Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
PROCESUL INVESTITIONAL AL FIRMEI


PROCESUL INVESTITIONAL AL FIRMEI


PROCESUL INVESTITIONAL AL FIRMEI

Obiective:

intelegierea notiunii de investitie din perspectiva contabila, economica si financiara

identificarea etapelor investitionale si a surselor de finantare



cunoasterea rolului si elementelor studiului de fezabilitate

coordonatele evaluarii economico-financiare ale unei investitii

intelegerea notiunii de risc investitional, modalitati de evaluare a lui

1 Elemente conceptuale, tipuri de investitii, etapele investitiei

Investitia reprezinta una din etapele cele mai importante in activitatea unei firme deoarece ea reprezinta materializarea intentilor intreprinzatorilor privind dezvoltarea si cresterea economica a societatii.

In afara de angajarea unor resurse importante ale societatii, investitia reprezinta in primul rand o decizie strategica deoarece implica modificari ale activitatii economice pe perioade lungi de timp. Notiunea de investitie are astfel un inteles mai complex care poate fi evaluat din perspectiva contabila, economica si financiara.

Din perspectiva contabila, investitia este o imobilizare corporala sau necorporala, destinata activitatii societatii.

Imobilizarile necorporale sunt imobilizarile reprezentate de valori nemateriale si de documente juridice si comerciale. Ele sunt considerate investitii de potential, efectul lor fiind vizibil in perioade mai lungi de timp. Principalele forme ale investitiilor necorporale sunt : brevetele si licentele, marcile, programele de cercetare dezvoltare, programele informatice, etc.

Imobilizarile corporale sunt reprezentarea materiala a activelor imobilizate ale agentilor economici. Ele pot fi sub forma terenurilor, cladirilor, echipamentelor tehnologice, mijloacelor de transport, etc. Ele sunt considerate investitii directe, ele producand efecte immediate sau in scurt timp de la punerea lor in functiune.

Dupa destinatia lor, investitiile pot fi de exploatare, atunci cand sunt utilizate in activitatea de baza a intreprinderii sau in afara exploatarii atunci cand vizeaza activitati conexe : sociale, ecologice, culturale, etc

Din perspectva economica, investitiile se identifica cu totalitatea resurselor economice, financiare, materiale, umane, implicate in vederea obtinerii unor efecte economice. De remarcat in aceasta perspectiva este factorul timp care desparte cele doua notiuni implicate : resuse si efecte. Astfel, resursele sunt alocate in prezent iar efectele se obtin in viitor cu un anumit grad de risc.

Efectele investitiilor, din punct de vedere economic sunt asimilate profitului obtinut dupa rambursarea datoriilor si refacerea capacitatii de autofinantare a intreprinderii (CAF).

Din perspectiva financiara, investitiile reprezinta cheltuieli efectuate in scopul obtinerii de venituri viitoare si care se amortizeaza treptat. Din aceasta perspectiva investitia reprezinta totalitatea cheltuielilor necesare inclusiv nevoia de fond de rulment de exploatare (NFRE) generata de cresterea volumului de activitate ca urmare a investitiei.

Tipuri de investitii

Tipologia investitiilor este diversa ca urmare a numeroaselor criterii luate in calcul. Asttel:

a)      dupa politica strategica a intreprinderii, avem:

investitii interne, urmaresc cresterea interna prin eficientizarea activitatii existente : cercetare-dezvoltare, modernizarea activitatii, specializarea personalului

investitii externe, urmaresc extinderea activitatii intreprinderii , diversificarea ei : obiective noi

b)      dupa natura lor

investitii corporale

investitii necorporale

investitii financiare

c)      dupa obiectivele urmarite

investitii productive : de expansiune, de mentinere, de modernizare, etc

obligatorii, efectuate in conditiile unor constrangeri contractuale, legislative sau sociale asumate de intreprindere

investitii strategice, pentru imbunatatirea performantelor economice : cercetarea - dezvoltarea, instruirea personalului, etc

d)      dupa gradul de risc : investitii cu grad mare, mediu sau mic

e)      dupa modul de alocare al resurselor :

