Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Renuntarea la succesiune


Renuntarea la succesiune




Renuntarea la succesiune

Renuntarea la mostenire este manifestarea unilaterala, solemna si expresa de vointa a succesibilului in sensul ca nu intelege (renunta) sa-si consolideze drepturile sale la mostenire pe care vocatia sa succesorala i le confera. Dreptul de a renunta la mostenire apartine tuturor mostenitorilor, rezervatari sau nerezervatari, legali sau testamentari. Ea este reglementata de art. 695-703 C. civ.




Conditii de valabilitate pentru renuntarea la mostenire

a. Conditii de forma. Asa cum rezulta din chiar definitia data renuntarii la mostenire, ea este un act juridic solemn. Potrivit art. 76 alin. (3) si (4) din Legea nr. 36/1995, art. 45 si art. 80 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995, renuntarea se face prin declaratie scrisa data in fata notarului public care se inscrie in registrul special pentru renuntari la succesiune tinut la notarul public desemnat din circumscriptia judecatoriei unde defunctul a avut ultimul domiciliu. Notarul consemneaza declaratia de renuntare in incheierea pe care o intocmeste la fiecare termen sau renuntarea poate fi consemnata si in certificatul de mostenitor, avand forta probanta pana la inscrierea in fals . Declaratia de renuntare se poate da si in fata altui notar decat cel la care se afla registrul special pentru renuntari, dar, in acest caz, declaratia va fi trimisa notarului competent teritorial [art. 80 alin. (2) din Regulament]. S-a admis ca renuntarea este valabila daca s-a facut in fata instantei judecatoresti consemnata in incheiere si trimisa apoi notarului competent pentru inscriere in registrul special pentru renuntari . Renuntarea la mostenire se poate face personal sau prin mandatar cu procura speciala. Nerespectarea acestor conditii de forma cerute de lege se sanctioneaza cu nulitatea absoluta . Astfel, nu sunt valabile renuntarea verbala la mostenire sau cea facuta printr-un act sub semnatura privata. Odata constatata nulitatea renuntarii succesibilul redobandeste dreptul de optiune succesorala care poate fi exercitat, in termenul de prescriptie, dupa propria vointa a acestuia. Nulitatea renuntarii nu echivaleaza insa cu acceptarea mostenirii.

Inscrierea declaratiei de renuntare la mostenire in registrul special de renuntari nu este o conditie de validitate a declaratiei ci una de opozabilitate, asa cum rezulta din art. 80 alin. (1) din Regulament . Asadar, odata data declaratia de renuntare poate fi opusa renuntatorului de catre comostenitori sau de catre mostenitorii subsecventi, fara ca renuntatorul sa poata invoca neinscrierea ei in registrul special. Mostenitorul renuntator poate insa retracta renuntarea in conditiile art. 701 C. civ., adica daca nu a expirat termenul de prescriptie de sase luni, iar ceilalti mostenitori nu au acceptat mostenirea intre timp. In schimb renun-tarea neinscrisa in registrul special de renuntatori nu va putea fi invocata fata de tertul de buna-credinta care a contractat cu succesibilul renuntator. Dimpotriva, incheierea actului de dispozitie cu privire la bunul succesoral poate fi invocata ca act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibil

b. Conditii speciale de fond. Renuntarea la mostenire este un act juridic expres si nu poate fi exercitata tacit, intrucat nu poate fi dedusa din fapte materiale sau acte juridice conexe, ca acceptarea tacita . Lasarea bunurilor succesorale, de pilda, in folosinta altor mostenitori nu semnifica renuntarea la mostenire . Neacceptarea mostenirii in termenul de prescriptie nu echivaleaza cu renuntarea la mostenire intrucat, asa cum am aratat mai sus, prin neacceptarea mostenirii succesibilii raman straini de mostenire prin stingerea titlului de mostenitor, pe cand in cazul renuntarii, cel care a renuntat este considerat ca n-a fost niciodata mostenitor

Intrucat in practica judecatoreasca s-au constatat conventii incheiate intre mostenitori, in sensul ca unii dintre ei au renuntat la mostenire in favoarea altora sau, uneori, s-au obligat sa renunte, cu titlu oneros, la mostenire, doctrina a cautat sa raspunda la intrebarea daca astfel de conventii au vreo eficienta sau nu. Evident, daca o astfel de conventie se incheie inainte de deschiderea succesiunii, ea apare ca un pact asupra unei succesiuni viitoare, fiind, asadar, lovita de nulitate absoluta (art. 702 si art. 965 C. civ.). Daca conventia s-a incheiat insa dupa deschiderea mostenirii, s-a spus ca aceasta este valabila, intrucat oricare dintre mostenitori se poate obliga fata de ceilalti sa renunte, astfel ca prin ea s-ar realiza chiar renuntarea la mostenire, care ar fi valabila si obligatorie intre partile contractante, dar inopozabila fata de terti . Acestor concluzii li s-au adus pe buna dreptate nuantari, in sensul ca, in principiu, astfel de conventii trebuie privite ca valabile caci nu aduc atingere ordinii publice sau bunelor moravuri; dar o astfel de conventie nu valoreaza insa renuntare la mostenire nici chiar in raporturile dintre parti, cata vreme renuntarea nu a fost facuta cu respectarea cerintelor legale, adica in fata notarului sau in fata instantei de judecata, cum am precizat mai sus. Asa fiind, daca succesibilul care s-a obligat sa renunte, accepta mostenirea, aceasta va fi valabila si irevocabila, doar ca succesibilul, parte in conventie, va raspunde contractual pentru neexecutarea obligatiei asumate. Daca succesibilul isi respecta obligatia si renunta la mostenire (cu respectarea conditiilor precizate), dar ceilalti nu-si respecta obligatiile asumate, el va putea sa le ceara executarea conventiei sau despagubiri, insa nu poate retracta renuntarea decat in conditiile art. 701 C. civ. Asadar, renuntarea si conventia sunt acte juridice de sine statatoare urmand fiecare regimul sau juridic specific.

Renuntarea la mostenire nu se poate face, evident, daca anterior s-a realizat acceptarea acesteia, fie expres, fie tacit, sau fortat sau sub beneficiu de inventar, intrucat acceptarea mostenirii este, asa cum am aratat, irevocabila. O renuntare la mostenire, ulterioara acceptarii, este, s-a precizat, lipsita de orice efect juridic

Renuntarea la mostenire, la fel ca si acceptarea este un act juridic indivizibil, in sensul ca nu se poate renunta la o parte din mostenire si accepta o alta parte a acesteia. Ea trebuie sa fie impersonala si cu titlu gratuit, adica pur abdicativa, caci renuntarea oneroasa in favoarea altui mostenitor este in realitate o acceptare a mostenirii urmata de actul de instrainare intre vii a drepturilor succesorale.

Asa cum am precizat mai sus, neindeplinirea conditiilor de forma si de fond ale renuntarii atrage dupa sine sanctiunea nulitatii acesteia. Actiunea poate fi promovata de orice persoana care justifica un interes legitim. Succesibilii renuntatorului nu se numara printre acestea intrucat la momentul renuntarii, neavand nici un drept actual asupra mostenirii, nu pot justifica nici un interes legitim in acest sens . Daca renuntatorul a decedat, ulterior renuntarii, succesorii sai nu pot, nici in aceasta ipoteza, ataca renuntarea intrucat ei nu pot mosteni decat acele drepturi care se afla in patrimoniul lui de cuius la data decesului si nu pe acelea care nu se regasesc in acest patrimoniu, chiar si din cauza renuntarii.

Efectele renuntarii la succesiune. Prin renuntare, potrivit art. 696 C. civ., eredele este considerat ca nu a fost niciodata erede. Vocatia succesibilului se desfiinteaza cu efect retroactiv, el fiind considerat strain de acea mostenire. Renuntarea este opozabila, asa cum am aratat mai sus, erga omnes, daca a fost inscrisa in registrul de renuntatori. Succesibilul neputand dobandi astfel drepturi succesorale, nu este tinut nici la indeplinirea vreunei obligatii succesorale. De aici decurg unele consecinte:





a) partea care i se cuvenea renuntatorului, activ si pasiv, va reveni prin acrescamant celorlalti mostenitori, legali sau testamentari, sau mostenitorilor subsecventi, potrivit regulilor devolutiunii legale sau testamentare a mostenirii. In doctrina s-a precizat ca desi art. 697 C. civ. prevede expres ca partea renuntatorului, daca este singur, trece la gradul urmator, in realitate ea nu va profita tuturor mostenitorilor acceptanti ci va produce efecte tinand seama, daca va fi cazul, de ordinea claselor de mostenitori, impartirea pe tulpini sau pe linii a mostenirii, de regulile care privesc impartirea mostenirii in cadrul celei de a doua clase mixte de mostenitori (intre ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati) sau de concursul dintre sotul supravietuitor si ceilalti mostenitori si de regulile devolutiei testamentare

b) renuntatorul nu poate fi reprezentat; in cazul in care a decedat, partea din mostenire la care ar fi avut dreptul netransmitandu-se la propriii mostenitori; descendentii sai pot veni la mostenire numai in nume propriu in conditiile legii (art. 698 C. civ.

c) drepturile, reale sau de creanta, stinse prin consolidare sau confuziune, in puterea legii, prin deschiderea mostenirii, ale defunctului fata de succesibilul renuntator sau ale acestuia fata de defunct, renasc prin efectul retroactiv al renuntarii;

d) renuntatorul beneficiar al unei donatii din partea defunctului nu are obligatia de a raporta donatia primita, indiferent de faptul daca donatia a fost facuta cu scutire de raport sau nu, putand pastra donatia, in limita cotitatii disponibile, daca exista mostenitori rezervatari acceptanti. Daca acestia cer reductiunea liberalitatilor excesive rezervatarul va fi tratat ca orice tert beneficiar al donatiei, chiar daca, in caz de acceptare a mostenirii, si renuntatorul era mostenitor rezervatar, putand cumula cotitatea disponibila cu rezerva;

e) in cazul in care renuntatorul era ruda in linie directa, ascendenta sau descendenta cu defunctul, prin renuntare pierde beneficiul sezinei. Actele de conservare sau de administrare provizorie, facute de catre succesibil inaintea renuntarii sunt insa mentinute, chiar daca renuntatorul nu avea calitatea de mostenitor sezinar . Daca insa, inainte de renuntare, succesibilul a facut acte din care se poate deduce intentia acceptarii tacite a mostenirii, renuntarea nu mai poate produce efecte, acceptarea fiind irevocabila;

f) creditorii personali ai succesibilului renuntator nu au dreptul sa urmareasca bunurile apartinand patrimoniului succesoral si nici creditorii succesiunii nu pot urmari bunurile succesibilului renuntator;

g) succesibilul renuntator nu are obligatia de a plati taxele succesorale.

Retractarea renuntarii. Desi, in principiu, renuntarea la mostenire, la fel ca si acceptarea, este un act juridic irevocabil, in mod exceptional legiuitorul prevede, prin art. 701 ca, in anumite conditii, ea poate fi retractata 18 .

Retractarea renuntarii se poate face cu indeplinirea urmatoarelor conditii:

a. Termenul de prescriptie pentru optiunea succesorala sa nu se fi implinit. Implinirea termenului de prescriptie se analizeaza concret in raport de succesibilul care isi retracteaza renuntarea, cu respectarea regulilor privind intreruperea, suspendarea prescriptiei etc. Prescrierea dreptului de optiune succesorala se poate invoca de orice persoana interesata, sau de catre instanta de judecata din oficiu si opereaza de drept.

b. Retractarea opereaza numai daca ceilalti mostenitori nu au acceptat succesiunea. Retractarea renuntarii nu este posibila, indiferent cand s-a produs acceptarea, inainte sau dupa actul de renuntare la mostenire si indiferent daca acceptarea a fost expresa, tacita, sau daca emana de la un coerede sau de la un mostenitor subsecvent, de la un mostenitor legal sau testamentar. Cu toate acestea, intrucat ratiunea care sta la baza retractarii renuntarii este evitarea vacantei succesorale, acceptarea legatului de catre legatarul cu titlu particular nu face imposibila retractarea renuntarii de catre mostenitorul universal sau cu titlu universal . Nici chiar acceptarea legatului cu titlu universal, daca vacanta succesorala se mentine pentru cealalta cota-parte din mostenire, nu impiedica retractarea renuntarii, daca retractantul are vocatie la acea cota succesorala

In raport cu drepturile statului la mostenirea vacanta retractarea este posibila pana la expirarea termenului de prescriptie, indiferent daca notarul, curatorul desemnat sau autoritatea administratiei publice, au intreprins unele masuri potrivit art. 73 alin. (3) si art. 75 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 si art. 77-78 din Regulament, intrucat constatarea vacantei succesorale are loc numai la expirarea termenului de prescriptie de 6 luni, prevazut de art. 700 C. civ.

c. Retractarea renuntarii, la fel ca si acceptarea pura si simpla, se poate realiza atat in forma expresa cat si tacita de vreme ce art. 701 C. civ. nu prevede anumite conditii de forma. Ba mai mult s-a precizat ca se admite chiar retractarea fortata, daca succesibilul renuntator savarseste acte ilicite din cele prevazute de art. 703 si art. 712 C. civ. mai inainte de a se fi implinit termenul de prescriptie sau ca alt succesibil sa fi acceptat mostenirea (art. 701 C. civ.




In ce priveste efectele retractarii renuntarii la mostenire se admite unanim ca succesibilul retractant devine mostenitor acceptant, dar exista controversa in privinta faptului daca acceptarea este pura si simpla sau succesibilul are posibilitatea sa accepte mostenirea, fie pur si simplu, fie sub beneficiu de inventar. Impartasim parerea ca succesibilul, daca a retractat renuntarea in conditiile legii, are posibilitatea sa accepte mostenirea pur si simplu si, de asemenea, sub beneficiu de inventar, cu exceptia situatiei in care retractarea s-a realizat prin acceptare fortata (art. 703 si art. 712 C. civ.), caz in care, in adevar acceptarea este socotita pura si simpla, chiar si pentru minori si pentru cei pusi sub interdictie, a caror acceptare este de principiu sub beneficiu de inventar (art. 19 din Decretul nr. 32/1954)

Retractarea renuntarii desi produce, la fel ca si acceptarea, efecte retroactive, prin art. 701 C. civ. se dispune ca retractarea nu poate aduce nici o vatamare drepturilor dobandite de catre terti asupra bunurilor succesiunii, fie prin prescriptie, fie prin acte valabile incheiate de curatorul succesiunii, care a fost numit intrucat prin renuntare mostenirea aparea ca fiind vacanta

A se vedea, C.S.J., sectia civila, decizia nr. 2498/1992, in Dreptul nr. 10-11, 1993, p. 117.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 309/1976, in R.R.D. nr. 9/1976, p. 64.

A se vedea: A. Hilsenrad, D. Rizeanu, C. Zirra, Notariatul de stat, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1964, p. 219; C. Visan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune, in R.R.D. nr. 2/1985, p. 21. Declaratia autentica de renuntare se poate face si in strainatate.

A se vedea C.S.J., sectia civila, decizia nr. 368/1993, in Buletinul C.S.J. /1993, p. 86.

A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 476.

A se vedea, in acest sens, D. Chirica, op. cit., p. 236; Fr. Deak, op. cit., p. 48 In vechea doctrina, bazata de Decretul nr. 40/1953 problema a fost controversata in sensul ca s-a sustinut si opinia potrivit careia inscrierea in registrul special pentru renuntari era considerata o conditie de validitate a actului. A se vedea G. Costi, Conditiile renuntarii la succesiune, in R.R.D. nr. 6/1973, p. 44-46 si A. Visan, loc. cit., p. 21.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 484.

A se vedea C.S.J., sectia civila, decizia nr. 368/1993, in Buletinul C.S.J. 1993, p. 86.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 571/1978, in C.D. 1978, p. 118-119; Fr. Deak, op. cit., p. 480.

A se vedea, in acest sens, M. Eliescu, op. cit., p. 132-133; Fr. Deak, op. cit., p. 480. Pentru opinia ca renuntarea poate fi si tacita rezultand din neacceptarea mostenirii in termenul legal, a se vedea, D. Chirica, op. cit., p. 235.

A se vedea: M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 258; M. Eliescu, op. cit., p. 134.

A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 481; M. Georgescu, Al. Oproiu, Nota la decizia civila nr. 6/1987 a Trib. jud. Olt, in R.R.D. nr. 9/1987, p. 63-67



A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1968/1972, in Repertoriu II, p. 200; Trib. jud. Timis, decizia civila nr. 878/1976, in R.R.D. nr. 12/1976, p. 61; Trib. jud. Galati, decizia civila nr. 323/1976, in R.R.D. nr. 8/1976, p. 60-61; C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1984/1991, in Deciziile C.S.J. 1990-1992, p. 126-128. A se vedea si I. Moroianu-Zlatescu, D. Deselnicu, Nota la decizia civila nr. 2555/1986 a Trib. mun. Bucuresti, in R.R.D. nr. 4/1987, p. 57-62.

Pentru raportul dintre dreptul substantial si interesul legitim, ca o conditie pentru promovarea unei actiuni in justitie, a se vedea, Al. Bacaci, Exceptiile, op. cit., p. 78-88. A se vedea si D. Chirica, op. cit., p. 236-237, care detaliaza opiniile exprimate in doctrina in acest sens.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 484.

Autorul da exemplul situatiei cand sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu doi copii; daca unul renunta la mostenire, de renuntare va profita numai celalalt copil, nu si sotul supravietuitor. Daca insa sotul supravietuitor vine in concurs numai cu un copil al defunctului, care renunta la mostenire, si cu mostenitori din clasa a II-a de mostenitori, care accepta mostenirea, de renuntarea copilului va profita si sotul supravietuitor care are o cota mai mare decat in concurs cu un mostenitor din clasa I. A se vedea si Fr. Deak, Nota la decizia civila nr. 599/1985 a Trib. Jud. Vaslui, in R.R.D. nr. 10/1986, p. 55-56; Trib. jud. Sibiu, decizia civila nr. 458/1986, in R.R.D. nr. 10/1986, p. 68.

A se vedea C.S.J., sectia civila, decizia nr. 368/1993, supra cit.

A se vedea C.S.J., sectia civila, decizia nr. 368/1993, supra cit.

A se vedea: M. Enache, Nota I, la decizia civila nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, in R.R.D. nr. 10/1986, p. 50; E. Safta-Romano, op. cit., p. 133; Fr. Deak, op. cit., p. 486.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 238. A se vedea si Fr. Deak, Nota II, la decizia civila nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, supra cit., care critica pe buna dreptate solutia tribunalului care decisese ca numai rudele defunctului ar putea invoca acceptarea mostenirii si, pe cale de consecinta, blocand astfel retractarea renuntarii.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 136-137.

A se vedea D. Chirica, loc. cit.; Fr. Deak, Nota II la decizia civila nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, supra cit.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 488.

In acelasi sens, a se vedea, M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 259; E. Safta-Romano, op. cit., p. 133-134. In sens contrar, adica ca retractarea renuntarii constituie prin ea insasi o acceptare pura si simpla a mostenirii, a se vedea, M. Eliescu, op. cit., p. 137; D. Chirica, op. cit., p. 239; Fr. Deak, op. cit., p. 488-489.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 138; M. Enache, Nota I, la decizia civila nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, loc. cit.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate