Intretinerea familiilor de albine iarna

intelegerea si insusirea tehnologiilor de intretinere a familiilor de albine iarna, care permit obtinerea unor familii puternice constituite din albine tinere, cu provizii de hrana suficiente si cu un regim termic adecvat.

Modalitati de iernare

Iernarea in aer liber impune alegerea unui loc insorit, uscat, protejat de vant si de accesul animalelor, chiar in stupina. Astfel, in perioadele cu valori termice favorabile, albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de defecatie si de a elimina continutul rectal, chiar in timpul iernii. Acest fapt determina cresterea consumului de hrana pe intreaga perioada a iernii (in special polen), ceea ce influenteaza pozitiv dezvoltarea familiilor si vitalitatea albinelor. Sub aspect economic sistemul este avantajos, interventiile pe timpul iernii fiind minime, fara amenajari speciale, iar productia de miere realizata este superioara sezonului anterior.

Iernarea in adapost consta in iernarea albinelor in constructii special amenajate sau in pivnite, in bune conditii si cu un consum mai mic de hrana, daca se asigura un regim termic relativ constant (in jurul valorii de +4⁰C). Ca si inconveniente, la sfarsitul iernii, datorita aparitiei puietului in familii, temperatura din adapost creste, albinele se nelinistesc, consuma foarte mult sau chiar parasesc stupii. De asemenea, albinele care ierneaza in adapost nu au posibilitatea sa efectueze zboruri timpurii de defecatie, se uzeaza, iar, ca urmare, iernarea decurge defectuos, motiv pentru care aceasta tehnologie nu este recomandata.

Iernarea in "cojoc" este practicata in regiunile cu vanturi puternice si cu temperaturi scazute. Stupii se grupeaza si se protejeaza cu paie, coceni de porumb, dupa care se acopera cu folie de polietilena sau carton asfaltat. În fata, stupii sunt protejati de paravane, care in zilele cu temperaturi de +12⁰C se indeparteaza, pentru a facilita efectuarea zborului de defecatie. Acest sistem de iernare are dezavantajul ca in interiorul impachetajului se adapostesc numerosi daunatori, in special soareci.

Care sunt modalitatile de iernare a familiilor de albine in conditiile tarii noastre?

Raspunsul la test se gaseste la pagina 72.

Completarea hranei iarna

În timpul iernii, familiile de albine trebuie sa aiba rezerve suficiente de polen (cca. 1-2 rame cu pastura); daca nu, se recomanda ca din mijlocul lunii februarie sa se administreze turte sau serbet de zahar cu adaosuri proteice (polen, pastura, pudra din antere de porumb, drojdie de bere iradiata, lapte praf degresat, faina de soia delipidata etc.) in proportie de 10:1, in pungi de pergament sau tifon, deasupra ramelor.

Turta din miere cristalizata si zahar. Se recomanda folosirea mierii lichefiate sau granulata fin (avand consistenta untului) si a zaharului pudra. Mierea cristalizata se lichefiaza in bain-marin. Pentru a nu se denatura calitatile mierii - pierderea prin incalzire excesiva a enzimelor si vitaminelor - apa incalzita in care se tine vasul cu miere nu trebuie sa aiba temperatura mai mare de 45⁰C. Mierea lichefiata se toarna peste zaharul pudra (o parte miere la patru parti zahar), apoi se framanta cu mana, ca un aluat, pana la omogenizarea amestecului. Pasta obtinuta se administreaza sub forma de turte de 500-1000 g, ambalate in hartie sau pungi de plastic perforate in 2-3 locuri, care se plaseaza deasupra ramelor.

Serbetul de zahar cu miere. Pentru obtinerea a 10 kg serbet sunt necesare 7,700 kg zahar pudra, 2 kg miere, 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". Acesta este un extract din ingrediente naturale, care prin continutul lui in principii nutritive active (vitamine si microelemente), stimuleaza secretia enzimatica digestiva a albinelor si larvelor, inhiband dezvoltarea diferitilor paraziti (se foloseste ca remediu in cazul nosemozei, boala determinata de lipsa zborului de curatire). Mierea se incalzeste putin si se dilueaza cu ceaiul (infuzia) preparat in prealabil. Într-un vas emailat se pune zaharul pudra, se adauga mierea, se framanta totul cu mana. Serbetul astfel preparat se ambaleaza in pungi de plastic in cantitati de 500-1000 g si grosimea de 1-1,5 cm, pentru a putea fi asezata deasupra ramelor sub podisor.

Prepararea serbetului din zahar. Proportia recomandata este de 1 kg zahar la 30 cm³ apa. Într-un vas smaltuit fierbem apa, adaugam zaharul amestecand continuu, pana la 115-120⁰C. Se amesteca continutul cu o lopatica din lemn intr-o singura directie, pana se formeaza mici granule.

În lipsa termometrului, serbetul se poate fierbe 30 minute pe un foc iute, dupa care se controleaza astfel: se introduce o lingurita in serbet si se cufunda apoi in apa rece. Daca serbetul se lipeste de lingurita si prezinta o viscozitate care permite formarea unei granule cleioase intre degete, se considera gata pregatit. Daca serbetul nu se lipeste de lingurita, fierberea trebuie prelungita. Daca prelungim exagerat timpul de fierbere si serbetul legat de lingurita se intareste si se sparge, in acest caz se adauga apa si se fierbe din nou.