Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Omuciderea


Omuciderea




Omuciderea 

4. Caracterizare generala a infractiunilor de omucidere. Sunt cuprinse in aceasta sectiune infractiunile contra vietii, deci acele infractiuni care au ca obiect viata persoanei. Ele constau in genere in actiuni sau inactiuni indreptate impotriva persoanei si care au ca rezultat moartea acesteia, deci sunt, obiectiv, actiuni sau inactiuni de ucidere a unei persoane, de unde si denumirea pe care o au, aceea de omucideri.

Cadrul dispozitiilor incriminatoare din aceasta sectiune este format din 6 incriminari: omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea, uciderea din culpa si determinarea sau inlesnirea sinuciderii.

Caracteristica principala a acestor incriminari este ca ele au ca obiect juridic comun viata fiintei umane, ca valoare suprema si relatiile sociale a caror desfasurare normala nu poate fi conceputa fara aprarea dreptului fundamental al omului la viata. Acest drept are caracter absolut, el apartine fiecarei persoane si este opozabil tuturor, in sensul ca toti ceilalti membri ai societatii sunt tinuti sa respecte acest drept, adica sa se abtina de la orice actiune sau sa indeplineasca orice actiune pentru a evita orice atingere adusa acestui drept.




Faptul ca infractiunile de omucidere au ca obiect viata omului le confera acestora un profil specific in cadrul fenomenului infractional, atrage asupra lor atentia intregului grup social, sensibilizeaza totdeauna constiinta colectiva, opinia publica. Ele prezinta, in variantele lor grave, cel mai inalt grad de pericol social.

Dreptul la viata omului se naste din momentul existentei sale ca atare, adica din momentul nasterii sale, cand incepe existenta lui independenta de corpul mamei. Odata aparuta, in acest inteles, viata constituie obiect de ocrotire pana in momentul incetarii acesteia, adica pana in momentul producerii fenomenului natural al mortii. Cum insa moartea este un proces, se pune problema de a cunoaste care este momentul ultim al vietii omului. Se admite ca procesul mortii incepe in momentul mortii clinice, determinata de incetarea functiilor aparatului respirator si aparatului circulator si se termina in momentul mortii biologice, cand inceteaza activitatea cerebrala.[1] In general, se admite ca important este nu momentul mortii unor celule sau organe ale corpului, ci certitudinea ca procesul mortii este ireversibil.

Prin continutul lor obiectiv, infractiunile de omucidere reprezinta actiuni sau inactiuni care, cu exceptia eterminarii sau inlesnirii sinuciderii, au ca urmare imediata moartea unei persoane.

Sub aspect subiectiv, toate incriminarile, cu exceptia uciderii din culpa, se refera la omucideri intentionate, ca cele mai periculoase infractiuni contra vietii. Includerea printre aceste incriminari a uciderii din culpa se explica tocmai prin gravitatea deosebita a faptei.




Dar in pofida gravitatii faptelor de omucidere, legiuitorul a prevazut pedepsirea tentativei numai la cele trei variante ale omorului, avand in vedere ca, in celelalte cazuri, tentativa fie ca nu este posibila, fie ca nu prezinta gradul de pericol social necesar pentru aceasta sanctionare.

Alte trasaturi caracteristice omuciderilor vor fi examinate cu ocazia cercetarii fiecarei incriminari in parte.



Vezi, in acest sens, Legea nr. 2 din 8 ianuarie 1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 8 din 13 ian.1998) care, in art.1 alin. (4), prevede ca prin donator se intelege „subiectul in viata sau subiectul in stare de moarte cerebrala“.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate