Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale. producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor


Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
» PESTICIDELE ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA PLANTELOR ȘI A MEDIULUI INCONJURATOR


PESTICIDELE ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA PLANTELOR ȘI A MEDIULUI INCONJURATOR




PESTICIDELE I INFLUEN A LOR ASUPRA PLANTELOR I A MEDIULUI INCONJURATOR




1.GENERALITATI

Omul a fost intotdeauna supus ac iunii compu ilor chimici, atat naturali, care apar in mediu, cat i introdu i in urma dezvoltarii industriei. La lista de peste doua milioane de compu i chimici cunoscu i, in fiecare an se adauga cca. 25 000, dintre care cca. 500 se afla in comer . Rezidurile multora dintre ace tia partund in mediul nostru inconjurator, poluand apele, aerul, solul, precum i direct sau indirect, alimentele. Din punct de vedere al protec iei mediului, principalele criterii care decid gradul de pericol reprezentat de compu ii chimici, sunt: toxicitatea, marimea produc iei i stabilitatea precum i posibilitatea apari iei concomitente in diferitele elemente ale mediului. O pozi ie importanta printre compusii chimici necesari, dar care totodata polueaza mediul, o ocupa pesticidele. Ele au gasit o aplicare multilaterala, in primul rand in agricultura, in pastrarea produselor, in sivilcultura, medicina veterinara i serviciile sanitare precum i in diferite industrii (Bankowska Jolanto, Emilia Ceiertniewsta,1981).

Pierderile provocate agriculturii pe plan mondial de diferite organisme daunatoare se ridica anual la 35% din recolte, ceea ce corespunde cu aproximativ 75 000 milioane de dolari. Din aceste pierderi insectelor le revin 13,8%, ciupercilor 11,6%, buruienilor 9,5% i altor organisme 0,1%. Aceste pierderi variaza in diferite regiuni ale lumii, in func ie de condi iile climatice i numero i al i factori ecologici. In mare masura, ele reflecta i posibilita ile de a

controla marimea produc iei agricole pe diferite teritor Cele mai evidente i cele mai palpabile sunt de obicei pierderile in produc ia de cereale. S-a calculat

de asemenea ca cel pu in 10% din produsele agricole care fac posibila hranirea a 200 milioane de oameni, fara cheltuieli suplimentare pentru producerea lor, sunt distruse in cursul inmagazinar In arile tropicale, pierderile sunt mai ales cantitative, iar in arile cu clima temperata, calitative. Dupa datele Ministerului Agriculturii in Polonia, valoarea pirderilor din cauza atacului mediului de daunatori i boli se evalueaza la 15-20% din produc ia agricola. Dupa alte date se apreciaza ca pierderile in produc ia agricola pot atinge 15% iar in pomicultura 30%. Una din metodele de a reduce aceste pierderi atat de mari este aplicarea pesticidelor.

Termenul de pesticide cuprinde toate substan ele folosite pentru:

- prevenirea dezvoltarii sau combaterea oricarui organism vegetal sau   animal nedorit,

- reglarea cresterii plantelor, defolierea i uscarea lor.

De asemenea, pesticidele distrug organismele daunatoare, dar nepericuloase pentru sanatatea omului care apar in timpul produc iei, depozitarii, transportului sau prelucrarii alimentelor pentru om. Termenul pesticid nu se refera la antibiotice sau al i compu i chimici administrate plantelor i animalelor fie pentru a le grabi cre terea fie pentru a creste reproducerea. Aplicarea pesticidelor in agricultura, medicina veterinara, diferite industrii, gospodarie casnica i ocrotirea sanata ii popula iei are ca scop imbunata irea cantitativa i calitativa a alimentelor, nutre urilor i produselor industriale, asigurarea lor in timpul pastrarii fa a de daunatori i boli. Lista acestor boli cuprinde in special malaria, ciuma, febra galbena dar i bolile tropicale provocate de virusuri, bacterii, protozoare i tenii, care se transmit in special prin insecte, paianjeni i acarieni. In lupta cu aceste boli rolul cel mai

important l-au avut insecticidele organo­-clorurate. Combaterea unei boli, asigurarea igienii vie ii cu punerea concomitenta in siguran a a alimentelor i

diferitelor produse industriale, contribuie la imbunata irea condi iilor economice i sanitare ale societa

Pesticidele constituie, prin urmare, unul din factorii care fac posibila producerea unei cantita i corespunzatoare de alimente atat de provenien a vegetala cat i animala, pentru popula ia in continua cre tere fa a de limitarea concomitenta a suprafe ei de cultura.

In func ie de destina ie, pesticidele se pot impar i in urmatoarele grupe:

zoocide - pentru combaterea daunatorilor animali,

fungicide i fungistatice - pentru combaterea ciupercilor,





bactericidele i virocidele - pentru combaterea bacteriilor si a virusurilor,

erbicide - pentru combaterea buruienilor,

regulatori de cre tere - care stimuleaza procesele vitale la plante,

atractante - mijloace de ademenit,

repelente - mijloace pentru respingere.

In numeroase alte ari pesticidele sunt utilizate adesea numai pentru protec ia plantelor cheie. In Anglia, R.F. Germania i S.U.A. participarea erbicidelor in consumul total de mijloace chimice de protec ie a plantelor este de 40% iar in Cehoslovacia ceva mai redusa. Un indice ridicat de peste 50% al participarii fungicidelor caracterizeaza Bulgaria, Elve ia i Italia. In consumul de insecticide primul loc revenea Poloniei in anii 60’, ceea ce dovede te caracterul unilateral al protec iei chimice a plantelor.

2. FORMA DE FOLOSIRE A PESTICIDELOR

Alegerea formei corespunzatoare de folosire a preparatului influen eaza atat eficacitatea tratamentului cat i gradul de poluare a mediului. Pesticidele sunt aplicate sub diferite forme, ca: prafuri, pulberi, granule, capsule, solu ii, suspensii, aerosoli, gaze, vapori etc. Alegerea formei de utilizare trebuie sa fie dictata pe de o parte de particularita ile daunatorului combatut i pe de alta parte de considerentele economice i tehnice privind posibilitatea aplicarii preparatului dat. Diversitatea formelor permite ca in condi ii determinate sa se ob ina dozarea obtima a substan ei active i aplicarea preparatului cu caracteristicile fizice cele mai utile pentru protec ia plantei date. Pesticidele solide sunt aplicate la prafuire sau stropire, prin prepararea de suspensii; cele lichide insa pentru stropire se pot folosi i in forma de cea a i aerosoli. La fel, solven ii din preparatele lichide i substan ele diluate in formele de pulbere sau praf pentru prepararea suspensiilor, trebuie alese cu mare precau iune. Toate formele de praf irita caile respiratorii superioare. Exista tendin a de a limita i inlatura din uz preparatele de acest tip, avandu-se in vedere i protec ia mediului. In ultimul timp se observa o crestere a aprovizionarii pie ii cu preparate in forma de concentrate destinate a fi ulterior diluate, sau in forma de prafuri pentru prepararea suspensiilor. Comod i relativ lipsit de pericol este modul de aplicare a pesticidelor in sol sub forma de capsule sau granule. O problema aparte pentru beneficiari i pentru toxicologi o constitue preparatele pentru fumigare. Se folosesc in acest caz substan e volatile, cu presiune mare a vaporilor. In aceste tratamente au un rol special doza, durata de expunere, temperatura, umiditatea produsului. Din punct de vedere toxicologic cel mai important este sa se cunoasca reac ia fumigantului cu componentele naturale ale

produsului alimentar, iar in cazul amestecurilor de fumigante deasemenea interac iunea dintre ele i componentele alimentelor.

3. CONTAMINAREA SOLULUI SI ALIMENTELOR CU PESTICIDE

3.1. Contaminarea solului

Solul poate fi contaminat fie datorita depozitarii de pesticide dupa efectuarea stropirilor, fie prin tratarea directa in scop pesticid. Persisten a sau

descompunerea in pamant a insecticidelor chimice depinde de diver i factori, i anume:

Natura chimica a pesticidelor. Insecticidele organoclorurate, ca DDT, Aldrin, Heptaclor sunt mai persistente decat cele din grupul organofosforicelor. Exista de asemenea diferen e mari in sanul aceluia i grup, timpul de injumata ire in pamant variind de la cateva zile la cateva luni.

Tipul solului. Insecticidele persista timp mai indelungat in solurile bogate in materii organice. La un con inut de aproximativ 50% materie organica, reziduurile de insecticide sunt mai legate de particulele de sol in a a masura incat aceea i cantitate de pesticid este mai pu in eficienta, comparativ cu ac iunea sa intr-un pamant nisipos. Insecticidele sunt absorbite de catre culturi mult mai repede din pamanturile nisipoase decat din cele ingra ate. Umiditatea inlesne te eliberarea pesticidului din particulele de sol, influen eaza descompunerea pe calea hidrolizei i favorizeaza de asemenea in anumite condi ii, ac iunea microorganismelor.

Microorganismele din sol ataca diferite pesticide. In solurile uscate sau sterilizate atat Aldrinul, cat i Parationul persista timp mai indelungat



decat in solurile umede i nesterilizate. Datorita ac iunii microorganismelor, Aldrinul este transformat prin oxidare in Dieldrin, iar Parationul, in prezen a drojdiei de bere, este redus intr-o forma netoxica, Aminoparation.

Temperatura solului are un efect considerabil asupra ritmului de degradare a pesticidului. Este influen ata atat pierderea prin volatizare, cat i descompunerea prin factori biologici i chimici.

Cultivarea solului favorizeaza dispari ia rezidurilor. In aceste condi ii   rascolirea zilnica a pamantului tratat cu Aldrin sau DDT a provocat reducerea reziduurilor de Aldrin cu 38% i a celor de DDT cu 25%.

Felul tratamentului i modul de condi ionare a pesticidului folosit sunt factori hotaratori ai persisten ei reziduurilor in sol. Cea mai mare persisten a a reziduurilor s-a observat la incorporarea granulelor in stratul superficial al solului.

Nivelul reziduurilor dupa tratamente anuale repetate ale solului. Cantitate de reziduuri este mai mare cand se aplica doze mai mici, dar repetate anual, ca iva ani la rand, decat atunci cand se aplica o cantitate mare intr-o singura doza.

Transferarea unor insecticide organoclorurate in par ile comestibile ale culturilor se produce in grade diferite. Unele culturi nu absorb deloc reziduurile insecticidelor, in timp ce altele le transfera in cantita i variabile.

3.2. Contaminarea alimentelor

Pentru a asigura produselor alimentare un con inut de substan e pesticide reziduale care sa nu dauneze organismului, s-a impus stabilirea unor

limite de toleran a in func ie de natura substan ei respective i de posibilita ile de degradare a acesteia. Marea majoritate a pesticidelor, incadrandu-se in grupa

substan elor ce toxicitate mare sau medie, riscul care deriva din consumul produselor tratate este evident. Este insa un risc poten ial care devine real doar

in masura in care tratamentele se fac necontrolat, incorect, adica in masura in care in alimenta ie ajung produse care con in cantita i reziduale de substan e chimice peste anumite limite (Barhad ,1970). Elementele de care trebuie inut seama in controlul tratamentelor cu pesticide ale culturilor alimentare sunt urmatoarele:

a)     Toxicitatea substan elor. Toxicitatea unei substan e se apreciaza in raport cu toxicitatea ei acuta, deosebindu-se substan ele foarte toxice, moderat i pu in toxice. Sunt frecvente cazurile cand substan ele cu toxicitate acuta relativ redusa prezinta totu i o toxicitate cronica importanta i invers. Cunoasterea toxicita ii cronice a pesticidelor permite in elegerea semnifica iei limitelor maxime admisibile pentru cantita iile reziduale. O aten ie deosebita trebuie acordata ac iunii cumulative a substan elor. Ingestia sistematica a unor produse alimentare care con in substan e chimice chiar in cantita i mici poate duce la o acumulare de concentra ii mari in organism, la apari ia intoxica iei cronice i chiar a celei acute.

b)     Factori care influen eaza nivelul reziduurilor din alimente. Sub influenta agentilor naturali din mediul extern, pesticidele sufera o serie de modificari chimice care duc la descompunerea lor. Unele substante au o stabilitate redusa, descompunandu-se repede in produsi netoxici sau cu toxicitate mica. In aceasta categorie se include majoritate substantelor din grupul organofosforicelor. De aceea, desi au toxicitate mare, prin faptul ca se descompun repede in mediul extern, acestea sunt uneori preferate substantelor cu toxicitate mai mica, dar cu stabilitate mare. O serie intreaga de factori pot totusi determina persistenta lor mai indelungata in produsele alimentare. Astfel, unele

pesticide organofosforice si anume cele sistemice, dat fiind ca nu actioneaza la suprafata plantei, ci patrund in interiorul ei, au persistenta mai mare. Remanenta pesticidelor pe suprafata plantelor mai depinde

de tensiunea lor de vapori; remanenta scade o data cu cresterea volatilitat Prin timpul de asteptare se intelege perioada necesara pentru descompunerea substantei, respectiv perioada minima care trebuie sa treaca de la ultima tratare pana la recolta sau darea in consum a produsului. In conditii similare de aplicare, remanenta pesticidelor depinde de cantitatea, concentratia substantei, de numarul de tratamente si momentul aplicarii lor. Momentul aplicarii se alege de obicei dupa fazele de dezvoltare a daunatorului sau a bolii respective, dar are o importanta foarte mare si pentru marimea reziduurilor. Tratamentul aplicat inainte de inflorire prezinta in general riscuri mai mici decat cel aplicat dupa formarea fructului. Temperatura, precipitatiile, vantul si radiatiile solare, in special cele ultraviolete, favorizeaza distrugerea pesticidelor prin hidroliza, oxidare sau simpla volatilizare. Ploaia reduce reziduurile chiar la substante care nu sunt hidrosolubile. Efectul depinde in mare masura de suprafata plantei si de modul in care s-a aplicat substanta. Plantele cu o viteza mare de crestere si mai ales cu o maturare rapida prezinta riscul nerealizarii timpului de crestere. Concentratii foarte mari de pesticide se obtin in urma uscarii fructelor sau legumelor. Din cele prezentate rezulta evident ca remanenta pesticidelor in produsele alimentare, nivelul cantitatilor reziduale si persistenta lor nu reprezinta o constanta, ci o variabila care depinde de foarte multe condit De aici si concluzia inevitabila ca stabilirea unui prognostic privind calitatile reziduale probabile din produsele alimentare sunt posibile numai pe baza urmaririi dinamice a conditiilor concrete ale tratarii si ale modului in care evolueaza planta si clima, de la tratare pana la recolta.



4. PLANTELE, NUTRETURILE VERZI SI INDUSTRIALE

Pe plantele cultivate traiesc cca 7 500 specii de insecte, 3 000 specii de ciuperci patogene, 300 specii de virusuri si 250 genuri de bacter Ele provoaca pierderi importante de recolte, ceea ce justifica aplicarea mijloacelor chimice de protectia plantelor. In legatura cu acestea trebuie sa se tina seama de remanenta de pesticide din fructe, legume si alte produse agricole si de padure consumate in stare cruda sau prelucrate de catre oamenii si animalele domestice. Poluarea plantelor cultivate poate sa fie neintentionata, de exemplu in urma devierii de vant a lichidului de stropit sau a prafului preparatelor in timpul tratamentelor executate chiar in terenuri departate. De aici se constata, mai ales in plantele furajere, ramasite de insecticide organoclorurate aduse de vant de departe. Acesti compusi apar, de asemenea, in nutreturile industriale de provenienta vegetala si de amestecuri, mai ales in cele care un component este faina de peste. Poluarea excesiva a produselor alimentare de provenienta animala cu ramasite de DDT global, PCB (bifenili policlorurati) si altele se atribuie furajelor industriale concentrate.

5. CONSECINTELE UTILIZARII PESTICIDELOR

De foloasele care rezulta din protectia chimica a plantelor (marimea recoltelor, dezvoltarea viguroasa a fructelor si legumelor) se leaga, de asemenea, consecinte negative ale aplicarii pesticidelor. Acestea constau in special in distrugerea faunei folositoare. Aici trebuie sa mentionam inainte de toate, dusmanii naturali ai daunatorilor plantelor, precum si insectele si in special albinele, importante din punct de vedere economic. Albinele reprezinta 90% din numarul total al insectelor polenizatoare. Valoarea sporului de productie la plantele cultivate polenizate de insecte, obtinute prin polenizarea de catre albine,

se apreciaza in Polonia la 10-15 milioane zloti anual. Dintre cele mai frecvente cauze ale otravirii albinelor fac parte: aplicarea pesticidelor in timpul infloririi plantelor cultivate sau inflorirea buruienilor de pe terenurile cuprinse de tratament, distrugerea daunatorilor din paduri. Consecinta nimicirii insectelor folositoare este cresterea rapida a numarului de daunatori, ceea ce necesita o intensificare a protectiei chimice a plantelor. La aplicarea acelorasi preparate un timp mai indelungat, apare rezistenta insectelor la actiunea lor. Combaterea acestor insecte necesita aplicarea de doze tot mai mari. Acestea provoaca perturbari si mai mari in echilibrul biologic din natura precum si vicierea mediului.

6. PATRUNDEREA PESTICIDELOR IN PLANTELE CULTIVATE

Pesticidele sunt aplicate de obicei direct pe plante sau in sol. Unele dintre ele, in special compusii sistemici, patrund in toate partile plantei indiferent de modul lor de aplicare. Cantitatea de reziduu este conditionata de doza si numarul tratamentelor, de proprietatile fizico-chimice ale compusului, de forma preparatului, de felul plantei si de tipul solului, de conditiile atmosferice precum si de durata perioadei de la tratament pana la recoltarea produselor agricole.

La numar egal de tratamente si la acelasi timp de aplicare a pesticidului, dozele mai mari dau reziduuri mai mari. Daca doza totala este aceeasi si primul tratament a fost executat in acelasi timp, atunci la aplicarea mai multor doze mai mici, reziduurile sunt mai mari decat la aplicarea unei doze mari o singura data. Scaderea nivelului ramasitelor dupa tratament este provocata de spalarea si suflarea pesticidului de pe suprafata plantei de catre ploaie si vant. Scaderea nivelului partii ramase din pesticidul depus este rezultatul evaporarii,

transformarilor chimice sub influenta oxigenului, a vaporilor de apa si luminii precum si al transformarilor biochimice in urma actiunii enzimelor vegetale.

Diminuarea continutului de pesticide stabile este provocata in special de cresterea plantei. Aceasta scadere poate fi iluzorie sau reala. Prima rezulta din “diluarea” ramasitelor, legata de cresterea masei si a suprafetei plantei, a doua

rezulta din indepartarea partilor care nu se preteaza pentru consum. Evaporarea de asemenea joaca un rol important. De aceea ramasitele compusilor ce au o

expansibilitate mare a vaporilor, de exemplu diclorfos, sunt relativ mici. In acelasi timp totusi, are loc o volatilizare a acestor compusi din solul poluat in timpul tratamentului. Dupa aplicarea formelor pulverulente, reziduurile sunt de obicei mai mici decat dupa aplicarea celor lichide, cu conditia ca plantele pulverizate sa fie uscate. Un rol important joaca de asemenea modul de executare a tratamentului. Se poate folosi aparatura terestra, sau montata pe avion. La folosirea avioanelor, pana la 68% din cantitatea totala de preparat este transportata la multi kilometri de terenul cuprins in tratament. In cazul aplicarii pesticidelor pe frunze, un rol important in retinerea reziduurilor revine structurii suprafetei plantelor. Pe plantele paroase se acumuleaza cantitati insemnate atat de preparate lichide cat si de preparate pulverulente. Stratul de ceara care acopera suprafata unor plante ingreuneaza patrunderea pesticidelor si in special a celor usor solubile in apa cum sunt computii sistemici. Plantele cu suprafata mai mare in raport cu masa, ca salata, spanacul, varza majoritatea plantelor de nutret, retin cantitati mai mari de pesticide decat plantele cu suprafata mica. In fructe se descopera adesea mai putine reziduuri decat in frunzele acelorasi plante. Ele se acumuleaza in special in coaja fructelor, indeosebi la citrice. Aceasta se refera mai ales la insecticidele organoclorurate. In multe tari interdictia aplicarii lor este obligatorie nu numai in protectia plantelor furajere dar si in protectia plantelor utilizate de catre om.

Gradul de trecere a pesticidelor din sol in plante depinde de felul si concentratia compusului precum si de specia plantei si de tipul solului. O

conditie penrtu absorbtia pesticidului de catre plante este stabilitatea lui sau proprietatile sistemice. Din cei mai stabili fac parte compusii organo-metalici, in special cei de mercur precum si derivatii hidrocarburilor clorurate. In functie de concentratia in sol, ei pot fi gasiti, mai ales in legumele radacinoase ca: morcovul, ridichia, sfecla, precum si in cartofi si in plantele oleaginoase. Ritmul de absorbtie de catre plante este diferit chiar in cazul compusilor cu stabilitate analoga. Astfel, heptaclorul este absorbit mai usor de morcov decat aldrinul.

Pesticidele stabile patrund mai usor in produsele agricole din solurile nisipoase decat din cele bogate in humus. Aceasta este in legatura cu mare lor afinitate pentru humus. In timp ce unele pesticide se afla in sol in urma poluarii lui anterioare, compusii sintemici sunt introdusi in sol in scop util. Luati din sol prin radacini, ei se raspandesc impreuna cu seva prin toata planta. Viteza de patrundere, mai ales la formele granulate, este legata si de continutul de apa din sol. Cu cat este mai mare umiditatea solului, cu atat mai repede sunt absorbite pesticidele de plante.

7. SELECTIVITATEA PESTICIDELOR

Pesticidele constituie un element de baza in combaterea integrata, prin ele asigurandu-se de regula o eficacitate ridicata si o eficienta economica buna. Spre deosebire de utilizarea traditionala a pesticidelor, calendaristic sau profilactic, in cazul combaterii integrate, acestea se utilizeaza in functie de prognoza si advertizare si de pragul economic de daunare, ceea ce de la inceput inseamna reducerea lor cantitativa. Din punct de vedere toxicologic, in cadrul combaterii integrate se utilizeaza de regula produse putin toxice, cu persistenta moderata si cat mai selective, ceea ce diminueaza considerabil riscurile de poluare (Baicu , 1982).

Selectivitatea pesticidelor reprezinta un fenomen de importanta deosebita, intrucat acesta se refera atat la animalele cu sange cald cat si la flora si fauna utila. Prin selectivitate trebuie inteles un fenomen biologic general de

interactiune a substantelor chimice cu materia vie, la diverse nivele de organizare, prin care unele celule, specii, populatii etc. sunt afectate, iar altele invecinate nu sunt afectate (Baicu, 1978).

Restransa la problemele de combatere integrata, selectivitatea se refera la actiunea toxica a dozei din produsul aplicat in combatere fata de organismele daunatoare tinta si lipsa de actiune fata de planta de cultura si fata de organismele utile. In acest din urma caz, dat fiind varietatea lor, se accepta si

prezenta unei actiuni, dar slabe sau temporare, care permite refacerea populatiilor de organisme utile. Prezenta entomofagilor si evolutia lor favorabila in aceste conditii, duce la o combatere naturala crescanda, ceea ce reduce nevoia de a interveni cu tratamente chimice. Selectivitatea poate fi tratata in functie de nivelul de organizare a materie vii sau in functie de modul in care este utilizata in protectia plantelor. In primul caz avem avantajul ca pot fi urmarite procesele mai in detaliu, iar in cel de-al doilea caz avem avantaje practice in legatura cu modul de utilizare. Mult mai putin toxice si mai selective sunt substantele fosfororganice, piretroizii de sinteza si fungicidele. Din acest punct de vedere trebuie subliniat grupul de insecticide cunoscut ca piretroizii de sinteza care se utilizeaza in doze foarte mici(5-50 g s.a/ha), sunt putin toxice si se descompun foarte repede in sol.

Datorita acestor caracteristici, riscurile de poluare sunt minime. In funtie de spectrul de actiune, adica de numarul de specii de organisme daunatoare combatute eficient de o substanta, pesticidele por fi clasificate in:

a)     substante cu spectru ingust de actiune,

b)     substante cu spectru mediu de actiune,

c)     substante cu spectru larg de actiune.

Pentru combaterea integrata sunt recomandate in primul rand cele din grupa substantelor cu spectru ingust de actiune si partial cele din grupa substantelor cu spectru mediu de actiune cand sunt folosite cu forme de

conditionare selective sau in alte cazuri. Cele din grupa substantelor cu spectru larg de actiune au un spectru prea larg de activitate si de aceea trebuie evitate.

Selectivitatea poate fi clasificata in felul urmator:

-fiziologica, care depinde de modul de actiune al pesticidelor. Aceasta inseamna ca molecula de substanta activa, datorita specificitatii ei, poate fi toxica pentru daunatori si slab toxica sau netoxica pentru entomofagi. Produsele care au o

selectivitate fiziologica ridicata sunt urmatoarele: pirimicard, difluron, endosulfat, fosalon, menazon, tetratus etc.;

-ecologica, ce depinde de diferentele in ciclul evolutiv al organismului daunator, comparativ cu cel al speciilor principale din flora si fauna utila. Aceasta inseamna “utilizarea tabelelor de viata” a insectelor sau culturilor, in care sunt indicati toti factorii ce concura la diminuarea populatiei initiale, factori care, dupa aceea sunt utilizati, amplificati in vederea combaterii;

-tehnologica, ce depinde de formele de conditionare si metodele de aplicare. Pe aceasta cale se poate evita sau limita contactul cu entomofag Astfel, trecerea de la prafuirea generalizata pe toata suprafata culturii de porumb, sfecla, etc. la utilizarea de produse special formulate pentru tratarea semintelor de porumb, sfecla diminueaza riscul pentru entomofagi. In acelasi fel actioneaza si utilizarea de granule aplicate pe rand, comparativ cu prafuirea culturilor. Dintre metodele de aplicare care sporesc selectivitatea si diminueaza aplicarea, trebuie mentionate stropirea si prafuirea electrostatica. Datorita unor dispozitive speciale montate pe capetele de pulverizare a masinilor de protectia plantelor, picaturile capata o incarcatura electrica pozitiva. Frunzele plantelor au o incarcatura electrica negativa si astfel picaturile sunt atrase pe frunze acoperindu-le mult mai bine, inclusiv suprafata inferioara.

-de comportament, care depinde de modul diferit de comportare a insectelor fata de cel al entomofagilor. Astfel, larvele de Lasioptera rubi parazitate de Tetrastichus sp. nu mai patrund in sol pentru impupare, ci raman sub scoarta. Aplicarea de insecticide la suprafata solului permite combaterea eficace a

daunatorului si in acelasi timp protejarea parazitului ce se afla in larvele ramase pe arbust, sub scoarta. Pentru unele muste, cum este musca orientala a fructelor utilizarea de discuri impregnate cu metil eugenol + naled permite o combatere foarte eficace a daunatorului cu numai 7g de s.a/ha. Masculii sunt atrasi, vin in contact cu discurile impregnate cu insecticid si mor. In acest fel, fauna utila este foarte bine protejata. In concluzie, utilizarea de produse selective sau aplicate in

forme selective, netoxice si moderat persistente, duce la reducerea poluarii si la cresterea eficacitatii sistemelor de combatere integrata.



loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Agricultura


Macelarie
Pomicultura
Silvicultura
Viticultura


BOLILE, DAUNATORII GRAULUI SI COMBATEREA LOR
PRODUCTIVITATEA SI CALCULUL BIOMASEI
SISTEMUL DE AGRICULTURA CU TELINA
Lucrarile solului
OBSERVATII SI NOTARI IN CAMPUL DE AMELIORARE
ISTORICUL CULTURII GRAULUI
PESTICIDELE ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA PLANTELOR ȘI A MEDIULUI INCONJURATOR
Tehnologia de cultura a castravetilor in camp
Lucrari de ingrijire a culturilor
METODE MODERNE DE AMELIORAREA PLANTELOR




loading...