 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Alpinism | Arta cultura | Diverse | Divertisment | Film | Fotografie |
| Muzica | Pescuit | Sport |
UNIVERSITATEA "Dunarea De Jos" GALATI
Facultatea de Educatie Fizica si Sport
STUDIU PRIVIND INFLUENTA MIJLOACELOR DE ACTIONARE PENTRU EDUCAREA CALITATILOR MOTRICE ALE ELEVILOR DIN GIMNAZIU IN JOCUL DE FOTBAL
Practicarea unui sport la aceasta varsta, a unui joc sportiv in general, are un rol insemnat atat in ceea ce priveste influenta favorabila asupra procesului de dezvoltare si fortificare a organismului, cat si ca instrument psihopedagogic menit sa ajute la cunoasterea copiilor, adaptarea lor mai rapida la activitatile in grup (echipa), inchegarea colectivelor etc.
Interesul elevilor de aceasta varsta pentru miscare este foarte mare in aceasta perioada. Dorinta lor de miscare si efort fizic are la baza cauze de ordin fiziologic, motiv pentru care orice limitare sau diminuare a calitatilor lor motrice are repercusiuni asupra functiilor vitale ale organismului. Sanatatea, rezistenta organismului normala, activitate a organelor si functiilor vitale, constituie, la aceasta varsta, premise pentru formarea si dezvoltarea personalitatii elevului, suportul necesar pentru organizarea cu mai multa eficienta a procesului instructiv-educativ in scoala.
Se observa ca elevii prefera in locul mijloacelor de actionare specifice, atletismului sau gimnasticii jocurile sportive cu caracter de intrecere care se desfasoara in aer liber.
Datorita caracterului practic-activ, lectia de antrenament, antreneaza elevul in actiuni ca participant activ, favorizand exersarea deprinderilor si obisnuintelor, iar pe de alta parte largirea senzatiilor, perceperilor, a reprezentarilor spatiale si temporale, dezvoltarea imaginatiei si a spiritului de observatie.
Pentru ca aceasta munca sa fie cat mai rodnica intr-o perioada cat mai scurta, trebuie cautate caile cele mai potrivite pentru a progresa rapid. Iata inca un motiv venit in sprijinul conceptului de selectie si pregatire indelungata a jucatorilor de fotbal de la varsta copilariei pana la maturitate, in sensul realizarii modelului somatic, tehnico-tactic si psiho- comportamental pe grupe de varste si valoare.
Prelungirea duratei instructiv-educative, prin scaderea varstei de selectie si a pregatirii competente, precum si intregul proces didactic cu copiii si juniorii, se inscrie in cadrul conceptului modern de antrenament in fotbal.
In acest context, cantitatea, dar mai ales calitatea procesului instructiv-educativ al copiilor si juniorilor reprezinta un factor hotarator al asigurarii in perspectiva a capacitatii superioare de performanta a jucatorilor, respectiv la nivelul jocului actual si conform evolutiei sale spectaculoase.
Educarea relatiilor de grup, ca si influenta unor insusiri si trasaturi ale caracterului si personalitatii, constituie obiective instructiv-educative cu importanta valoare sociala, care sunt puternic favorizate in cadrul activitatii sportive structurata pe jocuri sportive in general sau pe fotbal in cazul prezentei lucrari.
Ideea centrala a motivarii alegerii temei este faptul ca in literatura de specialitate din tara noastra ea se regaseste in proportie foarte mica si pentru ca in actualele conditii de antrenament se simte nevoia structurarii lectiilor de antrenament pe baza jocurilor sportive, jocuri care sunt placute si antreneaza elevii in practicarea exercitiului fizic, a miscarii in general, asigurand intr-o mai mare proportie formarea calitatilor moral-volitive proprii jocurilor sportive, si in special, educarea calitatilor motrice.
Lucrarea de fata incearca sa imbogateasca si mai mult mijloacele de actionare pentru educarea calitatilor motrice ale copiilor preselectionabili in jocul de fotbal.
Totodata, o alta motivare a continutului acestei lucrari este faptul ca noi consideram necesara largirea cunostintelor cadrelor de specialitate, legate de metodologia folosita pentru a educa calitatiile motrice la aceasta grupa de varsta, perfectionarea tehnologiei didactice, organizarea si desfasurarea in fiecare lectie de antrenament a cat mai multor jocuri de miscare, diferite.
La structurarea mijloacelor de actionare prezentate in aceasta lucrare de diploma s-a avut in vedere dotarea inegala din punct de vedere a bazei materiale a diferitelor scoli si necesitatea de a efectua lectiile de antrenament cu precadere in aer liber.
Importanta acestei lucrari de diploma, rezulta si din faptul ca, jocul de fotbal, mai ales la copii, solicita prezenta simultana, si dezvolta in acelasi timp intregul complex de deprinderi si calitati motrice dezvoltand la un nivel superior si functiile psihice si fiziologice.
Fotbalul este cel mai indragit si raspandit joc sportiv de pe tot globul, angrenand sute de mii de jucatori, milioane de suporteri inflacarati si miliarde de telespectatori, care urmaresc evenimentele fotbalistice cu cel mai inflacarat patos sportiv.
In fotbal ca de fapt in toate jocurile sportive, jucatorii trebuie sa posede o gama foarte larga de deprinderi motrice, elementare si stereotipice dinamice, specifice jocului, pentru ca pe aceasta baza sa se poata adopta cu succes situatiilor inedite.
Solicitarea organismului in general si a diferitelor sale segmente si compartimente, este diferita de la joc la joc, amintind mai des faptul ca, in cadrul aceluiasi joc, solicitarea organismului jucatorilor poate suferi oscilatii mari in functie de tempoul jocului, conditiile atmosferice, sau de postul ocupat de jucatori in echipa.
Dintre toate organele, aparatele si sistemele organismului, cel mai solicitat este sistemul neuromuscular.
Perioada aceasta se caracterizeaza printr-o accelerare a ritmului de crestere, cifrat la 4-5 cm/an, si o crestere in greutate aproximativ 2kg/an. La 10 ani, cifrele extreme caracteristice sunt:
talie intre 1,25-1,51 cm;
greutate intre 21,500-41,500 kg;
perimetrul toracic este crescut cu aproximativ 6 cm;
elasticitatea toracica ajunge la 5-6 cm;
capacitatea vitala marcheaza in acesti ani un spor de 1000 ml, atingand la 10 ani cifra de 2000 ml;
frecventa respiratorie ajunge la 10 ani la 18 respiratii/min, dar amplitudinea lor este mai redusa;
debitul sistolic ajunge la 34 ml, iar debitul pe minut la 2,9 litri;
Sistemul nervos comanda, dirijeaza permanent si coordoneaza deprinderile motrice si stereotipurile dinamice complexe, repartizand tonusul muscular in permanenta schimbare intre muschii antagonisti si antagonistii fixatori.
In timpul jocului de fotbal sistemul nervos si analizatorii se afla intr-o stare de hiper-exicitabilitate, evidentiate prin hipo-reflexie, cronatie si timp de reactie scurt, coordonare si echilibru.
La copii se manifesta in joc o oboseala, datorata insuficientei pregatirii, oboseala ce duce la o hiper-excitabilitate a sistemului nervos, marcata prin inrautatirea indicilor fiziologici, consemnata in joc sub forma scaderii randamentului, precum si prin greseli de manevrare a mingii, greseli frecvente in plasamentul pe teren.
Procesele nervoase la copii se caracterizeaza, printr-o forta relativ mica si printr-o insuficienta echilibrare, datorita capacitatii de lucru relativ mica a celulelor nervoase.
Odata cu cresterea varstei, forta proceselor nervoase si capacitatea de lucru a celulelor nervoase cresc si la adolescenti si juniori ele sunt inferioare celor de la adulti. Aceasta particularitate trebuie luata in seama in lucrul cu fotbalistii incepatori. Pe masura ce se maturizeaza, celulele nervoase de excitatie si inhibitie in Sistemul Nervos Central se echilibreaza, dar tind spre o mai mare pondere a proceselor excitative.
Plasticitatea crescuta se inhiba cu marea mobilitate a proceselor nervoase. Oasele, ligamentele si muschii scheletici, determina dezvoltarea exercitiilor fizice.
Oasele, ligamentele si muschii scheletici determina dezvoltarea relativ tarzie, incordarile de forta si lucrul prea indelungat provocand osificarea prematura, franand cresterea oaselor.
De aceea, la aceasta varsta tanara, volumul si intensitatea efortului trebuie strict reglementate. Muschii scheleticii sunt in crestere treptata, cresterea lor intrece dezvoltarea fortei. Acest lucru se produce, fiindca forta muschilor depinde nu numai de dezvoltarea morfologica ci si de excitabilitate, de capacitatea de a cuprinde in lucru un numar de maximum de unitati motrice functionale ale muschilor.
Dezvoltarea acestei capacitati se produce putin mai tarziu comparativ cu dezvoltarea morfologica a muschilor.
O caracteristica a copiilor la aceasta varsta, este aceea ca muschii fiind lungi si subtiri, determina aparitia relativ rapida a oboselii, mai ales in eforturile indelungate, cresterea in lungime a oaselor si alungirea muschilor implicand evitarea abuzuri de eforturi statice in forta, deoarece influenteaza negativ procesul de crestere.
Exercitiile cursive, cu amplitudine, dinamice trebuie sa aiba preponderenta.
La copii, volumul inimii, creste rapid dar vasele sanguine raman inca inguste, ceea ce determina ca efortul depus de inima pentru a impinge sangele in vase sa fie cat mai mare. Din aceasta cauza apar tulburari ale ritmului cardiac, oscilatii ale tensiunii arteriale.
Insuficienta irigare a creierului poate provoca stari de ameteala si de aparitia relativ rapida a oboselii. dezvoltarea inimii ca si a greutatii corpului in diferite perioade de varsta se produce neuniform. Dezvoltarea muschiului cardiac este ajutata de practicarea exercitiilor fizice.
Tensiunea arteriala la copiii in varsta de 8-10 ani, este mai mica decat la adolescenti. Participarea sistematica a unui fotbalist la pregatire si la competitii timp de mai multi ani, duce la modificarea profilului hemodinamic al acestuia, remarcandu-se, in acest sens, o usoara crestere a tensiunii arteriale, scaderea volumului si a debitului cardiac.
Plamanii, la aceasta varsta sunt mai putini rezistenti la infectii. Cu cat este mai mare activitatea copiilor, activitatile motrice in special, cu atat mai dezvoltati sunt muschii respiratori si cu atat mai mare capacitatea vitala.
Frecventa respiratorie scade cu varsta, marcandu-se profunzimea ei. Cu varsta creste de asemenea si ventilatia pulmonara. In cazul unui lucru mecanic bine dozat, ventilatia pulmonara la copii este mai mare decat la adolescenti si tineri.
