Actiunea actelor normative in spatiu

Actiunea actelor normative in spatiu.

a)      Pornindu-se de la principiul suprematiei puterii in stat, latura interna a suveranitatii statului, se ajunge la concluzia obiectivitatii legilor si altor acte normative pentru toti cetatenii statului respectiv si pentru toate organismele si organizatiile sociale care se afla pe teritoriul sau.

Actiunea actelor normative in spatiu este conditionate de competenta teritoriala a organului de stat emitent. Actele normative adoptate de organele locale de stat au actiune limitata la unitatea administrativ-teritoriala( judet, oras, comuna) asupra careia se extinde autoritatea organului de stat respectiv.

b) deosebit de complexa este problema actiunii actelor normative in spatiu, sub aspectul international. In anumite conditii, pe teritoriul unui stat pot exista persoane si unele locuri(legatii, ambasade) asupra carora nu se aplica in anumite limite, actele normative ale statului respectiv. Este vorba despre imunitatea diplomatica, statutul juridic al consulilor, regimul specific al unor categorii de straini.

Imunitatea diplomatica consta in exceptarea personalului corpului diplomatic de la jurisdictia statului de resedinta (inviolabilitatea personala; inviolabilitatea cladirilor reprezentatelor diplomatice si a mijloacelor de transport). In cazul incalcarii grave a legilor tarii de resedinta, reprezentantul diplomatic care a comis o asemenea abatere grava poate fi declarat persona non grata, lucru care atrage dupa sine rechemarea sau expulzarea lui.

Cetatenii straini aflati pe teritoriul unui stat au un regim juridic diferit de cel al cetatenilor statului respectiv. Regimul strainilor se manifesta, de regula, sub trei aspecte: regimul national constand in faptul ca strainii au aceleasi drepturi civile ca si cetatenii statului de resedinta; regimul special , potrivit caruia drepturile strainilor sunt stabilite in mod special prin legi sau tratate internationale; regimul clauzei natiunii celei mai favorizate, potrivit caruia statul de resedinta acorda cetatenilor unui alt stat, dar aflati pe teritoriul lui, anumite drepturi, care nu pot fi mai restranse decat drepturile acordate cetatenilor oricarui stat tert.