Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
FORMELE IMPARTELII


FORMELE IMPARTELII




FORMELE IMPARTELII

CONSIDERATII GENERALE

Potrivit art. 728 Cod civil " Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune ". In consecinta, partajul poate fi cerut oricand de catre oricare dintre coerezi. Esential, pentru introducerea cererii de partaj, este ca persoana sa aiba calitatea de comostenitor. Daca s-ar contesta aceasta calitate va trebui mai intai ca, pe calea petitiei de ereditate, sa se rezolve problema si dupa aceea sa se procedeze la imparteala.




Exista doua moduri prin care o succesiune va putea fi impartita : imparteala prin buna invoiala si imparteala pe cale judecatoreasca. Vom analiza in cele ce urmeaza aceste doua forme ale partajului succesoral.

A) PARTAJUL VOLUNTAR (vezi ANEXA II)

Conform prevederilor art. 730 alin. 1 Cod civil, " Daca toti erezii sunt prezenti si majori, ei se pot impartii intre dansii oricum ar voi, fara indeplinirea vreunei formalitati ". In consecinta, pentru a fi posibil, partajul voluntar trenuie sa indeplineasca trei conditii :

a)     sa fie prezenti toti coerezii ;

b)     toti comostenitorii sa aiba capacitatea de a incheia acte de dispozitie;

c)     sa existe o intelegere intre coindivizari, in privinta partajului.

Neandeplinirea acestor conditii atrage anulabilitatea actului. Aceasta sanctiune intervine si in cazul in care consimtamantul unuia dintre coerezi este viciat.

Imparteala prin buna invoiala poate fi facuta si in cazul in care printre coerezi sunt minori, dar prin ocrotitorul legal sau asistati de acesta si, in toate cazurile, numai cu incuvintarea prealabila a autoritatii tutelare.

De asemenea, partajul facut fara incuvintarea autoritatii tutelare este anulabil, aceasta imparteala putand fi ratificata de catre minorul devenit major.

Instantele judecatoresti s-au pronuntat in repetate randuri cu privire la unele probleme cu privire la partajul voluntar. Astfel, Curtea Suprema de Justitie a definit notiunea de " act de imparteala " ca fiind operatiunea juridica de consimtamant la imparteala si nu de instrument materializat intr-un inscris. In concluzie, imparteala voluntara poate fi facuta si verbal, " dovada acestuia urmand a se face in conditiile art. 1191 Cod civil, reguli de la care partile pot deroga achiesand la administrarea probei cu martori ". Proba partajului voluntar va fi facuta conform dreptului comun.

Consideram ca sub aspect probator este mai indicat sa se intocmeasca un inscris. Sub acest aspect partajul poate fi facut prin doua moduri : inscris autentic sau act sub semnatura privata.

Actul sub semnatura privata trebuie incheiat in atatea exemplare cate parti sunt. Absenta regulii multiplului exemplar duce la considerarea actului ca fiind inceput de dovada scrisa, fiind necesara si administrarea altor dovezi in sprijinul acestui act.

Cand unul dintre coerezi nu a semnat actul, acesta nu va avea forta probanta, dar conventia de imparteala va fi valabila, fiind necesara dovada conform dreptului comun.

Daca obiectul partajului il constituie terenuri de orice fel pentru care legea impune forma autentica la instrainarea terenurilor prin acte intre vii, sub sanctiunea nulitatii absolute, nu sunt aplicabile partajului . Imparteala mostenirii avand efect declarativ nu va putea fi asimilata instrainarilor.

Partajul voluntar in forma autentica poate fi incheiat in fata notarului sau a instantei judecatoresti .

141. T.S., Cd. civ., dec. nr. 336 / 1968, in "Culegere de decizii pe anul 1968 ", pag. 101.

142. C.S.J., sect. civ., dec. nr. 884 / 1992, republicata.

143. T.S., sect. civ., dec. nr. 1238 / 1989, in " Dreptul " nr. 3 / 1990, pag.68.

Conform art. 81 alin.3 din Legea 36 / 1995, constituie act autentic, acel act executat de notarul public in cursul procedurii necontencioase notariale.