Este una dintre cele mai importante particularitati ale organismului in crestere.
La copiii de 8 -10 ani, emotivitatea, este foarte crescuta mai ales cand au jocuri competitionale. Una din particularitatile starilor emotionale ale jocului de fotbal, o constituie, trecerea de la emotiile pozitive la cele negative, determinate de schimbarile de rezultat ce survin in timpul meciului.
In timpul jocului o mare importanta, revine gandirii creatoare. La copii, aceasta gandire este dezvoltata in sensul artificiilor de joc si nu a jocului colectiv, jocul lor devenind astfel sablonizat. O caracteristica de seama, la aceasta varsta o, constituie conturarea anumitor trasaturi ale personalitatii, unele dintre acestea primind chiar un caracter definitiv.
Prin urmare este necesara, intensificarea activitatii educative, influentandu-se in permanenta trasaturile pozitive de caracter.
Forta nu este prea mare dar creste treptat, in special forta extensorilor membrelor inferioare, forta exploziva se imbunatateste de la an la an, elevii obosind in special la miscari si efort static.
Viteza creste, in special, viteza de executie a miscarilor izolate, viteza de alergare pe distante scurte. Se poate actiona asupra tuturor formelor de viteza.
Rezistenta cardio - respiratorie, la alergarile de durata, creste in perioada de varsta de la 7-10 ani, o crestere de 51,8% din dezvoltarea totala pe care o acumuleaza in perioada de varsta intre 7-10 ani.
Rezistenta in regim de forta a musculaturii abdominale, inregistrata intre 7-10 ani, are o crestere de 66,8% din dezvoltarea totala pe care o acumuleaza de la 7-18 ani.
Rezistenta in regim de forta, a musculaturii spatelui creste la baieti intre 7-10 ani cu numai 23,22% din totalul cresterii, indemanarea generala se realizeaza intre 7-10 ani in proportie de 43% din total.
Mobilitatea coxo - femurala si a coloanei vertebrale, in plan anterior creste la baieti cu numai 80,7% din dezvoltarea mobilitatii, ce se inregistreaza in cei 12 ani de scoala.
Ritmul cel mai slab de dezvoltare, la baietii de 7-10 ani, se constata a fi la tractiuni, flotari, spate, detenta si mobilitatea articulara.
Indemanarea se dezvolta intens datorita procesului de excitatie.
In concluzie, intre 8-10 ani, sunt premisele necesare pentru educarea calitatilor motrice ale copiilor preselectionabili in jocul de fotbal.
In realizarea antrenamentului sportiv mijloacele de actionare sunt elemente,,cheie" fara de care procesul de antrenament nu poate exista. In acest context este necesar sa explicam notiunea de ,,MIJLOC DE ACTIONARE" care se refera in principal la exercitiu fizic sau o combinatie de exercitii fizice. Mijloacele de actionare ale antrenamentului sportiv sunt instrumentele cu care se,,opereaza", se actioneaza in sport, la toate nivelurile sale.
Realizarea obiectivelor antrenamentului sportiv presupun utilizarea unui numar mare de exercitii (mijloace de actionare specifice sportului) de diferite tipuri aplicate in anumite conditii igienice (denumite mijloace asociate) precum si folosirea unor dispozitive, instalatii si echipament utilizate in cadrul unor metode sau combinatii de metode, toate acestea constituind mijloacele antrenamentului sportiv sau instrumentele sale specifice care au ca scop optimizarea efectelor exercitiilor si a deprinderilor tehnice.
Nu poate exista proces de antrenament fara exercitii fizice, mai precis mijloace de actionare orientate spre un scop precis.
Astfel in continuare vom vorbi despre notiunea de,,mijloc de actionare" care se refera in principal la exercitiu fizic sau o combinatie de exercitii fizice.
Sinonimul exercitiului fizic este,,exercitiul", prezent si in alte stiinte (matematica, fizica, muzica, limbi straine, etc.) si reprezinta principala grupa de instrumente didactice. Ele, logic, nu pot lipsi din tehnologia predarii si insusirii continutului disciplinelor respective. Aceste exercitii, prezentate in manuale si culegeri metodice, sunt concepute in structuri precise, cu rol de a usura patrunderea treptata, pe etape rational concepute, in problematica disciplinelor respective. Exercitiile sunt,,modele" consacrate si standardizate ce au influente atat pe plan formativ cat si pe plan informativ ,,inarmandu-i" pe subiecti cu instrumente necesare corelarii relatiilor existente intre diferite fenomene, lectii de antrenament.
In antrenamentul sportiv, in activitatea competitionala sportiva precum si in educatia fizica exercitiile fizice se constituie in mijlocul specific de baza, respectiv mijlocul de actionare de baza. Ele sunt modelele operationale cele mai frecvente, cu care se lucreaza, se,,opereaza" in scopul realizarii obiectivelor antrenamentului sportiv si bineinteles a educatiei fizice la diferitele sale niveluri. Ele structureaza, intr-o imbinare optima, influentele instructiv-educative programate de conducatorul activitatii.
Pornind de la cea mai generala acceptiune a exercitiului, ca notiune, I. Siclovan (Teoria educatiei fizice si sportului) il defineste ca fiind:,,repetarea sistematica si constienta a unei actiuni in scopul formarii sau perfectionarii unei priceperi sau deprinderi". Multe din notele acestei acceptiuni, desigur particularizate, precizeaza acelasi autor, se potrivesc, sunt valabile si pentru exercitiul fizic:
exercitiul fizic este o actiune, insa cu caracter preponderent corporal;
exercitiul fizic este repetat in mod sistematic si constient (deci deliberat conceput si aplicat in mod voluntar in scopul realizarii obiectivelor stabilite in activitatea motrica respectiva.
Repetarea exercitiului fizic, intr-un mod stiintific, este conditia fundamentala pentru obtinerea eficientei optime pe linia indeplinirii obiectivelor antrenamentului sportiv si a educatiei fizice. Prin urmare, repetarea respectiva trebuie insotita de reguli metodologice riguroase, in functie de scopurile propuse.
Exercitiul fizic isi are originea in actul motric general al omului, efectuat pentru ca acesta sa poata avea o relatie optima cu mediul in care exista si activeaza. Este, totusi, un act motric special si specializat, numit de multi specialisti si,,gest motric". De aceea, se justifica si raspandirea expresiilor,,gestica motrica" sau,,atitudine gestica motrica".
Problema fundamentala este de a deosebi exercitiul fizic de celelalte acte motrice ale omului. Solutia este simpla daca evaluarea se realizeaza prin perspectiva obiectivelor. Exercitiul fizic presupune in mod clar constientizare si repetare sistematica, dar in vederea realizarii obiectivelor antrenamentului sportiv si a educatiei fizice.
Orice act motric din agricultura, comert, industrie, etc. sau din viata cotidiana, cu toate ca presupune constientizare si repetare sistematica nu este un exercitiu fizic deoarece rezolva in principal alte obiective.
Continutul depinde, in privinta eficientei sale si in analiza care urmeaza aplicarii, de intentia sau scopul in care este practicat exercitiul fizic respectiv. Toate demersurile teoretice sunt,,provocate" pornindu-se de la intentie sau scop si modul in care s-au realizat acestea. Intentia este deliberat conceputa si trebuie sa fie in concordanta cu obiectivele antrenamentului sportiv si educatiei fizice. Aceasta intentie, de fapt, diferentiaza exercitiul fizic de celelalte tipuri de acte motrice.
Exercitiul fizic, repetat constient si sistematic, are indubitabil efecte pe toate planurile personalitatii umane, nu numai pe planurile biologic si motric.
Continutul exercitiului fizic primeste doua interpretari:
,,totalitatea elementelor (miscarilor globale sau segmentare) care il compun"
,,influentele asupra organismului" influente usor de determinat daca se au in vedere urmatoarele:
sa se tina seama ca efectele se obtin doar in timp, nu de azi pe maine;
sa se respecte, inclusiv in analiza efectelor, particularitatile colectivelor de subiecti si in consecinta prevederile unor documente oficiale (programe, instructiuni etc.);
sa se urmareasca toate obiectivele antrenamentului sportiv si implicit ale educatiei fizice, adica polivalenta exercitiilor fizice in scopul realizarii obiectivelor specifice.
Continutul exercitiului fizic este analizat, in mod analogic, si dupa eficienta sa, dupa finalitatea realizata. Intre intentie si finalitate trebuie sa fie corespondenta, in perspectiva termenilor de analiza logica. De aceea, intre intentie si finalitate trebuie luate in consideratie elementele care reprezinta de fapt esenta continutului exercitiului fizic. Este vorba de urmatoarele:
Efortul fizic solicitat de actul motric respectiv sau de actiunea motrica respectiva. Acesta poate fi foarte bine apreciat prin prisma celor trei elemente specifice (volum, intensitate si complexitate), consemnate in literatura de specialitate si sub denumirea de parametrii efortului fizic.
Miscarile corpului sau ale segmentelor acestuia. Aceste miscari, fiind subordonate scopurilor urmarite, sunt conditionate ca executie de unele prevederi regulamentare nationale sau internationale. In sport sau in activitatea competitional-sportiva predomina prevederile regulamentare internationale, in timp ce in educatia fizica predomina cele nationale.
Efortul psihic depus pentru efectuare actelor sau actiunilor motrice respective. Nu poate exista efort fizic fara implicarea si unor elemente de efort psihic. Nu se poate contracta nici-un muschi fara participare psihica, fara participarea scoartei cerebrale, intr-o masura mai mare sau mai mica.
Intre cele trei elemente sunt legaturi foarte stranse. Ele reprezinta o parte din componentele care intra in procesul instructiv-educativ, alaturi de mijloacele, metodele si metodologia corespunzatoare, la care se adauga de la sine inteles subiectii ,,materia prima". Toate determina eficienta activitatii respective, analizata intotdeauna, asa cum am subliniat mai sus, prin prisma raportului intre intentii si finalitati.
Unii autori (I. Siclovan, M. Bartega, C.I. Bucur) considera forma exercitiului fizic ca fiind sinonima cu tehnica. Alti autori fac diferentiere intre forma si tehnica. Majoritatea specialistilor domeniului nostru considera ca numai pentru deprinderile si priceperile motrice forma este sinonima cu tehnica.
Dupa Siclovan, forma exercitiului fizic este,,modul particular in care se succed miscarile componente ale fiecarui exercitiu, precum si legaturile ce se stabilesc intre acestea de-a lungul efectuarii actiunii motrice in cauza" (Teoria educatiei fizice si sportului, Editura Sport - Turism, Bucuresti, 1979, pagina 136). Forma este, deci, aspectul exterior, observabil, al unui exercitiu, al unei miscari.
Pentru aprecierea notiunii de,,forma" a exercitiului fizic se propun mai multe elemente din care am selectionat in acest sens, doar urmatoarele puncte de vedere:
Siclovan propune ca elemente:,,pozitia corpului in raport cu aparatul sau obiectul de lucru; directia in care sunt actionate segmentele corpului de-a lungul efectuarii miscarilor; amplitudinea actiunii segmentelor; relatia reciproca dintre segmentele angrenate in efectuarea miscarilor; tempoul si ritmul executarii miscarilor; sistemul in care sportivii sunt dispusi in raport cu partenerii si cu adversarii lor, etc." (Teoria educatiei fizice si sportului, Editura Sport - Turism, Bucuresti, 1979, pagina 136).
Gh. Mitra si Al Mogos apreciaza ca trasaturile fundamentale particulare ale formei exercitiului fizic se refera la: traiectoria miscarii, viteza de executie, forta de incordare, pozitia corpului si a segmentelor. In cadrul traiectoriei (ca fiind linia pe care se inscriu in spatiu miscarile corpului si ala segmentelor) autorii mentionati includ: directia miscarii (inainte, inapoi etc.), forma miscarii (rectilinie, curbilinie), amplitudinea miscarii.
Disciplina Teoria si Metodica Educatiei Fizice si Sportului din A.N.E.F.S. considera ca in aprecierea formei exercitiului fizic trebuie sa se tina seama de urmatorii factori; pozitia corpului si segmentelor (initiala, intermediara, finala), uneori si fata de obiect sau aparat; directia miscarii; amplitudinea si relatia intre segmente; tempoul miscarii; ritmul miscarii; sistemul de dispunere in spatiul de practicare a exercitiului fizic, in functie de adversar sau de partener.
Sintetizand, apreciem ca exercitiul fizic are urmatoarele patru categorii de caracteristici:
spatiale (pozitii, directii, amplitudine, distanta, etc.);
temporale (ritm, tempo, durata);
spatio-temporale (determinate de vitezele cu care se efectueaza);
dinamice (determinate de fortele interne si externe care influenteaza executia).
Clasificarea este necesara pentru a selectiona exercitiile fizice in functie de obiectivele urmarite prin efectuarea lor.
Sunt foarte multe criterii de clasificare a exercitiilor fizice, unele consacrate, apartinand chiar unor intemeietori de sisteme de educatie fizica si sport, iar altele mai noi, intre care sunt si cele mai putin stiintifice (de exemplu: exercitii fizice cu obiecte si libere sau fara obiecte; exercitii fizice usoare si grele; exercitii fizice usoare simple si complexe, etc.).
Literatura de specialitate consemneaza mai multe clasificari clasice ale exercitiilor fizice, dintre care retinem pe urmatoarele:
dupa criteriul anatomic: exercitii fizice pentru segmente ale corpului (membre superioare, membre inferioare, cap-gat etc.) si exercitii pentru intregul corp;
dupa pozitia fata de aparate: exercitii fizice la aparate, exercitii fizice cu aparate, exercitii fizice pe aparate, etc.;
dupa calitatile motrice pe care le dezvolta preponderent: exercitii fizice pentru viteza, exercitii fizice pentru indemanare, exercitii fizice pentru rezistenta, exercitii fizice pentru forta, exercitii pentru mobilitate, etc.;
dupa componentele antrenamentului sportiv pe care le vizeaza: exercitii fizice pentru tehnica, exercitii fizice pentru tactica, exercitii fizice pentru pregatirea fizica, etc.;
dupa tipul deprinderilor motrice care se invata: exercitii fizice pentru deprinderile motrice de baza si utilitar - aplicative si exercitiile fizice pentru deprinderile motrice specifice ramurilor si probelor sportive;
dupa caracterul succesiunii miscarilor componente: exercitii fizice ciclice, exercitii fizice aciclice si exercitii fizice combinate;
dupa intensitatea efortului fizic: exercitii fizice supramaximale, exercitii fizice maximale, exercitii fizice submaximale, exercitii fizice de intensitate medie si exercitii fizice de intensitate mica;
dupa natura contractiei musculare: exercitii fizice statice, exercitii fizice dinamice si exercitii fizice combinate sau mixte.
Niciuna din clasificarile exercitiilor fizice nu poate fi completa, exhaustiva, absoluta. Toate clasificarile sunt bune, sunt functionale pe masura ce corespund necesitatilor celor care selectioneaza exercitii fizice pentru scopuri precise.
Suntem in masura sa afirmam aceasta datorita faptului unanim recunoscut ca in momentul actual mijloacele de actionare (exercitiile fizice) ale antrenamentului sportiv s-au diversificat si in acelasi timp au devenit mai complexe din punctul de vedere al efectelor, datorita pe de o parte dezvoltarii gandirii metodice care a creat noi combinatii de miscari, aparate, instalatii, materiale, etc. si pe de alta parte, prin introducerea unor noi cunostinte din diferite domenii de activitate. In acelasi sens mentionam si folosirea unor noi formule de refacere puse la punct de medici si psihologi cu scopul de a asigura posibilitatea organismului de a efectua eforturi ridicate ca volum si intensitate.
Mijloacele de actionare ale antrenamentului sportiv sunt instrumentele cu care se ,,opereaza", se actioneaza in sport de la toate nivelurile sale. Ele apartin subiectului, adica,,beneficiarului", in sensul ca sunt efectuate de acesta, dar sunt indicate, oferite, aratate (explicate sau demonstrate) de catre conducatorul procesului de antrenament.
Mijloacele de actionare, impreuna cu metodele si procedeele metodice, formeaza continutul antrenamentului sportiv. Pornind de la principalele forme de organizare a putem imparti procesul de antrenament in lectii de antrenament (antrenamentul propriu-zis), principala forma de pregatire, sedinte de refacere a capacitatii de efort si sub forma concursurilor si a competitiilor in care se valorifica achizitiile din lectii, dar care pot fi folosite si cu scop pregatitor.
Aceste mijloace se impart in trei categorii:
mijloace de pregatire generala;
mijloace cu caracter mixt;
mijloace de pregatire specifice;
1. Mijloacele pentru pregatire generala cuprind, in special exercitii. Ele sunt denumite astfel dupa obiectivele pe care acestea trebuie sa le realizeze si anume: dezvoltarea capacitatilor functionale, in general, a calitatilor motrice de baza, insusirea de deprinderi motrice variate si altele.
Aceste mijloace de actionare (exercitii) au o pondere mai mare in pregatirea copiilor, incepatorilor, in general, care pentru cresterea ulterioara a capacitatii de performanta au nevoie de o dezvoltare multilaterala a marilor functii, a aparatului locomotor, a altor sisteme si organe. In cadrul exercitiilor de pregatire generala sunt cuprinse cele mai variate miscari imprumutate din diferite ramuri de sport, dar care sa aiba efectul dorit respectiv pregatirea generala. Se impune aici precizarea ca aceste exercitii pot fi diferite ca biomecanica, si chiar ca functionalitate de cele caracteristice sportului respectiv.
La alegerea exercitiilor de pregatire generala, in care sunt cuprinse mijloace din asa numitele,,scoli" ca: scoala alegarii, scoala sariturii, scoala mingii specifica jocului de fotbal, elemente din gimnastica, jocuri de miscare etc. exista o serie de criterii care trebuie respectate:
sa favorizeze dezvoltarea multilaterala a subiectilor ;
sa dezvolte calitatile motrice de baza (viteza, forta, rezistenta, indemanare, mobilitate-suplete) ;
sa largeasca bagajul de deprinderi motrice ale sportivilor (exercitii cu caracter complementar ) ;
sa reflecte, chiar daca in mica masura particularitatile sportului respectiv si implicit ale specializarii viitoare a incepatorilor. Din acest motiv precizam ca mijloacele cu caracter general nu pot fi aceleasi pentru ramuri de sport diferite. Chiar daca vom constata uneori o oarecare asemanare, continutul acestor mijloace are un caracter particular fiind altul in fiecare caz concret.
Mijloacele cu caracter general au o mare pondere, asa cum precizam si mai sus, in pregatirea incepatorilor, dar ele nu sunt neglijate nici in antrenamentul sportivilor consacrati (sunt folosite de antrenori intr-o masura mai restransa la inceputul perioadelor pregatitoare si cu o mai mare frecventa in situatiile in care se cauta dezvoltarea capacitatilor generale prin volume mari de efort pentru crearea disponibilitatilor organismului de a consuma oxigen sau pentru a favoriza inceperea treptata a activitatii).
In unele ramuri de sport aceste exercitii, numite complementare, au o mare pondere in perioadele de tranzitie, cu precizarea ca obiectivele ce trebuie realizate sunt diferite fata de cele specifice perioadei pregatitoare. In aceasta structura a antrenamentului trebuie realizata odihna activa, refacerea capacitatii de efort si asigurarea legaturii cu viitoare perioada competitionala, deci atentia trebuie indreptata atat asupra selectiei exercitiilor, cat si asupra unor volume si intensitati reduse.
2. Mijloace cu caracter mixt sau intermediare, au fost create in mod firesc, din necesitatea de a asigura indeplinirea anumitor obiective ale lectiilor sau mezociclurilor, mai ales cand acestea doresc sa creeze o imagine apropiata, pregatitoare, pentru insusirea sau corectarea unor procedee tehnice. Aceste exercitii ,,construite" pe baza asemanarii cu caracteristicile spatiale ale procedeelor tehnice, se deosebesc esential de cele de concurs atat ca forma, cat si in ceea ce priveste continutul. Ca exemplu, in gimnastica avem anumite elemente ce reproduc parti dintr-un element sau sunt efectuate cu ajutor, in atletism alergari pe distante mai mici decat cele de concurs, in fotbal mijloace mixte de actionare pentru portar referitoare la plonjoane efectuate peste obstacole, etc.
Aceste mijloace de actionare se situeaza la limita dintre cele de pregatire generala si cele cu caracter specific. Putem spune ca fac trecerea de la unele la altele, deoarece functionalitatea lor le permite acest lucru, dar au si rol de sine-statator.
Mijloace cu caracter specific sunt proprii diferitelor sporturi si se aplica in vederea dezvoltarii acelor capacitati specifice activitatii competitionale. Trebuie inteles ca prin aceste exercitii se cauta dezvoltarea capacitatii specifice de efort solicitata in concurs, pe de o parte si, pe de alta parte, se angajeaza acele grupe musculare responsabile de efectuarea corecta si eficienta a procedeelor tehnice. Exercitiile cu caracter specific sunt, de regula, aplicate sub forma structurilor de pregatire tactica, ori combinate tehnic - tactic. In jocurile sportive si in alte ramuri se folosesc structuri de faze ale jocului cu diferite caracteristici care se repeta in lectii, avand scopul de a dezvolta capacitatile specifice, necesare unui randament superior in concurs.
Un exercitiu este considerat ca avand caracter specific doar atunci cand are ceva esential, comun cu exercitiul de concurs. Pentru un jucator de fotbal nu toate exercitiile sunt utile ca exercitii speciale, ci doar acelea care fie reproduc intr-o oarecare masura trasaturile specifice ale tehnicii, fie, alte particularitati ale jocului de fotbal in cadrul unei competitii.
Exercitiile cu caracter specific nu trebuie confundate cu ramura de sport, ele se selectioneaza astfel incat sa aiba un efect orientat cat mai precis asupra deprinderilor sau calitatilor specifice. Aceste exercitii se impart, de regula, in doua categorii:
de apropiere, contribuind mai ales la insusirea tehnicii miscarii ;
de dezvoltare fiind indreptate in special pentru dezvoltarea calitatilor motrice si a capacitatii de efort.
Mijloacele specifice au o pondere crescanda in cadrul macrociclurilor, in sensul ca primele microcicluri prezenta lor este redusa, ca apoi sa fie tot mai des repetate si devin mai numeroase pe masura ce antrenamentul se aproprie de mijlocul etapei competitionale. In perioada competitionala mijloacele specifice sunt diminuate, lasand locul principal mijloacelor cu caracter competitional. Trebuie inteles ca ele nu dispar din lectii, dar nu mai detin rolul principal. Sa nu uitam ca mijloacele specifice asigura pregatirea pentru toti factorii antrenamentului (fizic, tehnic, tactic etc.) asigurand corectarea eventualelor minusuri din pregatire.
In anumite ramuri de sport, cum sunt cele ciclice ele detin rol important chiar in perioada competitionala (intre competitii) asigurand mentinerea la nivel superior a capacitatii de performanta.
Specificitatea mijloacelor respective impiedica antrenorii sa actioneze pentru diversificarea continua a acestora, pentru gasirea de noi combinatii si structuri care sa reproduca cerintele actuale ale efortului specific.
Calitatile motrice sunt insusiri ale organismului uman. Ele se dezvolta pe parcursul vietii (pana la o anumita varsta!) dar se pot si,,educa' (o influentare,,,accelerare' a dezvoltarii) prin proces special de instruire.
Carstea Gheorghe, in,,Teoria si metodica educatiei fizice si sportului', imparte calitatile motrice in doua categorii:
1) DE BAZA: viteza, indemanarea, rezistenta si forta (V.I.R.F.). Unii autori, pe langa acestea, mai adauga mobilitatea si supletea.
Alti autori considera calitati motrice de baza numai viteza, rezistenta si forta (deci exclud indemanarea).
2) SPECIFICE: cele implicate in practicarea unor ramuri de sport sau in exercitarea unor profesii, meserii. Ele rezulta din combinatia intre doua sau mai multe calitati motrice de baza. (de exemplu:,,detenta' este viteza + forta).
Calitatile motrice se dezvolta si,,EDUCA' in functie de varsta (pe ansamblu: la cei,,mici' se pune accent pe viteza si indemanare, iar la cei,,mari' se pune accent pe forta si rezistenta).
Calitatile motrice sunt in stransa interdependenta cu deprinderile si/sau priceperile motrice, interdependenta care trebuie sa fie corect inteleasa.
Insusirea deprinderilor si/sau priceperilor motrice necesita un anumit nivel al calitatilor motrice si influenteaza acest nivel (prin exersarea realizata in scopul invatarii, consolidarii sau perfectionarii deprinderilor si/sau priceperilor motrice). La randul sau, orice actionare pentru dezvoltarea calitatilor motrice, realizata prin deprinderi si/sau priceperi motrice, influenteaza consolidarea acestor deprinderi si/sau priceperi motrice. Deci, sunt,,prioritati' si,,efecte secundare' pe care nu trebuie sa le incurcam.
In efectuarea oricarui (cu aproximatie) act motric (si mai ales exercitiu fizic) sunt implicate toate calitatile motrice de baza, cu pondere diferita. Sunt si unele exercitii fizice,,pure' (numai de forta sau numai de viteza, etc.).
Actionarea speciala asupra educarii unei calitati motrice implica si efecte indirecte asupra celorlalte calitati motrice (atentie la,,transfer negativ'; numai exercitiile speciale pentru viteza nu dau transfer negativ pentru celalalte calitati motrice!).
Exista pentru fiecare calitate motrica de baza, un element caracteristic, ca predominanta:
|
pentru viteza |
=> |
Repeziciunea |
|
pentru indemanare |
=> |
Gradul de complexitate |
|
pentru rezistenta |
=> |
Durata |
|
pentru forta |
=> |
Incarcatura |
Orice calitate motrica poate fi programata pentru a fi,,educata' special in orice perioada a anului. In procesul de antrenament fiecare calitate motrica isi are un loc special de amplasare.
Multi specialisti (teoreticieni, metodisti, fiziologi, practicieni, etc.) s-au ocupat de problema calitatilor motrice. Dintre ei, mentionam pe unii dintre cei mai importanti, ale caror puncte de vedere am incercat sa le sintetizam in cele ce urmeaza. Este vorba despre: N. A. Bernstein; A. Demeter; N. G. Ozolin; C. Florescu - N.Dumitrescu - A. Predescu; A. B. Novicov; Gh. Mitra - Al. Mogos; I. Siclovan; D. Hare; T. Ardelean; etc.
II.3.a.VITEZA
DEFINITIE:,,Este capacitatea organismului uman de a executa acte si actiuni motrice, cu intregul corp sau numai cu anumite segmente ale acestuia, intr-un timp cat mai scurt, deci cu rapiditate (,,repeziciune',,,iuteala') maxima, in functie de conditiile existente.
Trebuie sa amintim ca in cadrul literaturii de specialitate studiate am intalnit excluderea vitezei ca termen, de catre unii specialisti (putini la numar); ei ii zic,,rezistenta de scurta durata', punct de vedere cu care nu suntem de acord, aceasta din urma fiind o forma a rezistentei -,,rezistenta in regim de viteza'.
FORME DE MANIFESTARE:
1. Viteza de reactie este dependenta de cele cinci elemente componente (aparitia excitatiei in receptor; transmiterea pe cale aferenta; analiza semnalului - care dureaza cel mai mult; transmiterea pe calea eferenta; excitarea muschilor). Reactiile sunt simple sau complexe. Reactia simpla se manifesta atunci cand raspunsul este dat sub forma unei miscari dinainte cunoscute si care apare spontan. Reactia complexa se manifesta mai ales in jocurile bilaterale dar si in alte sporturi unde raspunsul trebuie dat in functie de actiunile coechipierilor si adversarilor.
2. Viteza de executie, este data de timpul consumat de la inceperea efectuarii unui act sau a unei actiuni motrice pana la terminarea acestora. Ea se refera in special la miscarile,,singulare',,,separate'.
3. Viteza de repetitie, este de fapt o varianta a vitezei de executie si se refera la efectuarea aceleasi miscari intr-o unitate sau interval de timp prestabilite. Ea vizeaza frecventa unei miscari pe o unitate de timp.
4. Viteza de deplasare, care este tot o varianta a vitezei de executie (cand este vorba de parcurgerea, prin alergare sau alte modalitati, a unui spatiu prestabilit), sau a vitezei de repetitie (cand se pune problema cat spatiu, ce distanta se parcurge intr-o unitate de timp prestabilita, deci care este frecventa miscarilor care deplaseaza corpul individului in spatiu). Aceasta forma de viteza se intalneste in ramurile sau probele sportive ciclice.
5. Viteza in regimul altor calitati motrice: viteza in regim de forta (numita si detenta); viteza in regim de rezistenta; viteza in regim de indemanare.
Foarte rar, in executia actelor si actiunilor motrice se mentine o viteza constanta, uniforma. De cele mai multe ori viteza este neuniforma. Atunci cand ea creste avem o,,acceleratie', iar cand ea descreste este vorba de o deceleratie. In executia actelor si actiunilor motrice foarte importanta este mentinerea vitezei optime, fenomen care se apreciaza prin asa numitul,,simt al vitezei', care se coreleaza cu simtul ritmului si al tempoului.
II.3.b.INDEMANAREA
DEFINITIE:,,Este o calitate motica deosebit de complexa care implica: capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau ale acestuia in intregime pentru efectuarea unor acte sau actiuni motrice; echilibru; precizie; orientare spatio-temporala (inclusiv ritm); amplitudine (pe baza de mobilitate articulara, suplete si elasticitate musculara); ambilateralitate (ambidextrie), etc. Toate acestea trebuie subordonate obtinerii unei eficiente maxime, mai ales in conditii neobisnuite, cu un consum minim de energie.
Indemanarea primeste, dupa unii autori, si sensul de,,aptitudine de invatare rapida a unei noi miscari' (I.P. Matveev - A.D. Novikov) fiind asimilata cu,,priceperea motrica simpla'.
Alti autori din domeniul literaturii de specialitate apreciaza indemanarea ca si ,,capacitatea organismului uman de a restructura si adapta fondul motric disponibil in conditii variate', fiind asimilata cu,,priceperea motrica complexa' (N.A. Bernstein; N. Ozolin; V. Hirtz; etc.).
In unele publicatii de specialitate este desemnata si prin alti termeni:,,abilitate',,,iscusinta',,,coordonare a miscarilor',,,coordonare musculara', etc.
FORME DE MANIFESTARE:
1. Indemanarea generala, necesara efectuarii tuturor actelor si actiunilor motrice de catre oameni.
2. Indemanarea specifica (speciala), caracteristica celor care practica diferite probe si ramuri de sport sau exercita profesii bazate pe efort fizic complex.
3. Indemanarea in regimul altor calitati motrice: indemanarea in regim de rezistenta; indemanarea in regim de forta.
II.3.c. REZISTENTA
DEFINITIE:,,Este capacitatea organismului de a depune eforturi cu o durata relativ lunga si o intensitate relativ mare, mentinand indici constanti de eficacitate optima. Deci, este capacitatea psiho-fizica de a depune eforturi fara aparitia starii de oboseala (senzoriala, emotionala, fizica) sau prin invingerea acestui fenomen de oboseala. Rezistenta presupune si o capacitate ridicata de restabilire a organismului dupa unele eforturi,,obositoare'.
FORME DE MANIFESTARE
1. In functie de ponderea participarii grupelor musculare, majoritatea specialistilor domeniului o clasifica in:
a. Rezistenta generala: caracteristica efectuarii timp indelungat a unor acte sau actiuni motrice care angreneaza principalele grupe musculare (aproximativ 70%);
b. Rezistenta specifica (speciala): caracteristica depunerii eforturilor pe care le implica probele sau ramurile de sport si unele profesii, cu indici constanti si eficienti de randament. Aceasta rezistenta specifica poate sa fie: locala (cand in efort se angreneaza mai putin de 1/3 din musculatura) si regionala (cand in efort se angreneaza intre 1/3 si 2/3 din musculatura organismului uman).
2. In functie de sursele energetice si durata efortului rezistenta este clasificata in:
a. Rezistenta anaeroba: specifica pentru eforturile cuprinse intre 45 secunde si 2 minute (numite si eforturi de durata scurta);
b. Rezistenta aeroba: specifica pentru eforturile care depasesc 8 minute (numite si eforturi de lunga durata);
c. Rezistenta mixta: specifica pentru eforturile cuprinse intre 2 si 6 minute (numite si eforturi de durata medie), in care pe fondul unor procese de tip aerob apar si unele anaerobe, mai ales spre limita inferioara de efort.
3. In functie de modul in care se combina cu alte calitati motrice, rezistenta se clasifica in:
a. Rezistenta in regim de viteza;
b. Rezistenta in regim de forta;
c. Rezistenta in regim de detenta;
d. Rezistenta in regim de indemanare.
4. In functie de natura efortului, rezistenta poate fi:
a. Rezistenta in efort constant;
b. Rezistenta in efort variabil.
II.3.d. FORTA
DEFINITIE:,,Este capacitatea organismului de invinge o,,rezistenta' (interna sau externa) prin intermediul contractiei musculare'.
FORME DE MANIFESTARE
Pe parcursul studierii literaturii de specialitate am descoperit o multitudine de clasificari ale acestei calitati motrice, dintre care ne-au atras atentia urmatoarele:
1. In functie de participarea grupelor musculare:
a. forta generala, in care participa prin contractie, pentru invingerea unei rezistente, principalele grupe musculare ale organismului uman;
b. forta specifica (speciala), in care participa prin contractie, pentru invingerea unei rezistente, doar una sau cateva din grupele musculare ale organismului uman;
2. In functie de caracterul contractiei musculare, forta poate fi clasificata in:
a. forta statica (sau,,izometrica'), cand, prin contractie, nu se modifica lungimea fibrelor musculare angajate in efectuarea actului sau actiunii motrice;
b. forta dinamica (sau,,izotonica'), cand prin contractie, se modifica lungimea fibrelor musculare angajate in efort, daca fibrele se scurteaza, pe baza intrarii in actiune a muschilor agonisti (motori), forta dinamica este de tip invingere iar daca fibrele se alungesc, intrand in actiune muschii antagonisti (,,frenatori'), forta dinamica este de tip cedare (regim pliometric);
c. forta mixta, combinata, cand pentru invingerea rezistentei se intalnesc contractiile dinamice cu cele statice, alternand intr-o succesiune diferentiata in raport cu natura actelor sau actiunilor motrice.
3. In functie de capacitatea de efort (in relatie cu,,puterea' individuala), forta se clasifica in:
a. forta absoluta (sau maxima), manifestata intr-o miscare, independent de greutatea corporala proprie, ea creste odata cu marirea greutatii corporale;
b. forta relativa, care exprima valoarea care revine in raport cu greutatea corporala proprie, ea scade odata cu marirea greutatii corporale.
4. In functie de modul in care se combina cu celalalte calitati motrice, ea poate fi:
a. forta in regim de viteza;
b. forta in regim de rezistenta;
c. forta in regim de indemanare.
Jocul de fotbal se caracterizeaza astazi printr-o bogata activitate competitionala, la care, pe langa jocurile din campionatul intern, se adauga numeroase partide internationale, amicale sau oficiale si alte diverse competitii ocazionale.
Daca tinem seama de faptul ca jocul contemporan a devenit fata de trecut mult mai dinamic, jucatorii fiind obligati sa alerge in permanenta, executand numeroase schimbari de ritm, ca lupta pentru posesia mingii a devenit mult mai apriga si necesita un mai mare consum de energie, ca sunt necesare procedee tehnice si tactice cat mai perfectionate si caracterizate de o manifestare a lor in conditii de viteza crescuta a jocului, toate acestea ne pot da o imagine de ansamblu despre numeroasele calitati necesare actualului jucator de fotbal si despre solicitarile foarte mari, din punct de vedere fizic, la care este supus acesta, in decursul desfasurarii unei partide sau a desfasurarii unui an competitional.
Pentru ca fotbalistul sa faca fata acestor solicitari trebuie sa posede un bagaj valoros de calitati motrice si o pregatire temeinica, cu ajutorul careia sa poata suporta, in conditii optime si fara repercursiuni, eforturile mari si mereu crescande ale jocului. Aceste cerinte se realizeaza, in primul rand, printr-o pregatire fizica superioara, respectand sarcinile celor doua laturi ale acestei pregatiri si anume: pregatirea fizica generala si pregatirea fizica speciala.
Prin pregatirea fizica generala se urmareste asigurarea unei mai bune capacitati de lucru a organismului in timpul efortului, realizandu-se simultan intrarea mai rapida si mai usoara in forma sportiva, care sa poata fi mentinuta un timp mai indelungat.
In perioadele care se scurg intre campionate, anumite calitati si deprinderi motrice de baza isi pierd din valoare, daca nu se lucreaza permanent pentru mentinerea lor. Jucatorii pierzand din suplete, din viteza, din rezistenta, tocmai din cauza incetarii pregatirii in aceasta directie, pierd intr-o oarecare masura si din valoarea deprinderilor tehnice si tactice. In schimb, cei care se antreneaza permanent, isi pastreaza nivelul pregatirii tehnice si tactice, neantampinand nici un fel de dificultati in realizarea cu succes a actiunilor tactice de joc.
In acelasi timp, pregatirea fizica generala constituie baza pregatirii fizice speciale, prin care se asigura formarea si dezvoltarea deprinderilor de miscare specifice fotbalului. In jocul de fotbal, efortul nu este uniform, momentele de efort intens si prelungit alternand cu cele de efort scazut.
Viteza, indemanarea, forta si rezistenta sunt
cele patru calitati motrice de baza, care in practica nu
pot fi inlalnite separat, fiind permanent
intr-o stransa interdependenta si corelatie.
VITEZA este o calitate motrica de baza, care depinde si de tipul de sistem nervos al omului si din aceasta cauza se dezvolta mai greu decat celalalte calitati motrice. In domeniul fotbalului nu este vorba de o viteza de deplasare de la un punct fix la altul, ca de exemplu la sprint, ci de o viteza specifica jocului. In privinta vitezei, ne putem referi la mai multe componente:
alergarea in viteza cu miscari adaptate jocului;
necesitatea de a executa elementele tehnice rapid si sigur;
viteza de gandire pentru combinatiile tactice specifice;
viteza de reactie la interventiile neprevazute ale adversarului.
Dezvoltarea vitezei, calitate motrica care asigura jucatorilor un randament superior, dozarea eficienta si repartizarea corecta a mijloacelor conform principiului individualizarii, sunt factori hotaratori in antrenamentul modern.
O echipa este compusa, in general, din diferite tipuri de jucatori, ale caror particularitati fac sa nu poata fi pregatiti in comun si deci vor fi antrenati in raport cu acestea, fie in mod individual, fie in grupe egale ca valoare si caracteristici. Avand inregistrarile cu ocazia efectuarii normelor de control, antrenorul poate doza efortul indicand tempoul, exercitiile specifice si numarul de repetari. Se recomanda efectuarea antrenamentului pe teren gazonat, care fiind mai moale menajeaza muschii, ligamentele si articulatiile, iar accentul trebuie sa cada pe dezvoltarea cu precadere a vitezei de reactie, de executie si de repetitie.
INDEMANAREA este in esenta o calitate motrico-tehnica complexa.
Putem face diferenta intre un jucator indemanatic si un jucator inzestrat cu o indemanare superioara, insa valoarea absoluta a lor nu o putem stabili, din lipsa mijloacelor care sa aiba un caracter obiectiv, pentru a determina cat mai exact aceasta diferenta.
Cu ocazia dezvoltarii indemanarii generale, prin exercitii de gimnastica, sau alte mijloace folosite, nu urmarim automatizarea miscarilor cu orice pret si in mod mecanic, ci vom determina jucatorul sa si gandeasca. Exercitiile vor fi inlantuite in asa fel incat jucatorul sa fie pus in fata unor probleme de timp si spatiu, pentru rezolvarea carora sa aleaga singur solutia cea mai potrivita. Acestea, combinate cu elemente din cadrul jocului, vor forma exercitii complexe, care vor dezvolta, in mai mare masura, indemanarea specifica a jucatorilor de fotbal.
FORTA este una dintre calitatile importante ale jucatorului de fotbal, care determina viteza de deplasare, reactie si executie a acestuia si este totodata asociata cu indemanarea si rezistenta.
In cartea,,Fotbal. Exercitii pentru pregatirea fizica si tactica' autorul Avram Silviu, afirma:,,in jocul de fotbal, forta prezinta importanta sub urmatoarele trei forme de manifestare:
forta generala, ce se refera indeosebi la muschii trunchiului, coapsei, umerilor, spatelui si bratelor, grupe care participa la miscarile de lovire a mingii cu piciorul si cu capul, cat si la aruncarile de la margine, la conducerea mingii si la lupta corp la corp cu adversarul;
forta de lovire necesara pentru pasele lungi si trasul la poarta de la distanta;
forta necesara in actiunile de marcare a adversarului si de protejare a mingii.
REZISTENTA, o alta calitate motrica de baza, dezvoltata la un inalt nivel, da posibilitatea jucatorilor ss execute toate procedeele tehnice si tactice in conditii de joc, fara eforturi vizibile si fara ca eficacitatea si precizia lor sa scada. Pe baza rezistentei generale se formeaza rezistenta in regim de viteza, necesara efectuarii sprinturilor, opririlor, schimburilor de ritm si de directie. Antrenamentul jucatorilor trebuie sa cuprinda si alergari in regim de viteza maxima, pe portiuni asemanatoare cu cele din timpul jocului, care sa totalizeze 1800 - 2000 de metri.
SUPLETEA este calitatea motrica care asigura fotbalistilor executarea miscarilor cu usurinta si amplitudine. Ea este conditionata de elasticitatea muschilor, de mobilitatea articulatiilor si de coordonare. In fotbal supletea este necesara in alergari, sarituri, miscari inselatoare si executii tehnice.
DETENTA este o calitate motrica complexa, ce rezulta din imbinarea fortei si a vitezei, coordonate in vederea realizarii miscarii cu eficienta maxima.
Dezvoltarea detentei jucatorilor de fotbal difera de cea a saritorului in inaltime, de exemplu. In timp ce saritorul urmareste sa-si ridice centrul de greutate cat mai sus, calculandu-si locul de bataie, jucatorul de fotbal trebuie sa se inalte la momentul potrivit, in functie de adversar si de traiectoria mingii.
MOBILITATEA este recunoscuta doar de unii autori drept calitate motrica de baza, fiind definita drept calitatea de a se deplasa cu usurinta de la un loc la altul, sau de trece cu usurinta de la un sistem tactic la alt sistem tactic, pe parcursul desfasurarii intrecerii fotbalistice.
Mobilitatea articulara si supletea formeaza un tot unitar atat in procesul de joc, cat si in antrenament, care cu greu pot fi separate in cadrul exercitiilor fizice, sau in a acelora cu caracter tehnico-tactic.
Mobilitatea este in interdependenta cu cele patru calitati motrice de baza prezentate in paginile anterioare, fiind influentata de ele, sau influentand asupra fiecareia dintre aceste calitati, pe parcursul manifestarii lor in joc sau in antrenament.
Jocul de fotbal a cunoscut progrese permanente si apreciabile, datorita sferei de raspandire a lui si a numarului mare de practicanti a acestui adevarat ,,fenomen social".
Acest lucru este foarte edificator si in ceea ce priveste copiii din tara noastra, observam o atractie deosebita pentru practicarea acestui sport, atat in timpul liber sub forma de joaca, cat si in mediu organizat: competitii scolare sau in unitati scolare specializate in antrenamente de fotbal.
In cazul prezentei lucrari, in care se preconizeaza prezentarea unor mijloace de actionare noi pentru educarea calitatilor motrice ale copiilor preselectionabili in jocul de fotbal, consideram ca este necesara o participare activa si creativa a profesorilor de educatie fizica din scoli precum si a antrenorilor de fotbal care instruiesc aceste grupe de copii preselectionabili, pentru a nu pierde contactul cu cerintele fotbalului international contemporan, precum si actualizarea procesului de predare - invatare, la fiecare grupa de varsta.
Cunoasterea noilor aspecte ale teoriei si practicii fotbalului contemporan, necesita o aprofundare a metodicii generale a antrenamentului sportiv modern, coroborata cu o participare activa si eficace la desfasurarea instruirii profesorilor de educatie fizica si sport si a antrenorilor de fotbal.
Concret, evolutia acestui sport prezinta o serie de orientari si tendinte care influenteaza in mod direct dezvoltarea principalelor calitati motrice, precum si a calitatilor moral volitive.
Datorita faptului ca sunt angajat in Serviciul de Paza si Protectie nu am avut timpul fizic necesar pentru a putea experimenta mijloacele de actionare propuse de mine in cadrul acestei lucrari de diploma, dar avand in vedere ca majoritatea lor sunt extrase din reviste de specialitate straine consider ca prezenta lucrare de diploma se poate constitui intr-un material bibliografic important avand in vedere acuta lipsa a literaturii de specialitate in domeniul fotbalului de la noi din tara.
Plecand de la ideile enuntate anterior, in cazul prezentei lucrari de diploma, in cazul educarii calitatilor motrice ale copiilor preselectionabili in jocul de fotbal, consideram ca este necesara o participare activa si creativa a profesorilor de educatie fizica din scoli precum si a antrenorilor de fotbal care instruiesc aceste grupe de copii preselectionabili, in varsta de 8-10 ani, pentru a nu pierde contactul cu cerintele fotbalului international contemporan, precum si actualizarea procesului de predare - invatare, la fiecare grupa de varsta.
Cunoasterea noilor aspecte ale teoriei si practicii fotbalului contemporan, necesita o aprofundare a metodicii generale a antrenamentului sportiv modern, coroborata cu o participare activa si eficace la desfasurarea instruirii profesorilor de educatie fizica si sport si a antrenorilor de fotbal.
In acest sens, inainte de inceperea acestui experiment, ne-am stabilit urmatoarele ipoteze:
1. Participarea activa si creativa a profesorilor de educatie fizica din scoli precum si a antrenorilor de fotbal care instruiesc aceste grupe de copii preselectionabili conduce la rezultate notabile in ceea ce priveste educarea calitatilor motrice ale copiilor preselectionabili in jocul de fotbal;
2. Mijloacele de actionare prezentate in prezenta lucrare de diploma pot constitui un material bibliografic important avand in vedere acuta lipsa a literaturii de specialitate in domeniul fotbalului de la noi din tara.
Cu ajutorul acestei metode de cercetare, am reusit sa-mi imbogatesc,,bagajul informational" cu informatii noi, aparute in literatura de specialitate cu privire la subiectul acestei lucrari.
Sarcina sau scopul studiului bibliografic a fost culegerea de mijloace de actionare utilizate de antrenori din diferite tari cu fotbal dezvoltat, mijloace de actionare a caror analiza sa ne permita in finalul cercetarii constituirea unui material bibliografic important avand in vedere acuta lipsa a literaturii de specialitate in domeniul fotbalului de la noi din tara.
In ultima perioada, in activitatile corporale ea tinde sa devina o metoda de sine statatoare.
Datorita sprijinului primit de la Catedra de Jocuri Sportive - Disciplina Fotbal a Facultatii de Educatie Fizica si Sport Gala i, care ne-au pus la dispozitie inregistrarile video a unor antrenamente la copii de varsta 8-10 ani, am analizat si ne-am notat toate mijloacele de actionare folosite de antrenorii respectivi pe toata durata desfasurarii procesului de antrenament pentru aceasta grupa de varsta.
Avantajul folosirii acestei metode, este gradul mare de fidelitate pe care ea il asigura, prin faptul ca prin intermediul imaginii video o faza de joc poate fi reluata de,,n" ori si studiata cadru de cadru, pe cand observatia directa in teren, sufera datorita vitezei mari de derulare a fazelor de joc.
Prezentarea grafica am folosit-o la unele mijloace de actionare mai pretentioase pentru o mai buna intelegere a celor prezentate.
La inceputul anului universitar 2007-2008 ne-am ales pentru a studia si cerceta urmatoarea tema: ,,Mijloace de actionare pentru educarea calitatilor motrice a copiilor de varsta 8-10 ani in jocul de fotbal". Prin aceasta lucrare de diploma se va incerca prezentarea unor mijloace de actionare pentru educarea calitatilor motrice ale copiilor preselectionabili in jocul de fotbal, in varsta de 8-10 ani.
Aceste mijloace de actionare au fost culese din diferite publicatii de specialitate din strainatate precum si din analiza unor casete video care prezinta procesul de antrenament (si implicit mijloacele de actionare) ale echipelor de copii in varsta de 8-10 ani,de la Ajax Amsterdam, Arsenal Londra si o Scoala de Fotbal particulara din Israel.
In perioada in care am adunat aceste date (2005 - 2006) am tinut permanent legatura cu antrenori de fotbal din Bucuresti si cu domnul lector universitar Manolache Gabriel de la F. E. F. S Galati.
Dintre toate mijloacele de actionare cunoscute si folosite in pregatirea copiilor de varsta 8-10 ani, antrenorul trebuie sa le utilizeze pe cele optime in functie de individualitatea si de modelul jucatorilor pe posturi.
Cu tot respectul pentru actualii antrenori, consider ca pregatirea prin mijloace de actionare specifice utilizate in antrenamentul copiilor preselectionabili este neglijata, iar continuarea acestei ,,metode" de antrenament nu poate duce la obtinerea de performante mari, tinand cont de exigentele tehnico-tactice ale fotbalului international actual.
In selectionarea mijloacelor de actionare am plecat de la studiul sarcinilor de joc ale jucatorilor in timpul jocului competitional. Analizand jocul din punct de vedere tehnico-tactic, in functie de sarcinile pe care jucatorii de fotbal le au de rezolvat in timpul jocului, am ajuns la concluzia ca in antrenamentul specific al copiilor preselectionabili in jocul de fotbal trebuie utilizate mijloace de actionare care sa aiba drept obiectiv principal educarea calitatilor motrice.
Aceste calitati sunt:
viteza specifica (de reactie, de executie, de deplasare, de repetitie);
viteza in regim de forta (detenta-forta exploziva);
viteza in regim de mobilitate-elasticitate
indemanare specifica in jocul cu mingea
A. Notiuni elementare privind scoala mersului si a alergarii:
mers, opriri din mers (viteza specifica);
mers pe varfuri, pe calcaie, pe partea interna a labei piciorului, pe partea externa a labei piciorului (viteza in regim de forta);
joc de glezne (viteza de repetitie);
pas sarit (viteza in regim de forta);
pas saltat (viteza in regim de forta);
trecere din mers in alergare si invers;
alergare cu genunchii sus, alergare cu calcaiele la sezuta (viteza de repetitie);
alergare serpuita (viteza specifica);;
din alergare: opriri, porniri, ocoliri, alergare serpuita, pas vioi, trecere din alergare in mers (viteza specifica);;
B. Scoala alergarilor si a sariturilor specifice jocului de fotbal:
mers inainte - inapoi, lateral cu pas adaugat, lateral cu pas incrucisat, pe varfuri si pe calcaie;
din mers inainte, rostogoliri inainte in ghemuit, ridicare - alergare usoara - rostogoliri inainte - alergare;
deplasare laterala dreapta - stanga (pe toata latimea terenului), cu pasi incrucisati si cu pasi adaugati;
deplasare cu spatele (3-5 metri), cadere pe spate, ridicare;
deplasare dreapta (3-5 metri), deplasare stanga (3-5 metri);
alergare, saritura cu desprindere pe un picior sau pe doua picioare;
din alergare usoara, la semnal deplasare 3-5 metri cu fata, cu spatele, cu pas adaugat, cu pas incrucisat;
sarituri ca mingea, la semnal alergare;
pe perechi fata in fata: "jocul cocosului";
pe perechi fata in fata deplasari laterale, inainte, inapoi, la semnal: sarituri cu desprindere pe doua picioare;
C. Dezvoltarea simtului mingii si a placerii de a se juca cu mingea (indemanare specifica in jocul cu mingea + viteza in regim de mobilitate - elasticitate);
rostogolirea mingii cu talpa, inainte - inapoi, lateral, cu ambele picioare;
rostogolirea mingii cu partea interna a labei piciorului: inainte - inapoi, lateral, cu ambele picioare;
rostogolirea mingii cu partea externa a labei piciorului: inainte - inapoi, lateral, cu ambele picioare;
combinatii de rostogoliri ale mingii, la alegere, static;
combinatii de rostogoliri ale mingii, la alegere, din usoara deplasare;
D. Jocuri de miscare specifice jocului de fotbal ((indemanare specifica in jocul cu mingea + viteza specifica);
vanatorul si ratele;
mingea la capitan;
stafete cu conducerea mingii;
mingea prin tunel;
conducerea mingii cu piciorul pana la o distanta de 15 metri, intoarcere prin rostogolirea mingii cu talpa si revenire la coada sirului, prin conducerea mingii cu partea interioara a labei piciorului;
E. Joc bilateral, liber, consimtit cu reguli simplificate, pe teren redus (indemanare specifica in jocul cu mingea + viteza de reactie + viteza de executie + viteza de deplasare + viteza de repetitie + viteza in regim de forta + viteza in regim de mobilitate - elasticitate):
Pentru jocul bilateral, pe teren redus, am alcatuit un model propriu de regulament, adaptat jocului de fotbal organizat pe teren cu dimensiuni reduse:
a. dimensiunile terenului:
Lungime: 25-40 metri;
Latime: 15-20 metri;
Semicercul mare: 9 metri;
Semicercul mic: 6,metri;
Lovitura de pedeapsa: 7 metri;
Poarta: latime: 3 metri, inaltime: 2 metri;
b. tipul de desfasurare a jocului: doua reprize a 20 minute fiecare, cu o pauza de 5 minute intre reprize;
c. daca egalitatea persista, la terminarea jocului, se va acorda o prelungire de doua reprize a 5-10 minute;
d. daca egalitatea persista si dupa consumarea prelungirilor, se va trece la executarea loviturilor de departajare, cate o executie pentru fiecare jucator din terenul de joc;
e. daca egalitatea persista, se vor executa alternativ lovituri de pedeapsa, pana cand o echipa se va departaja;
f. o echipa e formata din 6 jucatori de camp si un portar. Pe toata durata jocului o echipa va efectua cate schimbari doreste;
g. nu se aplica regula: afara din joc;
h. suprafata de teren cuprinsa in interiorul semicercului de la 9 metri, va fi socotita "suprafata de pedeapsa", astfel incat infractiunile comise in aceasta suprafata, vor fi penalizate cu lovitura de pedeapsa de la 7 metri;
i. in suprafata semicercului de 9 metri, portarul are voie sa joace mingea cu mana;
j. suprafata careului de 6 metri, este spatiul de protectie al portarului. De la 6 metri se va repune mingea in joc cand a iesit afara data de un jucator advers;
k. repunerea mingii de la marginea terenului, se va face cu mana;
l. cand executa o lovitura libera directa sau indirecta, distanta la care va fi asezat zidul este de 4 metri, la fel si la repunerea mingii de la margine;
m. la executarea loviturilor de pedeapsa, de la 7 metri, in afara executantului si a portarului advers, toti jucatorii sunt obligati sa stea in afara careului de 9 metri;
F. Dezvoltarea simtului si controlului mingii (indemanare specifica in jocul cu mingea + viteza de reactie + viteza de executie + viteza de deplasare + viteza de repetitie + viteza in regim de mobilitate - elasticitate):
simularea conducerii mingii din usoara alergare (10-15 metri);
simularea conducerii mingii din alergare rapida (20-30 metri);
conducerea mingii cu siretul plin din alergare usoara, cu piciorul indemanatic (10-20 metri), dupa care se schimba piciorul. In linie pe un rand, se poate executa unul la minge, sau "suveica" de cate trei jucatori;
conducerea mingii cu siretul exterior, din alergare usoara, cu piciorul indemanatic (10-20 metri), dupa care se schimba piciorul. In linie pe un rand, se poate executa unul la minge sau suveica de cate trei jucatori;
conducerea mingii cu partea interioara a labei piciorului, din alergare usoara, cu piciorul indemanatic (10-20 metri), dupa care se schimba piciorul. In linie pe un rand, se poate executa unul la minge sau suveica de cate trei jucatori;
conducerea mingii, alternativ cu ambele picioare, alternand procedeele tehnice de coordonare a mingii;
conducerea mingii, cu ambele picioare, alternand procedeele tehnice de conducere a mingii;
G. Initierea si invatarea elementelor tehnico-tactice de baza (indemanare specifica in jocul cu mingea + viteza de reactie + viteza de executie + viteza de deplasare + viteza de repetitie + viteza in regim de mobilitate - elasticitate):
a) Preluarea mingii:
jucatorul lasa sa cada mingea de la nivelul trunchiului, dupa care face preluarea mingii cu talpa;
jucatorul arunca mingea in sus, dupa care face preluarea mingii cu talpa;
doi jucatori: fata in fata, la 10 metri distanta, unul arunca mingea celuilalt, face preluare;
pe perechi, din miscare, transmiterea mingii cu piciorul la partener, care executa preluarea si apoi retransmiterea mingii;
acelasi exercitiu in trei din alergare;
joc cu tema: inainte de pasarea mingii, obligatoriu conducerea mingii de cel putin 3 metri;
joc cu tema: intrarea in posesia mingii se face obligatoriu cu preluare, dupa care urmeaza transmiterea mingii;
b) Conducerea mingii:
conducerea mingii cu unul din picioare, alternand procedeele de conducere;
conducerea mingii cu ambele picioare, alternand procedeele de conducere;
conducerea mingii cu schimbari de directie, dupa ce in prealabil, s-a facut o preluare (cate doi pe tot terenul, unul paseaza si celalalt conduce si invers);
conducerea mingii printre jaloane (15 metri, 5 jaloane, din trei in trei metri);
joc cu tema: inainte de pasarea mingii obligatoriu conducerea mingii cel putin 3 metri;
c) Lovirea mingii cu piciorul:
din joc de glezne - lovirea mingii cu partea interioara a labei piciorului, la zid sau cu partener;
din alergare usoara, pase in doi cu partea interioara a labei piciorului (alternativ dreptul-stangul);
executarea acestor exercitii, transmiterea mingii: executandu-se pe rand cu exteriorul labei piciorului, cu siretul exterior, cu siretul interior si cu siretul plin;
doi jucatori fata in fata, paseaza intre ei printr-o portita cu latimea de 1,50-2 metri si inalta de 80 centrimetri. Transmiterea mingii se executa de pe loc, apoi din miscare;
transmiterea mingii intre doi jucatori, cu ricosarea mingii din panou (jucatorii sunt asezati lateral);
transmiterea mingii in trei din suveica, cu trecerea la coada sirului;
transmiterea mingii in trei cu schimb de locuri;
sase - opt jucatori, asezati in cerc cu un jucator la mijloc (A), transmite mingea la un jucator din cerc (C) care se deplaseaza, (F) se deplaseaza rapid in centru unde se intalneste cu mingea transmisa de (C);
transmiterea mingii in doi de pe loc, distanta intre jucatori - 20 metri, cu aplicarea urmatoarelor teme: un jucator transmite mingea pe jos, cu intensitate medie, celalalt executa preluarea, ridica mingea cu mainile si o transmite inapoi prin rostogolire;
transmiterea mingii in doi din deplasare, cu viteza medie, fara preluare, distanta intre jucatori 10-15 metri;
d) Lovirea mingii cu capul:
jucatorul are mingea in mana si o arunca la aproximativ un metru, in sus, deasupra capului, o loveste cu capul si o prinde din nou;
jucatorul se deplaseaza inainte, in mers si apoi in alergare, isi arunca mingea in sus si o loveste cu capul;
jucatorul alearga incet, isi arunca mingea deasupra capului, trimitand-o prin loviri cu capul intr-un perete sau la un partener;
la o minge atarnata, jucatorul exerseaza lovirea mingii cu capul de pe loc si apoi din mers si din alergare;
jucatorul loveste mingea in sol si dupa ricosare o loveste cu capul in perete sau la partener;
exercitii de lovire a mingii cu capul intre 2-3 jucatori: un jucator ofera din mana mingea unui partener care o retransmite cu capul de pe loc;
jucatorul cu mingea in mana, o arunca in sus si o loveste cu capul, din saritura;
jucatorul cu mingea in mana, o arunca deasupra capului, dupa care o transmite cu capul din saritura, in perete sau la partener;
la mingea suspendata, jucatorul executa lovirea cu capul din saritura de pe loc, din deplasare, cu bataie pe un picior si apoi din deplasare cu bataie pe ambele picioare;
e) Protejarea mingii:
intr-un cerc de 10-12 jucatori. Conducerea mingii cu procedee variate in directii diferite, atentia fiind concentrata asupra mentinerii controlului mingii;
protejarea mingii "unul contra unu", intr-un spatiu limitat;
intr-un cerc (raza de 9 metri), se afla 6 jucatori, dintre care 5 jucatori conduc mingea protejand-o de al saselea jucator fara minge care cauta sa scoata mingiile in afara cercului;
f) Miscari inselatoare (fente):
jucatorii dispusi pe tot terenul, executa de pe loc inclinarea laterala de pe un picior pe celalalt, cu schimbarea centrului de greutate si revenire in pozitie initiala;
alergare pe tot terenul, cu schimbari de directie, trecerea centrului de greutate de pe un picior pe altul;
jucatorii dispusi pe tot terenul, pe perechi, incercari de depasire a coechipierului prin fente executate cu corpul;
jucatorii asezati in coloana cate unul, la distanta de un metru intre ei, alergare usoara. Primul jucator executa intoarceri de 180 grade si alergare serpuita printre ceilalti jucatori care termina executia se va aseza la sfarsitul sirului;
jucatorii dispusi in coloana cate unul, se deplaseaza (din mers, alergare usoara, alergare de viteza) spre un jalon oscilant (dreapta - stanga) incercand sa se strecoare pe langa el fara sa-l atinga. Dupa fiecare depasire se trece la coada sirului;
suveica in care se va exersa conducerea mingii combinata cu miscari inselatoare in dreptul fiecarui jalon;
un jucator cu o minge, executa conducerea mingii din alergare usoara, la un semnal executa diferite inlantuiri de miscari inselatoare cu corpul si schimbarea directiei de deplasare;
H. Jocuri desfasurate sub forma de intrecere (indemanare specifica in jocul cu mingea + viteza de reactie + viteza de executie + viteza de deplasare + viteza de repetitie + viteza in regim de mobilitate - elasticitate):
Concurs de tras la tinta
Jucatorii sunt impartiti in doua subgrupe egale. De la 7-8 m distanta vor executa lovituri la tinta cu piciorul. Tinta o constituie un pion asezat in mijlocul portii de fotbal. Fiecare grupa beneficiaza de doua lovituri pentru fiecare component al ei. Se vor executa obligatoriu o lovitura cu piciorul stang si o lovitura cu piciorul drept. Grupa care totalizeaza cel mai mare numar de reusite castiga intrecerea.
Concurs de tras la poarta goala
Jucatorii sunt impartiti in doua subgrupe egale. Cate doua mingi (una pentru fiecare grupa) sunt asezate in lateral pe cercul de 16 m si jucatorii executa lovituri cu piciorul din exteriorul semicercului.
Fiecare grupa beneficiaza de doua lovituri pentru fiecare component al ei. Se vor executa obligatoriu o lovitura cu piciorul stang si o lovitura cu piciorul drept. Grupa care totalizeaza cel mare numar de goluri marcate castiga intrecerea.
Concurs "Apara poarta"
2-3-4 aparatori incearca deposedarea atacantilor (2-3-4-5) care circula in fata portii si incearca finalizarea. Cand reusesc acest lucru, incep sa paseze intre ei iar atacantii incearca prin presing recuperarea mingii. Castiga echipa care intra de mai multe ori in posesia mingii.
Concurs de doborare a pionului
Jucatorii sunt impartiti in doua subgrupe egale (se poate efectua si individual). Cate doua mingi (una pentru fiecare grupa) sunt asezate in lateral pe careul de 16 m iar popicul este asezat la 1m de radacina barei, jucatorii prin sut la poarta incearca sa doboare pionul. Fiecare grupa beneficiaza de doua lovituri pentru fiecare component al ei. Se vor executa obligatoriu o lovitura cu piciorul stang si o lovitura cu piciorul drept. Castiga echipa cu cel mai mare numar de goluri marcate, sau in cazul cand concursul se desfasoara individual el va avea caracter eliminatoriu.
Concurs de lovire a unei tinte atarnate pe bara transversala a portii
Jucatorii sunt impartiti in doua subgrupe egale (se poate efectua si individual). Fiecare jucator cu cate o minge este asezat la 1m de suprafata de pedeapsa (spre interiorul acesteia) iar tinta (un tricou) este asezata pe bara transversala la orice distanta fata de mijlocul barei, jucatorul prin sut la poarta incearca sa loveasca tinta. Fiecare grupa beneficiaza de doua lovituri pentru fiecare component al ei.
Se vor executa obligatoriu o lovitura cu piciorul stang si o lovitura cu piciorul drept. Castiga echipa cu cel mai mare numar de goluri marcate, sau in cazul cand concursul se desfasoara individual el va avea caracter eliminatoriu.
Concurs de mentinere a mingii in aer
Se desfasoara individual (eliminatoriu) sau pe echipe. Fiecare jucator are dreptul la trei serii de incercari, pentru a mentine mingea in aer cat mai mult timp, prin lovituri succesive numai cu piciorul. Daca mingea este atinsa cu orice parte a corpului numaratoarea este intrerupta. Se apreciaza cea mai buna incercare din serie sau totalul de trei incercari.
Concurs de mentinere a mingii intre trei jucatori
Doua echipe de cate trei jucatori si o minge. Spatiul de joc este un dreptunghi de 7 X 14 m. Timpul de joc va fi la libera alegere. Echipa care este in posesia mingii incearca sa realizeze un numar cat mai mare de pase, fara ca adversarul sa ajunga mingea. Aceste pase se numara de fiecare data cand echipa este la minge si apoi la sfarsitul jocului se totalizeaza. Echipa care nu este la minge incearca sa intre in posesia acesteia numai prin interceptie, pentru a trece ea la realizarea unui numar cat mai mare de pase.
85. Jocuri in doi
Patru jucatori formeaza o grupa avand doua perechi. Distanta de pasare este de 5 - 10 m. Cate doi jucatori schimba mingile in asa fel incat dupa fiecare pasa sa alerge ocolind la 2 - 5 m coechipierul asezat in spatele lor. Castiga perechea care executa prima un numar prestabilit de pase. Urmeaza cealalta pereche. Se va juca si pe timp, adica perechea care executa cele mai multe schimburi de mingi in timp de 3 minute.
Prima varianta: doi jucatori stau la 5 - 7 m distanta. Dupa o pasa se retrimite unuia, apoi celuilalt dintre jucatori. Cel ce executa pasa ocoleste ambii jucatori si retrimite aceluia care i-a pasat. Castiga perechea care executa prima numarul de schimburi prestabilit si anume, trei. In continuare, jucatorii care au pasat, schimba locul cu cei asezati.
Varianta a doua: la ocolirea jucatorilor asezati, alergatorul descrie un opt. Cel ce paseaza adreseaza mingea, cat mai precis la mijloc, printre cei doi jucatori asezati. Castiga cei ce termina primii numarul de schimburi de mingi prestabilit, si anume trei. Urmeaza apoi schimbul de roluri si schimbul de perechi.
Varianta a treia: participa doua perechi. Una dintre perechi suteaza alternativ la un zid, apoi ocoleste alergand jucatorul asezat la 5 m in spate. Castiga perechea care realizeaza numarul de schimburi stabilit la inceput.
86. Stafete cu un "transmitator"
Doua grupe formeaza cele doua
stafete, transmitatorii aflandu-se la
8-15 m de propria echipa, paseaza mingea celui mai apropiat
jucator care o suteaza inapoi si fuge la coada
sirului. Jocul se termina si castiga echipa al
carei prim jucator ajunge din nou in fruntea sirului.
Varianta: indata ce primul jucator ajunge din nou in frunte, fuge la "transmitator" luandu-i locul iar acesta se aseaza la coada sirului. Toti procedeaza la fel. Jocul se termina cand toti jucatorii au fost pe rand "transmitatori" si cand toti si-au reluat locurile pe care le-au avut la inceputul jocului. Castiga echipa care reuseste sa execute prima acest lucru.
87. Vanatoarea cu mingea
Jucatorii sunt impartiti in careul mare de 16 m. Unul dintre ei este vanator si se afla in posesia mingii. El conduce mingea printre jucatorii care alearga si incearca sa atinga cu mingea pe unul dintre ei. Cel atins devine vanator. Acum ambii paseaza incercand sa se apropie cat mai mult de unul dintre ceilalti jucatori pentru a atinge pe careva cu mingea. Fiecare jucator atins devine vanator. Nu se admit sarituri peste minge. Cei ce devin vanatori isi sufleca o maneca drept semn de recunoastere. Castiga cel lovit ultimul.
Prima varianta: tot in careul de 16 m, una dintre echipe executa pase incercand sa atinga un jucator al echipei adverse. Orice atingere se noteaza cu un punct. Nu se poate sari in sus in fata adversarului. Nu se admite decat evitarea mingii. Dupa trei minute echipele schimba rolurile. Castiga echipa cu mai multe puncte.
Varianta a doua: joaca doua echipe. In spatiul de 16 m, una dintre echipe schimba pase in timp ce cealalta incearca sa o deposedeze. Mai exista o "vulpe" care trebuie atinsa de echipa in posesia mingii. Orice atingere conteaza un punct. Este declarata invingatoare echipa care realizeaza cele mai multe puncte.
Varianta a treia: una dintre echipe se afla in cercul de la centrul terenului iar cealalta in afara acestuia. La un semnal cei din afara cercului schimba pase urmarind atingerea unui jucator din interiorul cercului. Fiecare atingere este un punct. Mingea patrunsa in cerc este trimisa afara. Dupa un timp echipele isi schimba locurile. Victoria se obtine in functie de numarul de puncte acumulate.
Studiul bibliografiei de specialitate cu privire la mijloacele de actionare utilizate pentru educarea calitatilor motrice ale copiilor de varsta 8-10 ani, in jocul de fotbal, au permis conturarea unor concluzii importante, prezentate in randurile ce urmeaza.
Dupa terminarea experimentului concretizat prin prezentarea mijloacelor de actionare din aceasta lucrare de diploma putem afirma ca participarea activa si creativa a profesorilor de educatie fizica din scoli precum si a antrenorilor de fotbal care instruiesc aceste grupe de copii de varsta 8-10 ani, va conduce la rezultate notabile in ceea ce priveste educarea calitatilor motrice ale copiilor preselectionabili in jocul de fotbal;
De asemenea, suntem in masura sa afirmam ca:
mijloacele de actionare prezentate in prezenta lucrare de diploma pot constitui un material bibliografic important avand in vedere acuta lipsa a literaturii de specialitate in domeniul fotbalului de la noi din tara.
la aceasta varsta se va pune accent pe dezvoltarea, vitezei de reac ie, vitezei de repeti ie, vitezei de decizie, vitezei de deplasare, elementelor specifice colii alergarii;
se va urmarii, insu irea elementelor de tehnica- simt al mingii, lovirea cu ambele picioare, lovirea mingii cu capul, preluarea, conducerea mingii, miscarile inselatoare.
invatarea trasului la poarta este o prioritate dar si combinatiile de 2-3 jucatori.
In urma incheierii experimentului si realizarii concluziilor finale, datorita caracterului foarte complex al procesului de antrenament al copiilor de 8-10 ani in jocul de fotbal, propunem:
folosirea, in cadrul antrenamentelor la aceasta grupa de varsta a mijloacelor de actionare prezentate in lucrarea de fata;
folosirea in cadrul jocului i a antrenamentului a mingilor u oare, nr 3 sau 4:
folosirea in antrenamente a tot ce inseamna aparate ajutatoare , conuri, jaloane, corzi, por i mici, toate viu colorate:
antrenamentul sa se desfa oare pe toate suprafe ele de teren, iarba, gazon, nisip, zgura, pamant;
folosirea a cat mai multe competi ii, pe teren redus;
mare accent pe corectitudinea execu iilor, atat cu minge cat i a celor fara minge;
folosirea in antrenamente a cat mai multe jocuri, tafete, intreceri;
a se cultiva placerea pentru fotbal, largirea orizontului fotbalistic.
Alexe N. Antrenamentul sportiv modern, Ed. Editis, Bucuresti, 1993
Alexe N. Studii privind pregatirea copiilor si juniorilor, Ed. Stadion, Bucuresti 1970
Avram S. Fotbal. Exercitii pentru pregatirea fizica si tactica, Ed. Sport - Turism, Bucuresti, 1980
Avramof E. Probleme fiziologice ale antrenamentului sportiv, IEFS, Bucuresti, 1980
Benedek E., Palfai I. Fotbal - 600 de exercitii, vol I si II, CNEFS , Bucuresti, 1982
Buse I.; Ogodescu D.S. Fotbalul sinergic, Ed. Facla, Timisoara, 1982
Carstea Ghe. Teoria si metodica Educatiei Fizice si Sportului, Ed. Universul, Bucuresti , 1993
Cojocaru V. Jocul de fotbal. Elemente de strategie si tactica, Ed. Ag. Topaz, Bucuresti 1995
Dragnea A. Antrenamentul sportiv, E.D.P., Bucuresti, 1996
Dragan I. si colab. Medicina sportiva aplicata, Ed. Editis, Bucuresti 1994
Epuran M. Psihologia sportiva, Ed. U.R. Stiinta si Arta, Bucuresti 1993
Ghenadi V. Model si modelare in voleiul de performanta, Ed. Plumb, Bacau, 1994
Ionescu I. ; Dinu C. Fotbal, conceptia de joc, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1982
Ionescu I. V. Football, Ed. Helicon, Timisoara, 1995
Motroc I.; Motroc F. Fotbalul la copii si juniori, E.D.P., Bucuresti, 1996
Motroc I. Fotbalul la copii si juniori, CNEFS, Bucuresti, 1989
Radulescu M.; Cristea E. Aspecte morale ale pregatirii juniorilor, Ed. Sport - Turism, Bucuresti, 1984
Stanculescu V. Ghidul antrenorului de fotbal, Ed. Sport - Turism, Bucuresti, 1982
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