investitii cu alocare initiala intergala

investitii cu alocare treptata

f)        dupa sursele de finantare

investitii din surse proprii

investitii din surse atrase

investitii mixte

g)      dupa modul de executie

investitii in antrepriza

investitii in regie proprie

Etapele investitiei

Investitia presupune de cele mai multe ori un consum ireversibil de resurse care deschide posibilitatea obtinerii de profituri viitoare, revizionate cu o anumita marja de risc. Ca urmare este necesara o analiza atenta si o supraveghere a intregului proces investitional pe toata durata lui.

Distingem astfel trei etape mari in derularea unui proces investitional :

Etapa preinvestitionala in care se analizeaza oportunitatea realizarii investitiei. Practic in aceasta etapa se ia decizia de a investi sau nu dupa studierea conditiilor tehnico-economice si financiare ale investitiei. In aceasta faza se intocmeste studiul de fezabilitate, sau dupa caz si cel de prefezabilitate, se alege varianta optima de realizare si se definitiveaza tema de proiectare.

Etapa realizarii investitiei in care se pune in practica proiectul de investitie, se negociaza contractele de realizare, se stabilesc etapele de executie si receptie a lucrarilor, se executa si se pune in functiune investitia.

Etapa operationala in care se exploateaza si se optimizeaza parametrii functionali ai investitiei.

2 Surse si modalitati de finantare a investitiilor

Investitiile presupun concentrarea pe un anumit termen, de obicei scurt sau mediu, a unor importante resurse ceea ce ridica problema asigurarii lor in cuantumul si la termenul prevazut in proiectul de realizare a investitiei.

Orice sincope in asigurarea fluxurilor investitionale pot cauza grave deficiente in procesul investitional conducand la intarzierea termenului de punere in functiune sau chiar la sistarea procesului.

Doua sunt posibilitatile de finantare ale unei investitii:

Finantarea interna, din resursele interne ale intreprinderii: profit, rezerve, aportul actionarilor

Finantarea externa, din surse externe, atrase: credite bancare, leasing, obligatiuni proprii pe piata de capital.

Finantarea interna sau autofinantarea are la baza principiul acumularii resurselor din activitatea economica anterioara si utilizarii acestora in scop investitional. Se produce astfel la nivelul patrimoniului societatii un transfer intern de capital prin care capitalul pasiv, reprezentat prin: capital social, rezerve, profit nerepartizat, amortizari, se activeaza in vederea multiplicarii sale ulterioare.

Finantarea interna ofera avantajul independentei financiare si al pretului scazut al accesului la capital, societatea fiind scutita astfel de cheltuieli de evaluare, auditare, emisiune, inregistrare si ipotecare pe care le prezuma atragerea de capital extern.

Indicatorul care evalueaza fluxul investitional, este capacitatea de autofinantare, CAF, calculata cu formula:

CAF= PN+A

unde: PN= Profitul net al societatii; PN= VT-CT; VT=venituri totale;

CT=cheltuieli totale inclusiv impozitul pe profit.

A= amortizarea capitalului fix

CAF se refera la intreg patrimoniul societatii de la infiintarea ei si include rezervele istorice ale societatii precum si profitul nerepartizat din anii anteriori.

Finantarea externa

Finantarea externa are la baza principiul atragerii de capital din exteriorul societatii. Principalele forme de atragere de capital sunt creditul obligatar si creditul bancar. La acestea se adauga finantarile nerambursabile acordate de unele organizatii economice internationale dar care sunt limitate ca tematica la anumite domenii de interes general precum: protectia mediului, agricultura, dezvoltarea zonelor rurale, etc

Creditul obligatar presupune vanzarea de obligatiuni proprii pe piata de capital.

Obligatiunile sunt instrumente de credit pe termen lung emise de intreprinderi in scopul finantarii unor investitii.

Caracteristici ale obligatiunilor:

confera cumparatorilor dreptul la dobanda anticipata, fixa

nu confera drept de vot cumparatorilor

au durata limitata de viata (se retrag la scadenta)

emisiunea se garanteaza cu renumele emitentului sau prin ipoteca asupra activelor acestuia.

Avantaje pentru emitent:

rata a dobanzii mai mica ca la credite ca urmare a eliminarii intermediarului

termen de rascumparare mai lung ca cel de credit (peste 10 ani)

nu implica modificarea structurii actionariatului ca in cazul actiunilor

Dezavantaje pentru emitent:

plata dobanzii la termen

scaderea dobanzilor pe piata de capital

Creditul bancar, adica imprumutul de moneda de la institutii financiare abilitate, este forma cea mai utilizata de intreprinderi in vederea atragerii de capital investitional pe termen scurt si mediu.

Creditul reprezinta un supliment de moneda pe care o institutie de credit denumita creditoare il acorda unei alte persoane numita debitoare contra unei bonificatii numita dobanda, pe o anumita perioada de timp.

Caracteristic actiunilor de creditare este actiunea de garantare a debitorului in fata creditorului. Garantiile pot fi ipotecare prin care debitorul garanteaza asupra restituirii creditului si dobanzii prin transmiterea partiala (numai indisponibilizarea) la creditor a dreptului de proprietate asupra unui anumit bun al sau pana la stingerea obligatiilor de plata. Este de retinut faptul ca majoritatea creditorilor accepta garantarea ipotecara si cu active viitoare, consecinte ale procesului investitional. Ipoteca confera creditorului dreptul de urmarire al bunului in mainile oricui s-ar gasi el, dreptul de executare silita a debitorului prin scoaterea la vanzare a bunului si dreptul de a fi platita cu prioritate creanta sa din pretul obtinut.

Alte tipuri de garantii utilizate: amanetul sau gajul (bun lasat la creditor) si garantia lombarda (titluri de valoare publice sau private lasate la creditor)

Dezavantajele creditelor bancare sunt legate de variatia dobanzii functie de evolutia pieteti financiare interne si penalizarile pentru neplata ratelor si dobanzilor la termen.

O forma specifica de creditare, utilizata doar pentru achizitionarea de active, o reprezinta leasingul care confera drept de utilizare si optiune de transfer de proprietate dupa achitarea integrala a valorii acestuia. Pana atunci activul este in proprietatea societatii finantatoare (societate de leasing) care il inchiriaza beneficiarului.

4.3 Principiul actualizarii fondurilor in investitii

Eficienta economica a unei investitii se apreciaza in functie de termenul de recuperare al fondurilor alocate acesteia si de profitul obtinut din exploatarea ei.

De regula, fondurile de investitii se cheltuiesc intr-o perioada scurta de timp in timp ce profitul din exploatarea lor se acumuleaza pe parcursul duratei de viata a investitiei (D) care este de regula mult mai lunga.

Fiind vorba de compararea unor valori decalate in timp, uneori pe perioade lungi, este necesara actualizarea acestora, adica aducerea lor la acelasi numitor comun, timpul, astfel incat rezultatul compararii sa fie cat mai veridic.

Procesul actualizarii se bazeaza pe rationamentul simplu al capitalizarii fondurilor, relatia de capitalizare fiind:

In = I0(1+a)n  ( 1 )

unde: In = valoarea investitiei in anul "n"

I0 = valoarea investitiei initiale

a = rata actualizariirii investitiei sau a capitalizarii ei

Rata capitalizarii investitiei se exprima in procente si este similara cu profitul obtinut prin utilizarea unui capital pe o perioada de un an.

Termenul (1+a)n= z-1 , se mai numeste factor de fructificare al investitiei si serveste actualizarii unor sume investite in trecut si z-1 > 1 in orice situatie.

Daca urmarim actualizarea la un moment viitor a fondurilor investite in prezent, se poate folosi formula:

I0 = In x 1/(1+a)n  ( 2)

Termenul 1/(1+a)n = z, se numeste factor de actualizare a investitiei si z<1.

