Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» ROLUL SI FUNCTIILE DREPTULUI IN SOCIETATE


ROLUL SI FUNCTIILE DREPTULUI IN SOCIETATE




FUNDAMENTELE SI FUNCTIILE SOCIALE ALE DREPTULUI

CONCEPTIA STRUCTURAL – FUNCTIONALISTA DESPRE ROLUL SI FUNCTIILE DREPTULUI IN SOCIETATE.

I. FUNCTIILE SI FUNDAMENTELE SOCIALE ALE DREPTULUI

Dintotdeauna, notiunea de societate a implicat notiunea de drept. „Ubi societas, ibi jus”(acolo unde exista societate, exista si drept).

Existenta si functionarea normala a grupurilor umane nu poate fi conceputa in absenta unui minimum de norme si prescriptii juridice. Acestea apar si se impun ca urmare a existentei solidaritatii sociale  si a adancirii diviziunii muncii.

Normele si prescriptiile juridice au menirea de a asigura convietuirea indivizilor si evaluarea conduitelor lor.




Dreptul include un ansamblu de reguli, indatoriri si obligatii normative desprinse din cutume si uzante, din practici, obiceiuri si moravuri.

Dreptul are legaturi esentiale cu morala. El reprezinta „logicizarea valorii morale”: dreptul nu se identifica insa cu morala, nici in forma, nici in continut.

Dreptul reprezinta un corpus sistematizat de norme si reguli , considerate ca drept de o parte, recunoscute ca obligatie de cealalta, acceptate si mentinute printr-un mecanism specific de reciprocitate. Dreptul se intemeiaza pe constrangerea publica, aceasta asigurand cadrul normativ pe baza caruia se desfasoara actiunile indivizilor.

Dreptul include prescriptii referitoare la rolurile pe care trebuie sa le indeplineasca indivizii in diferite contexte actionale, lasand insa o mare libertate in privinta modalitatilor concrete de a le juca. De aceea, se considera ca drepturile si obligatiile prescrise de catre regulile juridice sunt, de fapt, asteptari.

Scopurile dreptului ca institutie fundamentala a societatii sunt urmatoarele:

de a formula reguli de comportare prin stabilirea unor roluri;

de a face ca regulile sa fie observate prin utilizarea unor mijloace capabile sa asigure ordinea sociala si sa fie respectate asteptarile indivizilor.

In societate, dreptului i se recunoaste functia de ordine si integrare: dreptul urmareste aplanarea potentialelor surse de conflict social si nivelarea „asperitatilor” ce impiedica functionarea mecanismului relatiilor sociale.

Dreptul poate aparea pe de o parte ca forta activa: in aceasta ipostaza functia dreptului este de instrument de protejare a valorilor si normelor sociale fundamentale, de asigurare a ordinii sociale.

Pe de alta parte, dreptul poate aparea ca forta reactiva: in acest sens, dreptul apare ca un instrument de conservare si imobilism ale sistemului social.

Dreptul dobandeste forta si vitalitate prin transpunerea lui in anumite forme si tipare ce alcatuiesc sursele/izvoarele sale formale.

Cu privire la rolul dreptului in societate s-au conturat mai multe directii de analiza:

a.        Din perspectiva pozitivismului juridic, dreptul scris – asa cum exista el in coduri, legi si alte acte normative emise de catre stat – reprezinta singura sursa si indrumar pentru controlul actiunilor indivizilor. Altfel spus, din acest punct de vedere, intreaga viata si realitate a dreptului se reduce doar la acel drept elaborat de catre stat.

b.       Din perspectiva normativismului juridic, orice drept este un drept de stat si orice stat are un drept de stat.

c.        Sociologia s-a pronuntat pentru „cercetarea stiintifica libera a dreptului” apeland la datele si cercetarile de specialitate.

Astfel, Eugen Erlich considera ca centrul de greutate al aparitiei si functionarii dreptului nu rezida in legi, coduri, jurisprudenta, ci in insasi societatea care, prin grupurile sociale, creeaza si aplica dreptul.

El propune chiar substituirea metodei deductive – utilizata de jurisprudenta – cu metoda inductiva, proprie sociologiei. In opinia lui Erlich, dreptul nu se reduce la prescriptiile normative ce exista in coduri sau legi, ci reprezinta un mod de conduita referitor la actiunile indivizilor: dreptul este o norma ce poate fi extrasa din comportamentul grupurilor sociale si care poate fi cunoscuta prin metoda inductiva.

Toate prescriptiile abstracte nu sunt valabile decat pentru tribunalele si organele statului, pentru ca alaturi si in paralel cu aceste norme legale exista o ordine juridica spontana – ce apartine grupurilor sociale – si un drept viu, spontan si difuz, ce face abstractie de formularile oficiale.

Durkheim considera ca dreptul reprezinta simbolul vizibil al solidaritatii organice: daca dreptul represiv (sanctiuni punitive pentru individ) caracteriza societatile mecanice(arhaice), dreptul restitutiv se bazeaza pe sanctiuni recompensatoare.

Din aceasta perspectiva, functia esentiala a dreptului este aceea de formulare a unor reguli - prin protejarea celor mai importante valori sociale – si de a face ca ele sa fie observate si respectate prin utilizarea unor mijloace specializate si institutionalizate.

Trasatura fundamentala a dreptului o reprezinta intrebuintarea legitima a constrangerii de catre un agent autorizat in mod public.(sau, asa cum afirma Max Weber, intrebuintarea legala, legitima si consfintita a constrangerii de catre un agent autorizat in mod public).

II. T. PARSONS SI R. MERTON: CONCEPTIA STRUCTURAL – FUNCTIONALISTA DESPRE ROLUL SI FUNCTIILE DREPTULUI IN SOCIETATE.

Reprezentanti de seama ai structural – functionalismului, Talcott Parsons si Robert Merton acorda un rol important dreptului in organizarea si functionarea societatii. In lucrari precum „Dreptul si controlul social”, „Drept si Sociologie” (Parsons) si „Structura sociala si anomie”(Merton), cei doi sociologi americani considera faptele sociale nu ca pe niste lucruri, ci ca pe acte, comportamente intentionale, relatii motivate ale individului in anumite situatii sociale.



In consecinta, actiunea sociala este evaluata intr-un cadru de referinta alcatuit din trei elemente: actorul social, situatia sociala si orientarea actiunii in raport cu anumite norme si exigente. Normele indica individului alternativele permise social, pe baza carora isi poate orienta actiunile in diferitele situatii sociale. Aceste actiuni presupun atat adecvarea mijloacelor la scopuri, cat si circumscrierea scopurilor imperativului rationalitatii.

Rationalitatea poate fi inteleasa sub doua aspecte: pe de o parte, ca rationalitate intrinseca (atunci cand scopurile sunt realizate deliberat) si, pe de alta parte, ca rationalitate simbolica (atunci cand scopul este realizat in mod nemijlocit, mai mult ca simbol decat ca realitate).

Atunci cand mijloacele si scopurile intra in conflict sau nu se realizeaza concordant, individul simte un sentiment de frustrare, avand tendinta de a transgresa normele prin utilizarea unor mijloace inadecvate.

De aici, una dintre functiile dreptului este aceea de integrare, constand in aplanarea potentialelor elemente de conflict si  „ungerea” mecanismelor relatiilor sociale.

Dreptul trebuie, deci, sa aiba o finalitate, un scop social. Dar, spun sociologii americani, in aceasta actiune pot aparea, pe langa functii sociale si disfunctii ale dreptului, disfunctii ce se pot manifesta atat in forma latenta, cat si in forma manifesta.

Un exemplu in acest sens il reprezinta represiunea penala contra criminalitatii. Dupa epoca si caz, aceasta poate avea ca functii manifeste satisfacerea sentimentului de dreptate , repararea pagubei, restabilirea ordinii sociale perturbate si intimidarea delicventilor. In ceea ce priveste functiile latente disfunctionale, represiunea penala reprezinta defularea instinctelor sadice si revendicative ale societatii, atat in sens freudian, cat si in cel nietszche-ian („Altruismul, spune Nietszche, este egoismul filtrat prin cultura si civilizatie”.)

Robert Merton dezvolta conceptul de anomie introdus in sociologie de catre Emile Durkheim. El transpune conceptul de anomie de la nivelul societal la cel individual.

In opinia lui Merton, atunci cand exista discrepante intre scopurile valorizate socio – cultural si mijloacele pentru realizarea lor, indivizii actioneaza printr-unul din cele cinci moduri de adaptare:

Scopuri Mijloace

1. Conformitatea  + +

2. Inovatia + -

3. Ritualismul  - +

4. Evaziunea  - -

5. Rebeliunea  +/- +/-

  1. Exista conformitate atunci cand exista concordanta intre scopuri si mijloace, desi nu intotdeauna au drept rezultat satisfacerea totala a idealurilor.
  2. Exista inovatie atunci cand scopul este bine interiorizat, iar mijloacele sunt inadecvate. Este cazul „deviantei pozitive”, sintagma ce defineste transgresarea normelor in sensul progresului (in sus, dincolo de ele).
  3. Ritualismul apare ca o consecinta a inexistentei sau limitarii scopurilor sau a mijloacelor legale.
  4. Evaziunea apare ca o consecinta a absentei sau abandonarii atat a mijloacelor, cat si a scopurilor.
  5. Rebeliunea apare in momentul in care scopurile si mijloacele sunt respinse simultan si sunt inlocuite cu altele.

Plecand de la aceasta teorie, structural – functionalistii ajung la concluzia ca, in orice societate, orice norma  sociala are o functie si o disfunctie. In acest sens, Merton afirma: „Arta legiuitorului pune in balanta functiile si disfunctiile. Disfunctiile trebuie sa fie cat mai mici.”

Exemple de functii si disfunctii ale aceleiasi norme sunt foarte multe. Astfel, Legea partajului egal , introdusa in Franta dupa Revolutia din 1789, a avut ca functie introducerea egalitatii intre indivizi, iar ca disfunctii scaderea natalitatii si faramitarea suprafetelor agricole. Legea prohibitiei a avut ca functie limitarea consumului de alcool, iar ca disfunctie aparitia criminalitatii organizate.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate