Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Conditiile speciale (specifice) ale raspunderii comitentului


Conditiile speciale (specifice) ale raspunderii comitentului




Conditiile speciale (specifice) ale raspunderii comitentului

Alaturi de conditiile generale ale raspunderii pentru fapta proprie a prepusului, raspunderea comitentului cere sine-qua-non si indeplinirea a doua conditii speciale:

existenta unui raport de prepusenie;

faptele ilicite ale prepusilor sa fi fost savarsite „in functiile ce li s-au incredintat”.




Existenta acestor conditii speciale va trebui probata numai in anumite situatii de catre victima prejudiciului. Astfel, daca victima daunei pricinuite cheama la raspundere doar pe prepus, are indatorirea de a proba doar existenta conditiilor generale, temeiul actiunii fiind dispozitiile art. 998-999 Cod Civil. Daca, insa, victima se va indrepta doar impotriva comitentului, in temeiul art. 1000 alin. 3 Cod Civil, va trebui sa probeze si existenta celor doua conditii speciale. Situatie va fi identica si atunci cand el se va indrepta concomitent, atat impotriva comitentului cat si impotriva prepusului

1. Conditia existentei unui raport de prepusenie

Raportul de prepusenie (pe care l-am analizat pe larg in cadrul domeniului de aplicare al raspunderii comitentului) reprezinta acel raport se subordonare a prepusului fata de comitent.

Fara existenta raportului de prepusenie nu este de conceput posibilitatea antrenarii raspunderii prevazute de art. 1000 alin. 3 Cod Civil.

Ceea ce trebuie sa mai precizam in legatura cu acest raport de prepusenie este faptul ca pentru angajarea raspunderii comitentului se cere ca acest raport sa existe la momentul comiterii faptei ilicite. Deci, daca la data savarsirii faptei ilicite o persoana a pierdut definitiv calitatea de comitent, ori chiar si numai temporar – in acest din urma caz, deoarece vremelnic atributele de subordonare, conducere, indrumare, supraveghere si control au fost cedate altei persoane – raspunderea ei, in baza art. 1000 alin. 3 Cod Civil nu va mai fi angajata.

Astfel, practica judiciara a considerat ca actiunile inculpatilor angajati ai Ministerului Administratiei si Internelor, de a patrunde fara mandat de perchezitie in locuinta partii civile si de a-li insusi de aici o importanta suma de bani si alte valori, desi abuzive, au avut loc in exercitarea atributiilor de serviciu si de aceea, pe plan civil, atrage raspunderea comitentului in baza art. 1000 alin. 3 Cod Civil.

Desigur ca atunci cand a avut loc un transfer vremelnic al atributelor specifice raportului de prepusenie asupra altei persoane, aceasta va raspunde in calitate de comitent, daca in perioada acestui transfer, prepusul a savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.

In situati in care la data pornirii de catre victima a actiunii pentru plata despagubirilor, incetase calitatea de prepus a autorului faptei ilicite, raspunderea comitentului nu va fi cu nimic influentata, el ramanand raspunzator cu conditia ca a data savarsirii faptei raportul de prepusenie sa fi existat

Conditia savarsirii faptei in functiile incredintate

Daca prima conditie speciala nu rezulta in mod explicit din dispozitiile art. 1000 alin. 3 Cod Civil, cea de-a doua este expres instituita de legiuitor in textul de mai sus mentionat: „prejudiciile trebuie sa fi fost cauzate de catre prepusi in functiile ce li s-au incredintat”.

Conditia este indeplinita daca exista o legatura cauzala intre exercitarea functiei incredintate de comitent si producerea efectului daunator in persoana victimei sau indreptata impotriva bunurilor acesteia.

In doctrina de specialitate au existat interpretari extensive, dar si restrictive cu privire la determinarea limitelor functiei incredintate, in asa maniera incat, uneori, se cauta inlaturarea totala a raspunderii comitentului, iar alteori se cauta admiterea acestei raspunderi fara nici o limitare.

Potrivit interpretarii restrictive raspunderea comitentului este angajata numai daca savarsirea faptei ilicite s-a circumscris limitelor functiei incredintate prepusului, iar potrivit interpretarii extensive raspunderea comitentului poate fi atrasa si in acele cazuri in care prepusul a abuzat de functia incredintata, i-a depasit limitele, functia oferindu-i doar prilejul, ocazia care a facut posibila comiterea faptei ilicite ce a produs prejudiciul.

Fostul Tribunal Suprem, prin Decizia de indrumare nr. 10 din 1968 a consacrat interpretarea extensiva, dand instantelor urmatoarele indrumari:

„Conducatorul de autovehicul, angajat al unei unitati obstesti care foloseste autovehiculul unitatii in mod abuziv – fara autorizatie necesara, in interes personal etc – savarseste infractiunea de abuz in serviciu, daca fapta sa intruneste si celelalte elemente constitutive ale acestei infractiuni.

In situatia in care acelasi angajat, cu prilejul folosirii abuzive a autovehiculului, provoaca si un accident de circulatie, prin care produce din culpa o paguba avutului obstesc sau personal ori o tulburare bunului mers al unitatii, el savarseste si infractiunea de neglijenta in serviciu, daca sunt intrunite si celelalte elemente constitutive ale acestei infractiuni. Infractiunile mentionate sunt in concurs real.

Daca prin accidentul de circulatie s-a produs o paguba unui tert, unitatea al carui angajat este conducatorul de autovehicul va raspunde in baza art. 1000 alin. 3 Cod Civil”.

Exista autori care, desi agreeaza interpretarea extensiva, atrag insa atentia ca nu sunt de dorit exagerari in aceasta directie, interpretarea extensiva trebuind sa fie realizata intre limitele normale si rationale.

Astfel, in definirea conditiei pe care o analizam s-au subliniat urmatoarele:

raspunderea comitentului este exclusa atunci cand prepusul a savarsit o fapta ilicita ce nu are nici un fel de legatura cu exercitiul functiei incredintate, exemplificandu-se in acest sens fapta ilicita comisa de prepus in timpul concediului de odihna ori aceea comisa in timp ce venea la serviciu ori in drum spre casa, inapoindu-se de la serviciu, ori in calitate de locatar chiar daca prepusul locuia intr-un imobil pus la dispozitie de catre comitent.

cand prepusul actioneaza in cadrul normal al functiilor incredintate, dar prin nedibacie, neglijenta sau imprudenta a cauzat un prejudiciu, raspunderea comitentului trebuie angajata.

raspunderea comitentului va fi atrasa si atunci cand prepusul a lucrat pentru comitent, in limitele scopului in care i-au fost conferite functiile, chiar fara a avea instructiunile comitentului ori chiar impotriva acestor instructiuni.

Tendinta de a admite aproape fara limita raspunderea comitentului a determinat reactia doctrinei care s-a straduit sa o curme prin gasirea unor limite rationale in cadrul carora sa ne inscrie interpretarea extensiva.





Astfel, s-a considerat necesar ca intre exercitarea functiei si savarsirea faptei ilicite – chiar prin abuz de functie – sa existe o legatura de cauzalitate sau cel putin o conexiune necesara, dar s-a observat, totodata, ca definitia data acestor criterii este atat de larga si atat de apropiata de limitele maxime ale teoriei conditionarii (conditiei sine-qua-non) incat practic, prin aplicarea lor, se ajunge la o extindere excesiva a raspunderii comitentului pentru fapta prepusului.

S-a aratat astfel in literatura de specialitate ca raspunderea comitentului trebuie sa functioneze in toate cazurile in care, savarsirea faptei ilicite nu ar fi fost cu putinta daca nu s-ar fi incredintat prepusului functia respectiva fiind deci fara insemnatate imprejurarea ca faptele pagubitoare nu corespund exercitiului normal al functiei, ci constituie un exercitiu abuziv al ei.

S-a aratat, de asemenea, ca la extinderea raspunderii comitentului a contribuit printre altele si imprejurarea ca in unele situatii, in cazul unor fapte cauzatoare de prejudicii savarsite de prepusi e interfereaza doua temeiuri ale raspunderii si anume, raspunderea comitentului prevazuta la art. 1000 alin. 3 cu raspunderea celui ce are paza juridica a bunului pentru prejudiciul cauzat de acestea, prevazuta de art. 1000 alin. 1 Cod Civil.

Din unirea celor doua temeiuri si confundarea lor, in practica judiciara, cu deosebire in cauzele penale, si in literatura de specialitate, s-a ajuns ca raspunderea comitentului sa absoarba raspunderea pentru lucruri, consacrandu-se solutia ca pentru fapta evident abuziva a soferului sa se instituie o raspundere a comitentului, intemeiata pe art. 1000 alin. 3 Cod Civil.

Astfel intr-o decizie a Tribunalului Suprem s-a retinut raspunderea comitentului pentru fapta abuziva a prepusului-sofer, care, in stare de ebrietate, folosind in mod abuziv basculanta intreprinderii, a condus cu viteza excesiva si a accidentat mortal doua persoane. Instanta a aratat printre altele ca „este lipsit de relevanta faptul ca inculpatul a luat basculanta fara aprobare, deoarece acest act poate constitui pentru inculpat o abatere disciplinara sau chiar o infractiune de abuz in serviciu, insa aceasta nu este opozabila partii vatamate, si nu este de natura sa inlature raspunderea civila a unitatii pentru fapta prepusului sau savarsita in exercitarea functiei incredintate”.

Solutiile preconizate pentru a stavili excesele interpretarii extensive a acestei conditii sunt „inscrise in unele principii afirmate deja in literatura de specialitate si in practica, dar care ar trebui aplicate cu mai multa consecventa” , aceste principii fiind urmatoarele:

Comitentul sa raspunda pentru tot ceea ce prepusul savarseste in cadrul normal al functiei, cand a lucrat pentru comitent, in limitele scopului in vederea caruia i-au fost conferite functiile.

Comitentul sa raspunda si pentru tot ceea ce depaseste functia, deci chiar pentru exercitiul abuziv, dar cu conditia ca intre acest exercitiu abuziv si functie sa existe, daca nu o legatura de cauzalitate, cel putin o corelatie necesara – nu o simpla corelatie ocazionala – iar fapta ilicita sa fi fost savarsita in interesul comitentului sau, sa existe cel putin aparenta ca ea a fost savarsita in interesul comitentului.

Practica judecatoreasca a stabilit si ea unele limite de determinare a acestei conditii:

comitentul raspunde in ipoteza in care prepusul a savarsit fapta ilicita in executarea functiilor incredintate;

comitentul raspunde daca prepusul a actionat in interesul comitentului;

comitentul nu raspunde daca a facut toate diligentele pentru a preveni fapta ilicita.

comitentul nu raspunde daca victima prejudiciului a cunoscut faptul ca prepusul actioneaza in nume propriu.

comitentul nu raspunde atunci cand activitatea prepusului nu mai trebuia supravegheata de el.

comitentul nu raspunde daca faptele prepusului nu au legatura cu functiile incredintate, desi au fost savarsite in timpul exercitarii acestora.

Astfel, intr-o decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a stabilit ca, in cazul in care in cursul unei altercatii a locul de munca, inculpatul salariat la o regie autonoma, si-a ucis un coleg prin aplicarea unei lovituri de cutit in abdomen, cererea partii civile – sotia defunctului ca la plata despagubirilor sa fie obligata si regia autonoma in calitate de comitent, este neintemeiata deoarece fapta savarsita de inculpat nu are nici o legatura cu functia incredintata.

Toate aceste principii desprinse din practica judecatoreasca solicita instantelor judecatoresti o analiza de la speta la speta a tuturor conditiilor raspunderii, fiind vorba despre chestiuni de fapt, care urmeaza a fi rezolvate pe baza probelor administrate

Astfel instanta de judecata a decis ca: „fapta savarsita de un salariat cu ocazia unui transport in interesul unitatii la care este angajat indeplineste aceasta cerinta, chiar daca acesta nu a respectat traseul stabilit in foaia de parcurs”, avand ca efect antrenarea raspunderii comitentului (unitatii) pentru repararea prejudiciului cauzat de prepusul sau.

Prezentam in continuare cateva solutii din jurisprudenta care fac referire la aceasta conditie speciala.




Astfel, prin hotararea instantei a fost antrenata raspunderea, in calitate de comitent, a Inspectoratului Silvic a Municipiului Bucuresti pentru fapta prepusului sau, padurar, care, in realizarea atributiilor de serviciu, in timp ce efectua paza, a aplicat victimei, surprinsa in timp ce taia lemne din padure, mai multe lovituri ce i-au cauzat moartea.

Printr-o alta hotarare judecatoreasca , o societate comerciala a fost obligata sa raspunda in calitate de comitent pentru fapta prepusului sau, sofer, deoarece acesta dupa terminarea saptamanii de lucru a parcat abuziv autocamionul la domiciliul sau, iar a doua zi, intr-o duminica, in timp ce efectua cu acest autocamion o deplasare in interes personal, fiind in stare de ebrietate, a patruns pe contrasens, tamponand un autoturism care circula regulamentar, provocand moartea unei persoane si ranirea grava a altor doua, instanta motivand ca raspunderea comitentului pentru prepusul sau opereaza in toata perioada cuprinsa intre data angajarii si data incetarii contractului de munca.

Printr-o alta hotarare , instanta suprema a confirmat sentinta unui tribunal care  a obligat la despagubiri, in calitate de comitent, o societate comerciala, pentru fapta prepusului sau, care l-a omorat pe seful de echipa in urma unei stari conflictuale generata de imprejurarea ca acesta din urma i-a cerut, cu ocazia unor lucrari de izolare antiacida la un rezervor, sa prepare o galeata cu material izolator, iar prepusul a refuzat. S-a motivat ca incidentul care a dus la agresarea victimei a avut loc in timpul serviciului, la locul de munca si a fost in legatura cu executarea unei dispozitii la lucru data pe linie ierarhica.



N. Puscas – op. cit., pag 273-274.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, dec. nr. 236/17.01994 – Repertoriu. Jurisprudenta si doctrina romana (1989-1994), vol II, Editura Argessis, Curtea de Arges, 1995, pag 457

C. Statescu, C. Barsan – op. cit., pag 247, N. Puscas – op. cit., pag 274.

Decizia de indrumare nr. 10 din 1968, publicata in C.D. 1968 pag. 50-53.

C. Statescu, C. Barsan – op. cit., pag 247-248.

M. Eliescu – op. cit., pag 222-224, C. Statescu, C. Barsan – op. cit., pag 248-249.

Tribunalul Suprem, sectia penala, Decizia nr. 272 din 4 februarie 1982 in C.D./1982 pag. 312-313.

C. Statescu, C. Barsan – op. cit., pag 251-25

Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, dec. nr. 878/25.05.1993. Repertoriu. Jurisprudenta si doctrina romana (1989-1994), Editura Argessis, Curtea de Arges, 1995, pag 457

N. Puscas – op. cit., pag 275.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila, Decizia nr. 1673/2000 in Culegerea de practica judiciara in materie civila 2000, Editura Rossetti, Bucuresti, 2000, pag 173.

Tribunalul Militar Bucuresti, sectia a II-a penala, sentinta nr. 53/1991 in Culegerea de practica judiciara penala pe anul 1991, Casa de Editura si Presa „Sansa” SRL, 1992, pag 198.

Tribunalul Militar Bucuresti, sectia I penala, Decizia nr. 390/1992 in Culegerea de practica judiciara penala pe anul 1992, Casa de Editura si Presa „Sansa” SRL, 1993, pag 236-237.

Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, Decizia nr. 459/1993 in Buletinul jurisprudentei, Culegere de decizii pe anul 1993, Editurile Continent XXI Universul, Bucuresti 1994, pag 194-196.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




Persoanele care au capacitate succesorala
Constituirea societatilor
Modalitati de partaj
Tipuri istorice drept
Dreptul american
Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate prin fapta licita a copilului
Distrugerea
Perioada de valabilitate a mandatului de perchezitie
CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
Ghid privind prevenirea si solutionarea conflictelor de interese in cadrul sistemului judecatoresc













loading...