Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
FORMAREA MASEI SUCCESORALE


FORMAREA MASEI SUCCESORALE




FORMAREA MASEI SUCCESORALE

Pentru a sti daca donatiile sau legatele consimtite de catre defunct depasesc disponibilul si prin urmare, daca fiind excesive sunt supuse reductiunii, ca unele ce aduc atingere dreptului rezervatarilor, trebuie sa cunostem marimea rezervei. Asa cum s-a aratat, rezerva reprezinta o fractiune din activul net al mostenirii.

Atat timp cat rezerva ocroteste pe rezervatar nu numai impotriva legatelor, dar si impotriva donatiilor, activul net nu poate fi acela al mostenirii pe care defunctul a lasat-o efectiv, ci acela al unei mosteniri imaginate, pe care defunctul ar fi lasat-o daca nu si-ar fi micsorat averea prin liberalitati intre vii.

Rezerva, prin urmare, nu este o fractiune dintr-o avere efectiva, ci dintr-o masa de calcul. Pentru a determina aceasta masa, trei operatii sunt succesiv necesare (art.849 C.civ.) si anume:




1) stabilirea valorii bunurilor existente in patrimoniul defunctului la deschiderea mostenirii;

2) stabilirea bunurilor de care defunctul a dispus prin donatii intre vii;

3) scaderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente, pentru a obtine activul net.

Art.849 "partea disponibila se calculeaza in modul urmator: pe langa bunurile ce a lasat donatorul sau testatorul, in momentul mortii sale, se adauga prin calcul si bunurile de care el a dispus prin donatii intre vii, dupa starea lor din momentul mortii donatorului. Din aceasta masa de bunuri scazandu-se datoriile, din ceea ce va ramane se calculeaza partea disponibila, dupa numarul si calitatea erezilor".

1) STABILIREA VALORII BUNURILOR EXISTENTE IN PATRIMONIUL DEFUNCTULUI LA DESCHIDEREA MOSTENIRII.

Toate bunurile fara nici o deosebire, mobile sau imobile, corporale sau incorporale, fungibile sau nefungibile etc., care se gasesc in patrimoniul dispunatorului in momentul mortii sale, chiar si cele de care el a dispus prin testament, se aduna la un loc si formeaza masa sau activul creditor, asupra caruia are sa se calculeze partea disponibila si rezerva.

Bunurile legate prin testament fac parte din activul ereditar in momentul mortii testatorului, pentru ca ele nu au iesit inca din patrimoniul sau. Tot pentru aceleasi considerente, fac parte din acest activ bunurile cuprinse intr-o donatie de bunuri viitoare, precum si cele cuprinse intr-o imparteala facuta de ascendentul defunct, prin testament, pentru ca aceasta imparteala nu-si produce efectele sale decat la moartea testatorului. Pentru ca bunurile existente in succesiune sa fie cuprinse in activul ereditar, se cere ca ele sa aiba o valoare reala, apreciabila in bani. Astfel, nu vor fi cuprinse in masa animalele care, desi exista in momentul deschiderii succesiunii, totusi sunt atinse de o boala, care trebuie sa le faca sa piara. De asemenea, nu se vor adauga in masa obiectele care, desi au o valoare intrinseca, totusi se considera ca o valoare lasata de defunct, asa cum sunt: decoratiile, portretele de familie etc. Cu toate acestea se vor adauga insa in masa obiectele de o valoare insemnata, cum ar fi: tablourile sau statuetele care ar fi opera unui pictor sau sculptor de renume, biblioteca sa etc.

Mormintele de familie nu vor figura, in genere, in masa, pentru ca ele sunt in afara regulilor ordinare ale dreptului de proprietate si a liberei dispozitii a bunurilor.

Cu toate acestea, mormintele de familie fiind proprietatea mostenitorilor concesionarului, in proportie cu partea lor ereditara, fiecare dintre ei poate sa inmormanteze in ele pe membrii familiei sale, cu conditia de a respecta drepturile comostenitorilor sai si de a se conforma regulilor edictate de autoritati.

Aceste principii se aplica mai ales creantelor lipsite de efecte civile, adica celor care nu constituie din partea debitorului decat o obligatie naturala sau ai caror debitori sunt insolvabili, caci creantele nesigure nu vor figura in masa pentru intrega valoare datorata, ci numai pentru dividendul ce poate fi incasat.

Creanta insolvabila va figura in masa numai in doua cazuri:

a)          cand debitorul ei va fi insusi mostenitorul rezervatar, caci, in privinta donatarilor si a legatarilor, el nu poate fi niciodata considerat ca insolvabil;

b)          cand creanta a fost legata debitorului, caci, debitorul este presupus solvabil, deoarece prin efectul compensatiei, el este presupus a se plati pe sine.

In privinta creantelor al caror debitor este de o solvabilitate indoielnica, in literatura juridica de specialitate au fost propuse mai multe solutii:

a)          ca aceste creante sa se vanda si pretul obtinut din vanzare sa figureze in masa;

b)          sa se cuprinda in masa o valoare a creantelor stabilita in justitie sau facuta de bunavoie intre parti;

c)          sa se renunte, pentru inceput, la aceste creante urmand a se imparti la urma ceea ce se va incasa pe ele, in aceeasi proportie intre partea disponibila si rezerva.

Se vor lua in calcul si vor figura in masa nu numai creantele pe care defunctul le-ar avea in contra tertilor, dar si contra mostenitorului rezervatar, chiar daca el ar fi primit succesiunea pur si simplu si fara beneficiarul de inventar pentru ca desi, la moartea creditorului, are loc o confuzie prin faptul ca debitorul l-a mostenit pe creditor, totusi aceasta confuzie nu impiedica existenta creantei in averea defunctului pana la incetarea lui din viata, ci impiedica numai pe mostenitorul debitor de a se urmari pe sine si de a-si face plata lui insusi. Acest obstacol de fapt nu impiedica insa creanta de a exista in realitate si de a constitui o valoare a succesiunii, de care defunctul ar fi putut dispune cu titlu gratuit, micsorandu-si patrimoniul.

Ca atare, ar trebui deci sa fie prinsa in masa bunurilor prezente, de cate ori defunctul nu a dispus de ea, cu atat mai mult cu cat daca ar fi fost altfel, ar depinde de mostenitorul debitor sa faca marimea rezervei valabile dupa cum el ar primi succesiunea pur si simplu sau sub beneficiul inventarului. Tot pentru aceleasi motive, creantele pe care mostenitorul le-ar avea contra defunctului, vor intra in pasivul succesoral.

Creantele sau celelalte drepturi nu vor fi cuprinse in masa decat pentru suma ce apartinea in realitate defunctului. Astfel, o creanta solidara nu va figura in activul succesiunii decat pentru partea ce i se cuvine fata de ceilalti creditori solidari. Tot astfel o creanta indivizibila va intra, in genere, in masa numai pentru partea sa de creanta.

Pentru ca tot ce are o valoare reala, apreciabila in bani, formeaza activul ereditar, care serveste la determinarea reductiunii, masa va trebui sa cuprinda inclusiv urmatoarele valori:

a)          proprietatea operelor literare, artistice, stiintifice, industriale si brevetelor de inventie, conservate conform legilor in vigoare.

In privinta manuscriselor needitate, care ar fi opera defunctului, ele fiind considerate ca un bun existent, nu vor figura in masa decat atunci cand defunctul ar fi tratat cu un editor pentru publicarea lor sau cand ar fi vorba de publicarea unei alte editii a unei opere publicate anterior;

b)          uzufructul sau rentele viagere, constituite in folosul unui tert, care s-ar afla in viata si ar fi cedat aceste drepturi defunctului;

c)          interesele pe care defunctul le-ar avea intr-o societate care, dupa stipulatiile partilor, ar trebui sa fie continuta in urma mortii lui, de mostenitorii sai;

d)          fructele civile ajunse la scadenta si fructele naturale percepute in momentul mortii. Fructele produse de bunurile defunctului in urma deschiderii succesiunii, nu intra in masa pentru calcularea rezervei si a cotitatii disponibile pentru ca ele nu au apartinut niciodata defunctului;

e)          partea indiviza pe care defunctul a avut-o in niste lucruri comune intre el si mostenitorul rezervatar sau un tert;

f)            maririle de valoare intervenite in urma deschiderii succesiunii, daca ele provin dintr-o cauza anterioara mortii lui de cujus;

g)          valorile pe care defunctul a avut intentia de a le darui, insa care nu au putut sa intre in patrimoniul aceluia care le-a primit.





Nu se vor lua in calcul si nu vor figura in avtivul ereditar urmatoarele:

a)          bunurile care, de fapt, s-ar gasi in patrimoniul defunctului insa care au incetat sa fie proprietatea lui. Astfel sunt, spre exemplu: dreptul unui uzufruct sau rente viagere constituite asupra sa, caci aceste drepturi fiind viagere au incetat odata cu moartea sa;

b)          fructele produse de bunurile defunctului in urma mortii sale, pentru ca aceste fructe nu au fost niciodata proprii lui;

c)          capitalul unei asigurari contractate de defunct in folosul unui tert;

d)          bunurile date defunctului cu stipularea dreptului de reintoarcere catre daruitor in cazul predecesului donatarului.

Masa bunurilor existente in momentul mortii, odata formata, trebuie sa se procedeze la evaluarea acestora, desi art.849 nu prevede decat evaluarea bunurilor daruite, caci altfel nu s-ar putea afla valoarea intregii averi si calculul prescris de lege ar fi nerealizabil.

Evaluarea se va face dupa valoarea pe care bunurile existente in succesiune o aveau in momentul deschiderii succesiunii pentru ca acesta este momentul in care se naste dreptul mostenitorilor rezervatari. Prin urmare, nu se va tine seama de schimbarile ce au putut interveni, in privinta valorii bunurilor, fie anterior, fie ulterior mortii dispunatorului. Orice marire sau micsorare a valorii bunurilor, intervenita in intervalul de la deschiderea succesiunii si pana in ziua evaluarii, va privi numai pe rezervatari si nu va avea nici o influenta asupra drepturilor donatarilor sau legatarilor.

Evaluarea bunurilor existente se va face dupa valoarea reala a lucrurilor ce o au pentru toata lumea si nu dupa criteriul afectiunii, nici dupa utilitatea particulara a mostenitorului, donatarului sau legatarului pe care ar putea-o avea asupra lucrului. De asemenea nu se tine seama nici de pretul mai mare sau mai mic pe care mostenitorul l-ar fi putut dobandi de la un cumparator. Evaluarea, nefiind supusa unei forte speciale, poate fi facuta si prin buna intelegere a partilor. Rezulta ca evaluarea facuta de testator, prin testamentul sau sau printr-un alt act nu este obligatorie.

De regula, toate bunurile lasate de defunct sunt supuse evaluarii: mobile si imobile, corporale si incorporale. Numai banii care se gasesc in numerar nu comporta nici un fel de evaluare.

Averea daruita descendentilor prin acte intre vii, fara dispensa de raport, trebuie sa fie considerata ca avere existenta la moartea dispunatorului, daca acei descendenti primesc succesiunea, caci in acest caz ei trebuie sa raporteze, la masa suceesorala, toata averea ce li s-a daruit; aceasta avere intra in masa succesorala libera de orice sarcini, infiintate de donatari asupra ei.

2) STABILIREA VALORII BUNURILOR DE CARE DEFUNCTUL A DISPUS PRIN DONATII INTRE VII.

Masa bunurilor existente odata formata, urmeaza a se adauga prin calcul fictiv bunurile de care defunctul a dispus prin donatii intre vii, fara a se tine cont de veniturile acestor bunuri.

Sarcinile impuse donatarilor, in interesul donatorului, vor fi scazute din valoarea bunurilor daruite, caci aceste sarcini nu imbogatesc pe donatar, el nefolosindu-se decat de ceea ce ramane in urma aducerii lor. Aceeasi regula este aplicabila si in privinta sumelor platite de donatar creditorulor donatorului, pentru achitarea datoriilor acestuia din urma. Plata datoriilor daruitorului, constituind o sarcina a donatiei micsoreaza proportional emolumentul ei.

Stabilirea rezervei si a cotitatii disponibile nu se opereaza pentru fiecare mostenitor in parte, ci se evalueaza mai intai, prin calcul, intreaga avere a defunctului, adica atat cea considerata ca existenta la moartea lui, cat si cea daruita la straini sau la mostenitorii scutiti de raport. Urmeaza sa se scada datoriile si sarcinile impuse de daruitor si apoi se calculeaza intreaga parte din averea neta, cuvenita tuturor mostenitorilor ca rezerva, proportional cu numarul lor, iar restul ramane ca parte disponibila. Pentru a se calcula cotitatea disponibila si rezerva, s-a decis ca nu este nevoie ca bunurile daruite de catre de cujus, in special sotului sau, sa fie adaugate prin calcul fictiv la masa, daca aceste bunuri se regasesc in intregimea lor si in natura in patrimoniul dispunatorului unde ele s-au reintors prin efectul unui legat facut daruitorului de catre donatar.

Aceasta intrunire a obiectelor care formeaza masa de calcul este o intrunire fictiva, pentru ca nu aduce atingere cu privire la soarta liberalitatilor. Ea este o simpla operatie de calcul care are drept scop fixarea averii defunctului in momentul mortii sale. Numai dupa fixarea cotitatii disponibile se va proceda la imputarea donatiilor, fie asupra cotitatii disponibile, fie asupra rezervei, iar atunci numai rezervatarii vor avea dreptul la actiunea in reductiune contra donatarilor, daca liberalitatea lor intrece cotitatea disponibila.

Dupa formarea masei succesorale, mostenitorul rezervatar trebuie sa-si asigure rezerva mai intai din averea existenta, adica atat din cea gasita la moartea lui de cujus, cat si cea intrata in masa succesorala prin realizarea raportului. Numai daca nu li se va acoperi rezerva lor, proportional cu numarul lor si cu intreaga avere succesorala, ei au dreptul sa si-o completeze prin reducerea donatiilor nesupuse raportului.

Bunurile daruite inter vivos trebuie sa reintre in mod fictiv in succesiune, chiar atunci cand defunctul nu a lasat la moarte nici o avere. Daca art.849 prevede ca pe langa bunurile lasate de defunct, trebuie adaugate acelea de care el a dispus prin donatii, aceasta este numai din cauza ca legea presupune ca defunctul a lasat la moartea lui o avere cat de mica. Bunurile daruite putand insa, in unele cazuri, sa formeze unicul element asupra caruia urmeaza sa se calculeze cotitatea disponibila si rezerva, fara indoiala ca ele vor figura intotdeauna in masa de calcul.

Termenii art.849 fiind generali, se intelege ca toate bunurile daruite trebuie sa intre in acest calcul fictiv, oricare ar fi natura lor: mobile sau imobile, corporale sau incorporale etc. Nu se va avea in vedere momentul cand s-a facut donatia, nici valoarea bunurilor daruite, nici forma sau caracterul donatiei si nici persoana donatarului.

Calculul fictiv prevazut de art.849 va avea loc deci chiar daca donatia a fost facuta inaintea nasterii copilului sau anterior casatoriei dintre tatal si mama sa, chiar si atunci cand au trecut mai mult de 30 de ani de la facerea donatiei pana la deschiderea succesiunii.

De asemenea, este indiferent daca liberalitatea intre vii a fost savarsita prin act autentic de donatie sau prin dar manual, adica prin donatia unor mobile corporale, realizate prin predarea acesotor bunuri; sau daca donatia a fost deghizata, adica a fost savarsita sub forma unui act cu titlu oneros, de exemplu o vanzare in care s-a convenit ca pretul nu va fi platit; sau daca donatia este indirecta, rezultand dintr-o alta operatie cum ar fi, spre exemplu, o asigurare contractata in beneficiul unui tert. Nu se va adauga insa valoarea donatiilor de bunuri viitoare, pentru ca aceste bunuri, ca si cele de care s-a dispus prin legat, se gasesc la data cand se deschide mostenirea, in patrimoniul defunctului. Caraterul donatiei nu joaca de asemenea nici un rol in aceasta privinta. Prin urmare art.849 este aplicabil donatiilor ordinare ca si celor reciproce, remuneratorii, oneroase etc., ramanad sa se deduca valoarea serviciilor prestate sau sarcinile eventuale, daca aceste servicii sau sarcini sunt apreciabile in bani.

Pentru aplicarea art.849, nu se are in vedere persoana donatarului. Donatar poate fi atat o terta persoana, cat si unul dintre mostenitori. In cazul in care donatarul este un mostenitor, donatia va fi supusa reductiunii in masura in care este excesiva, fara a deosebi dupa cum mostenitorul accepta succesiunea sau renunta la ea. Reductiunea are un domeniu mai larg si produce efecte mai energice decat raportul, caci acesta din urma inceteaza de a mai datorat daca mostenitorul donatar renunta la mostenire.

Tot astfel, este fara importanta daca donatia este supusa sau nu raportului. Scutirea de raport nu are drept efect scoaterea din masa de calcul a donatiilor facute cu scutire de raport. Aceasta solutie se impune pentru ca raportul se intemeiaza pe vointa prezumata a defunctului si tinde sa asigure egalitatea intre mostenitori, pe cand reductiunea liberalitatilor excesive urmareste sa asigure ocrotirea rezervei intemeiendu-se pe dispozitii imperative ale legii. In primul caz efectele vointei prezumate a defunctului pot fi inlaturate de vointa sa expres declarata, pe cand in cel de-al doilea caz, vointa particularului este neputincioasa in fata dispozitiilor legii.

Prin urmare, art.849 se va aplica atat donatiilor supuse raportului, cat si celor nesupuse acestei operatii. Sa presupunem ca un parinte a facut o donatie unui copil al sau lasand si legate.

Legatarii si ceilalti donatari straini, care s-ar vedea amenintati de vreo actiune, vor putea, conform art.849, sa ceara raportul fictiv al donatiei, pentru a se determina cotitatea disponibila si rezerva. Este adevarat ca, potrivit art.763, legatarii nu pot pretinde ca mostenitorii sa faca raportul, insa in acest caz nu este vorba de un raport real si efectiv, ci numai de un calcul, de o operatie aritmetica si de un raport fictiv, necesar pentru a se forma masa asupra careia trebuie sa se calculeze cotitatea disponibila si rezerva. Art.763 ar fi opozabil numai atunci cand ei ar cere ca obiectele raportate sa le fie atribuite in totul sau in parte, pentru a li se completa legatul.

Iata de exemplu: daca presupumen ca Primus, care are doi copii, a dat unuia dintre ei 45.000.000 lei si apoi moare, lasand pe acesti doi copii mostenitori. In acelas timp, el lasa un legat de 20.000.000 lei si o avere de 15.000.000 lei. Daca aplicam art.763, partea disponibila si rezerva se vor calcula numai asupra sumei de 15.000.000 lei, pentru ca, conform acestui text, legatarii nu pot cere raportul sumei de 45.000.000 lei, data unuia dintre mostenitori.




Dupa acest sistem cotitatea disponibila va fi de 5.000.000 lei iar rezerva de 10.000.000 lei, asa ca legatarul nu va lua decat 5.000.000 lei. Daca, dimpotriva, se aplica art.849, trebuie mai intai adaugat prin calcul fictiv la cei 15.000.000 lei gasiti in succesiune, suma de 45.000.000 lei daruita de defunct. Se formeaza astfel a masa succesorala de 60.000.000 lei, asupra careia rezerva ar fi de 40.000.000 lei, iar partea disponibila de 20.000.000 lei. Prin urmare, dupa acest sistem, legatarul ar trebui sa ia intreaga suma legata de 20.000.000 lei. Dar, fiindca in succesiune nu se gasesc decat 15.000.000 lei, legatul sau va fi redus la aceasta suma, caci pentru a-l completa ar trebui ca ceea ce lipseste sa se ia din cei 45.000.000 lei daruiti unuia dintre copii. Asa ceva nu este cu putinta, fiindca dupa art.763, legatarul nu poate cere ca mostenitorul sa faca raportul real.

Daca, in principiu, se recunoaste legatarului dreptul de a calcula cotitatea disponibila a defunctului conform art.849 este necontestat ca judecatorii ar putea, prin interpretarea vointei testatorului, sa decida ca bunurile daruite nu trebuie sa figureze in calculul provizoriu al cotitatii disponibile, pentru ca vointa dispunatorului determina in mod suveran intinderea liberalitatii sale. Dispunatorul poate deci sa interzica donatarilor sau legatarilor sai raportul fictiv, pe care il prevede art.849, prevazand de exemplu ca liberalitatea va fi socotita exclusiv numai asupra bunurilor pe care el le va lasa la moartea sa. Problema de a sti cum trebuie sa se calculeze cotitatea disponibila este o problema de intentie si vointa dispunatorului constituie o lege in aceasta privinta.

Bunurile daruite unui succesibil trebuie sa fie cuprinse in masa chiar daca donatarul ar fi decedat inainatea donatorului. Aceasta obligatie ar exista pentru ca, desi raportul nu se datoreaza decat de copilul donatar si nu de mostenitorii sai, afara de cazul cand ei ar veni la succesiune prin rezervatare (art.755), totusi raportul fictiv, reglementat de art.849, nu are nimic comun cu raportul real prevazut de art.451 C.civ. Raportul prevazut de art.849, fiind o simpla operatie de calcul, trebuie sa aiba loc de cate ori exista o donatie, chiar daca aceasta donatie ar fi facuta unei persoane necunoscute, este suficient ca existenta liberalitatii sa fie certa.

Aceasta deosebire intre raportul real si cel fictiv face ca mostenitorul, care a primit o donatie ca o anticipare asupra succesiunii sale si a renuntat la succesiune, sa poata cere, cu toata renuntarea sa, raportul fictiv al celorlalte donatii, pentru a compune masa ereditara si a determina apoi cotitatea disponibila.

O problema, care a dat nastere la discutii, este aceea de a sti daca bunurile cuprinse intr-o imparteala de ascendenti, facute prin acte intre vii, trebuie sau nu sa fie considerate ca supusa raportului fictiv prevazut de art.849, pentru calcularea cotitatii disponibile, atunci cand se imparte succesiunea ascendentului daruitor conform art.849, bunurile cuprinse in imparteala urmeaza a fi aduse in mod fictiv la succesiunea ascendentului daruitor, pentru calcularea cotitatii disponibile. Din art.795, reiese clar ca defunctul a dispus cu titlu gratuit de bunurile sale, iar art.849 prevede raportul fictiv al tuturor bunurilor de care cujus a dispus prin donatii intre vii.

Vor intra in alcatuirea masei de calcul si donatiile de mica valoare, chiar daca au fost facute din veniturile dispunatorului.

Nu vor face insa obiectul reunirii fictive la masa de calcul valoarea acelor acte ale defunctului care, potrivit art.759 C.civ. in materie de raport, nu au caracterul unor liberalitati, ci reprezinta cheltuieli obisnuite sau indeplinirea unor obligatii stabilite de anumite norme sociale de conduita cum ar fi:

a)          darurile obisnuite si pomeneli, caci ele nu izvoresc dintr-o vointa liberala, ci sunt savarsite pentru a satisface anumite

indatoriri sociale;

b)          cheltuielile pentru hrana, intretinerea educatia si invatatura unui mestesug facute in folosul copiilor sau sotului, caci asemenea cheltuieli nu reprezinta o liberalitate, ci indeplinirea unei obligatii de intretinere; textual art.759 mai excepteaza si cheltuielile ordinare pentru imbracaminte si alte obiecte necesare la intrarea in armata;

c)          darurile de nunta, de asemenea, nu sunt cuprinse in calculul rezervei, caci ele se fac mai mult pentru cinstea dispunatorului decat cu vointa de a gratifica pe viitorii soti;

d)          nu se va tine seama de donatiile remuneratorii, caci ele nu sunt propriu-zis liberalitati, ci executarea unei obligatii morale.

In privinta bunurilor care au pierit in mod fortuit, fara culpa donatorului, acestea, fie ele mobile sau imobile, nu vor intra in aceasta masa. Solutia se impune pentru ca masa nu cuprinde decat bunurile care, daca nu ar fi fost daruite ar fi ramas in patrimoniul defunctului. In speta, patrimoniul defunctului nu este micsorat prin donatie, ci printr-un fapt care se datoreaza intamplarii, fapt care ar fi determinat pieirea bunului chiar daca el s-ar fi aflat in mainile daruitorului.

In ceea ce priveste raportul, legea face deosebire intre mobile si imobile. Imobilele, care au pierit din caz fortuit si fara greseala donatorului, nu sunt supuse raportului, pe cand mobilele daruite descendentului succesibil sunt si raman, dimpotriva in riscul si pericolul sau. Pieirea lor fortuita nu-l scuteste de raport, pentru ca el nu datoreaza mobilele daruite, asa cum datoreaza imobilul, ci contravaloarea lor. Aceasta distinctie de la raport nu se aplica la reductiune, pentru ca situatia donatarului, supus reductiunii, este cu totul alta decat aceea a descendentului donatar, supus raportului.

O alta consecinta a art.849 este aceea ca, nu vor intra in masa de calcul fructele produse de lucrul daruit pana in ziua mortii dispunatorului, pentru ca aceste fructe destinate a fi consumate nu ar fi fost reprezentate prin nici o valoare in succesiunea defunctului. Cu toate acestea fructele prinse de radacini in momentul succesiunii, vor intra in masa, pentru ca maresc valoarea bunurilor daruite si s-ar fi gasit in succesiune daca defunctul nu ar fi facut donatia. Fructele percepute in urma mortii daruitorului apartin, in principiu, rezervatarilor (art.854 C.civ.).

Rezerva avand drept scop apararea drepturilor mostenitorilor rezervatari impotriva instrainarilor cu titlu gratuit ale defunctului rezulta ca bunurile instrainate de defunct cu titlu oneros (vanzare, achimb etc.) nu vor fi cuprinse in masa asupra careia se calculeaza cotitatea disponibila. Aceste instrainari aducand un echivalent, modifica numai compunerea patrimoniului si nu il micsoreaza, asa cum o fac liberalitatile.

Dupa ce s-au determinat bunurile de care defunctul a dispus prin donatii intre vii, trebuie sa se procedeze la evaluarea lor, pentru a se cunoaste valoarea totala a masei, din care cotitatea disponibila si rezerva nu sunt decat o fractiune. Aceasta evaluare se va face, conform art.849 C.civ., dupa starea bunurilor din ziua donatiei si dupa valoarea lor de la data deschiderii succesiunii, pentru ca numai de atunci se datoreaza rezerva mostenitorilor.

Deci, pentru a se fixa valoarea acestor bunuri, se va lua in considerare starea in care ele se gaseau in ziua donatiei. Prin urmare, rezulta ca nu se va tine seama de imbunatatirile sau deteriorarile aduse lucrului daruit prin faptul donatorului, ci se va tine seama numai de imbunatatirile si degradarile ce ar rezulta din natura lucrurilor sau dintr-un caz fortuit.

Donatarul obligat, prin efectul reductiunii, sa restituie lucrul dobandit cu titlu de donatie, urmeaza sa fie tratat ca un posesor de buna credinta, putand sa ceara, potrivit art.494 C.civ., fie restituirea cheltuielilor pe care le-a facut cu privire la lucrul donat, fie plata sporului de valoare adus lucrului prin aceste cheltuieli.

Ca si in materie de raport, bunurile dobandite vor fi evaluate dupa valoarea pe care ele ar fi avut-o daca ramaneau in patrimoniul defunctului, fara a se tine seama de schimbarile aduse prin faptul donatarului. Ar fi fost nedrept, spune D.Alexandresco, ca prin calculul fictiv prevazut de art.849, sa se adauge in activul succesiunii un imobil care, din cauza imbunatatirilor aduse de donator ar valora la momentul deschiderii succesiunii 100 mil.lei, pe cand in momentul facerii donatiei, acest imobil nu valora decat 50 mil.lei, pentru ca prin facerea donatiei, donatarul si-a micsorat patrimoniul cu 50 mil.lei si nu cu 100 mil.lei cat valoreaza imobilul daruit in momentul evaluarii. Este insa just sa se tina seama de schimbarile de valoare aduse bunurilor daruite prin natura lucrurilor sau printr-un caz fortuit, pentru ca aceste schimbari ar fi avut loc chiar daca imobilul nu ar fi iesit din patrimoniul defunctului. Rezulta ca, ori de cate ori lucrul daruit, s-a transformat in urma efectuarii donatiei, dobandind o valoare mai mare sau mai mica, pentru a se cunoaste daca aceasta prefacere va avea sau nu o influenta asupra evaluarii acestui bun trebuie cercetata cauza acestei prefaceri. Daca ea se datoreaza faptului donatarului ea nu va fi luata in seama. Daca, dimpotriva, ea se datoreaza intamplarii, se va tine seama de schimbare. Spre exemplu, sa presupunem ca imobilul daruit valora in momentul donatiei 50 mil.lei, iar prin construirea unei strazi noi in apropierea imobilului valoarea lui a crescut cu 20 mil.lei. imobilul va fi evaluat la 70 mil.lei, pentru ca acest spor se regasea in patrimoniul defunctului chiar daca el nu dona imobilul. Daca presupunem, dimpotriva, ca imobilul care, in momentul donatiei, valora 70 mil.lei, din cauza prefacerilor aduse prin fapta donatarului, acest imobil se va evalua tot la 50 mil.lei, netinandu-se seama de imbunatatirile aduse.

Regula privitoare la evaluarea bunurilor donate, prevazuta de art.849 C.civ., primeste aplicare chiar daca donatarul ar fi instrainat bunurile donate.

Singurele exceptii de la aceasta regula sunt:



a)          cazurile de instrainare fortata, fara participarea vointei donatorului, cum ar fi spre exemplu expropierea pentru cauza de utilitate publica sau vanzarea pentru iesirea din indiviziune, cazuri in care se va tine seama, in calculul cotitatii disponibile, de pretul primit de donator, caci, daca bunul ar fi ramas la cel de a donat, acesta ar fi fost expropiat sau vandut in aceleasi conditii;

b)          donatiile de bunuri consumptibile sau cele de bunuri destinate vanzarii, se pretuiesc dupa valoarea pe care o au in momentul facerii donatiei sau dupa pretul obtinut de donator, pentru ca daca ele nu ar fi fost daruite, dispunatorul le-ar fi utilizat sau vandut, asa ca valoarea ce s-ar fi gasit in succesiune este aceea pe care aceste bunuri ar fi avut-o intr-un timp apropiat de donatie.

Daca imobilul daruit a pierit fortuit sau pentru caz de forta majora, raportul fictiv prevazut de art.849 C.civ., nemaiavand loc, nu se va proceda la evaluare. In cazul in care imobilul daruit a fost vandut de creditorii personali ai donatorului, ceea ce se va adauga la bunurile existente in succesiune nu va fi pretul adjudecarii, ci valoarea pe care imobilul vandut o avea in momentul deschiderii succesiunii.

Mobilele vor fi evaluate in acelas mod ca si imobilele.

Solutia se aplica atat mobilelor corporale, cat si celor incorporale, cum ar fi: creantele, rentele, actiunile societatilor comerciale.

Printre lucrurile daruite sau legate de defunct poate sa se gaseasca un uzufruct sau o renta viagera (art.844 C.civ.). evaluarea acestor drepturi avand intotdeauna un caracter incert, din cauza ca valoarea lor depinde de existenta mai lunga sau mai scurta a persoanelor in folosul carora au fost constituite, art.844 are tocmai acest scop de a pune capat acestor dificultati, conferind mostenitorului rezervatar dreptul de a executa dispozitia fara nici o reducere, asa cum a fost constituita sau de a lasa donatarului sau legatarului proprietatea deplina a cotitatii disponibile.

3) SCADEREA PASIVULUI SUCCESORAL

Pentru a socoti cotitatea disponibila si rezerva, este necesar a se construi intregul patrimoniu al defunctului, asa cum ar fi fost el in ziua mortii sale, daca nu ar fi facut nici o liberalitate. In acest scop, la bunurile pe care donatorul sau testatorul le-a lasat in succesiune, in momentul mortii sale se vor adauga prin calcul fictiv, bunurile de care el a dispus prin donatii intre vii, dupa starea lor din momentul donatiei si valoarea ce o aveau in momentul mortii dispunatorului.

Rezerva reperezinta o fractiune din activul net al mostenirii. Pentru a se obtine activul net, trebuie scazut activul succesoral din activul brut. Redactarea art.849 C.civ. lasa sa se inteleaga ca pasivul ar urma sa fie scazut dupa reunirea la valoarea bunurilor succesorale existente, valoarea donatiilor. Se admite insa in mod constant in practica si doctrina, ca pasivul se scade inainate de reunirea fictiva a valorii donatiilor la valoarea bunurilor existente, caci numai acestea din urma alcatuiesc gajul comun al creditorulor si pot fi urmarite de ei.

Ordinea operatiilor este indiferenta daca mostenirea este solvabila astfel incat succesiunea operatiilor prevazuta de art.849 C.civ. ar fi aplicabila fara nici un inconvenient in acest caz. In cazul in care insa mostenirea nu este solvabila, solutia prevazuta de art.849 C.civ., adica scaderea pasivului din valoarea reunita a bunurilor existente si a celor donate, ar micsora disponibilul in folosul rezervei dincolo de catimile stabilite de lege.

Spre exemplu, daca defunctul lasa 5.000.000 lei si a facut o donatie intre vii de aceeasi valoare, pasivul este de 10.000.000 lei, iar singurul mostenitor este un copil al defunctului. Prin urmare, rezerva este de 1/2 din mostenire.

Daca s-ar aduna mai intai bunurile existente si donatiile, pentru a scadea numai dupa aceea pasivul, atunci activul net si, pe cale de consecinta, disponibilul ar fi egal cu zero.

Donatarul ar trebui sa inapoieze tot ceea ce a primit, adica 5.000.000 lei. Creditorii, neputand urmari bunurile iesite fara frauda din patrimoniul defunctului ar absorbi valoarea bunurilor succesorale existente, adica 5.000.000 lei. Rezervatarul ar pastra valoarea donatiei integral redusa, adica 5.000.000 lei, sub singura conditie de a fi acceptat mostenirea sub beneficiul de inventar, ceea ce se intampla aproape intotdeauna in cazul succesiunilor insolvabile. De aceea, este admis ca valorile succesorale pasive se scad din valoarea bunurilor ereditare existente inainte de reunirea acestora cu valoarea donatiilor, in speta, pasivul de 10.000.000 lei se va scadea din cei 5.000.000 lei gasiti in mostenire, astfel incat singurul activ asupra caruia se va socoti rezerva vor fi cei 5.000.000 lei donati. Rezerva, fiind de 1/2, rezervatarul ar primi 2.500.000 lei, iar donatarul ar pastra donatia pana la concurenta aceleiasi sume.

Prin datorii se inteleg toate obligatiile existente impotriva defunctului, oricare ar fi natura lor, la concurenta carora succesiunea este obligata si cu care averea succesiunii este micsorata. In principiu, toate obligatiile defunctului care exista in patrimoniul sau se deduc din activul brut al mostenirii.

Unele cazuri necesita anumite precizari:

a)          obligatiile care se sting prin moartea defunctului, nu vor fi deduse din activul brut; astfel spre exemplu, pensia de intretinere datorata de catre defunct in caliatatea sa de ruda sau de sot se stinge prin moartea acestuia (S.Bradeanu, Curs, partea a 3-a, pag.250; A.Ionascu, Curs, pag.335).

b)          numai obligatiile civile urmeaza a fi deduse din activul brut. Obligatiile sale, daca nu sunt sanctionate printr-o actiune, adica simple obligatii morale, nu vor fi luate in considerare;

c)          obligatiile ce au luat nastere in urma mortii lui de cujus, precum sunt: cheltuielile de inmormantare, inventariere, evaluarea averii sunt considerate ca datorii ale succesiunii;

d)          asa cum creantele pe care defunctul le avea impotriva unui mostenitor, se pun in calculul activului succesiunii, tot astfel se vor scade din masa datoriile pe care defunctul le-ar avea catre mostenitorii sai, fara a se tine seama de confuzia ce rezulta din acceptarea pura si simpla a mostenitorului, pentru ca aceasta confuzie nu stinge datoria, ci impiedica numai urmarirea ei;

e)          in privinta datoriilor solidare si indivizibile, se admite, in principiu, ca ele nu se reduc din masa decat pentru partea pe care defunctul trebuia sa o plateasca; dar daca in momentul deschiderii succesiunii unul dintre codebitori era cunoscut insolvabil, se va reduce din masa nu numai partea personal datorata de defunct, ci si contributia suplimentara pe care el trebuie sa o plateasca pentru a acoperii aceasta insolvabilitate;

f)            obligatiile sub conditie suspensiva nu se vor scadea, caci ele poate nu se vor desavarsi niciodata; la implinirea conditiei, ele vor fi scazute printr-o lichidare suplimentara;

g)          valoarea datoriilor litigioase se va stabili prin buna invoiala sau judecata, iar, in asteptare, ea nu va fi luata in calcul decat in masura in care a fost recunoscuta de catre debitor;

h)          se poate intampla ca defuntul sa datoreze o renta viagera si, in aceasta situatie, este greu a se face reducerea acestei datorii, pentru ca ea constand in plata unor sume periodice pana la stingerea rentei, datoria este incerta si nu se stie care va fi suma la care se va ajunge, pentru ca tot incert este si momentul cand va deceda beneficiarul rentei. Aceasta situatie este solutionata prin reglementarile art.844 C.civ.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate