Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
FELURILE MASURILOR DE SIGURANTA SI REGIMUL LOR JURIDIC


FELURILE MASURILOR DE SIGURANTA SI REGIMUL LOR JURIDIC




FELURILE MASURILOR DE SIGURANTA SI REGIMUL LOR JURIDIC

1. OBLIGAREA LA TRATAMENT MEDICAL.

1.1. Cadrul juridic de reglementare a masurii de siguranta a obligarii la tratament medical.




Cadrul juridic de reglementare a acestei masuri de siguranta este definit de totalitatea normelor juridice care prevad conditiile de aplicare si executare a acestei masuri. Acest cadru juridic cuprinde norme de drept penal substantial, cuprinse in Partea Generala a Codului Penal (art.113 C.pen.), dar si in Partea Speciala a Codului Penal (art,.309 C.pen.) precum si norme de drept procesual penal (art.162,245,249,429-435 si 437 C.pr.pen.).

1.2. Continutul sanctiunii.

Masura de siguranta prezinta, prin dispozitiile art.113 C.pen. se dispune daca faptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate si consta in obligatia impusa acestuia de a se prezenta in mod repetat la tratament medical, pana la insanatosire, la locul si la datele fixate pentru tratament.

Obligatia impusa prin constrangerea juridica a faptuitorului implica atat indatorirea de a se prezenta, cat si indatorirea de a urma regulat tratamentul, ceea ce inseamna prezentarea la data si locul fixat de organele sanitare, "pacientul este constrans pe cale judiciara sa se supuna unui tratament medical .

Daca faptuitorul nu se prezinta regulat la tratament, instanta poate dispune internarea medicala (art.113 alin.2).

Motivul internari il constituie pericolul pentru societate prezentat de persoana care sufera de o boala sau de o intoxicare cronica cu alcool sau alte substante care a savarsit o fapta penala.

1.3. Luarea provizorie a masurii obligarii la tratament

medical.

Masura obligarii la tratament medical poate fi luata provizoriu in cursul urmaririi penale sau cel al judecatii (art.113 alin. C.pen.).

Potrivit art.162 C.pr.pen., aceasta masura poate fi luata in tot cursul procesului penal, daca procurorul sau instanta de judecata constata ca invinuitul ori inculpatul se afla in situatia prevazuta de art.113.C.pen.

Procurorul poate dispune luarea provizorie a masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, doar in cursul urmaririi penale. Daca procurorul a omis sa ia masura de siguranta, odata cu scoaterea de sub urmarire penala, va putea sesiza instanta de judecata sa ia aceasta masura. Instanta de judecata poate dispune luarea provizorie a acestei masuri numai daca a fost sesizata cu judecarea cauzei prin rechizitoriu, iar in situatia in care procurorul a dat o solutie de neurmarire penala si a luat in mod provizoriu aceasta masura, instanta o poate confirma.

In cursul judecatii, instanta poate dispune luarea provizorie a masurii de siguranta,a obligarii la tratament medical atat din oficiu, cat si la cererea procurorului prin incheiere si nu prin sentinta.

Masura obligarii la tratament medical dureaza pana la insanatosirea condamnatului, iar daca aceasta nu a intervenit pana la terminarea executarii pedepsei, condamnatul va continua tratamentul si dupa ce a executat pedeapsa; in acest caz, nu se schimba natura masurii, ci numai modul de executare. De altfel, art.113 alin.l. C.pen. prevede ca masura obligarii la tratament medical dureaza pana la insanatosirea faptuitorului.

Obligarea la tratament medical se ia chiar daca faptuitorului nu i s-a aplicat o sanctiune penala sau, cu toate ca i s-a aplicat, de pilda pedeapsa inchisorii, aceasta a fost suspendata conditionat. In oricare din cele doua forme cand masura a fost luata alaturi de pedepasa detentiunii pe viata sau a inchisorii tratamentul se efectueaza atat in timpul executarii acesteia, cat si dupa aceea, pana la insanatosire.

Intr-un caz s-a luat masura in urma admiterii recursului inculpatului prin care critica hotararea instantei, intre altele, si pentru ca nu s-a facut aplicarea art.113, C.pen. masura a fost luata pe durata executarii pedepsei .

Acceptarea inculpatului de a i se aplica o sanctiune de drept penal, oricare ar fi ea, nu modifica natura acelei sanctiuni, care isi pastreaza atat caracterul coercitiv, cat si efectul restrictiv de libertate.

Cererea inculpatului de a fi tratat medical poate fi satisfacuta pe cale administrativa - institutiile sanitare avand obligatia de a acorda tratament medical adecvat oricarui bolnav care il solicita - fara a fi necesar sa se ia, in acest scop, masura de siguranta prevazuta in art.113 C.pen. 10).





Dupa luarea masurii provizorii, procurorul sau instanta, dupa caz, vor sesiza comisia medicala competenta sa avizeze obligarea la tratament medical, fapt ce rezulta din interpretarea art.162 alin.1 si 2 C.pr.pen.

Potrivit art.162 alin. 3 C.Pr.pen., masura internarii provizorii dureaza pana la confirmarea acesteia de catre instanta. Aceasta masura poate fi insa revocata la cererea invinuitului sau inculpatului ori la sesizarea organelor sanitare, daca starea sanatatii celui in cauza s-a ameliorat si a disparut starea de pericol care a justificat luarea acestei masuri, inainte de pronuntarea de catre instanta asupra fondului cauzei. Incheierea instantei prin care s-a dispus luarea provizorie a masurii de siguranta a obligarii la tratament medical nu poate fi atacata separat cu apel, ci numai odata cu fondul (art.361 alin.2. C.pr.pen.), si nici nu este prevazuta o cale de atac impotriva acesteia, cum este prevazut recursul in materia masurilor preventive.

Impotriva ordonantei procurorului se poate formula insa plangere la procurorul ierarhic superior, in conditiile art.278 C.pr.pen.

In cazul in care in cursul urmaririi penale se constata ca invinuitul nu a savarsit el fapta pentru care este cercetat, sau aceasta nu exista ori nu este prevazuta de legea penala, prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, procurorul va dispune revocarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, chiar daca invinuitul este bolnav periculos, intrucat fata de el nu se pot lua masuri de siguranta, deoarece lipseste una din conditiile esentiale prevazute de art.111 C.pen. savarsirea unei fapte prevazute de legea penala).

Intr-un asemenea caz, procurorul va sesiza organele competente, pentru a lua masuri de asistenta, potrivit Decretului 313/1980, privind asistenta bolnavilor periculosi.

1. Luarea definitiva a masurii obligarii la tratament medical.

Masura de siguranta a obligarii la tratament medical va putea fi luata cu titlu definitiv doar de catre instanta de judecata si numai daca sunt indeplinite conditiile de fond prevazute de lege, si anume:

faptuitorul este bolnav ori prezinta o stare de intoxicatie cronica prin alcool, stupefiante ori alte asemenea substante;

faptuitorul prezinta o stare de pericol pentru societate, fiind posibil ca el sa savarseasca alte fapte prevazute de legea penala.

In luarea definitiva a masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, deosebim doua situatii: o prima situatie atunci cand masura obligarii la tratament medical s-a luat in mod provizoriu in cursul urmaririi penale, conform art.113, alin. C.pen. si art.162 C.pen., si o alta situatie, atunci cand masura obligarii la tratament medical nu a fost luata in mod provizoriu. In cazul in care obligarea la tratament medical s-a luat in provizoriu in cursul urmaririi penale, ea va deveni definitiva odata cu confirmarea ei de catre instanta.

Masura de siguranta a obligarii la tratament medical poate insoti o pedeapsa sau poate fi luata ca o masura de sine statatoare.

Confirmarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical in situatiile in care instanta a fost investita cu judecarea infractiunii comise de inculpat, se va face prin sentinta, prin care instanta se pronunta asupra vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului. Instanta va putea sa-l condamne pe inculpat dispunand aplicarea unei pedepse si va confirma masura de siguranta a obligarii la tratament sau, dimpotriva, va putea sa-l achite pe inculpat, constatand ca exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, ori va putea sa dispuna incetarea procesului penal. In acest caz din urma, doar va confirma masura de siguranta a obligarii la tratament medical luata in mod provizoriu in cursul urmariri penale.

In literatura si practica judiciara au existat controverse asupra faptului daca masurile de siguranta cu caracter medical pot fi luate de instanta sesizata doar cu cererea procurorului, pentru luarea unei asemenea masuri sau pentru confirmarea ei cand ea a fost luata in mod provizoriu in cursul urmariri penale si s-a dispus de catre procuror o solutie de retrimitere in judecata. Desi disputa privea masura de siguranta a internarii medicale, termenii problemei sunt identici si in cazul masurii de siguranta a obligarii la tratament medical. In acest sens, fostul Tribunal Suprem s-a pronuntat ca, daca aceste masuri de siguranta nu au fost luate in timpul efectuarii actelor de urmarire penala, ele pot fi luate de procuror, tot in mod provizoriu si prin ordonanta de incetarea urmaririi, ori de scoatere de sub urmarire, in ambele situatii insa urmand ca dupa emiterea Ordonantei, instanta sa fie sesizata in vederea confirmarii acestei masuri.



Sesizarea se va adresa instantei careia i-ar fi revenit competenta de a judeca fondul . Masura de siguranta a obligarii la tratament medical poate fi luata chiar daca instanta a fost sesizata cu cererea procurorului de confirmare a masurii de siguranta a internarii medicale provizorii.

Instanta poate proceda in acest mod nu atat pentru ca "masura supunerii la tratament medical este cuprinsa implicit in cea a internari medicale", cum motiveaza autorii notei aprobative, ci pentru ca masurile de siguranta cu caracter medical curativ sunt direct legate de starea de boala care genereaza pericolul social si daca aceasta s-a ameliorat ori s-a atenuat incat tratamentul se poate efectua in mod ambulator, instanta este indreptatita sa procedeze la inlocuirea unei masuri de siguranta cu alta.

Instanta va proceda la luarea definitiva a masurii de siguranta a obligarii la tratament medical pe baza avizului comisiei medicale, indiferent ca este in situatia de a confirma masura luata provizoriu in cursul urmaririi penale sau al judecatii, sau este in situatia de a lua aceasta masura fara ca ea sa fi fost luata in mod provizoriu, desi art.162 alin. C.pr.pen. face referire la avizul comisiei medicale doar in cazul confirmarii masurilor de siguranta dispuse in mod provizoriu.

Avizul comisiei medicale este cuprins in expertiza medicala.

In judecarea si solutionarea cailor de atac ordinare luarea definitiva a masurii obligarii la tratament medical se poate face de catre instantele de control judiciar.

In literatura si practica juridica, controversata este problema daca obligarea la tratament medical poate fi dispusa in solutionarea cailor de atac declarate de inculpat. Unele instante au considerat ca masura de siguranta prevazuta de art.113 poate fi luata in recursul declarat de inculpat, fara a i se agrava prin aceasta situatia in propriul recurs, deoarece o atare masura este in interesul acestuia .

In favoarea acestei solutii s-au exprimat opinii ca masura de siguranta ar avea, in ultima ipoteza, si un scop curativ, urmarind vindecarea faptuitorului, infatisandu-se ca o modalitate legala prin care este ocrotit insusi interesul celui fata de care se aplica). In sprijinul acestei opinii, s-a exprimat ideea ca obligarea la tratament medical si internarea medicala sunt masuri cu caracter de ocrotire si de siguranta, restul masurilor avand un evident caracter de constrangere.

Intr-o alta opinie, s-a aratat ca masurile de siguranta, fiind mijloace de constrangere cu caracter preventiv care necesita impunerea unor privatiuni sau restrictiuni, au caracterul unor sanctiuni de drept penal, atrag o restrangere a libertatii faptuitorului.

Potrivit dispozitiilor art.372 alin.1 C.pr.pen., instanta de recurs, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru partea care a declarat recurs.

Prin regula consacrata in dispozitia legala de mai sus, legiuitorul in termeni imperativi, arata ca partii care a folosit calea de atac a recursului nu i se poate crea o situatie mai grea decat cea retinuta in hotararea atacata .

Este indiscutabil, masura de siguranta a obligarii la tratament medical constituie o sanctiune penala, cu caracter coercitiv, de natura a aduce o restrangere a libertatii persoanei, si aplicarea ei in caile de atac promovate de inculpat constituie o incalcare a principiului "nou reformatio in pejur", fundamental in judecata in caile de atac si consacrat legislativ prin prevederile art.372 si 385 /8 C.pr.pen. motiv pentru care consideram ca o asemenea masura de siguranta, chiar daca este in favoarea inculpatului, nu poate fi aplicata in caile de atac promovate de inculpat. De altfel, inculpatul nu ar putea justifica un interes procesual cata vreme un asemenea tratament poate fi urmat in mod voluntar de catre acesta.

1.5. Executarea masurii obligarii la tratament medical.

Punerea in executare a masurii de siguranta a obligarii provizorii la tratament medical se face de catre organele judiciare, care au dispus luarea acestei masuri (art.435 C.pr.pen.)

Masura de siguranta a obligarii la tratament medical luata printr-o hotarare definitiva se pune in executare de catre judecatorul delegat cu executarea de la instanta de executare (art.418 C.pr.pen.).

1.6. Inlocuirea si incetarea obligarii la tratament medical.

Masura de siguranta a obligarii la tratament medical se ia pe timp neterminat, pana la insanatosirea faptuitorului sau cel putin pana la ameliorarea starii acestuia, cu incetarea starii de pericol a acestuia.



Inlocuirea tratamentului se dispune de instanta de executare sau de judecatoria in raza careia se afla unitatea sanitara la care se efectueaza tratamentul, la sesizarea unitatii sanitare, daca se considera ca pentru inlaturarea starii de pericol este indicat un alt tratament (art.430 alin. 1. lit.c. si art.431 C.pr.pen.).

Cand persoana obligata la tratament medical nu se prezinta in mod repetat la tratament sau cand evolutia bolii sau a starii de intoxicare cronica impune un tratament intensiv masura de siguranta a obligarii la tratament medical poate fi inlocuita cu internarea medicala.

Atunci cand temeiurile care au impus obligarea la tratament medical au incetat, persoana cu privire la care s-a luat aceasta masura, procurorul sau unitatea sanitara la care s-a efectuat tratamentul pot cere incetarea acestei masuri. Cererea de revocare a acestei masuri va fi adresata instantei de executare sau judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla unitatea sanitara (art.430 C.pr.pen.).

Hotararea de incetare a obligarii la tratament medical este supusa cailor ordinare de atac.

1.7. Infractiunea de sustragere de la tratamentul medical.

Infractiunea de sustragere de la tratament medical este prevazuta de art. 309/1 C.pen. .

Bolnavii psihici, cei care prezinta o stare de intoxicare cronica prin alcool ori stupefiante sau alte substante asemanatoare, ori bolnavii infestati cu HIV nu intra sub incidenta acestei legi.

Obiectul juridic al infractiunii il constituie sanatatea publica,ce poate fi periclitata prin savarsirea in continuare a actelor de contaminare venerica. Infractiunea are si un obiect juridic subsidiar, relatiile sociale privind infaptuirea justitiei ,sustragerea vizand masurile dispuse de organele judiciare.

Infractiunea nu are obiect material.

Subiectul activ al infractiunii este un subiect calificat,neputand fi decat o persoana fata de care s-a luat masura obligarii la tratament medical ca urmare a savarsirii infractiunii de contaminare venerica. Participatia penala este posibila doar in forma instigarii sau a complicitatii. Infractiunea nu este susceptibila de savarsire in coautorat, obligatia de a urma tratamentul medical fiind o obligatie personala.

Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza fie printr-o omisiune: neprezentarea la unitatea sanitara desemnata pentru efectuarea tratamentului la data stabilita, ori neprezentarea in mod regulat pentru efectuarea acestuia, fie printr-o actiune (aruncarea medicamentului, distrugerea sau inlocuirea lui, etc.).

Tentativa, desi posibila, in situatia in care fapta se savarseste printr-o actiune, nu este incriminata.

Neprezentarea la tratament medical constituie infractiune numai in masura in care se face dovada ca directia sanitara judeteana i-a comunicat persoanei fata de care s-a luat masura obligarii la tratament medical, unitatea sanitara la care urmeaza sa i se efectueze tratamentul, si, de asemenea, instanta de executare i-a comunicat ca este obligat sa se prezinte la unitatea sanitara (art.429 C.pr.pen.)



Trib. Suprem, S.p. Dec.nr.2069/17.09.1982, R.R.D. nr.9/1983 p.6

St. Bocanet, C. Bulai, "Conditiile procesuale pentru luarea masurilor de siguranta a obligarii la tratament medical si a internarii medicale ", R.R.D. nr. 10/1971 p.97-113

Tribunalul Judetean Timis, decizia penala nr.69/1978 cu note aprobative de I. Neagu si V.   Patulea in R.R.D. nr.1/1979 p.44-47




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate