Procedura administrativ - contraventionala

PROCEDURA ADMINISTRATIV - CONTRAVENTIONALA

1. Consideartii asupra naturii juridice . Examen de lege lata si lege ferenda .

Din perspectiva teoriei generale a raspunderii juridic e, normele contraventional procesuale nu se infatiseaza , de lege lata , ca norme ale Dreptului administrativ procesual. Ele contureaza , ca natura juridica , o procedura administartiva speciala , cu toate consecintetele ce decurg de aici, concluzie dominanta in lucrarile autorilor de drept administrtaiv din tarile in care contraventiile au fost dezincriminate .

In literatura juridica de drept civil , cel putin din tara noastra , se considera procedura contraventionla ca o procedura civila speciala si este analizata ca atare in cursurile de procedura civila . Se avea in vedere art. 46 din Legea nr.32/1968 , dupa care dispozitiile acestei legi " se intregesc cu dispozitiile Codului de procedura civila , care se aplica in mod corespunzator " , pe de o parte , precum si art. 721 C. proc. Civ., pe de alta parte .

Aceasta concluzie trebuie privita mai nuantat . Este inexact sa se afirme ca toate fazele procedurii contraventionale sunt ale dreptului procesual civil , ci numai faza << judecatii>>, adica a exercitarii cailo de atatc, in sensul ca normele din legea -cadru se intregesc cu normele procedurii civile si nu cu cele ale procedurii penale , asa cum se mentioneaza si in art. 47 din O.G. nr.2/2001. Este o consecinta a dezincriminarii contraventiilor. Apoi , aceasta intregire poate schimba esenta litigiului,data de norma de drept material incalcata , adica de norma de drept administrativ? Daca am judeca in acest fel , ar insemna sa nu mai vorbim nici de litigii de contecios administrativ , deoarece Legea conteciosului administrativ " se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila " , de litigii de munca , intrucat art. 295 alin. (1) C. muncii face trimitere la Codul de procedura civila sau, mai nou , de litigii de contecios constitutional , deoarece si in Legea nr. 47/1992 , republicata in 2004 , exista un articol care face trimitere la procedura civila : " Procedura jurisdictionla prevazuta de prezenta lege se completeaza cu regulile procedurii civile , in masura in care ele sunt compatibile cu natura procedurii in fat Curtii Constitutionale . Compatibilitatea se hoataraste exclusiv de Curte "( art. 14). Ar insemna o procedura civila speciala : " procedura de contecios constitutional " , cand aceasta este o institutie fundamentala a dreptului constitutional. In mod similar , procedura contraventionala este o institutie fundamentala a dreptului administrativ , cel putin de lege lata .

Daca aceasta este situatia de lege lata , avandu-se in vedere Legea nr.32/1968 , autorii au pus problema de a sti cum urmaeza sa fie privita , sub aspectul naturii juridic e, procedura contrvaentionala intr-o viziune de lege ferenda . Se  punea aceasta problema cand nu existau secriile de contecios administrativ .

Prin urmare , alaturi de alti autori sustin ca va trebui sa se vorbeasca despre o noua categorie de litigii , litigiile contraventionale , care isi vor avea regimul lor propriu de stabilire si sanctionare , aparand deci nepotrivita mentinerea si in viitoarea reglemenatre a contraventiilor a unei dispozitii de genul celei prevazute de art. 46. din Legea nr.32/1968 sau de art. 1-15 din Decretul nr.153/1970.

Fata de aceasta concluzie , autorii de drept civil au ridicat obiectia ca s-ar ajung esa se elaboreze , in paralel , un al doilea Cod de procedura civila , deoarece in legatura cu toate materiile in care exista o procedura , deci si cu cea contraventionala , trebuie admisa ideea copmletarii lor cu dreptul procedural comun, C. proc. civ. S-a sustinut , in replica , ca solutia propusa de autorii de drept administartiv nu exclude , dimpotriva , presupune trimiterea la normele procedurale , care prin tehnicitate si aplicare milenara s-su impus drept constante ale procedurii extrapenale , dar numai in masura in care normele procedurii civile nu vor fi incompatibile si nu vor contraveni specificului raporturilor contraventionale . Ca atare, norma de trimitere la << dreptul comun procesual>>, a carei necesitate obiectiva era evidenta , din partea procesuala a codului contraventiilor , s-a sugerat sa fie formulata nu in sensul art. 46 din Legea nr.32/1968 , ci in sensul art. 187 din vechiul Cod al muncii[ in prezent este vorba de art. 295 alin. (1) din noul Cod al muncii - s.n.] sau in sensul art.16 din Legea nr. 47/1992 ( in prezent , art. 14 din Legea nr.47/1992 republicata in 2004 -s.n. ). De vreme ce normele care vor da calitatea acestei proceduri vor fi , in mod preponderent , ale Dreptului contraventional , s-a tras concluzia in sensul ca si calificarea acestei proceduri , sub aspectul naturii juridice , sa fie de procedura contraventionala si nu de procedura civila speciala .

Conturarea regimului juridic procedural contraventional ca regim de sine statator , independent si fata de regimul administrativ , presupunea , insa , in mod corespunzator , a spectelor esentiale ale acestei proceduri, referitaore la constatarea contraventiei , aplicarea sanctiunii si indeosebi la calie de atac , cum s-a aratat in lucrarile elaborate pe baza legislatiei in vigoare pana la 1989. Aceasta reconsiderare presupunea si reconsiderarea competentei exclusive a insantelor de drept comun, ca organe de solutionare a cailor de atac , intelegerea litigiului cintraventional ca un litigiu de competenta instantelor de contecios administrativ.

Este de observat ca toata acesata framantare a doctrinei administrative era axata pe ideea " care , in anii 1970, incepuse sa se contureze , in literatura juridica de specialitate , privind necesitatea elaborarii unui Cod al contraventiilor " , prin care sa se reglementeze materia contraventiilor pe o baza stiintifica unitara . O.G.nr. 2/2001 nu are deact semnificatia , ca si Legea nr.32/1968 , a unei legi-cadru , dar, in amre parte , ea este conceputa in spiritul propunerilor concrete . Este adevarat , in ceea ce priveste procedura , se face o trimitere la Codul de procedura civila , dar trimiterea ese mai subtila , ca filozifie , si tehnic , mai reusita , eliminandu-se posibilitatile de intrepretare diferita , pe acre le crea vechea reglementare . Pe de alta parte , dincolo de distinctia semantica , dar si de logica a procedurii , scapam din vedere fondul reglementarii , care urmeaza sa fie " intergita " sau, dupa caz , completata.

Legea nr.32/1968 avea filozofia sa , nu trebuie uitat ca multe din prevederile sale, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei , au fost declarate neconstitutionale , iar O.G.nr. 2/2001 este act normativ elaborat in acord cu legae fundamentala a tarii. In esenta , propunerile la care ne-am referit , urmareau sa scoata regimul procedurii contraventionale din filozofia Legii nr.32/1968 , pledandu-se pentru necesitatea cailor de atac in fata instantelor de contecios administrtaiv, deziderat realizat prin legea de aprobare a O.G.nr.2/2001.

Prin urmare , fara a exclude ideea unui Cod al contraventiilor , care sa introduca in legislatia procesuala romaneasca o noua categorie de sentinte , sentintele contraventionle , retinem ca, pana la data respectiva , cercul de procedural se inchide in fata instantelor de contecios administrativ , ceea ce intareste caracterul de litigii administrative , a litigiilor contraventional e, cu toate consecintele teoretice si practice ce decurg de aici.

Procedura contraventionla cuprinde patru faze principale: a) constatarea contraventiei ; b) aplicarea sanctiunii; c) exercitarea cailor de atac ( plangerea ) si d) executarea sanctiunilorcontraventionale . Retinem  in cele din urma cateva elemente ale regimului juridic preocedural cu referire la dispozitiile legii - cadru.

2. Consatatarea contraventiei .

Sediul materiei il reprezinta Cap. II din O.G. nr.2/2001 (art. 15-20 ). Dupa cum rezulta din primul alin. Al. Art. 15 , contaventia se consatata printr-un preoces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia , denumite , in mod generic , agenti constatatori .

Pot fi agenti constatatori : primarii, politistii din cadrul Ministerului de Interne (Ministerului Administratiei si Internelor- s.n.) , special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministri si alti conducatori ai autoritatilor administartiei publice centrale , de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene , primari , de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si alte persoane prevazute de legi speciale [art. 15 alin.(2)].

Politistii special abilitati din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor consta ccontraventii privind : apararea ordinii publice ; circulatia pe drumurile publice ; regulile generale de comert; vanzarea , circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare , tigarilor si bauturilor alcoolice ; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau hoatarare a Guvernului [art. 15 alin.(3)].

Daca comparam aceste reguli cu cele din Legea nr.32/1968 , vom constata o schimbare semnificativa de optica . Ca sa ne referim la primari, acestai dobandesc o competenta materiala generala , i timp ce competenta politistilor devine speciala.

Astfel, primarul , in baza Legii nr.32/1968 , constata contraventiile stabilite prin actele normative emise de comisiile locale , precum si contraventiile prevazute in alte acte normative privitoare la : apararea ordinii publice , regulile generale de comert, vanzarea , circulatia si transportul produselor alimentare ,circulatia produselor agricole , productia , vanzarea , circulatia si desfacerea vinului si rachiurilor naturale , pescuitul , vanatul , prevenirea si combaterea epidemiilor si epizootiilor , intretinerea drumurilor nationale si locale , a podurilor si accesoriilor acestora , executarea lucrarilor edilitare , regimul constructiilor , folosirea fondului locativ de stat , ocrotirea lucrarilor de imbunatatiri funciare si a lucrarilor de gospodarire a apelor , precum si contraventiile silvice . In practica administrativa , de regula , aceste atributii ale primarului au fost exercitate de imputernicitii primarului, fie in baza textului cu valoare de principiu din Legea nr.69/1991, fie in baza unor dispozitii exprese din legile contraventionale speciale .

Daca facem o comapratie intre legislatia contraventionala anterioara Constitutiei si cea ulterioara , constatam ca , dupa intrarea in vigoare a Constitutiei , a inceput un proces de specializare in ceea ce priveste consatatrea contraventiei . Inainte de 22 Decembrie 1989 aproape ca nu exista act normativ care sa nu contina in sfera agentilor constatatori " si ofiterii sau subofiterii de politie " , care , dci dobandisera o competenta materiala generala , ca in actele normative ulterioare acestei date sa se puna accent pe specialisti (functionati) civili, politia instrumentand unde ii este locul , in sfera ordinii publice , ceea ce O.G. nr.2/2001 consacra in mod expres.

Contraventiile savariste de << peronalul mucitor >>din organizatiile de stat la locul de munca , potrivit art. 16 alin. (5) din vechea lege -cadru ,se coinstatau , atat de persoanele prevazute in actele normative care stabileau si sanctionau contraventiile , cat si de catre sefii de servicii sau sectii sau asimilatii acestora , anume imputerniciti de conducatorul oraganizatiei. Era o conceptie etatista , la care O.G. nr. 2/2001 a renuntat.

Fata de dispozitiile Constitutiei , trebuie interpretat ca acele norme vizau toate autoritatile publice, nu numai pe cele de stat , deci si autoritatile administratiei publice locale . Tocmai de aceea , Ordonata nr. 2/2001 lega calitatea de agent constatator de apartenenta la o institutie .

Cand se savarsesc mai multe contraventii de catre o persoana , dar care sunt constatate in acelasi timp de acelasi agent constatator, legea satbileste principiul incheierii unui singur proces-verbal.

Procesul verbal de constatare a contraventiei va cuprinde , in mod obligatoriu :

data si locul unde este incheiat ;

numele , prenumele , calitatea celui care incheie si institutia din care acesta face parte ;

datele personale din actul de identitate , inclusiv codul numeric presonal ,ocupatia si locul de munca ale contravenientului;

descrierea faptei ce constituie contraventie , cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita , precum si aratarea tuturor impejurarilor ce pot servi la apreciera garvitati acesteia si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite ;

indicarea actului normativ prin acre se stabileste si se sanctioneaza contraventia ;

indicarea societatii de asigurari , in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circualtie ;

posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore o jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ( daca acesta prevede o asemenea posibilitate );

termenul de exercitare a cailor de atac si organul la care se depune plangerea [art. 16 alin.(1)].

Daca contravenientul este minor , procesul -verbal va cuprinde si nmele si domiciliul parintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori legai ai acestuia [art.16 alin(5)].

De asemenea , la cererea contravenientului, agentul constatator are obilgatia de a consemna in procesul- verbal obiectiile sale cu privire la continutul acestuia , precum si mijloacele de proba de acre contravenientul intelege sa se serveasca in cauza ." Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica <<alte mentiuni>> , sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal"[art.16 alin. (7)teza II].

In situatia in care contavenientul este peroana juridica , in procesul verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea , sediul, numarul de inmatriculare in registrul comertului, codul fiscal al acesteia , precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta .

Lipsa unora din aspectele mentionate mai sus , considerate de lege esentiale , atrage nulitatea procesului verbal , nulitate ce se constata si din oficiu, fiind vorba de omsiuni cu privire la : numele , prenumele si calitatea agentului constatator , numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice , la denumire si la sediul acesteia;fapta savarsita si data comiterii acesteia , semnatura agentului constatator (art. 17).

Contravenientul are obilgatia de a prezenta agentului constatator , la cererea acestuia , actul de identitate ori documentele specifice pentru cetatenii straini sau penru cetatenii romani cu domiciliul in strainatate . Pentru legitimarea contravenientului, in acz de abuz, agentul constatator poate apela la polotisti , jandarmi sau gardieni publici.

Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de cel carevil incheie si de contravenient .In cazul in care contravenientul nu este de fata la incheierea procesului-verbal sau, fiind de fata , refuza ori nu poate sa semneze , agentul constatator mentioneaza aceste imprejurari , dar ele trebuie adeverite de cel putin un martor.

Legea interzice ca martor sa fie alt agent constatator.

Legea ingaduie ca , in lipsa de martori , agentul constatator sa incheie totusi procesul - verbal , aratand , in procesul - verbal , "motivele care au condus la incheierea procesului - verbal in acest mod".

In practica s-a incetatenit regula ca, in asemenea situatie , agentii constatatori sa consemneze pur si simplu " martor lipsa " , ceea ce nu este in spiritul normei contraventionale .Consemanrile trebuie sa cuprinda , in fond, diligentele (eforturile ) depuse de agentul constatator pentru a gasi un martor . Fata de noile reglementari , din 1994, portiit carora , agentul constatator se citeaza la solutionarea plangerii, solutie preluata de O.G. nr.2/2001 trebuie sa admitem ca prevederile referitoare la martor au devenit mai putin importante .

Aplicarea sanctiunii contraevntionale .

Legea nr.32/1968 , in art. 20, satbilea principiul dupa care aplicarea sanctiunii contraventionale se facea tot de catre agentul constatator al contraventiei , daca actul normativ de satbilire si sanctionare a contraventiilor nu prevede astfel, solutie preluata de O.G. nr.2/2001, art. 21.

Daca portivit actului normativ de satbilire si sanctionare a contraventiei , agentul constatator nu are dreptul sa aplice sanctiunea , procesul - verbal de constatatre se trimite , de indata , organului sau persoanei competente sa aplice sanciunea ." In acest caz , sanctiunea se aplica prin rezolutie scrisa pe procesul - verbal " [ art. 21 alin.(2) din O. G. nr. 2/2001 ].O data cu sanciunea contraventionala se stabileste si despagubirea , dac aprin savarsirea contreaventiei s-a pricinuit o paguba si exista tarif de evaluare a acesteia. Stabilirea despagubirii se face cu acordul expres al persoanei vatamate , ceea ce se mentioneaza in procesul - verbal. Daca nu exista tarif , potrivit normelor cu valoare de trimitere ale art. 23 alin. (2) din legea - cadru, partea vatamata isi va putea valorific pretentiile potrivit legii civile .

Contraventia , s-a admis unanim , reprezinta o abatere administrativa , dar ea poate crea si prejudicii civile , la fel ca infractiunea . Ca atare , repararea pagubei potrivit legii civile este o situatie de la sine inteleasa . Alta ca trebui sa fie solutia atunci cand abaterea administrativa este chiar a autoritatii , acum trebuie sa ne raportam la un regim de drept public.

Organul competent sa aplice anctiunea principala va aplica , atunci cand este cazul , si sanctiunea complementara a confiscarii. Se subintelege , fata de principiile Constitutiei , ca aceste cazuri nu pot fi stabilite decat de leg .

Dupa stabilirea sanctiunii , procesul - verbal se va inmana sau , dupa caz, se va comunica , in copie , contravenientului, partii vatamate si presoanei fizice sau juridice careia apartin lucrurile confiscate , in termen de cel mult o luna de la data aplicarii sanctiunii. Nerespectarea acestui termen atrage prescripta " executarii sanctiunii " , cum se prevede expres in art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 , fiind vorba de un termen de prescriptie specific regimului administrtaiv- contraventional .

Cu privire la obligatia comunicarii, legea - cadru face distinctie de situatii, dupa cum agentul constatator are sau nu competenta sa aplice si sanctiunile respective , si dupa cum persoana sanctionata este sau nu prezenta la intocmirea procesului - verbal.

In ipoteza in care agentul constatator aplica si sanctiunea , si contravenientul este de fata , am spune ipoteza tipica , copia procesului - verbal si ( daca s-a aplicat sanctiunea amenzii, precum si daca s-a satbilit despagubirea unei pagube ) , instiinatrea de plata se inmaneaza contravenientului , facandu-se mentiune in acest sens in procesul - verbal . Contravenientul va semna de primire . La fel se procedeaza si cu celelalte persoane carora trebuie sa li se comunice procesul - verbal , daca sunt de fata , gandindu-se , de pilda , la partea vatamata.

In ipoteza in care contravenientul nu este prezent , refuza sa semneze procesul - verbal , comunicarea acestuia , precum si a instiinatrii de plata se fac de catre agentul constatator , in termen de cel mult o luna de la data inchiderii (art. 26).

Pirtivit Legii nr.32/1968, in cazul in care contravenientul achita pe loc agentului consatatator jumatate din minimul amenzii prvazute in actul normativ pentru fapta savarsita , iar prin contraventie nu se cauzeaza pagube si nu existau lucruri supuse confiscarii ,procesul- verbal nu se incheia si orice urmarire inceta, plata amenzii facandu-se contra chitanta , in care se specifica contraventia pentru care a fost incasata amenda.

O.G.nr. 2/2001 nu mai reia aceste dispozitii , ceea ce , desigur , nu este o scapare a legiuitorului , care ar obliga la un formalism excesiv. Practica controversata a impus aceasta solutie . In orice caz, ar fi absurd sa se interpreteze ca procesul- verbal de constatatre se incheie si atunci cand fapta contraventionala se sanctioneaza cu atentionare verbala .

Dincolo de aceste aspecte , retinem , insa, contrar tendintei legilor contraventionale speciale postrevolutionare , ca O.G. nr. 2/2001 refortifica sistemul ablatiuni, care parea nu numai desuet , dar chiar abrogat expres , daca avem in vedere H. G. nr. 890/1999. Se impune a observa ca legea de aprobare a O.G. nr. 2/2001 vine cu o modificare a dispozitiilor alin. (1) al art. 28 de natura a intari regimul juridic al ablatiunii, lasand posibilitatea contravenientului sa achite jumatate din minimul amenzii, fie inntermen de 48 de ore de la data incheierii procesului - verbal ( daca este de fata la incheierea acestuia ) , fie in termen de 48 de ore de la data comunicarii acestuia ( se intelege , daca nu este de fata ) . In ce priveste modul de calcul al termenului de 48 de ore , art. 28 alin. (1) teza a III- a ( text introdus prin Legea nr. 526/2004) prevede ca acesta incepe sa curga " de la miezul noptii zilei urmatoare " , iar daca termenul " se sfarseste intr-o zi de sarbataore legala sau cand serviciul este suspendat se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare ".

Cu privire la aplicarea sanctiunii amenzii, legea - cadru reglementeaza , ca principiu, sistemul ablatiunii, care a fost considerat una dintre deosebirile esentiale ale amenzii contraventionale fata de amenda penala . Astfel, contravenietului ii este recunoscuta posibilitatea sa achite pe loc sau in cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului- verbal sau , dupa caz, de la data comunicarii acestuia , jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ pentru fapta savarsita , agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul- verbal , posibilitate care trebuie sa fie mentionata expres in legea contraventionala speciala .In cazul in care ciontravenientul a achitat jumatate din minim , orice urnarire inceteaza . Referitor la plata amenzii, art. 28 alin. (2) din O.G. nr.2/2001 prevedea , in forma initiala , ca aceasta se face la CEC sau la trezoreria finatelor publice , iar o copie a chitantei se preda de catre contravenient agentului constatator sau trimite prin posta organului din care acesta face parte , in termen de 48 de ore . Acest text a fost insa modificat prin Legea nr.526/2004 in sensul satbilirii unei distinctii intre amenzile care se fac venit la bugetul de stat si cele care se cuvin bugetelor locale , uramarindu-se totodata sa se inlesneasca indeplinirea obligatiei de plata a amenzii contraventionale , in special in cazul contravenientilor cetateni romani cu domiciliul in strainatate , prin instituirea posiblitati de achitare a acesteia si la punctele de trecere a frontierei . Mai mult , noua lege cadru extinde sistemul ablatiunii si in aczul cumulului de contravetii, fara ca prin totalizare sa se depaseasca maxumul pentru contraventia cea mai grava (art. 29).

Daca oragnul competent s aplice sanctiunea apreciaza ca fapta socotita contraventie a fost savarsita in astfel de conditii , incat potrivit legii penale ea constituie infractiune , sesizeaza organul de uramarire penala competent. Invers , daca fapta a fost uramrita ca infractiune si , ulterior , s-a stabilit prin rezolutia sau ordonanta procurorului, ori prin hoatararea judecatoreasca , ca ar putea constitui caontraventie , actul de sesizare sau constatatre a faptei , impreuna cu copia ordonantei sau haotararii, se trimit de indata organului in drept sa constate contraventia . Termenul de perscriptie de 6 luni curge de la data sesizarii organului competent sa aplice sanctiunea contraventionala (art. 30 ).

4.Caile de atac impotriva actelor de sanctionare a contraventiilor

Calea <<traditionala>> specifica de atac in materie contarventionala a fost plangerea , doarece in aceasta materie , in sens strict, portivit legislatiei anterioare , nu se va putea vorbi de a judecata in prima instanta , ca exercitarea caii de atac sa poata fi denumita recurs ori apel.

Plangerea este definita drept cale devolutiva de atac , adica cale prin care se ataca la judecatorie o hatarare data de un organ obstesc sau administartiv cu caracter jurisdictional , fie un act administrativ in cazuri specificate de legea speciala.

Astfel, art.31 din Legea nr.32/1968 , asa cum a fost modificata prin O.G.nr. 12/1994 , dispunea ca impotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii , se putea face plangere in termen de 15 zile de la data comunicarii acestuia. Partea vatamata putea face plamgere numai in ceea ce priveste despagubirea satbilita de tarif , iar cel caruia ii apartin bunurile confiscate , altul deact avertismentul , numai in ceea ce priveste masur confiscarii.

Plangerea , potrivit principiului consacrat de legea - cadru , inca de la inceput , suspenda executarea actului de sanctionare , fiind vorba de o suspendare de drept. Este aici unul din principiile fundamentale ale procedurii contraventionale [art. 31 alin. (4) , in noua redactare ]. In cazul partii vatamate sau al persoanei ale carei bunuri au fost confiscate , alta deact contravenientul , plangerea suspenda executarea numai in ceea ce priveste despagubirea sau masura confiscarii.

In ceea ce priveste organele competente sa solutioneze plangerile contra actelor de sanctionare a contraventiilor , Legea nr.32/1968 , in redactarea initiala , facea distinctie dupa : a) natura actului care prevede abateril contraventionle; b) garvitatea sanctiunilor aplicat si c) dupa calitatea de persoana fizica sau juridica a contravenientului. Legea nr.32/1968 a introdus principiul rezolvarii plangerii pe cale ierarhica si numai exceptional de catre instantele judecatoresti. Acest principiu s-a inscris in conceptia de fond a legii , anume consacrarea unei naturi administrative pentru regimul juridic contraventional .

Fata de principiile Constitutiei , in editia din 1993 a lucarii, am remarcat ca aceasta solutie din legea - cadru in materia contraventiilor nu mai poate fi acceptata , normele legii fiind adrogate sau , dupa caz, modificate implicit de normele constitutionale .

Pentru a intelege schimbarea regimului solutionarii cailor de atac in materie contraventionala , potrivit noii Conastitutii , terbuie sa avem in vedere si schimbarea de regm in materia conteciosului admnistrativ.

Se stie ca in baza Legii nr.1/1967 nu puteau fi atacate in justitie actele administrtiv- jurisdictionale , precum si actele pentru care legea prevedea o alta procedura juridica , iar actele din sfera procedurii contraventionale se incadrau fie la o exceptie , fie la alta . Cat a fost in vigoare Legea nr.1/1967 nu s-a putut vorbi de actiuni in conteciosul administrativ impotriva proceselor- verbale de constatare a contraventiei sau , dupa caz, a actelor organelor administrative , emise in solutionarea plangerilor la procesele -verbale .

Legea conteciosului administrativ din 1990 a consacrat principiul atacarii cu recurs la Sectia de contecios administrativ a Curtii Supreme de Justitie a actelor administrativ-jurisdictionale . Legea reglementa , in art. 4, totusi , doua exceptii: a) actele referitoare la impozite si taxe ( adica cele prevazute de art.3 din lege ) si b) actele din domeniul cointarventiilor . Reiese ca si in baza acestei legi , procedura contraventionala , in general , si procedura solutionarii plangerii, in special , ramanea asa cum a fost instituita prin legea - cadru din 1968 sau , dupa caz, prin alte legi.

Intrarea in vigoare a Constitutiei care, in art. 21 prevede accesul liber la justitie , iar in art. 125( in prezent , art. 126 din Constitutia republicata ) arata ca justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie ( in prezent , Inalta Curte de Casatie si Justitie) si prin celelalte instante judecatoresti , satbilite de lege , a ridicat , atat in teorie , cat si in practica judecatoreasca , doua probleme : a) mai sunt de conceput jursdictiile administrative ? si b) mai aveau suport constitutional exceptiile din art. 4 al Legii nr.29/1990? Aceste aspecte au facut obiectul si al unor dosare solutionate de Curtea Constitutionla , ca de pilda Dosarul nr.21C/1993 , in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 din Legea fondului funciar , Legea nr.18/1991; Dosarele nr.30C si 35C /1993 , in care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate a art. 35 din Legea nr.32/1968 sau Dosarul nr.53A/1993, in care s-a pus problema constitutionalitatii art. 4 din Legea nr.29/1990.

Dupa cum rezulta si din deciziile citate ale Curtii Constitutionale , nu se poate contesta existeta unei jurisdictii administrative , deci existenta actelor administrtaive cu caracter jurisdictional , indiferent de domeniu, deci si in domeniul larg al contraventiilor. Ceea ce nu se mai putea accepta , tianand seama de art. 21.art. 123 alin.(1) [in prezent art. 124alin. () din Constitutia republicata] si art. 125 alin.(1)[art.126alin.(1)din Constitutia republicata] coroborate cu art. 150 alin.(1) [art. 154 alin.(1) din Constitutia republicata ].din Constitutie , era exceptarea actelor administrativ-jursdictionale , inclusiv din materia impozitelor ori a contraventiilor , de la controlul insatntelor judecatoresti , fie in conditiile dreptului comun al conteciosului administrativ (Legea nr. 29/1990) , fie in conditiile unor reglementari speciale .

Ca atare , a trebuit sa admitem ca ori de cate ori nu era reglementata o actiune in justitie , fie in baza Legii nr.32/1968 , fie in baza unei reglementari contraventionale speciale , impotriva actului administrativ- jurisdictional prin care s-a solutionat plangerea contraventionala era deschisa calea recursului la insatanta de contecios administrativ , portivit Legii nr.29/1990, asa cum a fost modificata si completata in 199

In ceea ce priveste solutia recursului introdus de un contravenient persoana juridica , retinem dispozitivul Deciziei nr.35/1993 a Curtii Constitutionale : " Constata c dispozitiile art.35 din Legea nr.32/1968 privind satbilirea si sanctionarea contraventiilor sunt neconstitutionale si, in consecinta , abrogate , uramand ca in cazul amenzii contraventionale aplicatew unei persoane juridice , plangerae acesteia sa se rezolve potrivit regulilor stabilite de Legea nr.32/1968 pentru persoanele fizice ". Acest articol , ca si celelalte referitoare la persoanele juridice , a fost abrogat expres, cum am precizat deja ,prin O.G.nr. 12/994.

4.1. Plangerea contraventioala .

De asemenea , O.G. nr. 12/1994 a introdus regula solutionarii plangerii , pentru toate categoriile de contarvenienti , de judecatoria in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia [art. 31alin. (3)din legea -cadru , in noua rdactare ], schimbandu-se , totodat , si regulile de ordin procedural , deci inlatutrandu-se starea de neconstitutionalitte pe care am semnalat-o in editai din 199Astfel, plangerea , impreuna cu dosarul cauzei , se trimiteau de indata judecatoriei competente , care cita pe cel care a facut palngerea , organul care a aplicat sanctiunea , precum si orice alta persoana in masura sa contribuie la rezolvarea jusata a cauzei.

Instanta care solutiona plangerea , dupa ce constata ca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o , pe celelalte persoane citate , daca acestea s-au prezentat , administra orice alte probe prevazute de lege, necesare verificarii legalitatii si temeiniciei procesului- verbal si hotara asupra sanctiunii , asupra despagubirii satabilite pe baza de tarif ( evident , daca era cazul) , precum si asupra masurii confiscarii (de asemenea , daca era cazul).

In fine , mai remarc ca solutia data de judecatorie era calificata definitiva si executorie de Legea nr. 32/1968, expresie care a trebuit sa fie interpretata in functie de modificarile procedurii civile , problema punandu-se , de principiu , nu numai pentru materia contraventiilor , impunandu-se ideea dupa care solutia judecatoriei se ataca cu recurs la tribunal , la sectia civila .

Plangerea se depunea la organul din fcare fiecare face parte agentul constatator , insotita de copia procesului-verbal de consatatare a contraventiei .

Daca s-a hotarat anularea procesului -verbal , lucrurile confoscate se restituie celui in drtp, iar daca au fost valorificate , se dispunea sa se achite celui in drept o despagubire baneasca , egala cu suma realizata prin valorificarea lucrurilor(art. 39).

Cum trebuie sa privim aceste consideartii teoretice , prin rapotare la reglementarea in vigoare?

O.G. nr. 2/2001 , in esenta , retine principiile din vechea reglementare , care au rezistat << socului>> constitutional , pe de o parte , si consacra expres regulile cailor de atac care s-au impus si in procedur contraventioanla , in ultimii ani, ca urmare a schimbarilor la nivelul dreptului comun, adica a Codului de procedura civiala , pe de alta parte .

Astfel, se mentine solutia plangerii impotriva procesului -verbal "in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia " [art. 31 alin.(1)]. La fel , partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce priveste despagubirea , iar cel caruia ii apartin lucrurile confiscate , altul deact contravenientul , nuami in ceea ce priveste masura confiscarii.

La fel, la baza O.G. nr. 2/2001 ,plangerea insotita de procesul verbal , se depune la organul din care face parte agentul constatator , care este obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens, uramad a fi trimisa , de indata , impreuna cu dosarul cauzei, judecatoriei competente dupa aceleasi criterii.

La fel ca si anterior , plangerea suspenda executarea , cu precizarea ca plangearea partii vatamate sau a persoanei care este proprietarul lucrurilor confiscate suspenda executarea nuami in ceea ce priveste despagubirea , respectiv confiscarea .

Ordonanta introduce obligatia judecatoriei de a fixa un termen de judecata , care nu va depasi 30 de zile , dispunand citarea : 1) contravenientului sau , dupa caz, a persoanei care a facut plangerae ; 2) a organului care a aplicat sanctiunea ; 3) a martorilor indicati in procesul -verbal sau in plangere ; 4) a oricaror persoane in masura sa contribuie la trezolvarea temeinica a cauzei; 5) socieatatea de asigurari mentionata in procesul -verbal , in cazul unui accident de circualtie (art.33).

Se observa o schimbare evidenta de optica , legea ingaduie insatntei ca , pe langa <<parti>> si martorii din procesul -verbal sau palngere , sa citeze , din oficiu, la primul termen,<<orice alta persoana >>, fiind de inteles ca poate fi vorba de orice alta persoana fizica ( de exepmlu un specialist recunoscut in domeniu sau expert ori conducatorul unei institutii, societati sau alte persaone juridice etc.), ca si oric ealta persoana juridica ( de exemplu un institut de cercetari , un laborator de expertiza etc.).

De asemenea , este de remarcat faptul ca legea ingaduie expres ca plangerae sa fie introdusa si de alta persoana decat contravenientul , ceea ce legea anterioara admitea in mod implicit , ceea ce in practica , a dat nastere la interpretari si solutii diferite .

La fel, regulile din art. 38 din Legea nr.32/1968 sunt preluate de art. 34 din O.G.nr. 2/2001, in ceea ce priveste procedura in fata insatntei , cu precizarea ca plangerile " se solutioneaza cu precadere " (art. 35).

O.G.nr. 2/2001 reglementeaza expres recursul impotriva hotararii judecatoriei de solutionare a plangerii , iar Legea de adoptare a ordonantei modificand textul initail al acesteia satbileste competenta insatntei (sectiei) de contecios administrativ a tribunalului : " Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat plangerea poate fi atacat cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare la sectia de contecios administrativ a tribunalului. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral in fata insatantei .

Recursul suspenda executarea hoatarari ".

Mai este de retinut ca plangerae imotriva procesului -verbal , ca si recursul impotriva hotarari judecatoriei de solutionare a plangerii , precum si oric ealte incidente sunt scutite de taxa judiciara de timbru( art. 36 din O.G. nr. 2/2001).

De vreme ce O.G. nr. 2/2001 se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila , vom trage concluzia ca in materia contraventiilor se pot exercita si caile extraordinare de atac,prevazute de Codul de procedura civila.