Ca urmare a acestui principiu, se compara valori actualizate ale profitului Pa cu valori actualizate ale investitiei Ia. Randamentul economic actualizat al investitiei se poate astfel calcula cu formula:

Ra = Pa/Ia - 1   ( 3 )

Daca valoarea actualizata a investitiei se poate calcula cu una din formulele

( 1 ) sau ( 2 ) functie de mdul de actualizare, in prezent sau in viitor, valoarea actualizata a profitului se calculeaza ca o suma a profiturilor actualizate din anii de viata ai investitiei.

Componentele studiului de fezabilitate ale unui proiect de investitii

Studiul de fezabilitate, asa cum se desprinde si din denumirea lui trebuie sa stabileasca daca un proiect este sau nu realizabil si conditiile in care se poate realiza el tinand cont de mijloacele materiale si financiare de care dispune societatea, de dificultatile care pot interveni pe parcursul realizarii lui, precizand in acelasi timp modul de solutionare al probremelor implicate de realizarea lui.

Studiul de fezabilitate este o analiza completa a investitiei din punct de vedere tehnic, economic si financiar dar si strategic avand un caracter previzional referitor la evolutia indicatorilor macroeconomici ai zonei in care urmeaza sa activeze. Astfel, in functie de mediul in care se dezvolta investitia, studiul de fezabilitate evalueaza gradul de risc al indicatorilor de evaluare calculati astfel incat luarea deciziei de a investi sa fie pe deplin justificata.

Studiul de fezabilitate se doreste a fi un instrument de baza in luarea celei mai bune decizii de a investi, el prezentand diferite variante posibile de realizare, cu avantajele si dezavantajele fiecareia.

De retinut este faptul ca studiul de fezabilitate nu este un lucru "tabu" si nu inlocuieste factorul decizional el fiind doar un instrument de lucru in mana conducerii intreprinderii, interpretabil si periculos ca urmare a caracterului sau puternic subiectiv. Din acest motiv, luarea unei decizii proaste in investitii nu se poate justifica printr-un studiu de fezabilitate prost.

Din punct de vedere al pozitionarii lui in timp, studiul de fezabilitate se intocmeste in faza de preinvestitie in care se realizeaza cercetarea si evaluarea proiectului.

Ca structura, studiul de fezabilitate trebuie sa contina cel putin urmatoarele analize si evaluari:

Analiza sectorului economic si relatiile acestuia cu alte sectoare economice

Analiza si evaluarea pietei si a variabilelor ei: cererea, oferta, pretul, concurenta, a marketingului (politica de pret, de distributie, de promovare, etc)

Analiza intreprinderii initiatoare a proiectului: istoric, actionariat, evolutie capital propriu, organigrama, management, etc

Prezentarea si analiza variantelor de proiect: obiective urmarite, scop, caracteristici tehnice, materii prime si materiale implicate, utilitati necesare, necesar de personal si protectia muncii, aspecte ecologice implicate, modul de realizare al investitiei (administrarea ei), etapizarea exectiei cu termene de debut si finalizare.

Analiza financiara: calculul costurilor variantelor analizate, calculul veniturilor previzionate, analiza pragului de rentabilitate, calculul indicatorilor financiari (termenul de rcuperare al investitiei, necesarul de fond de rulment, rata interna de rentabilitate RIR, valoarea actualizata neta VAN, rata profitului, etc)

Analiza economica: rata rentabilitatii economice, efecte ale variatiei cursului de schimb, influente macroeconomice: inflatie, somaj, dezvoltare economica, integrare economica, globalizare, etc

Analiza riscului investitiei: riscurile fizice (previziunea vanzarilor, necesarul de materii prime si materiale, modificarea pietei, etc) si financiare (depasirea costurior ca urmare a cresterii pretului la materialele de constructie, inflatia, majorari de taxe si impozite aferente proiectului, etc)

Evaluarea economico-financiara a unui proiect de investitii

Evaluarea economico-financiara urmareste:

determinarea variantei optime din punct de vedere economic

determinarea resurselor reale de finantare

evaluarea reala a rezultatelor

Rezultatele sunt evaluate diferit functie de interesul beneficiarului proiectului. Astfel, daca initiatorul urmareste proiectul prin prisma profitului astfel incat dividendul obtinut in urma investitiei sa fie mai mare decat costul de substitutie al capitalului, banca urmareste viabilitatea proiectului si solvabilitatea investitorului.

Sursele de date cele mai frecvent utilizate in evaluare sunt bilantul contabil, bugeturi de venituri si cheltuieli si fluxurile de venituri si cheltuieli (cash-flow).

Conditii speciale de evaluare:

calculele de evaluare se fac in preturi constante sau reale, situatie in care se procedeaza la ajustari de preturi cu rata inflatiei.

evaluarea in valuta este necesara doar daca exista tendinte majore de depreciere a cursului monedei nationale.

Evaluarea economico-financiara cuprinde de obicei urmatoarele etape:

Sinteza datelor din studiile preliminarii (comercial, tehnic, uman, etc)

Analiza fluxurilor financiare

Analiza rentabilitatii economice care cuprinde elaborarea metodei de lucru a indicatorilor calculati si a criterilor de acceptare sau respingere a proiectului.

Aprecierea riscurilor legate de realizarea proiectului, a abaterilor posibile ale valorilor preliminate.

Analiza surselor de finantare prin prisma costului de oportunitate, al rentabilitatii si riscului impus de operatiunile de finantare.

5.1 Analiza fluxurilor financiare

Analiza vizeaza cele doua fluxuri mari legate de o investitie si anume, fluxul de iesire, reprezentat de totalitatea cheltuielilor necesare realizarii si punerii in functiune a investitiei si fluxul de intrare al veniturilor anuale prevazute.

Fluxul de iesire este constituit in principal din urmatoarele categorii de cheltuieli:

Cheltuielile de instalare, cele legate de punerea in functiune a echipamentelor, de pregatirea personalului, de obtinerea unor avize de functionare, de obtinerea unor credite, etc

Cheltuieli cu imobilizarile necorporale, cele legate de achizitionarea unor brevete, marci, licente de fabricatie, programe informatice, toate legate de realizarea investitiei.

Cheltuielile cu imobilizarile corporale, cele legate de achizitionarea de terenuri, cladiri, masini si echipamente, mobilier, etc

Necesarul de fond de rulment reprezentand imobilizarile minime de capital circulant (materii prime, materiale auxiliare, creante clienti, disponibilitati banesti) necesare realizarii ciclului de productie si reluarea lui fara intreruperi.

Fluxul de intrare este constituit din totalitatea veniturilor anuale prevazute a se realiza in urma investitiei. Principalii indicatori calculati sunt:

Cifra de afaceri (CA) reprezentata de totalitatea vinzarilor nete

Excedentul brut din exploatare (EBE) reprezentat de profitul brut rezultat dupa scaderea cheltuielilor totale din exploatare (CTE) mai putin cele cu amortizarea. EBE=CA-CTE

Profitul brut (PB) obtinut dupa scaderea cheltuielilor de amortizare (A) ; PB=EBE-A

Profitul net(PN) obtinut dupa scaderea din profitul brut a impozitului pe profit (I); PN=PB-I

Capacitatea de autofinantare (CA) reprezentata de profitul net si fondul de amortizare; CAF=PN+A

CAF se mai numeste si "cash-flow net" sau "marja bruta de autofinantare" si reprezinta in mod cel mai fidel fluxul de intrare al capitalului pe durata de exploatare a investitiei. Nu trebuie insa neglijata valoarea reziduala a investitiei care poate fi apreciata dupa caz prin pretul net obtinut prin vanzarea investitiei la sfarsitul perioadei normate de exploatare sau prin veniturile suplimentare estimate a fi obtinute prin exploatarea investitiei peste durata de viata propriu-zisa.

Actualizarea fluxurilor

Indiferent ca este vorba de fluxuri de intrare sau de iesire, calculul lor trebuie supus principiului actualizarii valorice conform caruia, indiferent de inflatie, banul are o valoare diferita daca il folosim astazi sau mai tarziu.

Rata de actualizare (a) este indicatorul care reflecta deprecierea unui leu neinvestit fata de un leu investit. Astfel, un leu investit cu o dobanda de 10% va valora peste un an 1,1 lei. In cazul neinvestirii lui, leul va valora peste un an tot 1 leu, valoare pe care, prin investitie efectuata astazi, o pot obtine cu numai 0.9 lei plasati cu o dobanda de 10%.

Rata de actualizare permite evaluarea atat a costului capitalului investit cat si a veniturilor in cifre comparabile astfel incat sa poata fi estimat cat mai exact raportul dintre ele in ainte de demararea procesului investitional.

Rata de actualizare (a) se poate calcula in doua moduri functie de sursele de finantare ale investitiei. Astfel:

pentru finantari din surse externe, atrase, rata de actualizare are la baza rata dobanzii la care s-au atras fondurile

pentru finantari din surse proprii, se poate lua ca referinta rata medie de rentabilitate pe ramura sau rata profitului asteptat de actionari.

pentru finantari mixte se determina rata de actualizare ca medie ponderata a ratelor de actualizare pentru fiecare sursa.

Rata de actualizare trebuie sa mai tina cont si de marja de risc a investitiei si de rata anuala a inflatiei. Spre exemplu, rata de actualizare a unei investitii realizata din surse atrase cu o dobanda de 15% pe an, cu o marja a riscului investitiei de 15% , in conditiile unei rate anuale a inflatiei estimata la 10%,va avea valoarea de 40%.

Actualizarea fluxurilor se face conform calculelor prezentate la cap 4.

5.2 Analiza rentabilitatii economice a investitiilor

Exista modalitati diverse de calcul si apreciere a rentabilitatii unei investitii acestea fiind stabilite de catre entitatile implicate in proiect si care asteapta intoarcerea sumelor investite in conditii de siguranta si profit convenabile. In general, indicatorii calculati nu difera esential, ceea ce difera fiind importanta acordata, in luarea deciziei de investire, a unuia sau altuia dintre indicatori.

In cele ce urmeaza vom prezenta sistemul de indicatori al Bancii Mondiale, organism aflat sub tutela ONU, foarte larg raspandit in lumea financiara si adoptat si de majoritatea bancilor romanesti.

Rata veniturilor totale actualizate (Γ) ca raport intre veniturile totale actualizate si costurile totale actualizate:

Γ=Vta/Cta

unde: Vta=Σ Vh/ (1+a)h iar Cta=Σ Ch/ (1+a)h

sumele se calculeaza incepand cu debutul procesului investitional, h=1, pentru fiecare an pana la sfarsitul duratei normate de utilizare (D) , h=d+D, d fiind perioada de realizare a investitiei cand, de regula, veniturile sunt egale cu zero.

Acest indicator are o dimensiune cantitativa permitand orientarea numai sub raportul dintre fluxurile de venituri si cheltuieli angajate. El nu da o dimensiune calitativa asupra nivelului tehnic si calitativ al investitiei si nici asupra valorii totale a investitiei care uneori poate fi supradimensionata resurselor existente in intreprindere.

Valoarea actualizata neta (VAN)

VAN= - Σ Ih/ (1+a)h + Σ CFh/ (1+a)h

unde: Ih reprezinta valoarea capitalurilor investite la timpul h

CFh reprezinta fluxul de venituri scontat pentru timpul h

exprimat prin capacitatea de finantare in anul h.

CFh = CAFh + Kext + Vrez ; unde Kext este capitalul extern atras

Vrez este valoarea reziduala

Valoarea actualizata neta se exprima in valori absolute si este similara cu beneficiul adus de investitie dupa achitarea tuturor obligatiilor. Daca VAN >0, proiectul se poate accepta deoarece asigura acoperirea capitalurilor investite din veniturile realizate.

VAN nu cuantifica insa influenta factorului timp de recuperare al investitiei

Rata interna de rentabilitate (RIR)

RIR este rata de actualizare minim garantata a investitiei, determinata in urma rezolvarii ecuatiei:

Σ Ih/ (1+a)h = Σ CFh/ (1+a)h [x]

Valoarea RIR astfel determinata se compara cu valoarea "a" calculata conform 4.5.1. Daca RIR>a, proiectul poate fi acceptat deoarece ofera o rata interna de recuperare peste cea asteptata de investitori.

Valoarea RIR este un fel de prag minim de acceptare a proiectului care ofera doar acoperirea costurilor nu si un beneficiu intreprinderii. Cu cat RIR este mai mare ca "a", cu atat proiectul este mai rentabil.

Termenul de recuperare al investitiei (Ta)

Ta reprezinta numarul de ani dupa care se recupereaza capitalurile totale investite in conditiile unei rate de actualizare "a" prestabilita. Ta este similara cu "h" rezultat prin rezolvarea ecuatiei [x].

Valoarea determinata a lui Ta se compara cu durata de viata estimata a investitiei D. Daca Ta < D, proiectul se poate accepta.

Din mai multe proiecte se alege cel care are Ta cel mai mic.

Ta nu cuantifica insa rentabilitatea valorica a investitiei .

Indicele de profitabilitate al investitiei Ip

Ip caracterizeaza raportul intre VAN si costul actualizat al investitiilor

Ip =VAN/Cta x100

El se exprima in procente marimea efectului bbtinut prin alocarea unui anumit nivel al investitiei. Acest indicator vine sa completeze calculul VAN vare nu tinea seama de efortul investitional.

Din mai multe proiecte se alege cel cu Ip cel mai mare.

Cursul de revenire net actualizat (CRNa)

CRNa este un indicator utilizat in special in calculul investitiilor a caror valorificare se realizeaza pe pietele externe. El permite evaluarea proiectelor de investitii din prisma cursului de revenire in valuta al leului investit. Cu alte cuvinte, la ce curs de schimb se intoarce un leu investit.

CRNa = Cta /VAN, unde Cta este calculat in lei iar VAN este in valuta.

Proiectele se considera acceptabile daca CRNa < decat cursul oficial de schimb.

Analiza prin metoda pragului de rentabilitate

Metoda pragului de rentabilitate reprezinta o metoda care permite determinarea volumului minim de productie al investitiei proiectate.

Metoda nu evalueaza efortul investitional si nici rentabilitatea investitiei, ea permitand determinarea, printr-un calcul simplu, a nivelului minim de productie proiectat care sa asigure acoperirea costurilor de exploatare ale investitiei.

Metoda este totusi ancorata in calculul investitional prin luarea in consideratie a costurilor fixe cu amortizarea investitiei care pot modifica substantial programul de fabricatie proiectat. Astfel o investitie noua de majorare a capacitatii de productie trebuie sa tina seama si de suplimentul de cost fix aferent realizarii unei investitii noi.

Grafic, metoda se prezinta astfel:

VT

CF VT CT

CV

PR CF


Q

Pierdere Qmin Profit

In esenta metoda urmareste calculul cantitatii minime Qmin care trebuie realizata astfel ca intreprinderea sa isi acopere costurile.

Acesta indica volumul minim al productiei (Qmin) sau al cifrei de afaceri de la care in sus se obtine profit.

In acest punct, incasarile totale obtinute din vanzarea produselor respective sunt egale cu costul total(CT) iar profitul este nul.

VT = CT; T VT = CF+CV; T PxQmin = CF + QminxCVu; unde CVu= costuri variabile unitare

T Qmin = CF : (P - CVu)

Criterii de evaluare a investitiilor

Calculul indicatorilor de mai sus si aprecierea lor poate conduce de multe ori la rezultate contradictorii mai ales atunci cand exista mai multe variante de proiect supuse analizei si in consecinta la o decizie eronata privind investitia.

Exista cel putin trei conditii ce trebuie indeplinite indiferent de metoda de evaluare aleasa:

Luarea in consderatie a tuturor fluxurilor de capital pe intreaga durata de viata a proiectului incluzand valoarea reziduala, dobanzi, taxe speciale, etc.

Efectuarea actualizarii fluxurilor prin intermediul factorilor de actualizare riguros determinati.

Metoda aleasa trebuie sa evidentieze in primul rand maximizarea profitului intreprinderii.

Dintre metodele de mai sus VAN este cea care indeplineste cumulativ cele trei conditii si de aceea se incepe cu calculul acestui indicator. Calculul RIR se poate face in complementariat cu VAN pentru evidentierea sub forma procentuala a profitului.

Nici una din cele doua metode nu tine insa cont de efortul investitional ceea ce face ca sa fie promovate proiecte imposibil de realizat a urmare a resurselor limitate ale intreprinderii. Indicatorul care vine sa completeze acesasta lacuna este termenul de recuperare al investitiei Ta care testeaza lichiditatea proiectului.

La aceste trei metode se poate adauga calculul cursului de revenire net atunci cand produsele realizate se vand in valuta, completand astfel ansamblul de metode suficiente pentru determinarea variantei optime de investitie.

Analiza riscului investitional

Calclul fluxurilor investitionale are un pronuntat caracter previzional incepand cu aprecierea intrarilor si iesirilor din flux si terminand cu calculul ratei de actualizare. Fiecare variabila implica un anumit grad de risc, care poate conduce la volatilizarea valorii calculate si care trebuie evaluat pentru o mai buna informare a decidentului.

Riscurile de care trebuie sa se tina seama sunt foarte numeroase si de aici dificultatea ridicata a calculului coeficientului de risc. Principalele riscuri care intervin pe durata unei investitii sunt:

riscul de talie al firmei, care este cu atat mai mic cu cat firma este mai mare

riscul de produs care tine cont de posibilitatea scaderii utilitatii sale pe piata in dauna altor produse

riscul de productie care poate limita productia preconizata ca urmare a unor factori externi (contingentarea, limitarea materiei prime, etc)

riscul de vanzare care tine cont de dependenta de un numar redus de clienti

riscul de personal care ia in calcul probabilitatea pierderii unor oameni cheie

riscul financiar determinat de perturbatii pe piata financiara (cresteri ale dobanzilor, deprecieri ale cursului de schimb, modificari legislative defavorabile)

riscul aferent previziunilorintrarilor si iesirilor de fluxuri

riscul de tara

Exista mai multe metode de evaluare a riscului unei investitii, fiecare asociind valorilor calculate ale variabilelor un coeficient de risc. Principalele metode sunt:

Metoda de analiza a sensibilitatii variabilelor, considera ca variabile capitalurile investite I0 si fluxurile de venituri nete CFh carora li se atribuie trei valori: optimista, normala si pesimista. Pe baza lor sae calculeaza VAN si RIR in fiecare din cele trei ipostaze. Abaterile variantelor optimista si pesimista fata de cea normala determina amplitudinea riscului.

Metoda verosimilitatii ipotezelor este o varianta inbunatatita a metodei de analiza a sensibilitatii care asociaza in plus valorilor, calculate in cele trei ipostaze, probabilitati de aparitie. Prin metode de calcul statistic se determina valoarile medii, dispersile si abaterile standard ale VAN (si/sau RIR). Raportul dintre abaterea standard si valoarea medie reprezinta coeficientul de risc asociat variabilei VAN.

Metoda simularii probabilistice ia in considerare variatia simultana a mai multi parametri fiecaruia fiindu-i asociata o anumita fluctuatie. Prin metode de analiza combinatorie si calcul aleatoric se calculeaza mai multe valori ale variabilei (VAN si/sau RIR). Din sirul de rezultate determinate, pe baza frecventei de aparitie a valorilor, se determina o listade valori si probabilitati carese analizeaza prin aceleasi tehnici statistice (dispersie, abatere standard, etc)

Indiferent de metoda folosita, coeficientul de risc are o valoare orientativa in alegerea celei mai bune variante investitionale, rolul decisiv revenindu-i initiatorului de proiect, respectiv actionariatului intreprinderii.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate