Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale. producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor


Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
» PESTICIDELE ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA PLANTELOR ȘI A MEDIULUI INCONJURATOR


PESTICIDELE ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA PLANTELOR ȘI A MEDIULUI INCONJURATOR




PESTICIDELE ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA PLANTELOR ȘI A MEDIULUI INCONJURATOR




                                            1.GENERALITATI

            Omul a fost intotdeauna supus acțiunii compușilor chimici, atat naturali, care apar in mediu, cat și introduși in urma dezvoltarii industriei. La lista de peste doua milioane de compuși chimici cunoscuți, in fiecare an se adauga cca. 25 000, dintre care cca. 500 se afla in comerț. Rezidurile multora dintre aceștia partund in mediul nostru inconjurator, poluand apele, aerul, solul, precum și direct sau indirect, alimentele. Din punct de vedere al protecției mediului, principalele criterii care decid gradul de pericol reprezentat de compușii chimici, sunt: toxicitatea, marimea producției și stabilitatea precum și posibilitatea apariției concomitente in diferitele elemente ale mediului. O poziție importanta printre compusii chimici necesari, dar care totodata polueaza mediul, o ocupa pesticidele. Ele au gasit o aplicare multilaterala, in primul rand in agricultura, in pastrarea produselor, in sivilcultura, medicina veterinara și serviciile sanitare precum și in diferite industrii (Bankowska Jolanto, Emilia Ceiertniewsta,1981).

            Pierderile provocate agriculturii pe plan mondial de diferite organisme daunatoare se ridica anual la 35% din recolte, ceea ce corespunde cu aproximativ 75 000 milioane de dolari. Din aceste pierderi insectelor le revin 13,8%, ciupercilor 11,6%, buruienilor 9,5% și altor organisme 0,1%. Aceste pierderi variaza in diferite regiuni ale lumii, in funcție de condițiile climatice și numeroși alți factori ecologici. In mare masura, ele reflecta și posibilitațile de a

controla marimea producției agricole pe diferite teritor Cele mai evidente și cele mai palpabile sunt de obicei pierderile in producția de cereale. S-a calculat

de asemenea ca cel puțin 10% din produsele agricole care fac posibila hranirea a 200 milioane de oameni, fara cheltuieli suplimentare pentru producerea lor, sunt distruse in cursul inmagazinar In țarile tropicale, pierderile sunt mai ales cantitative, iar in țarile cu clima temperata, calitative. Dupa datele Ministerului Agriculturii in Polonia, valoarea pirderilor din cauza atacului mediului de daunatori și boli se evalueaza la 15-20% din producția agricola. Dupa alte date se apreciaza ca pierderile in producția agricola pot atinge 15% iar in pomicultura 30%. Una din metodele de a reduce aceste pierderi atat de mari este aplicarea pesticidelor.

            Termenul de pesticide cuprinde toate substanțele folosite pentru:

- prevenirea dezvoltarii sau combaterea oricarui organism vegetal sau     animal nedorit,

- reglarea cresterii plantelor, defolierea și uscarea lor.

            De asemenea, pesticidele distrug organismele daunatoare, dar nepericuloase pentru sanatatea omului care apar in timpul producției, depozitarii, transportului sau prelucrarii alimentelor pentru om. Termenul pesticid nu se refera la antibiotice sau alți compuși chimici administrate plantelor și animalelor fie pentru a le grabi creșterea fie pentru a creste reproducerea. Aplicarea pesticidelor in agricultura, medicina veterinara, diferite industrii, gospodarie casnica și ocrotirea sanatații populației are ca scop imbunatațirea cantitativa și calitativa a alimentelor, nutrețurilor și produselor industriale, asigurarea lor in timpul pastrarii fața de daunatori și boli. Lista acestor boli cuprinde in special malaria, ciuma, febra galbena dar și bolile tropicale provocate de virusuri, bacterii, protozoare și tenii, care se transmit in special prin insecte, paianjeni și acarieni. In lupta cu aceste boli rolul cel mai

important l-au avut insecticidele organo­-clorurate. Combaterea unei boli, asigurarea igienii vieții cu punerea concomitenta in siguranța a alimentelor și

diferitelor produse industriale, contribuie la imbunatațirea condițiilor economice și sanitare ale societaț

            Pesticidele constituie, prin urmare, unul din factorii care fac posibila producerea unei cantitați corespunzatoare de alimente atat de proveniența vegetala cat și animala, pentru populația in continua creștere fața de limitarea concomitenta a suprafeței de cultura.

            In funcție de destinație, pesticidele se pot imparți in urmatoarele grupe:

-       zoocide - pentru combaterea daunatorilor animali,

-       fungicide și fungistatice - pentru combaterea ciupercilor,





-       bactericidele și virocidele - pentru combaterea bacteriilor si a virusurilor,

-       erbicide - pentru combaterea buruienilor,

-       regulatori de creștere - care stimuleaza procesele vitale la plante,

-       atractante - mijloace de ademenit,

-       repelente - mijloace pentru respingere.

            In numeroase alte țari pesticidele sunt utilizate adesea numai pentru protecția plantelor cheie. In Anglia, R.F. Germania și S.U.A. participarea erbicidelor in consumul total de mijloace chimice de protecție a plantelor este de 40% iar in Cehoslovacia ceva mai redusa. Un indice ridicat de peste 50% al participarii fungicidelor caracterizeaza Bulgaria, Elveția și Italia. In consumul de insecticide primul loc revenea Poloniei in anii 60’, ceea ce dovedește caracterul unilateral al protecției chimice a plantelor.

2. FORMA DE FOLOSIRE A PESTICIDELOR

            Alegerea formei corespunzatoare de folosire a preparatului influențeaza atat eficacitatea tratamentului cat și gradul de poluare a mediului. Pesticidele sunt aplicate sub diferite forme, ca: prafuri, pulberi, granule, capsule, soluții, suspensii, aerosoli, gaze, vapori etc. Alegerea formei de utilizare trebuie sa fie dictata pe de o parte de particularitațile daunatorului combatut și pe de alta parte de considerentele economice și tehnice privind posibilitatea aplicarii preparatului dat. Diversitatea formelor permite ca in condiții determinate sa se obțina dozarea obtima a substanței active și aplicarea preparatului cu caracteristicile fizice cele mai utile pentru protecția plantei date. Pesticidele solide sunt aplicate la prafuire sau stropire, prin prepararea de suspensii; cele lichide insa pentru stropire se pot folosi și in forma de ceața și aerosoli. La fel, solvenții din preparatele lichide și substanțele diluate in formele de pulbere sau praf pentru prepararea suspensiilor, trebuie alese cu mare precauțiune. Toate formele de praf irita caile respiratorii superioare. Exista tendința de a limita și inlatura din uz preparatele de acest tip, avandu-se in vedere și protecția mediului. In ultimul timp se observa o crestere a aprovizionarii pieții cu preparate in forma de concentrate destinate a fi ulterior diluate, sau in forma de prafuri pentru prepararea suspensiilor. Comod și relativ lipsit de pericol este modul de aplicare a pesticidelor in sol sub forma de capsule sau granule. O problema aparte pentru beneficiari și pentru toxicologi o constitue preparatele pentru fumigare. Se folosesc in acest caz substanțe volatile, cu presiune mare a vaporilor. In aceste tratamente au un rol special doza, durata de expunere, temperatura, umiditatea produsului. Din punct de vedere toxicologic cel mai important este sa se cunoasca reacția fumigantului cu componentele naturale ale

produsului alimentar, iar in cazul amestecurilor de fumigante deasemenea interacțiunea dintre ele și componentele alimentelor.

3. CONTAMINAREA SOLULUI SI ALIMENTELOR CU PESTICIDE

               3.1. Contaminarea solului

               Solul poate fi contaminat fie datorita depozitarii de pesticide dupa efectuarea stropirilor, fie prin tratarea directa in scop pesticid. Persistența sau

descompunerea in pamant a insecticidelor chimice depinde de diverși factori, și anume:

-       Natura chimica a pesticidelor. Insecticidele organoclorurate, ca DDT, Aldrin, Heptaclor sunt mai persistente decat cele din grupul organofosforicelor. Exista de asemenea diferențe mari in sanul aceluiași grup, timpul de injumatațire in pamant variind de la cateva zile la cateva luni.

-       Tipul solului. Insecticidele persista timp mai indelungat in solurile bogate in materii organice. La un conținut de aproximativ 50% materie organica, reziduurile de insecticide sunt mai legate de particulele de sol in așa masura incat aceeași cantitate de pesticid este mai puțin eficienta, comparativ cu acțiunea sa intr-un pamant nisipos. Insecticidele sunt absorbite de catre culturi mult mai repede din pamanturile nisipoase decat din cele ingrașate. Umiditatea inlesnește eliberarea pesticidului din particulele de sol, influențeaza descompunerea pe calea hidrolizei și favorizeaza de asemenea in anumite condiții, acțiunea microorganismelor.

-       Microorganismele din sol ataca diferite pesticide. In solurile uscate sau sterilizate atat Aldrinul, cat și Parationul persista timp mai indelungat




decat in solurile umede și nesterilizate. Datorita acțiunii microorganismelor, Aldrinul este transformat prin oxidare in Dieldrin, iar Parationul, in prezența drojdiei de bere, este redus intr-o forma netoxica, Aminoparation.

-       Temperatura solului are un efect considerabil asupra ritmului de degradare a pesticidului. Este influențata atat pierderea prin volatizare, cat și descompunerea prin factori biologici și chimici.

-       Cultivarea solului favorizeaza dispariția rezidurilor. In aceste condiții     rascolirea zilnica a pamantului tratat cu Aldrin sau DDT a provocat reducerea reziduurilor de Aldrin cu 38% și a celor de DDT cu 25%.

-       Felul tratamentului și modul de condiționare a pesticidului folosit sunt factori hotaratori ai persistenței reziduurilor in sol. Cea mai mare persistența a reziduurilor s-a observat la incorporarea granulelor in stratul superficial al solului.

-       Nivelul reziduurilor dupa tratamente anuale repetate ale solului. Cantitate de reziduuri este mai mare cand se aplica doze mai mici, dar repetate anual, cațiva ani la rand, decat atunci cand se aplica o cantitate mare intr-o singura doza.

-       Transferarea unor insecticide organoclorurate in parțile comestibile ale culturilor se produce in grade diferite. Unele culturi nu absorb deloc reziduurile insecticidelor, in timp ce altele le transfera in cantitați variabile.

          

            3.2. Contaminarea alimentelor

               Pentru a asigura produselor alimentare un conținut de substanțe pesticide reziduale care sa nu dauneze organismului, s-a impus stabilirea unor

limite de toleranța in funcție de natura substanței respective și de posibilitațile de degradare a acesteia. Marea majoritate a pesticidelor, incadrandu-se in grupa

substanțelor ce toxicitate mare sau medie, riscul care deriva din consumul produselor tratate este evident. Este insa un risc potențial care devine real doar

in masura in care tratamentele se fac necontrolat, incorect, adica in masura in care in alimentație ajung produse care conțin cantitați reziduale de substanțe chimice peste anumite limite (Barhad ,1970). Elementele de care trebuie ținut seama in controlul tratamentelor cu pesticide ale culturilor alimentare sunt urmatoarele:

a)     Toxicitatea substanțelor. Toxicitatea unei substanțe se apreciaza in raport cu toxicitatea ei acuta, deosebindu-se substanțele foarte toxice, moderat și puțin toxice. Sunt frecvente cazurile cand substanțele cu toxicitate acuta relativ redusa prezinta totuși o toxicitate cronica importanta și invers. Cunoasterea toxicitații cronice a pesticidelor permite ințelegerea semnificației limitelor maxime admisibile pentru cantitațiile reziduale. O atenție deosebita trebuie acordata acțiunii cumulative a substanțelor. Ingestia sistematica a unor produse alimentare care conțin substanțe chimice chiar in cantitați mici poate duce la o acumulare de concentrații mari in organism, la apariția intoxicației cronice și chiar a celei acute.

b)     Factori care influențeaza nivelul reziduurilor din alimente. Sub influenta agentilor naturali din mediul extern, pesticidele sufera o serie de modificari chimice care duc la descompunerea lor. Unele substante au o stabilitate redusa, descompunandu-se repede in produsi netoxici sau cu toxicitate mica. In aceasta categorie se include majoritate substantelor din grupul organofosforicelor. De aceea, desi au toxicitate mare, prin faptul ca se descompun repede in mediul extern, acestea sunt uneori preferate substantelor cu toxicitate mai mica, dar cu stabilitate mare. O serie intreaga de factori pot totusi determina persistenta lor mai indelungata in produsele alimentare. Astfel, unele

pesticide organofosforice si anume cele sistemice, dat fiind ca nu actioneaza la suprafata plantei, ci patrund in interiorul ei, au persistenta mai mare. Remanenta pesticidelor pe suprafata plantelor mai depinde

de tensiunea lor de vapori; remanenta scade o data cu cresterea volatilitat Prin timpul de asteptare se intelege perioada necesara pentru descompunerea substantei, respectiv perioada minima care trebuie sa treaca de la ultima tratare pana la recolta sau darea in consum a produsului. In conditii similare de aplicare, remanenta pesticidelor depinde de cantitatea, concentratia substantei, de numarul de tratamente si momentul aplicarii lor. Momentul aplicarii se alege de obicei dupa fazele de dezvoltare a daunatorului sau a bolii respective, dar are o importanta foarte mare si pentru marimea reziduurilor. Tratamentul aplicat inainte de inflorire prezinta in general riscuri mai mici decat cel aplicat dupa formarea fructului. Temperatura, precipitatiile, vantul si radiatiile solare, in special cele ultraviolete, favorizeaza distrugerea pesticidelor prin hidroliza, oxidare sau simpla volatilizare. Ploaia reduce reziduurile chiar la substante care nu sunt hidrosolubile. Efectul depinde in mare masura de suprafata plantei si de modul in care s-a aplicat substanta. Plantele cu o viteza mare de crestere si mai ales cu o maturare rapida prezinta riscul nerealizarii timpului de crestere. Concentratii foarte mari de pesticide se obtin in urma uscarii fructelor sau legumelor. Din cele prezentate rezulta evident ca remanenta pesticidelor in produsele alimentare, nivelul cantitatilor reziduale si persistenta lor nu reprezinta o constanta, ci o variabila care depinde de foarte multe condit De aici si concluzia inevitabila ca stabilirea unui prognostic privind calitatile reziduale probabile din produsele alimentare sunt posibile numai pe baza urmaririi dinamice a conditiilor concrete ale tratarii si ale modului in care evolueaza planta si clima, de la tratare pana la recolta.



                 4. PLANTELE, NUTRETURILE VERZI SI INDUSTRIALE

            Pe plantele cultivate traiesc cca 7 500 specii de insecte, 3 000 specii de ciuperci patogene, 300 specii de virusuri si 250 genuri de bacter Ele provoaca pierderi importante de recolte, ceea ce justifica aplicarea mijloacelor chimice de protectia plantelor. In legatura cu acestea trebuie sa se tina seama de remanenta de pesticide din fructe, legume si alte produse agricole si de padure consumate in stare cruda sau prelucrate de catre oamenii si animalele domestice. Poluarea plantelor cultivate poate sa fie neintentionata, de exemplu in urma devierii de vant a lichidului de stropit sau a prafului preparatelor in timpul tratamentelor executate chiar in terenuri departate. De aici se constata, mai ales in plantele furajere, ramasite de insecticide organoclorurate aduse de vant de departe. Acesti compusi apar, de asemenea, in nutreturile industriale de provenienta vegetala si de amestecuri, mai ales in cele care un component este faina de peste. Poluarea excesiva a produselor alimentare de provenienta animala cu ramasite de DDT global, PCB (bifenili policlorurati) si altele se atribuie furajelor industriale concentrate.

5. CONSECINTELE UTILIZARII PESTICIDELOR

                De foloasele care rezulta din protectia chimica a plantelor (marimea recoltelor, dezvoltarea viguroasa a fructelor si legumelor) se leaga, de asemenea, consecinte negative ale aplicarii pesticidelor. Acestea constau in special in distrugerea faunei folositoare. Aici trebuie sa mentionam inainte de toate, dusmanii naturali ai daunatorilor plantelor, precum si insectele si in special albinele, importante din punct de vedere economic. Albinele reprezinta 90% din numarul total al insectelor polenizatoare. Valoarea sporului de productie la plantele cultivate polenizate de insecte, obtinute prin polenizarea de catre albine,

se apreciaza in Polonia la 10-15 milioane zloti anual. Dintre cele mai frecvente cauze ale otravirii albinelor fac parte: aplicarea pesticidelor in timpul infloririi plantelor cultivate sau inflorirea buruienilor de pe terenurile cuprinse de tratament, distrugerea daunatorilor din paduri. Consecinta nimicirii insectelor folositoare este cresterea rapida a numarului de daunatori, ceea ce necesita o intensificare a protectiei chimice a plantelor. La aplicarea acelorasi preparate  un timp mai indelungat, apare rezistenta insectelor la actiunea lor. Combaterea acestor insecte necesita aplicarea de doze tot mai mari. Acestea provoaca perturbari si mai mari in echilibrul biologic din natura precum si vicierea mediului.

6. PATRUNDEREA PESTICIDELOR IN PLANTELE CULTIVATE

            Pesticidele sunt aplicate de obicei direct pe plante sau in sol. Unele dintre ele, in special compusii sistemici, patrund in toate partile plantei indiferent de modul lor de aplicare. Cantitatea de reziduu este conditionata de doza si numarul tratamentelor, de proprietatile fizico-chimice ale compusului, de forma preparatului, de felul plantei si de tipul solului, de conditiile atmosferice precum si de durata perioadei de la tratament pana la recoltarea produselor agricole.

            La numar egal de tratamente si la acelasi timp de aplicare a pesticidului, dozele mai mari dau reziduuri mai mari. Daca doza totala este aceeasi si primul tratament a fost executat in acelasi timp, atunci la aplicarea mai multor doze mai mici, reziduurile sunt mai mari decat la aplicarea unei doze mari o singura data. Scaderea nivelului ramasitelor dupa tratament este provocata de spalarea si suflarea pesticidului de pe suprafata plantei de catre ploaie si vant. Scaderea nivelului partii ramase din pesticidul depus este rezultatul evaporarii,

transformarilor chimice sub influenta oxigenului, a vaporilor de apa si luminii precum si al transformarilor biochimice in urma actiunii enzimelor vegetale.

            Diminuarea continutului de pesticide stabile este provocata in special de cresterea plantei. Aceasta scadere poate fi iluzorie sau reala. Prima rezulta din “diluarea” ramasitelor, legata de cresterea masei si a suprafetei plantei, a doua

rezulta din indepartarea partilor care nu se preteaza pentru consum. Evaporarea de asemenea joaca un rol important. De aceea ramasitele compusilor ce au o

expansibilitate mare a vaporilor, de exemplu diclorfos, sunt relativ mici. In acelasi timp totusi, are loc o volatilizare a acestor compusi din solul poluat in timpul tratamentului. Dupa aplicarea formelor pulverulente, reziduurile sunt de obicei mai mici decat dupa aplicarea celor lichide, cu conditia ca plantele pulverizate sa fie uscate. Un rol important joaca de asemenea modul de executare a tratamentului. Se poate folosi aparatura terestra, sau montata pe avion. La folosirea avioanelor, pana la 68% din cantitatea totala de preparat este transportata la multi kilometri de terenul cuprins in tratament. In cazul aplicarii pesticidelor pe frunze, un rol important in retinerea reziduurilor revine structurii suprafetei plantelor. Pe plantele paroase se acumuleaza cantitati insemnate atat de preparate lichide cat si de preparate pulverulente. Stratul de ceara care acopera suprafata unor plante ingreuneaza patrunderea pesticidelor si in special a celor usor solubile in apa cum sunt computii sistemici. Plantele cu suprafata mai mare in raport cu masa, ca salata, spanacul, varza majoritatea plantelor de nutret, retin cantitati mai mari de pesticide decat plantele cu suprafata mica. In fructe se descopera adesea mai putine reziduuri decat in frunzele acelorasi plante. Ele se acumuleaza in special in coaja fructelor, indeosebi la citrice. Aceasta se refera mai ales la insecticidele organoclorurate. In multe tari interdictia aplicarii lor este obligatorie nu numai in protectia plantelor furajere dar si in protectia plantelor utilizate de catre om.

            Gradul de trecere a pesticidelor din sol in plante depinde de felul si concentratia compusului precum si de specia plantei si de tipul solului. O

conditie penrtu absorbtia pesticidului de catre plante este stabilitatea lui sau proprietatile sistemice. Din cei mai stabili fac parte compusii organo-metalici, in special cei de mercur precum si derivatii hidrocarburilor clorurate. In functie de concentratia in sol, ei pot fi gasiti, mai ales in legumele radacinoase ca: morcovul, ridichia, sfecla, precum si in cartofi si in plantele oleaginoase. Ritmul de absorbtie de catre plante este diferit chiar in cazul compusilor cu stabilitate analoga. Astfel, heptaclorul este absorbit mai usor de morcov decat aldrinul.

Pesticidele stabile patrund mai usor in produsele agricole din solurile nisipoase decat din cele bogate in humus. Aceasta este in legatura cu mare lor afinitate pentru humus. In timp ce unele pesticide se afla in sol in urma poluarii lui anterioare, compusii sintemici sunt introdusi in sol in scop util. Luati din sol prin radacini, ei se raspandesc impreuna cu seva prin toata planta. Viteza de patrundere, mai ales la formele granulate, este legata si de continutul de apa din sol. Cu cat este mai mare umiditatea solului, cu atat mai repede sunt absorbite pesticidele de plante.

                            

      7. SELECTIVITATEA  PESTICIDELOR

Pesticidele constituie un element de baza in combaterea integrata, prin ele asigurandu-se de regula o eficacitate ridicata si o eficienta economica buna. Spre deosebire de utilizarea traditionala a pesticidelor, calendaristic sau profilactic, in cazul combaterii integrate, acestea se utilizeaza in functie de prognoza si advertizare si de pragul economic de daunare, ceea ce de la inceput inseamna reducerea lor cantitativa. Din punct de vedere toxicologic, in cadrul combaterii integrate se utilizeaza de regula produse putin toxice, cu persistenta moderata si cat mai selective, ceea ce diminueaza considerabil riscurile de poluare (Baicu , 1982).

            Selectivitatea pesticidelor reprezinta un fenomen de importanta deosebita, intrucat acesta se refera atat la animalele cu sange cald cat si la flora si fauna utila. Prin selectivitate trebuie inteles un fenomen biologic general de

interactiune a substantelor chimice cu materia vie, la diverse nivele de organizare, prin care unele celule, specii, populatii etc. sunt afectate, iar altele invecinate nu sunt afectate (Baicu, 1978).

            Restransa la problemele de combatere integrata, selectivitatea se refera la actiunea toxica a dozei din produsul aplicat in combatere fata de organismele daunatoare tinta si lipsa de actiune fata de planta de cultura si fata de organismele utile. In acest din urma caz, dat fiind varietatea lor, se accepta si

prezenta unei actiuni, dar slabe sau temporare, care permite refacerea populatiilor de organisme utile. Prezenta entomofagilor si evolutia lor favorabila in aceste conditii, duce la o combatere naturala crescanda, ceea ce reduce nevoia de a interveni cu tratamente chimice. Selectivitatea poate fi tratata in functie de nivelul de organizare a materie vii sau in functie de modul in care este utilizata in protectia plantelor. In primul caz avem avantajul ca pot fi urmarite procesele mai in detaliu, iar in cel de-al doilea caz avem avantaje practice in legatura cu modul de utilizare. Mult mai putin toxice si mai selective sunt substantele fosfororganice, piretroizii de sinteza si fungicidele. Din acest punct de vedere trebuie subliniat grupul de insecticide cunoscut ca piretroizii de sinteza care se utilizeaza in doze foarte mici(5-50 g s.a/ha), sunt putin toxice si se descompun foarte repede in sol.

            Datorita acestor caracteristici, riscurile de poluare sunt minime. In funtie de spectrul de actiune, adica de numarul de specii de organisme daunatoare combatute eficient de o substanta, pesticidele por fi clasificate in:

a)     substante cu spectru ingust de actiune,

b)     substante cu spectru mediu de actiune,

c)     substante cu spectru larg de actiune.

            Pentru combaterea integrata sunt recomandate in primul rand cele din grupa substantelor cu spectru ingust de actiune si partial cele din grupa substantelor cu spectru mediu de actiune cand sunt folosite cu forme de

conditionare selective sau in alte cazuri. Cele din grupa substantelor cu spectru larg de actiune au un spectru prea larg de activitate si de aceea trebuie evitate.

            Selectivitatea poate fi clasificata in felul urmator:

-fiziologica, care depinde de modul de actiune al pesticidelor. Aceasta inseamna ca molecula de substanta activa, datorita specificitatii ei, poate fi toxica pentru daunatori si slab toxica sau netoxica pentru entomofagi. Produsele care au o

selectivitate fiziologica ridicata sunt urmatoarele: pirimicard, difluron, endosulfat, fosalon, menazon, tetratus etc.;

-ecologica, ce depinde de diferentele in ciclul evolutiv al organismului daunator, comparativ cu cel al speciilor principale din flora si fauna utila. Aceasta inseamna “utilizarea tabelelor de viata” a insectelor sau culturilor, in care sunt indicati toti factorii ce concura la diminuarea populatiei initiale, factori care, dupa aceea sunt utilizati, amplificati in vederea combaterii;

-tehnologica, ce depinde de formele de conditionare si metodele de aplicare. Pe aceasta cale se poate evita sau limita contactul cu entomofag Astfel, trecerea de la prafuirea generalizata pe toata suprafata culturii de porumb, sfecla, etc. la utilizarea de produse special formulate pentru tratarea semintelor de porumb, sfecla diminueaza riscul pentru entomofagi. In acelasi fel actioneaza si utilizarea de granule aplicate pe rand, comparativ cu prafuirea culturilor. Dintre metodele de aplicare care sporesc selectivitatea si diminueaza aplicarea, trebuie mentionate stropirea si prafuirea electrostatica. Datorita unor dispozitive speciale montate pe capetele de pulverizare a masinilor de protectia plantelor, picaturile capata o incarcatura electrica pozitiva. Frunzele plantelor au o incarcatura electrica negativa si astfel picaturile sunt atrase pe frunze acoperindu-le mult mai bine, inclusiv suprafata inferioara.

-de comportament, care depinde de modul diferit de comportare a insectelor fata de cel al entomofagilor. Astfel, larvele de Lasioptera rubi parazitate de Tetrastichus sp. nu mai patrund in sol pentru impupare, ci raman sub scoarta. Aplicarea de insecticide la suprafata solului permite combaterea eficace a

daunatorului si in acelasi timp protejarea parazitului ce se afla in larvele ramase pe arbust, sub scoarta. Pentru unele muste, cum este musca orientala a fructelor utilizarea de discuri impregnate cu metil eugenol + naled permite o combatere foarte eficace a daunatorului cu numai 7g de s.a/ha. Masculii sunt atrasi, vin in contact cu discurile impregnate cu insecticid si mor. In acest fel, fauna utila este foarte bine protejata. In concluzie, utilizarea de produse selective sau aplicate in

forme selective, netoxice si moderat persistente, duce la reducerea poluarii si la cresterea eficacitatii sistemelor de combatere integrata.  







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Agricultura


Macelarie
Pomicultura
Silvicultura
Viticultura


BOLILE, DAUNATORII GRAULUI SI COMBATEREA LOR
PRODUCTIVITATEA SI CALCULUL BIOMASEI
SISTEMUL DE AGRICULTURA CU TELINA
Lucrarile solului
OBSERVATII SI NOTARI IN CAMPUL DE AMELIORARE
ISTORICUL CULTURII GRAULUI
PESTICIDELE ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA PLANTELOR ȘI A MEDIULUI INCONJURATOR
Tehnologia de cultura a castravetilor in camp
Lucrari de ingrijire a culturilor
METODE MODERNE DE AMELIORAREA PLANTELOR