Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism




Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Sport


Index » hobby » Sport
» CRESTEREA FORMEI SPORTIVE LA ALERGATOARELE JUNIOARE DE SEMIFOND


CRESTEREA FORMEI SPORTIVE LA ALERGATOARELE JUNIOARE DE SEMIFOND


UNIVERSITATEA "TRANSILVANIA" BRASOV

MASTERUL PERFORMANTA SPORTIVA SI MANAGEMENT IN SPORT



CRESTEREA FORMEI SPORTIVE LA ALERGATOARELE JUNIOARE DE SEMIFOND

CARACTERISTICA GENERALA A LUCRARII

Actualitatea. In ultimii ani numarul atletelor junioare care trec la nivelul senioarelor este in continua scadere, iar procentul celor care ajung in randul semifondistelor de elita este mic.

Perfectionarea sistemului de antrenament se face in stransa legatura cu structura calendarului competitional, de unde si o importanta deosebita acordata strategiei de participare la concursuri.

Restructurarea pregatirii constituie o preocupare pentru cresterea eficientei privind raportul optim intre metodele si mijloacele de pregatire pentru dezvoltarea capacitatii de efort aerobe, mixte si anaerobe, tratarea ca indicator separat a efortului compensator, precum si a numarului optim de concursuri la care vor lua startul sportivele.

Cuvinte cheie: alergare, rezistenta, rezistenta specifica, mijloace de prega-tire, volum,regim aerob, mixt, anaerob, viteza de deplasare, forma sporti-va, competitii de obiectiv,efort compensator.

Ipoteza cercetarii. S-a presupus ca participarea la competitii cu rezultate inalte este posibila prin restructurarea eforturilor de antrenament, utilizand in proportie marita eforturile din zona mixta si anaeroba, precum si tratarea ca indicator separat a efortului compensator.

Subiectul cercetarii il formeaza metodele si mijloacele de pregatire precum si structura calendarului competitional care sa asigure dezvoltarea rezistentei specifice a alergatoarelor de semifond junioare pentru a permite mentinerea unei viteze de deplasare optime in cursa.

Scopul cercetarii il constituie perfectionarea si dirijarea continua a continutului antrenamentului si participarii la concursuri prin restructurarea continutului pregatirii in cadrul ciclului anual pentru obtinerea formei sportive la competitiile de obiectiv.

Pentru realizarea scopului propus au fost stabilite urmatoarelesarcini :

1. Analiza datelor din literatura de specialitate si generalizarea practicii sportive inaintate privind structura continutului pregatirii alergatoarelor de semifond junioare pentru obtinerea formei sportive.

2. Argumentarea eficientei cailor metodice elaborate pentru pregatirea si participarea la competitii a alergatoarelor junioare de semifond.

3. Elaborarea modelului optim de pregatire si concurs la nivelul alergatoarelor de semifond pentru obtinerea formei sportive la competitia de obiectiv.

4. Argumentarea experimentala a eficientei restructurarii eforturilor de antrenament in cadrul ciclului anual de pregatire pentru obtinerea formei sportive la competitia de obiectiv.

Metodele de cercetare. Pentru rezolvarea sarcinilor propuse am utilizat un complex de metode: analiza literaturii stiintifico-metodice de specialitate, generalizarea practicii sportive inaintate, observatiile pedagogice, metoda anchetei prin chestionar interviu si convorbire, metoda masuratorilor si testarilor, experimentul pedagogic, metoda comparativa si metodele statistico-matematice.

Analiza literaturii stiintifico-metodice de specialitate

In procesul de antrenament si concurs din etapa actuala o pondere foarte mare o au aplicarea si respectarea unor principii de ordin metodic, fiziologic si biochimic.

Aplicarea acestei reguli a condus la stabilirea structurii probelor de semifond prin elaborarea unor parametri specifici probelor de semifond, punandu-se bazele unui model caracteristic cu o structura specifica, aparand in ultimul timp modele pentru alergarile de semifond :A.Lydiard, 1969; C.Braghin, 1974; D.C.Alexandrescu, 1988, care au permis

planificarea programarea si masurarea exacta a efortului de antrenament depus in timpul pregatirii si, ceea ce este mai important, stabilirea eficientei lucrului efectuat care influenteaza performanta.

Reclamand cele expuse s-au stabilit factorii care determina performan-tele in alergarile de semifond:

-structura morfologica (somatica) a alergatoarelor de semifond: inaltime, greutate si indicele de nutritie;

-nivelul pregatirii motrice, al pregatirii fizice, exprimat in indicatori cifrici-probe si norme de control;

-nivelul pregatirii tehnice, care la nivelul probelor de semifond nu are o importanta foarte mare, daca ne referim la economia consumului de energie;

-rezistenta psihica necesara ducerii la bun sfarsit a unor antrenamente nu-meroase si sustinerea unor concursuri.

Toti acesti factori au fost cuantificati, masurati prin probe si norme de control fiecare intr-o masura mai mare sau mai mica dar ceea ce este foarte important este ca au ajutat la dirijarea optima a procesului de pregatire si concurs.

Eficacitatea antrenamentului depinde in prinul rand de raportul optim dintre volum, intensitate si duritate, raport care determina calitatea proce-sului de pregatire.

Cheia performantelor sta in corelarea optima a celor trei parametri si nu in cresterea lor mecanica luati separat (N.G.Ozolin, 1972; O.Costil, 1988; O.A.Caceaev ; N. Cordner, 1994).

De-a lungul ciclului anual de pregatire solicitarea trebuie sa creasca pro-gresiv, in trepte, potrivit modelului de adaptare a organismului la efort, adaptare care se face in salturi si nu continuu de la un antrenament la altul, deoarece ar face imposibila adaptarea organismului la efort datorita faptului ca acesta ar lucra in conditii de neadaptare (A.Demeter, 1972; I.Baciu, 1974; D.C.Alexandrescu, 1978; E.Avramoff, 1988).

Referitor la metodele si mijloacele de pregatire utilizate, acestea sunt par-ticulare alergatoarelor de semifond si au fost dirijate pentru dezvoltare cali-tatilor motrice. (V.Deveatkin, 1981; A.Dragnea, 1996; C.Tifrea, 2002).

Pregatirea unui sezon competitional este extrem de complexa, deoarece la ea concura mijloace si orientari diferite intre ele, iar planificarea, programarea si prognoza au o importanta foarte mare in dirijarea procesului de antrenament (C.Braghin, 1974; P.Coe, 1985; V.Platonov, 1990).

Cercetarea mijloacelor eficiente de pregatire si concurs la alergatoarele de

semifond junioare pentru obtinerea formei sportive

Nivelul actual al performantelor din atletismul mondial impune o continua perfectionare a tuturor laturilor pregatirii sportive.

Obtinerea formei sportive la competitia de obiectiv constituie scopul principal al pregatirii.

Pentru realizarea acestui obiectiv, sportiva trebuie sa atinga un nivel ridicat de pregatire precum si o stare de sanatate optima.

In antrenamentul alergatoarelor de semifond unul din obiectivele urmarite este dezvoltarea rezistentei specifice, a vitezei de deplasare si mentinerea ei pe o portiune cat mai mare din cursa.

La inceputul cercetarii prealabile au fost prelucrate anchete speciale pe un numar de 30 de antrenori, specialisti in alergarile de semifond.

S-au formulat 18 intrebari, in baza carora s-au determinat numarul de zile de antrenament pe parcursul ciclului saptamanal si de etapa, de pregatire, numarul de antrenamente saptamanale si lunare, repartizarea metodelor si mijloacelor de pregatire pe cele trei zone de efort: aerob, mixt si anaerob, numarul de concursuri la care participa sportivele in cursul sezonului competitional, numarul de starturi in proba de baza,

precum si in probe mai scurte si probe mai lungi decat proba de baza.

Din analiza chestionarelor a rezultat ca 30% dintre antrenori utilizeaza 20-22% de zile de pregatire lunar, iar 70% utilizeaza 23-25 de zile de pregatire lunar, repartizarea pe zone de efort in cadrul perioadei pregatitoare este de 4% anaerob, 28% mixt si 68% aerob si de 8% anaerob, 29% mixt si 64% aerob in cadrul perioadei competitionale, iar

in cadrul calendarului competitional, pana la competitia de obiectiv, doar 10% dintre sportivi iau parte la 70% din numarul total al concursurilor.

Din discutiile purtate nu a reiesit ca ar exista o tendinta de restructurare a continutului pregatirii alergatoarelor de semifond fata de modelul liniei metodice orientative a F.R.A. si a modelului liniei metodice orientative a Institutului National de

Cercetari prin utilizarea in proportie marita a eforturilor in zona mixta si anaeroba,precum si tratarea ca indicator separat a efortului compensator.

Plecand de la aceste rezultate, in cercetare am propus cresterea rezistentei specifice si a vitezei de deplasare pe o portiune cat mai lunga din cursa si abordarea corespunzatoare a participarii la competitiile calendarului competitional.

In scopul realizarii obiectivelor propuse am desfasurat in perioada aprilie, mai, iunie,

iulie si august 2001 cercetarea prealabila pe un numar de 20 de atlete alergatoare de semifond junioare cu varste cuprinse cuprinse intre 17 si 19 ani.

Dupa efectuarea cercetarii prealabile, sportivele au fost impartite in doua grupe: experimentala si de control, fiecare avand in componenta cate 10 sportive.

Grupa experimentala a parcurs programul de pregatire propus spre cercetare, iar cea de control pe cel recomandat de modelul liniei metodice orientative a F.R.A. Scopul cercetarii experimentale a fost perfectionarea si dirijarea continua a continutului antrenamentului si participarii la concursuri prin restructurarea eforturilor de antrenament in cadrul ciclului anual pentru obtinerea formei sportive la competitiile de obiectiv.

Cunoasterea nivelului de pregatire a alergatoarelor de semifond junioare s-a realizat prin testarea indicatorilor pregatirii fizice. Pentru a stabili in ce masura acestia au sau nu legatura cu rezultatul alergarii pe 1500 m, s-a recurs la calcularea coeficientilor de corelatie (tabelele 1 si 2).

Analizand rezultatele s-a constatat ca nu exista legatura semnificativa a rezultatelor in alergarea pe 1500m cu rezultatele inaltimii, greutatii, indicelui Quetelet, mobilitatii si flotarilor, insa legatura este semnificativa cu rezultatele capacitatii vitale, consumului maxim de O

,sariturii in lungime de pe loc si pentasaltului. In ceea ce priveste probele



de control la alergari, exista legatura semnificativa la nivelul de 0,1% pentru rezultatele la 50 m plat, de 5% pentru rezultatele la 3000 m si de 1% pentru rezultatele la 400m plat1000 si 10000 m .

Tabelul 1

Analiza corelativa a pregatirii fizice cu rezultatele alergarii pe 1500 m (cercetarea prealabila)

Nr.

Crt

Indicatorii pregatirii

r

p

Inaltimea subiectilor

cm

>0,05

Greutatea subiectilor

kg

>0,05

Indicele Quetelet

gr/cm

>0,05

Capacitatea vitala

cm3

>0,05

Cons maxim de O2

cm3/kg/corp

<0,001

50 m plat s.p.

sec

<0,001

400 m plat s.p.

sec

<0,01

1000 m plat

min/sec

<0,01

3000 m plat

min/sec

<0,05

10000 m plat

min/sec

<0,01

Lungime pe loc



cm

<0,001

Detent ape loc

cm

>0,05

Pentasalt

m

<0,001

Abdomen 30"

nr

<0,001

Flotari

nr

>0,05

Mobilitate

cm

>0,05

NOTA. Pentru n=20, valoarea critica a coeficientului de corelatie

p=0,444, la nivelul valoric de 0,05, p=0,561 la nivelul valoric de 0,01

si p=0,679, la nivelul valoric de 0,001.

Tabelul 2

Analiza corelativa a rezultatului alergarii pe 1500 m

cu parcursul cursei

Nr Crt

Indicatorii pregatirii

r

p

200m

sec

<0,001

400m

min/sec

<0,001

600m

min/sec

<0,001

800m

min/sec

<0,001

1000m

min/sec



<0,001

1200m

min/sec

<0,001

1400m

min/sec

<0,001

NOTA. Pentru n = 20, valoarea critica a coeficientului de corelatie

p = 0,444, la nivelul valoric de 0,05, p = 0,561 la nivelul valoric de 0,01 si p = 0,679, la nivelul valoric de 0,001 .

In cazul sariturilor nu exista legatura semnificativa cu rezultatele detentei pe verticala, legatura este in schimb, semnificativa cu rezultatele de la saritura in lungime de pe loc si pentasalt la nivelul valoric de 0 %,iar in ceea ce priveste forta lombara, legatura este semnificativa la nivelul valoric de 0,1%. Rezultatele alergarilor fractionate pe portiunile cursei pana la 1400 m prezinta legaturi semnificative la nivelul de 0 % cu proba de 1500 m.

Din analiza corelativa a rezultatelor testarilor fizice si probelor de control cu proba de 1500 m rezulta ca nivelul dezvoltarii calitatilor motrice poate fi determinat de rezultatele urmatorilor indicatori :

- alergari pe 50 m, 400 m, 1000 m, 3000 m si 10000 m;

- saritura in lungime de pe loc si pentasalt;

- capacitatea vitala si consumul maxim de O

- alergari pe toate portiunile cursei de 1500 m.

Dirijarea eficienta a pregatirii impune o analiza sistematica a gradului de pregatire a sportivei, acest lucru presupunand cunoasterea principalelor mijloace care determina rezultatul in proba de 1500 m. Pornind de la nivelul pregatirii fizice si in urma analizei chestionarului s-au conturat principalele mijloace de antrenament utilizate de alergatoarele de semifond

Analizand rezultatele rezulta ca exista o legatura semnificativa

la nivelul valoric de 0,1% pentru toate mijloacele de pregatire selectionate, iar concluzia este ca acestea pot fi aplicate cu succes in cadrul experimentului pedagogic de baza.

CONCLUZII

1. In urma analizei literaturii stiintifice de specialitate s-a constatat ca specialistii in domeniu sunt preocupati de existenta unor tendinte moderne de restructurare a eforturilor de antrenament in cadrul ciclului anual de pregatire si participare la competitii pentru obtinerea formei sportive la competitiile de obiectiv si accederea mai usor in randul alergatoarelor de elita.

2. Rezultatele generalizarii practicii sportive inaintate au confirmat faptul ca nu sunt pareri comune in ceea ce priveste restructurarea eforturilor de antrenament si concurs prin marirea acestora in zona mixta si anaeroba, abordarea ca indicator separat a efortului cu caracter compensator si marirea numarului de concursuri la care participa sportivele pana la competitia de obiectiv, in sensul ca doar 10% participa la 70% din numarul total de concursuri, iar din numarul total de starturi, doar 10% participa la probe mai scurte decat proba de baza .

3. Pentru determinarea nivelului pregatirii fizice a atletelor s-au selectat probele de control recomandate de modelul de pregatire al liniei metodice orientative a F.R.A.: alergari pe 50 m, 400 m si 1000 m, pentasalt, abdomen in 30 sec si flotari, precum si testari pe care le-am considerat necesare pentru a verifica nivelul rezistentei generale: 3000 m si 10000 m, iar pentru verificarea calitatilor de forta - viteza, saritura in lungime

de pe loc.

4. In rezultatul cercetarilor a fost determinata legatura corelativa dintre rezultatele alergarii pe 1500 m si mijloacele de pregatire fizica ale alergatoarelor de semifond junioare: alergarea de durata (r=0,971), alergare in tempo sustinut (r=0,955), alergare repetata pe portiuni lungi (r=0,925), alergare repetata pe portiuni scurte (r=0,919), alergare cu intervale pe portiuni scurte ( r=0,949), alergare cu intervale pe portiuni lungi ( r=0,909), alergare accelerata (r=0,890), alergarea in verificari si concursuri ( r=0,884).

5. In urma cercetarii prealabile s-a constatat ca se impune un alt mod de abordare a cursei si, implicit, a pregatirii, prin dezvoltarea rezistentei specifice si a vitezei de deplasare si a mentinerii acesteia pe o portiune cat mai mare din cursa. Rezultatele cercetarii arata ca media aritmetica, a performantelor grupei experimentale, a crescut de la 4'38"11"' la 4'32"08"', existand deosebiri semnificative pentru nivelul valoric de 5%,

intre cele doua momente ale cercetarii.

REZUMAT

In cadrul planificarii si programarii continutului pregatirii sa se tina cont de datele oferite de analiza realizarilor anterioare ale fiecarei alergatoare in parte atat in ceea ce priveste principalii indicatori de efort, cat si volumul metodelor si mijloacelor de pregatire.

Metodele si mijloacele de pregatire vor fi selectate pentru a se asigura dezvoltarea calitatii motrice dominante, rezistenta, fara a se neglija viteza de deplasare si forta specifica

Mentinerea vitezei de deplasare pe o portiune cat mai mare a cursei sa se obtina prin imbunatatirea rezistentei specifice si a vitezei de deplasare prin metode si mijloace adecvate ca:

- alergarea in tempo sustinut;

- alergarea repetata pe portiuni 200-1000 m;

- alergarea cu intervale pe portiuni 200-600 m;

- alergare de tip fartlek.

BIBLIOGRAFIE

DRAGNEA, A. - Antrenamentul sportiv. Teorie si metodologie.- A.N.E.F.S,Bucuresti, 1993.

DRAGNEA, A. - Antrenamentul sportiv.- Ed. Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1996 379 p.

ALEXANDRESCU, D.C. - Evolutia conceptiilor si metodelor de antrenament de semifond si fond.- I.E.F.S., Bucuresti, 1988.

ALEXANDRESCU, D.C. - Programarea antrenamentelor de semifond si fond,I.E.F.S., Bucuresti, 1988.

ALEXANDRESCU, D.C. - Atletism - Prelegeri.- A.N.E.F.S., Bucuresti,

1991

ALEXE, N. - Antrenamentul modern sportiv Editis, Bucuresti, 1993.

AVRAMOFF, E. - Fiziologia efortului fizic I.E.F.S., Bucuresti, 1988.

BACIU, I. - Fiziologie.- Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974.

BALINT, L.-Didactica generala a educatiei fizice si sportului.-Ed.

Universitatii TRANSILVANIA din Brasov, 2003.

BALINT, L.-Teoria educatiei fizice si sportului.- Ed.Universitatii TRANSILVANIA din Brasov, 2003.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate