare, garantare a drepturilor si libertatilor fixate atat in actele internationale, cat si in legislatia lor interna, iar incalcarile prealabile sanctionandu-se corespunzator. Potrivit Dictionarului de terminologie de drept international, expresia „drepturile omului” desemneaza un ansamblu de prerogative bazate pe demnitatea persoanei umane a caror respectare se intelege a fi promovata in folosul tuturor oamenilor .

Atat societatea romaneasca, cat si cea moldoveneasca, plateste un tribut greu infractionalitatii care aduce atingere vietii, deoarece continuu sunt curmate vietile a numeroase persoane. O succinta trecere in revista a datelor statistice privind evolutia criminalitatii, a infractiunilor contra vietii inregistrate in Republica Moldova, precum si a celor din perioada post-totalitara a Romaniei, sunt suficiente pentru a ridica serioase semne de intrebare privind ocrotirea vietii in societatea actuala. Se stie ca violenta este un indiciu asupra crizei unei societati, o dovada a faptului ca ea nu mai ofera modele viabile membrilor sai, ori nu mai reuseste sa-si impuna valorile si sa-si faca respectate normele.

Potrivit Biroului National de Statistica Moldova, intre anii 2004-2007 s-au inregistrat de catre Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generala, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei, Serviciul Vamal, Serviciul de Informatii si Securitate un numar total de infractiunii, astfel: in anul 2004 – 28846 infractiuni; in anul 2005 – 27595 infractiuni; in anul 2006 – 24767 infractiuni; in anul 2007 – 24362 infractiuni.

Din numarul de infractiuni inregistrate in anul 2007, 63,3% au avut loc in localitatile urbane, din numarul infractiunilor inregistrate la 10.000 de locuitori, 65 de infractiuni au fost crime. Un nivel inalt al acestui indicator a fost inregistrat in municipiul Balti – 107 crime (numarul depaseste nivelul acestui indicator pe tara de 1,6 ori), in municipiul Chisinau si in Raionul Basarabeasca – cate 97 crime (de cate 1,4 ori).

In perioada analizata, 30,9% din numarul total de infractiuni inregistrate revin celor grave (in anul 2004 – 65,7%, in anul 2005 – 65%, in anul 2006 – 52%). Din totalul infractiunilor grave, 8% au constituit infractiunile exceptional de grave si deosebit de grave. Cele mai multe infractiuni grave au fost savarsite in Chisinau si Balti, raioanele Cahul, Ungheni, Straseni, Orhei, Ialoveni, Hincesti si Causeni. In anul 2007 au fost comise 5.800 de crime, in urma carora au decedat 564 persoane. Principalele cauze de deces fiind omorurile – 30,8% si vatamarile intentionate – 10,2%. Din numarul total de infractiuni inregistrate in anul 2005, in anul 2006 respectiv in anul 2007, 1709, 1576, respectiv 1685 reprezinta infractiuni contra vietii si sanatatii persoanei. In contextul descresterii numarului total de infractiuni, raman a fi in crestere infractiunile privind viata sexuala (8,7%), infractiunile contra vietii si sanatatii persoanei (6,9%), cele contra sanatatii publice si convietuirii sociale (2,9%). Totodata, s-a micsorat numarul infractiunilor inregistrate contra patrimoniului. Cea mai mare pondere in totalul infractiunilor contra patrimoniului revine furturilor (in anul 2005 – 41,7%, in anul 2006 – 38,0% si in anul 2007–39,9%).



Din numarul total de infractiuni inregistrate, cele mai multe sunt savarsite de persoane in varsta, apte de munca si fara ocupatie, care anterior a mai savarsit infractiuni. Multe dintre infractiuni sunt savarsite de minori sau cu participarea acestora. In numarul persoanelor culpabile de savarsirea crimelor, 59% revin tinerilor in varsta de pana la 30 ani. La savarsirea crimelor au participat 341 elevi ai scolilor si liceelor, 87 studenti ai institutiilor de invatamant superior si mediu de specialitate. In anul 2007 au fost relevate 15.300 de persoane care au comis crime, cu 12% mai putin comparativ cu anul 2006. Cu toate ca numarul femeilor care au savarsit crime este in descrestere, ponderea lor in totalul persoanelor care au comis crime se mentine constanta (peste 12,0%). Comparativ cu anul 2005 numarul minorilor care au savarsit crime s-a redus cu 797 persoane, practic fiecare a opta persoana care a comis crime este minora (11,9%).

Anual peste o mie de persoane comit crime repetat, iar comparativ cu anul 2005 numarul acestora a diminuat cu 450 persoane. Ramane a fi in crestere ponderea persoanelor care au comis crime pentru prima data (92,8%) si a persoanelor in varsta, apte de munca si fara ocupatie (78,5%). In instantele judecatoresti cu pronuntarea sentintei au fost examinate 12.825 dosare, cu 630 dosare mai putin comparativ cu anul 2006.

Din statisticile Inspectoratului General al Politiei Romane raportate la 100.000 de locuitori, rezulta o crestere de ansamblu care ar putea fi considerata spectaculoasa daca nu ar fi tragica. In raport cu anul 1989, se constata o crestere masiva a infractiunilor contra vietii, chiar fara luarea in considerare a cauzelor ramase cu autori nedescoperiti. In ce priveste persoana infractorilor trimisi in judecata, datele statistice evidentiaza ca, intre 1990 si 1997, au fost trimise in judecata 24.360 persoane pentru infractiuni contra vietii. Din totalul celor trimisi in judecata 22.618 sunt barbati si 1.742 sunt femei, iar 483 inculpati erau minori la data trimiterii lor in judecata. Din totalul inculpatilor, 541 nu au niciun fel de pregatire scolara, 20.452 aveau studii medii si numai 319 au avut studii superioare. Influenta alcoolului a fost constatata la 3.682 inculpati din totalul celor trimisi in judecata. Inspectoratului General al Politiei Romane atrage atentia asupra faptului ca, din infractiunile savarsite sub influenta alcoolului 1.846 de inculpati au comis infractiuni de omor si tentativa de omor, iar restul, infractiuni de ucidere din culpa. Un numar mare de inculpati - 6.560, au avut antecedente penale, iar dintre acestia 1.492 au fost recidivisti.

Incercand unele generalitati asupra cauzelor infractiunilor contra vietii este de observat ca, in majoritatea cazurilor aceste infractiuni sunt comise de indivizi care si-au pierdut simtul uman, sunt dominati de mentalitati profund retrograde, de conceptii suburbane, primitive si josnice, devenind elemente inadaptate, ale caror structuri psihologice si etice proiecteaza rasturnat valorile sociale, manifestand o desavarsita insensibilitate, cel mai adesea unita cu o imbecilizare intelectuala, cu o mumificare sufleteasca, cu trasaturi esentialmente dizarmonice, cu tendinte impulsive, agresive, obsesive, paranoice sau chiar schizoide, ori cu sugestibilitate exacerbata. Majoritatea teoriilor care trateaza etiologia faptelor contra vietii utilizeaza conceptul de 'personalitate criminala' ca baza teoretica a explicarii acestui tip de comportament.

Referindu-ne la societatea actuala din Romania observam ca, incepand cu anul 1990, criminalitatea contra vietii in tara noastra isi are cauze si motivatii strans legate de perioada de criza pe care o traversam. Prima dintre cauze este specifica evenimentelor revolutionare in general si rezida in declansarea unei stari de anomie de ansamblu, cu consecinte greu de evaluat pe termen mediu si lung. Starea de anomie, inteleasa ca o stare de anormalitate sociala determinata de crize de amploare, determina o devalorizare a sistemului de norme si valori care par sa apartina unei epoci trecute.

Aceasta situatie a condus la o diminuare considerabila a respectului fata de lege si fata de institutiile insarcinate cu impunerea acesteia. Starea de timorare a reprezentantilor acestor institutii a incurajat in buna masura un val infractional multidimensionat. Lipsa lor de reactie a permis crearea unei false imagini asupra drepturilor si obligatiilor indivizilor certati cu normele morale si legale, care si-au imaginat ca democratia permite orice si ca pot scapa nepedepsiti pentru faptele lor antisociale. O alta cauza a fost lipsa de reactie a factorilor de putere in cazul unor tensiuni sociale, politice si economice, fapt care a permis initierea, desfasurarea si amplificarea unor conflicte majore, soldate cu morti si raniti. Avem in vedere conflictele politice mutate in strada, cele interetnice, precum si conflictele economice grave (cum ar fi mineriadele). De asemenea, trebuie luate in considerare deciziile eronate ale factorilor de putere in materia detensionarii si anihilarii unor conflicte majore previzibile (evenimentele petrecute in perioada 13-15 iunie 1990, ori cele de la Targu Mures din martie 1991), precum si adoptarea unor legi insuficient de clare (cum ar fi „Legea fondului funciar”), a caror punere in aplicare au creat, si continua sa genereze, conflicte interpersonale soldate cu victime omenesti.

Tot la nivelul ansamblului social postrevolutionar se remarca aparitia unei cauzalitati economice din ce in ce mai pronuntate, determinate – pe de o parte – de 'furia devastatoare' a goanei dupa o imbogatire rapida, iar pe de alta parte – de lipsa efectiva a mijloacelor de trai in anumite cazuri. Aceasta situatie are toate sansele sa se adanceasca in cazul unei deteriorari mai grave a nivelului de trai. Alte cauze ale infractiunilor savarsite cu violenta sunt de ordin individual (alcoolismul, conflictele interpersonale, faptul ca majoritatea provin din familii dezbinate, etc.), dar si acestea se manifesta pe fundalul etiologiei generate de evolutia ansamblului social. Este interesanta si dinamica infractiunilor contra vietii la nivel mondial. Se stie ca in ultimii ani, aceasta problema a devenit extrem de ingrijoratoare pentru autoritatile din intregul Occident, prin amplificarea si intensificarea actelor de violenta, in special a omorului in scop de jaf, exercitate de grupuri organizate si armate, impotriva unor necunoscuti.

Omuciderile si celelalte infractiuni contra vietii, au crescut procentual in ultimii ani, in marea majoritate a tarilor occidentale, in proportii mult mai ridicate decat a crescut rata medie a populatiei, in anul 1992 fiind comise in S.U.A. un numar de 12.000 de omoruri, iar statisticile nationale ale majoritatii tarilor occidentale reflecta participarea, din ce in ce mai masiva, a minorilor la criminalitatea care vizeaza viata persoanei.



Exista o stransa si nemijlocita relatie intre savarsirea infractiunilor contra vietii si consumul de alcool si de stupefiante mai cu seama la tineri – reprezentand pentru cei care se drogheaza mijlocul la care recurg in mod disperat, pentru procurarea banilor necesari consumului costisitor de stupefiante. Cresterea fara precedent a criminalitatii din acest domeniu este, mai recent, alimentata si de proliferarea diverselor secte religioase. Este de retinut ca, prin asemenea manifestari se atenteaza la existenta ori integralitatea unor atribute esentiale individului, atribute carora le corespund, in sistemul dreptului, tot atatea drepturi fundamentale ale omului - dreptul la viata, la integritatea corporala si sanatate.

Legatura absolut interdependenta dintre atributele esentiale individului si insasi fiinta si conditia sa umana, confera acestor atribute continutul si dimensiunile unor autentice si de mare insemnatate valori sociale. Asadar, vom remarca in al doilea rand, ca prin faptele de aceasta natura este amenintata sau afectata chiar fiinta umana, si nu numai la nivel individual, ci si in egala masura, la nivel social. Este si ratiunea pentru care societatea este interesata, alaturi de individ, sa puna astfel de fapte, prin intermediul sistemului dreptului, sub un regim care sa asigure profilaxia si caracterul punitiv.

In sfarsit, o a treia caracteristica rezida in modalitatile preponderant violente prin care actioneaza autorii infractiunilor contra persoanei, modalitati care, dincolo de rezultatul concret produs, sunt de natura a provoca celorlalti indivizi stari emotionale, stari de neliniste, de insecuritate personala, daunatore desfasurarii normale a vietii sociale. Investigatiile crimino-logice au pus in evidenta o gama larga si diversa de factori cu valoare etiologica in aparitia manifestarilor agresive indreptate impotriva persoanei, factori clasificati in doua categorii, in raport cu locul de formare a lor – in interiorul sau exteriorul individului. In randul factoriilor endogeni s-au retinut: calitatea (nivelul) formarii educationale si a dezvoltarii intelective, felul temperamentului, conceptia asupra moralei, conditia biologica (un rol insemnat in cadrul acesteia fiind jucat de afectiunile psihice, dobandite sau genetice).

Intre factorii exogeni s-au incriminat: standardul de viata socioeconomic, mediul ambient, gradul de civilizatie, plagile sociale (in care alcoolismul, drogurile, si, mai de curand, extinderea metodei de “lichidare dura a conturilor” in pegra societatii) detin o insemnata pondere. Acesti factori au fost remarcati datorita frecventei si importantei lor capacitati de a conditiona ori determina comiterea unor astfel de fapte, dar este de subliniat ca, daca fiecare in parte are aptitudinea de a constitui sursa de declansare a manifestarilor agresive impotriva persoanei, cel mai adesea ei sunt decelati intr-o nociva asociere si implinire.

Infractiunile contra vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanei, ocupa an de an, din punct de vedere numeric, locul al doilea in tabloul manifestarilor infractionale. Ceea ce ingrijoreaza nu este in special numarul, ci mai ales incarcatura de pericol social intrinseca a acestor infractiuni.



A. Boroi, Infractiuni contra vietii, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1996, pag. 13-15.

I. Suceava, I., Marcu V., Gheorghe C., Omul si drepturile sale. Drepturile omului si dreptul umanitar in tratate si legi, Bucuresti, Ministerul de Interne Roman, 1991, pag. 111.

Ibidem.

Republica Moldova a ratificat Conventia si protocoalele nr. 1-8 si 11, prin Hotararea Parlamentului nr. 1298 din 24.07.1997 publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 54-55/21.08.1997.

A. Borodac, op.cit., pag. 47-48.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate