Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Procedura administrativ – contraventionala


Procedura administrativ – contraventionala




PROCEDURA ADMINISTRATIV – CONTRAVENTIONALA

1. Consideartii asupra naturii juridice . Examen de lege lata si lege ferenda .

Din perspectiva teoriei generale a raspunderii juridic e, normele contraventional procesuale nu se infatiseaza , de lege lata , ca norme ale Dreptului administrativ procesual. Ele contureaza , ca natura juridica , o procedura administartiva speciala , cu toate consecintetele ce decurg de aici, concluzie dominanta in lucrarile autorilor de drept administrtaiv din tarile in care contraventiile au fost dezincriminate .

In literatura juridica de drept civil , cel putin din tara noastra , se considera procedura contraventionla ca o procedura civila speciala si este analizata ca atare in cursurile de procedura civila . Se avea in vedere art. 46 din Legea nr.32/1968 , dupa care dispozitiile acestei legi „ se intregesc cu dispozitiile Codului de procedura civila , care se aplica in mod corespunzator „ , pe de o parte , precum si art. 721 C. proc. Civ., pe de alta parte .




Aceasta concluzie trebuie privita mai nuantat . Este inexact sa se afirme ca toate fazele procedurii contraventionale sunt ale dreptului procesual civil , ci numai faza << judecatii>>, adica a exercitarii cailo de atatc, in sensul ca normele din legea –cadru se intregesc cu normele procedurii civile si nu cu cele ale procedurii penale , asa cum se mentioneaza si in art. 47 din O.G. nr.2/2001. Este o consecinta a dezincriminarii contraventiilor. Apoi , aceasta intregire poate schimba esenta litigiului,data de norma de drept material incalcata , adica de norma de drept administrativ? Daca am judeca in acest fel , ar insemna sa nu mai vorbim nici de litigii de contecios administrativ , deoarece Legea conteciosului administrativ „ se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila „ , de litigii de munca , intrucat art. 295 alin. (1) C. muncii face trimitere la Codul de procedura civila sau, mai nou , de litigii de contecios constitutional , deoarece si in Legea nr. 47/1992 , republicata in 2004 , exista un articol care face trimitere la procedura civila : „ Procedura jurisdictionla prevazuta de prezenta lege se completeaza cu regulile procedurii civile , in masura in care ele sunt compatibile cu natura procedurii in fat Curtii Constitutionale . Compatibilitatea se hoataraste exclusiv de Curte „( art. 14). Ar insemna o procedura civila speciala : „ procedura de contecios constitutional „ , cand aceasta este o institutie fundamentala a dreptului constitutional. In mod similar , procedura contraventionala este o institutie fundamentala a dreptului administrativ , cel putin de lege lata .

Daca aceasta este situatia de lege lata , avandu-se in vedere Legea nr.32/1968 , autorii au pus problema de a sti cum urmaeza sa fie privita , sub aspectul naturii juridic e, procedura contrvaentionala intr-o viziune de lege ferenda . Se  punea aceasta problema cand nu existau secriile de contecios administrativ .

Prin urmare , alaturi de alti autori sustin ca va trebui sa se vorbeasca despre o noua categorie de litigii , litigiile contraventionale , care isi vor avea regimul lor propriu de stabilire si sanctionare , aparand deci nepotrivita mentinerea si in viitoarea reglemenatre a contraventiilor a unei dispozitii de genul celei prevazute de art. 46. din Legea nr.32/1968 sau de art. 1-15 din Decretul nr.153/1970.

Fata de aceasta concluzie , autorii de drept civil au ridicat obiectia ca s-ar ajung esa se elaboreze , in paralel , un al doilea Cod de procedura civila , deoarece in legatura cu toate materiile in care exista o procedura , deci si cu cea contraventionala , trebuie admisa ideea copmletarii lor cu dreptul procedural comun, C. proc. civ. S-a sustinut , in replica , ca solutia propusa de autorii de drept administartiv nu exclude , dimpotriva , presupune trimiterea la normele procedurale , care prin tehnicitate si aplicare milenara s-su impus drept constante ale procedurii extrapenale , dar numai in masura in care normele procedurii civile nu vor fi incompatibile si nu vor contraveni specificului raporturilor contraventionale . Ca atare, norma de trimitere la << dreptul comun procesual>>, a carei necesitate obiectiva era evidenta , din partea procesuala a codului contraventiilor , s-a sugerat sa fie formulata nu in sensul art. 46 din Legea nr.32/1968 , ci in sensul art. 187 din vechiul Cod al muncii[ in prezent este vorba de art. 295 alin. (1) din noul Cod al muncii – s.n.] sau in sensul art.16 din Legea nr. 47/1992 ( in prezent , art. 14 din Legea nr.47/1992 republicata in 2004 –s.n. ). De vreme ce normele care vor da calitatea acestei proceduri vor fi , in mod preponderent , ale Dreptului contraventional , s-a tras concluzia in sensul ca si calificarea acestei proceduri , sub aspectul naturii juridice , sa fie de procedura contraventionala si nu de procedura civila speciala .

Conturarea regimului juridic procedural contraventional ca regim de sine statator , independent si fata de regimul administrativ , presupunea , insa , in mod corespunzator , a spectelor esentiale ale acestei proceduri, referitaore la constatarea contraventiei , aplicarea sanctiunii si indeosebi la calie de atac , cum s-a aratat in lucrarile elaborate pe baza legislatiei in vigoare pana la 1989. Aceasta reconsiderare presupunea si reconsiderarea competentei exclusive a insantelor de drept comun, ca organe de solutionare a cailor de atac , intelegerea litigiului cintraventional ca un litigiu de competenta instantelor de contecios administrativ.

Este de observat ca toata acesata framantare a doctrinei administrative era axata pe ideea „ care , in anii 1970, incepuse sa se contureze , in literatura juridica de specialitate , privind necesitatea elaborarii unui Cod al contraventiilor „ , prin care sa se reglementeze materia contraventiilor pe o baza stiintifica unitara . O.G.nr. 2/2001 nu are deact semnificatia , ca si Legea nr.32/1968 , a unei legi-cadru , dar, in amre parte , ea este conceputa in spiritul propunerilor concrete . Este adevarat , in ceea ce priveste procedura , se face o trimitere la Codul de procedura civila , dar trimiterea ese mai subtila , ca filozifie , si tehnic , mai reusita , eliminandu-se posibilitatile de intrepretare diferita , pe acre le crea vechea reglementare . Pe de alta parte , dincolo de distinctia semantica , dar si de logica a procedurii , scapam din vedere fondul reglementarii , care urmeaza sa fie „ intergita „ sau, dupa caz , completata.

Legea nr.32/1968 avea filozofia sa , nu trebuie uitat ca multe din prevederile sale, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei , au fost declarate neconstitutionale , iar O.G.nr. 2/2001 este act normativ elaborat in acord cu legae fundamentala a tarii. In esenta , propunerile la care ne-am referit , urmareau sa scoata regimul procedurii contraventionale din filozofia Legii nr.32/1968 , pledandu-se pentru necesitatea cailor de atac in fata instantelor de contecios administrtaiv, deziderat realizat prin legea de aprobare a O.G.nr.2/2001.

Prin urmare , fara a exclude ideea unui Cod al contraventiilor , care sa introduca in legislatia procesuala romaneasca o noua categorie de sentinte , sentintele contraventionle , retinem ca, pana la data respectiva , cercul de procedural se inchide in fata instantelor de contecios administrativ , ceea ce intareste caracterul de litigii administrative , a litigiilor contraventional e, cu toate consecintele teoretice si practice ce decurg de aici.

Procedura contraventionla cuprinde patru faze principale: a) constatarea contraventiei ; b) aplicarea sanctiunii; c) exercitarea cailor de atac ( plangerea ) si d) executarea sanctiunilorcontraventionale . Retinem  in cele din urma cateva elemente ale regimului juridic preocedural cu referire la dispozitiile legii – cadru.

2. Consatatarea contraventiei .

Sediul materiei il reprezinta Cap. II din O.G. nr.2/2001 (art. 15-20 ). Dupa cum rezulta din primul alin. Al. Art. 15 , contaventia se consatata printr-un preoces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia , denumite , in mod generic , agenti constatatori .

Pot fi agenti constatatori : primarii, politistii din cadrul Ministerului de Interne (Ministerului Administratiei si Internelor- s.n.) , special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministri si alti conducatori ai autoritatilor administartiei publice centrale , de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene , primari , de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si alte persoane prevazute de legi speciale [art. 15 alin.(2)].

Politistii special abilitati din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor consta ccontraventii privind : apararea ordinii publice ; circulatia pe drumurile publice ; regulile generale de comert; vanzarea , circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare , tigarilor si bauturilor alcoolice ; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau hoatarare a Guvernului [art. 15 alin.(3)].

Daca comparam aceste reguli cu cele din Legea nr.32/1968 , vom constata o schimbare semnificativa de optica . Ca sa ne referim la primari, acestai dobandesc o competenta materiala generala , i timp ce competenta politistilor devine speciala.

Astfel, primarul , in baza Legii nr.32/1968 , constata contraventiile stabilite prin actele normative emise de comisiile locale , precum si contraventiile prevazute in alte acte normative privitoare la : apararea ordinii publice , regulile generale de comert, vanzarea , circulatia si transportul produselor alimentare ,circulatia produselor agricole , productia , vanzarea , circulatia si desfacerea vinului si rachiurilor naturale , pescuitul , vanatul , prevenirea si combaterea epidemiilor si epizootiilor , intretinerea drumurilor nationale si locale , a podurilor si accesoriilor acestora , executarea lucrarilor edilitare , regimul constructiilor , folosirea fondului locativ de stat , ocrotirea lucrarilor de imbunatatiri funciare si a lucrarilor de gospodarire a apelor , precum si contraventiile silvice . In practica administrativa , de regula , aceste atributii ale primarului au fost exercitate de imputernicitii primarului, fie in baza textului cu valoare de principiu din Legea nr.69/1991, fie in baza unor dispozitii exprese din legile contraventionale speciale .

Daca facem o comapratie intre legislatia contraventionala anterioara Constitutiei si cea ulterioara , constatam ca , dupa intrarea in vigoare a Constitutiei , a inceput un proces de specializare in ceea ce priveste consatatrea contraventiei . Inainte de 22 Decembrie 1989 aproape ca nu exista act normativ care sa nu contina in sfera agentilor constatatori „ si ofiterii sau subofiterii de politie „ , care , dci dobandisera o competenta materiala generala , ca in actele normative ulterioare acestei date sa se puna accent pe specialisti (functionati) civili, politia instrumentand unde ii este locul , in sfera ordinii publice , ceea ce O.G. nr.2/2001 consacra in mod expres.

Contraventiile savariste de << peronalul mucitor >>din organizatiile de stat la locul de munca , potrivit art. 16 alin. (5) din vechea lege –cadru ,se coinstatau , atat de persoanele prevazute in actele normative care stabileau si sanctionau contraventiile , cat si de catre sefii de servicii sau sectii sau asimilatii acestora , anume imputerniciti de conducatorul oraganizatiei. Era o conceptie etatista , la care O.G. nr. 2/2001 a renuntat.





Fata de dispozitiile Constitutiei , trebuie interpretat ca acele norme vizau toate autoritatile publice, nu numai pe cele de stat , deci si autoritatile administratiei publice locale . Tocmai de aceea , Ordonata nr. 2/2001 lega calitatea de agent constatator de apartenenta la o institutie .

Cand se savarsesc mai multe contraventii de catre o persoana , dar care sunt constatate in acelasi timp de acelasi agent constatator, legea satbileste principiul incheierii unui singur proces-verbal.

Procesul verbal de constatare a contraventiei va cuprinde , in mod obligatoriu :

data si locul unde este incheiat ;

numele , prenumele , calitatea celui care incheie si institutia din care acesta face parte ;

datele personale din actul de identitate , inclusiv codul numeric presonal ,ocupatia si locul de munca ale contravenientului;

descrierea faptei ce constituie contraventie , cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita , precum si aratarea tuturor impejurarilor ce pot servi la apreciera garvitati acesteia si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite ;

indicarea actului normativ prin acre se stabileste si se sanctioneaza contraventia ;

indicarea societatii de asigurari , in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circualtie ;

posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore o jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ( daca acesta prevede o asemenea posibilitate );

termenul de exercitare a cailor de atac si organul la care se depune plangerea [art. 16 alin.(1)].

Daca contravenientul este minor , procesul -verbal va cuprinde si nmele si domiciliul parintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori legai ai acestuia [art.16 alin(5)].

De asemenea , la cererea contravenientului, agentul constatator are obilgatia de a consemna in procesul- verbal obiectiile sale cu privire la continutul acestuia , precum si mijloacele de proba de acre contravenientul intelege sa se serveasca in cauza .” Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica <<alte mentiuni>> , sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal”[art.16 alin. (7)teza II].

In situatia in care contavenientul este peroana juridica , in procesul verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea , sediul, numarul de inmatriculare in registrul comertului, codul fiscal al acesteia , precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta .

Lipsa unora din aspectele mentionate mai sus , considerate de lege esentiale , atrage nulitatea procesului verbal , nulitate ce se constata si din oficiu, fiind vorba de omsiuni cu privire la : numele , prenumele si calitatea agentului constatator , numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice , la denumire si la sediul acesteia;fapta savarsita si data comiterii acesteia , semnatura agentului constatator (art. 17).

Contravenientul are obilgatia de a prezenta agentului constatator , la cererea acestuia , actul de identitate ori documentele specifice pentru cetatenii straini sau penru cetatenii romani cu domiciliul in strainatate . Pentru legitimarea contravenientului, in acz de abuz, agentul constatator poate apela la polotisti , jandarmi sau gardieni publici.

Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de cel carevil incheie si de contravenient .In cazul in care contravenientul nu este de fata la incheierea procesului-verbal sau, fiind de fata , refuza ori nu poate sa semneze , agentul constatator mentioneaza aceste imprejurari , dar ele trebuie adeverite de cel putin un martor.

Legea interzice ca martor sa fie alt agent constatator.

Legea ingaduie ca , in lipsa de martori , agentul constatator sa incheie totusi procesul - verbal , aratand , in procesul - verbal , ”motivele care au condus la incheierea procesului - verbal in acest mod”.

In practica s-a incetatenit regula ca, in asemenea situatie , agentii constatatori sa consemneze pur si simplu „ martor lipsa „ , ceea ce nu este in spiritul normei contraventionale .Consemanrile trebuie sa cuprinda , in fond, diligentele (eforturile ) depuse de agentul constatator pentru a gasi un martor . Fata de noile reglementari , din 1994, portiit carora , agentul constatator se citeaza la solutionarea plangerii, solutie preluata de O.G. nr.2/2001 trebuie sa admitem ca prevederile referitoare la martor au devenit mai putin importante .

Aplicarea sanctiunii contraevntionale .

Legea nr.32/1968 , in art. 20, satbilea principiul dupa care aplicarea sanctiunii contraventionale se facea tot de catre agentul constatator al contraventiei , daca actul normativ de satbilire si sanctionare a contraventiilor nu prevede astfel, solutie preluata de O.G. nr.2/2001, art. 21.

Daca portivit actului normativ de satbilire si sanctionare a contraventiei , agentul constatator nu are dreptul sa aplice sanctiunea , procesul – verbal de constatatre se trimite , de indata , organului sau persoanei competente sa aplice sanciunea .” In acest caz , sanctiunea se aplica prin rezolutie scrisa pe procesul – verbal „ [ art. 21 alin.(2) din O. G. nr. 2/2001 ].O data cu sanciunea contraventionala se stabileste si despagubirea , dac aprin savarsirea contreaventiei s-a pricinuit o paguba si exista tarif de evaluare a acesteia. Stabilirea despagubirii se face cu acordul expres al persoanei vatamate , ceea ce se mentioneaza in procesul – verbal. Daca nu exista tarif , potrivit normelor cu valoare de trimitere ale art. 23 alin. (2) din legea – cadru, partea vatamata isi va putea valorific pretentiile potrivit legii civile .

Contraventia , s-a admis unanim , reprezinta o abatere administrativa , dar ea poate crea si prejudicii civile , la fel ca infractiunea . Ca atare , repararea pagubei potrivit legii civile este o situatie de la sine inteleasa . Alta ca trebui sa fie solutia atunci cand abaterea administrativa este chiar a autoritatii , acum trebuie sa ne raportam la un regim de drept public.

Organul competent sa aplice anctiunea principala va aplica , atunci cand este cazul , si sanctiunea complementara a confiscarii. Se subintelege , fata de principiile Constitutiei , ca aceste cazuri nu pot fi stabilite decat de leg .

Dupa stabilirea sanctiunii , procesul - verbal se va inmana sau , dupa caz, se va comunica , in copie , contravenientului, partii vatamate si presoanei fizice sau juridice careia apartin lucrurile confiscate , in termen de cel mult o luna de la data aplicarii sanctiunii. Nerespectarea acestui termen atrage prescripta „ executarii sanctiunii ” , cum se prevede expres in art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 , fiind vorba de un termen de prescriptie specific regimului administrtaiv- contraventional .



Cu privire la obligatia comunicarii, legea - cadru face distinctie de situatii, dupa cum agentul constatator are sau nu competenta sa aplice si sanctiunile respective , si dupa cum persoana sanctionata este sau nu prezenta la intocmirea procesului – verbal.

In ipoteza in care agentul constatator aplica si sanctiunea , si contravenientul este de fata , am spune ipoteza tipica , copia procesului - verbal si ( daca s-a aplicat sanctiunea amenzii, precum si daca s-a satbilit despagubirea unei pagube ) , instiinatrea de plata se inmaneaza contravenientului , facandu-se mentiune in acest sens in procesul – verbal . Contravenientul va semna de primire . La fel se procedeaza si cu celelalte persoane carora trebuie sa li se comunice procesul – verbal , daca sunt de fata , gandindu-se , de pilda , la partea vatamata.

In ipoteza in care contravenientul nu este prezent , refuza sa semneze procesul – verbal , comunicarea acestuia , precum si a instiinatrii de plata se fac de catre agentul constatator , in termen de cel mult o luna de la data inchiderii (art. 26).

Pirtivit Legii nr.32/1968, in cazul in care contravenientul achita pe loc agentului consatatator jumatate din minimul amenzii prvazute in actul normativ pentru fapta savarsita , iar prin contraventie nu se cauzeaza pagube si nu existau lucruri supuse confiscarii ,procesul- verbal nu se incheia si orice urmarire inceta, plata amenzii facandu-se contra chitanta , in care se specifica contraventia pentru care a fost incasata amenda.

O.G.nr. 2/2001 nu mai reia aceste dispozitii , ceea ce , desigur , nu este o scapare a legiuitorului , care ar obliga la un formalism excesiv. Practica controversata a impus aceasta solutie . In orice caz, ar fi absurd sa se interpreteze ca procesul- verbal de constatatre se incheie si atunci cand fapta contraventionala se sanctioneaza cu atentionare verbala .

Dincolo de aceste aspecte , retinem , insa, contrar tendintei legilor contraventionale speciale postrevolutionare , ca O.G. nr. 2/2001 refortifica sistemul ablatiuni, care parea nu numai desuet , dar chiar abrogat expres , daca avem in vedere H. G. nr. 890/1999. Se impune a observa ca legea de aprobare a O.G. nr. 2/2001 vine cu o modificare a dispozitiilor alin. (1) al art. 28 de natura a intari regimul juridic al ablatiunii, lasand posibilitatea contravenientului sa achite jumatate din minimul amenzii, fie inntermen de 48 de ore de la data incheierii procesului – verbal ( daca este de fata la incheierea acestuia ) , fie in termen de 48 de ore de la data comunicarii acestuia ( se intelege , daca nu este de fata ) . In ce priveste modul de calcul al termenului de 48 de ore , art. 28 alin. (1) teza a III- a ( text introdus prin Legea nr. 526/2004) prevede ca acesta incepe sa curga „ de la miezul noptii zilei urmatoare „ , iar daca termenul „ se sfarseste intr-o zi de sarbataore legala sau cand serviciul este suspendat se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare „.

Cu privire la aplicarea sanctiunii amenzii, legea - cadru reglementeaza , ca principiu, sistemul ablatiunii, care a fost considerat una dintre deosebirile esentiale ale amenzii contraventionale fata de amenda penala . Astfel, contravenietului ii este recunoscuta posibilitatea sa achite pe loc sau in cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului- verbal sau , dupa caz, de la data comunicarii acestuia , jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ pentru fapta savarsita , agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul- verbal , posibilitate care trebuie sa fie mentionata expres in legea contraventionala speciala .In cazul in care ciontravenientul a achitat jumatate din minim , orice urnarire inceteaza . Referitor la plata amenzii, art. 28 alin. (2) din O.G. nr.2/2001 prevedea , in forma initiala , ca aceasta se face la CEC sau la trezoreria finatelor publice , iar o copie a chitantei se preda de catre contravenient agentului constatator sau trimite prin posta organului din care acesta face parte , in termen de 48 de ore . Acest text a fost insa modificat prin Legea nr.526/2004 in sensul satbilirii unei distinctii intre amenzile care se fac venit la bugetul de stat si cele care se cuvin bugetelor locale , uramarindu-se totodata sa se inlesneasca indeplinirea obligatiei de plata a amenzii contraventionale , in special in cazul contravenientilor cetateni romani cu domiciliul in strainatate , prin instituirea posiblitati de achitare a acesteia si la punctele de trecere a frontierei . Mai mult , noua lege cadru extinde sistemul ablatiunii si in aczul cumulului de contravetii, fara ca prin totalizare sa se depaseasca maxumul pentru contraventia cea mai grava (art. 29).

Daca oragnul competent s aplice sanctiunea apreciaza ca fapta socotita contraventie a fost savarsita in astfel de conditii , incat potrivit legii penale ea constituie infractiune , sesizeaza organul de uramarire penala competent. Invers , daca fapta a fost uramrita ca infractiune si , ulterior , s-a stabilit prin rezolutia sau ordonanta procurorului, ori prin hoatararea judecatoreasca , ca ar putea constitui caontraventie , actul de sesizare sau constatatre a faptei , impreuna cu copia ordonantei sau haotararii, se trimit de indata organului in drept sa constate contraventia . Termenul de perscriptie de 6 luni curge de la data sesizarii organului competent sa aplice sanctiunea contraventionala (art. 30 ).

4.Caile de atac impotriva actelor de sanctionare a contraventiilor

Calea <<traditionala>> specifica de atac in materie contarventionala a fost plangerea , doarece in aceasta materie , in sens strict, portivit legislatiei anterioare , nu se va putea vorbi de a judecata in prima instanta , ca exercitarea caii de atac sa poata fi denumita recurs ori apel.

Plangerea este definita drept cale devolutiva de atac , adica cale prin care se ataca la judecatorie o hatarare data de un organ obstesc sau administartiv cu caracter jurisdictional , fie un act administrativ in cazuri specificate de legea speciala.

Astfel, art.31 din Legea nr.32/1968 , asa cum a fost modificata prin O.G.nr. 12/1994 , dispunea ca impotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii , se putea face plangere in termen de 15 zile de la data comunicarii acestuia. Partea vatamata putea face plamgere numai in ceea ce priveste despagubirea satbilita de tarif , iar cel caruia ii apartin bunurile confiscate , altul deact avertismentul , numai in ceea ce priveste masur confiscarii.

Plangerea , potrivit principiului consacrat de legea - cadru , inca de la inceput , suspenda executarea actului de sanctionare , fiind vorba de o suspendare de drept. Este aici unul din principiile fundamentale ale procedurii contraventionale [art. 31 alin. (4) , in noua redactare ]. In cazul partii vatamate sau al persoanei ale carei bunuri au fost confiscate , alta deact contravenientul , plangerea suspenda executarea numai in ceea ce priveste despagubirea sau masura confiscarii.

In ceea ce priveste organele competente sa solutioneze plangerile contra actelor de sanctionare a contraventiilor , Legea nr.32/1968 , in redactarea initiala , facea distinctie dupa : a) natura actului care prevede abateril contraventionle; b) garvitatea sanctiunilor aplicat si c) dupa calitatea de persoana fizica sau juridica a contravenientului. Legea nr.32/1968 a introdus principiul rezolvarii plangerii pe cale ierarhica si numai exceptional de catre instantele judecatoresti. Acest principiu s-a inscris in conceptia de fond a legii , anume consacrarea unei naturi administrative pentru regimul juridic contraventional .

Fata de principiile Constitutiei , in editia din 1993 a lucarii, am remarcat ca aceasta solutie din legea - cadru in materia contraventiilor nu mai poate fi acceptata , normele legii fiind adrogate sau , dupa caz, modificate implicit de normele constitutionale .

Pentru a intelege schimbarea regimului solutionarii cailor de atac in materie contraventionala , potrivit noii Conastitutii , terbuie sa avem in vedere si schimbarea de regm in materia conteciosului admnistrativ.

Se stie ca in baza Legii nr.1/1967 nu puteau fi atacate in justitie actele administrtiv- jurisdictionale , precum si actele pentru care legea prevedea o alta procedura juridica , iar actele din sfera procedurii contraventionale se incadrau fie la o exceptie , fie la alta . Cat a fost in vigoare Legea nr.1/1967 nu s-a putut vorbi de actiuni in conteciosul administrativ impotriva proceselor- verbale de constatare a contraventiei sau , dupa caz, a actelor organelor administrative , emise in solutionarea plangerilor la procesele -verbale .

Legea conteciosului administrativ din 1990 a consacrat principiul atacarii cu recurs la Sectia de contecios administrativ a Curtii Supreme de Justitie a actelor administrativ-jurisdictionale . Legea reglementa , in art. 4, totusi , doua exceptii: a) actele referitoare la impozite si taxe ( adica cele prevazute de art.3 din lege ) si b) actele din domeniul cointarventiilor . Reiese ca si in baza acestei legi , procedura contraventionala , in general , si procedura solutionarii plangerii, in special , ramanea asa cum a fost instituita prin legea - cadru din 1968 sau , dupa caz, prin alte legi.



Intrarea in vigoare a Constitutiei care, in art. 21 prevede accesul liber la justitie , iar in art. 125( in prezent , art. 126 din Constitutia republicata ) arata ca justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie ( in prezent , Inalta Curte de Casatie si Justitie) si prin celelalte instante judecatoresti , satbilite de lege , a ridicat , atat in teorie , cat si in practica judecatoreasca , doua probleme : a) mai sunt de conceput jursdictiile administrative ? si b) mai aveau suport constitutional exceptiile din art. 4 al Legii nr.29/1990? Aceste aspecte au facut obiectul si al unor dosare solutionate de Curtea Constitutionla , ca de pilda Dosarul nr.21C/1993 , in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 din Legea fondului funciar , Legea nr.18/1991; Dosarele nr.30C si 35C /1993 , in care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate a art. 35 din Legea nr.32/1968 sau Dosarul nr.53A/1993, in care s-a pus problema constitutionalitatii art. 4 din Legea nr.29/1990.

Dupa cum rezulta si din deciziile citate ale Curtii Constitutionale , nu se poate contesta existeta unei jurisdictii administrative , deci existenta actelor administrtaive cu caracter jurisdictional , indiferent de domeniu, deci si in domeniul larg al contraventiilor. Ceea ce nu se mai putea accepta , tianand seama de art. 21.art. 123 alin.(1) [in prezent art. 124alin. () din Constitutia republicata] si art. 125 alin.(1)[art.126alin.(1)din Constitutia republicata] coroborate cu art. 150 alin.(1) [art. 154 alin.(1) din Constitutia republicata ].din Constitutie , era exceptarea actelor administrativ-jursdictionale , inclusiv din materia impozitelor ori a contraventiilor , de la controlul insatntelor judecatoresti , fie in conditiile dreptului comun al conteciosului administrativ (Legea nr. 29/1990) , fie in conditiile unor reglementari speciale .

Ca atare , a trebuit sa admitem ca ori de cate ori nu era reglementata o actiune in justitie , fie in baza Legii nr.32/1968 , fie in baza unei reglementari contraventionale speciale , impotriva actului administrativ- jurisdictional prin care s-a solutionat plangerea contraventionala era deschisa calea recursului la insatanta de contecios administrativ , portivit Legii nr.29/1990, asa cum a fost modificata si completata in 199

In ceea ce priveste solutia recursului introdus de un contravenient persoana juridica , retinem dispozitivul Deciziei nr.35/1993 a Curtii Constitutionale : „ Constata c dispozitiile art.35 din Legea nr.32/1968 privind satbilirea si sanctionarea contraventiilor sunt neconstitutionale si, in consecinta , abrogate , uramand ca in cazul amenzii contraventionale aplicatew unei persoane juridice , plangerae acesteia sa se rezolve potrivit regulilor stabilite de Legea nr.32/1968 pentru persoanele fizice „. Acest articol , ca si celelalte referitoare la persoanele juridice , a fost abrogat expres, cum am precizat deja ,prin O.G.nr. 12/994.

4.1. Plangerea contraventioala .

De asemenea , O.G. nr. 12/1994 a introdus regula solutionarii plangerii , pentru toate categoriile de contarvenienti , de judecatoria in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia [art. 31alin. (3)din legea –cadru , in noua rdactare ], schimbandu-se , totodat , si regulile de ordin procedural , deci inlatutrandu-se starea de neconstitutionalitte pe care am semnalat-o in editai din 199Astfel, plangerea , impreuna cu dosarul cauzei , se trimiteau de indata judecatoriei competente , care cita pe cel care a facut palngerea , organul care a aplicat sanctiunea , precum si orice alta persoana in masura sa contribuie la rezolvarea jusata a cauzei.

Instanta care solutiona plangerea , dupa ce constata ca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o , pe celelalte persoane citate , daca acestea s-au prezentat , administra orice alte probe prevazute de lege, necesare verificarii legalitatii si temeiniciei procesului- verbal si hotara asupra sanctiunii , asupra despagubirii satabilite pe baza de tarif ( evident , daca era cazul) , precum si asupra masurii confiscarii (de asemenea , daca era cazul).

In fine , mai remarc ca solutia data de judecatorie era calificata definitiva si executorie de Legea nr. 32/1968, expresie care a trebuit sa fie interpretata in functie de modificarile procedurii civile , problema punandu-se , de principiu , nu numai pentru materia contraventiilor , impunandu-se ideea dupa care solutia judecatoriei se ataca cu recurs la tribunal , la sectia civila .

Plangerea se depunea la organul din fcare fiecare face parte agentul constatator , insotita de copia procesului-verbal de consatatare a contraventiei .

Daca s-a hotarat anularea procesului –verbal , lucrurile confoscate se restituie celui in drtp, iar daca au fost valorificate , se dispunea sa se achite celui in drept o despagubire baneasca , egala cu suma realizata prin valorificarea lucrurilor(art. 39).

Cum trebuie sa privim aceste consideartii teoretice , prin rapotare la reglementarea in vigoare?

O.G. nr. 2/2001 , in esenta , retine principiile din vechea reglementare , care au rezistat << socului>> constitutional , pe de o parte , si consacra expres regulile cailor de atac care s-au impus si in procedur contraventioanla , in ultimii ani, ca urmare a schimbarilor la nivelul dreptului comun, adica a Codului de procedura civiala , pe de alta parte .

Astfel, se mentine solutia plangerii impotriva procesului –verbal „in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia „ [art. 31 alin.(1)]. La fel , partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce priveste despagubirea , iar cel caruia ii apartin lucrurile confiscate , altul deact contravenientul , nuami in ceea ce priveste masura confiscarii.

La fel, la baza O.G. nr. 2/2001 ,plangerea insotita de procesul verbal , se depune la organul din care face parte agentul constatator , care este obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens, uramad a fi trimisa , de indata , impreuna cu dosarul cauzei, judecatoriei competente dupa aceleasi criterii.

La fel ca si anterior , plangerea suspenda executarea , cu precizarea ca plangearea partii vatamate sau a persoanei care este proprietarul lucrurilor confiscate suspenda executarea nuami in ceea ce priveste despagubirea , respectiv confiscarea .

Ordonanta introduce obligatia judecatoriei de a fixa un termen de judecata , care nu va depasi 30 de zile , dispunand citarea : 1) contravenientului sau , dupa caz, a persoanei care a facut plangerae ; 2) a organului care a aplicat sanctiunea ; 3) a martorilor indicati in procesul –verbal sau in plangere ; 4) a oricaror persoane in masura sa contribuie la trezolvarea temeinica a cauzei; 5) socieatatea de asigurari mentionata in procesul –verbal , in cazul unui accident de circualtie (art.33).

Se observa o schimbare evidenta de optica , legea ingaduie insatntei ca , pe langa <<parti>> si martorii din procesul –verbal sau palngere , sa citeze , din oficiu, la primul termen,<<orice alta persoana >>, fiind de inteles ca poate fi vorba de orice alta persoana fizica ( de exepmlu un specialist recunoscut in domeniu sau expert ori conducatorul unei institutii, societati sau alte persaone juridice etc.), ca si oric ealta persoana juridica ( de exemplu un institut de cercetari , un laborator de expertiza etc.).

De asemenea , este de remarcat faptul ca legea ingaduie expres ca plangerae sa fie introdusa si de alta persoana decat contravenientul , ceea ce legea anterioara admitea in mod implicit , ceea ce in practica , a dat nastere la interpretari si solutii diferite .

La fel, regulile din art. 38 din Legea nr.32/1968 sunt preluate de art. 34 din O.G.nr. 2/2001, in ceea ce priveste procedura in fata insatntei , cu precizarea ca plangerile „ se solutioneaza cu precadere „ (art. 35).

O.G.nr. 2/2001 reglementeaza expres recursul impotriva hotararii judecatoriei de solutionare a plangerii , iar Legea de adoptare a ordonantei modificand textul initail al acesteia satbileste competenta insatntei (sectiei) de contecios administrativ a tribunalului : „ Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat plangerea poate fi atacat cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare la sectia de contecios administrativ a tribunalului. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral in fata insatantei .

Recursul suspenda executarea hoatarari „.

Mai este de retinut ca plangerae imotriva procesului –verbal , ca si recursul impotriva hotarari judecatoriei de solutionare a plangerii , precum si oric ealte incidente sunt scutite de taxa judiciara de timbru( art. 36 din O.G. nr. 2/2001).

De vreme ce O.G. nr. 2/2001 se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila , vom trage concluzia ca in materia contraventiilor se pot exercita si caile extraordinare de atac,prevazute de Codul de procedura civila.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




Conditiile speciale (specifice) ale raspunderii comitentului
PRESCRIPTIA EXTINCTIVA
CAUZE DE IDENTIFICARE ALE PARTAJULUI DE ASCENDENT
Dreptul la libertatea si siguranta persoanei
Dreptul la viata
RELATIA INTRE STAT SI DREPT
Notiunea de drept
Introducerea cererii de chemare in judecata
Inregistrarea in registrul comertului, inregistrarea fiscala si autorizarea functionarii persoanelor juridice
Domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive














loading...