Prin partaj voluntar, coerezii pot conveni asupra impartelii totale sau partiale asupra bunurilor succesorale. Totodata, imparteala poate avea ca obiect dreptul de proprietate asupra bunurilor indivize sau numai folosinta acestor bunuri. Coerezii se pot intelege in sensul ca unii dintre ei sa dobandeasca nuda proprietate asupra unor bunuri imobile, iar altii uzufructul si eventual o sulta.

Desi, erezii sunt liberi sa opteze pentru partajul voluntar sau juridic, uneori libertatea de a alege este limitata in fapt, mostenitorii fiind impiedicati sa recurga la o anumita forma de imparteala. De exemplu, un coerede este in imposibilitatea de a semna, ceea ce impiedica intocmirea unui act scris. Instanta Suprema a aratat ca " In aceasta situatie, nu se poate considera ca forma autentica ce se impune adeseori ca cea mai recomandabila ar constitui o conditie de valabilitate a actului si ca, in fond, insusi dreptul de a incheia valabil acte juridice este conditionat de posibilitate materiala de a semna, deoarece valabilitatea conventiei nu este intru nimic afectata de nulitatea inscrisului, existenta ei putand fi dovedita in mod hotarator prin executarea voluntara a obligatiilor asumate de parti ". Luarea in folosinta a unor bunuri indivize este interpretata ca o dovada de acceptare a mostenirii, dar nu in sensul ca intre coerezi a intervenit o imparteala prin buna invoiala. In concluzie, existenta partajului voluntar trebuie sa fie neandoielnica, ea neputand fi retinuta din stari de fapt care, desi prin natura lor sunt specifice proprietarului, cum ar fi de ex., executarea unor imbunatatiri la imobile.

144. St. Carpenaru, " Dreptul de mostenire ", pag. 150.

145. D. Baran, nota la dec. nr. 66 / 1973 a T.S., sect. civ., in " Revista romana de drept ", nr. 11 / 1973 , pag. 142-143.





145. T.S., sect. civ., dec. nr. 355 / 1972, in " Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969-1975 ", pag. 199.

B.   PARTAJUL JUDICIAR

Partajul voluntar ofera multiple avantaje, deoarece este un procedeu care nu implica cheltuieli, presupune economii de timp si permite comostenitorilor sa-si imparta bunurile succesorale dupa preferintele fiecaruia. TotusI, coerezii pot cere direct imparteala pe cale judecatoreasca, fara a fi necesara o prealabila incercare de imparteala prin buna invoiala. Daca, insa, anterior a avut loc un partaj voluntar, ulterior nu este posibil, ca pentru aceleasi bunuri, sa fie introdusa o actiune de iesire din indiviziune. O asemenea actiune va fi respinsa ca fiind inadmisibila pentru motivul ca deja a avut loc un partaj.

CAZURI DE IMPARTEALA JUDECATOREASCA

Conform art. 730 Cod civil si art. 3 din Legea 603 / 1943 pentru simplificare procedurii judiciare imparteala pe cale judecatoreasca este obligatorie in urmatoarele cazuri :

a)   cand unul dintre coerezi nu este prezent la partaj sau nu este reprezentat (art.730 Cod civil) ;

b)   cand comostenitorii nu se inteleg in privinta impartelii (art.4 alin.1 din Legea 603 / 1943) ;

c)    cand printre coerezi exista un minor sau un interzis, iar autoritatea tutelara nu a incuvintat partajul voluntar (art.4 alin. 2 din Legea 603/1943).

PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR

CONSIDERATII GENERALE

Procedura partajului judiciar este reglementata de Codul civil si se caracterizeaza printr-un exces de formalitati. Prin Legea nr.603 / 1943 a fost simplificata aceasta procedura.

147. T.S., sect. civ., dec. nr. 1401 / 1985, in R.R.D. nr.5 / 1986, pag.82.

148. Ibidem 147.

Obiectul partajului judiciar il poate constitui intreaga mostenire sau numai o parte din aceasta. Daca bunurile fac parte din succesiuni diferite, instanta va trebui sa stabileasca cu exactitate masa bunurilor de impartit apartinand fiecarei succesiuni in parte.

Sesizarea instantei de judecata se face prin cererea (vezi ANEXA II) acel putin unuia dintre coindivizari, adresata instantei de la locul deschiderii succesiunii (art.14, Cod civil).

S-a decis ca, in cazul iesirii din indiviziune, participarea tuturor persoanelor interesate este obligatorie, altfel partajul este nul. Totodata, instanta nu poate sa procedeze la iesirea din copartatie numai fata de unii dintre comostenitori pe ceilalti sa-i lase mai departe in indiviziune.

Potrivit art.2 alin.1 din Legea 603 / 1943, cand indiviziunea rezulta din succesiune, cererea va cuprinde numele defunctului, bunurile succesorale, inclusiv cele supuse raportului sau reductiunii, numele si calitatea celor indreptatiti la succesiune, cota-parte cuvenita fiecaruia, precum si creantele coerezilor fata de defunct etc.

Cererea de partaj va fi admisa, in principiu, printr-o incheiere care constata calitatea de comostenitori a partilor, cotele ce li se cuvin, bunurile care alcatuiesc masa succesorala, precum si modalitatea aleasa pentru imparteala mostenirii (tragere la sorti, atribuirea bunurilor in natura sau scoaterea la licitatie a bunurilor succesorale).

Procesul de partaj parcurge doua etape admiterea in principiu si partajul propriu-zis. S-a aratat ca, desi din art.4 alin.2 al Legii nr.603 / 1943 ar rezulta ca este obligatorie parcurgerea ambelor etape, textul prevazand ca "instanta va admite cererea in principiu", in cazurile mai simple, cand instanta are la dosar elemente probatorii suficiente in beza carora sa treaca direct la judecata in fond, nu mai este necesara etapa prealabila a admiterii in principiu.

149. Tribunalul regional Galati, dec. nr. 446 / 1956, in " Legalitatea populara nr. 10 / 1956 ", pag. 1252.

150. T. jud., dec. civ. nr. 521 / 1980, in R.R.D., nr. 5 / 1981, pag.65.

151. V. M. Ciobanu, " Tratat teoretic si practic de procedura civila ", vol.II, pag.555.

Insa, in procesele complexe, se impune parcurgerea ambelor etape, aprecierea fiind facuta de instanta, in functie de situatia concreta din speta. Eventuala nulitate pentru neparcurgerea primei etape nu poate opera decat in conditiile art. 105 alin.2 Cod proc. Civ., deci daca s-a produs partii o vatamare ce nu poate fi inlaturare altfel.

In continuare, vom examina cele doua faze ale procedurii impartelii judiciare.

ADMITEREA IN PRINCIPIU

Daca instanta apreciaza ca este necesar ca judecata sa se desfasoare in doua etape, va admite in principiu mai intai urma de partaj, printr-o incheiere care va constata :



a)     calitatea a coparti a partilor, adica identitatea intre partile din proces si titularii dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse partajului;

b)     cota-parte ce se cuvine coerezilor. Prima incheiere nu trebuie stabilite si loturile ce se cuvin acestor cote.

c)     bunurile supuse impartelii si datoriile si creantele coerezilor fata de de cuius.

Totodata, daca instanta are elemente suficiente de apreciere, prin incheierea de admitere in principiu va hotari modalitatea in care se va face partajul (prin tragerea loturilor la sorti prin atribuire sau scoaterea bunurilor la licitatie).

Tot prin incheierea de admitere se va delega un judecator pentru executarea partajului (alcatuirea loturilor).

In literatura de specialitate s-a admis unanim ca delegarea judecatorului este facultativa, iar daca nu a avut loc, completul de judecata va efectua operatia de alcatuire a loturilor, deci va indeplini toate atributiile judecatorului delegat.

152. G. Boroi, " Drept procesual civil ", vol.II, pag. 183.

153. A. Hilsenrad, nota la dec. civ. nr.384 / 1956 a Tribunalului reg. Bucuresti, " Legalitatea populara ", nr.3 / 1958 , pag.106-107.

Incheierea de admitere in principiu se da dupa administrarea probelor si dupa ce au avut loc dezbateriile in contradictoriu, astfel incat ea trebuie motivata.

In practica judiciara s-a mai aratat ca, atata timp cat incheierea de admitere in principiu are caracter interlocutoriu si deci leaga instanta, aceasta nemaiputand reveni asupra celor stabilite prin incheiere, ea va trebui sa fie semnata, sub sanctiunea nulitatii , de toti judecatorii din completul de judecata si de grefier.

Daca, de exemplu, datorita unei cereri reconventionale sau a unei interventii principale, apare necesitatea includerii si altor bunuri in masa partajabila, instanta va trebui sa completeze incheierea de admitere. De asemenea, incheierea poate fi indreptata in situatia in care cuprinde unele erori materiale, potrivit art. 281 Cod proc. civ.

Daca dupa pronuntarea admiterii in principiu, instanta isi declina competanta (este vorba de o competenta absoluta) sau daca hotararea este desfiintata pe motiv de competenta, este obligatoriu ca instanta declarata competenta, sa pronunte o noua incheiere de admitere in principiu, deoarece actele intocmite de o instanta necompetenta sunt nule (art.105, alin.1 Cod civ).

154.T.S., sect. civ., dec. nr. 1522 / 1986 in Revista Romana de Drept nr. 6/1987, pag.72-73.

155. Tribunalul jud. Tulcea, dec. civ. nr. 41 / 1979, in Revista Romana de Drept nr. 8 / 1979, pag.56.

156. T.S., sect. civ., dec. nr. 88 / 1973 in Revista Romana de Drept nr.10 / 1973, pag. 167; T.S., sect. civ., dec. nr. 3044 / 1973, in Revista Romana de Drept nr.8 / 1974, pag.66. 157.Tribunalul jud. Maramures, dec. civ. nr.686 / 1977 in Revista Romana de Drept nr.6 / 1979, pag.46; C.S.J., sect. civ., dec. nr. 1212 / 1991 in "Dreptul", nr. 1 / 1992, pag.103. 158.T.S., sect.civ., dec. nr.2102/1975, in S.Mihuta, "Repertoriu"III, pag.144.

159. T.S., sect. civ., dec. nr. 1816 / 1972, in Revista Romana de Drept nr. 5/1973, pag. 142.

Totodata, in ipoteza in care, dupa pronuntarea incheierii, se constata perimarea, intr-o cerere noua de partaj trebuie data o lata incheiere de admitere in principiu. Daca hotararea a fost casata partial, in ceea ce priveste formarea loturilor, pronuntarea unei noi incheieri de admitere in principiu nu este necesara.

Fiind premergatoare, includerea de admitere in principiu nu poate fi atacata cu apel decat odata cu fondul.

PARTAJUL PROPRIU - ZIS

Partajul propriu - zis incepe cu constituirea loturilor, de catre judecatorul delegat . Aceasta operatiune se face conform art.5 din Legea nr.603 / 1943, in camera de consiliu cu citarea partilor.

Legea cere ca intre loturi sa se realizeze o egalitate in natura (bunuri mobile si imobile, drepturi si creante in acelas lot) si o egalitate in valoare. Numarul loturilor trebuie sa fie egal cu numarul coerezilor, iar judecatorul trebuie sa tina seama de cota-parte stabilita pentru fiecare dintre ei. In acest sens, practica judecatoreasca a decis ca nu este posibila atribuirea unui lot in indiviziune mai multor comostenitori.

160. V.M. Ciobanu, op. cit., pag. 559.



161. T.S., sect. civ., dec. nr. 119 / 1976, in "Culegere de decizii pe anul 1976", pag. 150.

162. T.S., Cd. civ., dec. nr. 708 / 1967, in Revista Romana de Drept nr.7 / 1973 pag. 1202; cu nota E. Orbonas.

163. S-a admis ca alcatuirea loturilor poate fi facuta si de catre completul de judecata, eventual cu consultarea unor experti; a se vedea S. Stoenescu, S. Zilberstein, " Drept procesural civil. Caile de atac si proceduri speciale ", pag. 108, nota 79 si S. Boroi " Drept procesural civil ", pag. 185.

164. Tribunalul popular Deva, Sent. Civ. nr. 285 / 1956 in " Justitia Noua " nr. 7/ 1956, pag. 1202; cu nota E. Orbonas.

In principiu, partajul trebuie facut in natura si inegalitatea loturilor se compenseaza prin sume de bani, numite sulte. Executarea silita a sultei, in baza hotararii de partaj se poate obtine in termenul de prescriptie de 3 ani, deoarece nu este supusa efectului declarativ al impartelii, fiind nascuta din chiar hotararea pronuntata.

S-a decis ca este inadmisibil ca, fara consimtamantul comostenitorilor sa se atribuie unora dintre ei bunurile in natura, iar altora numai contravaloarea cotei-parti ce li se cuvine, atata timp cat este posibil sa se dea fiecaruia bunuri in aceiasi cantitate si de aceeasi natura sau valoare, urmand ca loturile sa fie egalizate prin plata sultei.

Atribuirea bunului unui coerede intervine in cazul in care impartirea lui in natura nu este posibila, cand bunul nu este comod partajabil in natura sau daca s-ar ajunge la impartirea peste masura a bunului.

Bunul va fi atribuit comostenitorului care este cel mai indreptatit sa-l primeasca. Deci se vor lua in consideratie urmatoarele : disproportia cotelor-parti, natura bunului, posibilitatea valorificarii economice, ocupatia comostenitorilor, evitarea partajarii peste masura a unui bun, faptul ca unul dintre coindivizari a instrainat intreg bunul in timpul copartatiei si deci preferabil ar fi ca bunul indiviz sa cada in lotul vanzatorului.

Faptul ca un coerede nu poseda permis de conducere auto nu constituie un impediment la atribuirea in lotul sau a autoturismului ce face parte din masa succesorala. De asemenea, situarea imobilului din masa de impartit in alta localitate decat aceea unde locuieste copartasul nu este un motiv temeinic pentru respingerea cererii de atribuire a bunului, copatasului respectiv.

165. Plen. T.S., dec. de indrumare nr. 3 / 1968, pct.2, in " Indreptar interdisciplinar de practica judecatoreasca in materie civila ", pag. 380.

166. T.S., sect. civ., dec. nr. 710 / 1981 in Revista Romana de Drept nr. 1/1982, pag. 57.

167. T.S., sect. civ., dec. nr. 1022 / 1979, in Revista Romana de Drept nr. 11/1979, pag. 67.

168. T.S., sect. civ. dec. nr. 1711 / 1978, in Revista Romana de Drept nr. 4/1979, pag.59.

Daca partile nu ajung la o intelegere in privinta atribuirii unui bun indiviz si instanta nu constata existenta unor criterii de preferinta in favoarea vreunuia dintre comostenitori, imparteala se va face prin tragere la sorti, conform art. 4 din Legea 603 / 1943.

Daca nu este posibila una din metodele prezentate mai sus, instanta va putea recurge la o modalitate extrema, si anume, la vanzarea bunurilor.

Instanta va hotara daca bunurile succesorale vor fi vandute prin invoiala sau prin licitatie publica.

In ipoteza in care in masa partajabila este inclus un teren agricol din extravilan, s-a pus problema daca este necesara respectarea dreptului de preemtiune.

In aceasta privinta, doctrina a statuat ca daca vanzarea are loc prin buna invoiala intre coerezi sau la licitatie publica iese castigator unul dintre comostenitori, nu se pune problema respectarii dreptului de preemtiune. In schimb, daca un tert urmeaza sa dobandeasca terenul prin vanzarea prin licitatie, dreptul de preemtiune trebuie respectat.

Modalitatile practice de executare a vanzarii pot fi : participarea titularilor dreptului de preemtiune la licitatie sau posibilitatea ca acesti titulari sa poata cumpara inainte de adjudecarea definitiva la pretul maxim oferit.

Sumele rezultate din vanzarea bunurilor se vor imparti de catre instanta, in functie de notele stabilite pentru fiecare comostenitor, prin hotararea finala de partaj (art.13 Cod proc. civ.).

Daca toti coerezii refuza sa primeasca bunul si el nu poate fi vandut, cererea de partaj va fi respinsa, fiind posibila introducerea unei noi cereri ulterior. Solutia nu este prevazuta expres de lege, dar se impune fata de imposibilitatea sistarii starii de indiviziune. Hotararea de partaj ramasa definitiva constituie titlu executoriu si este susceptibila de executare, chiar daca in cererea de partaj s-a avut sau nu predarea efectiva a bunurilor si chiar daca instanta nu a dispus aceasta predare, astfel ca

169.C.S.J., sect. civ., dec. nr. 588 / 1992, in " Dreptul ", nr. 10 / 1992, pag.90.

170. M. Eliescu, op. cit., pag. 289; Fr. Deak si colaboratorii, op. cit., pag.167.

171. V.M. Ciobanu, op. cit., pag. 570.

nu este necesara introducerea de catre coerede a unei actiuni in revendicare impotriva comostenitorului care detine bunul atribuit si refuza sa-l predea.

Daca partile declara ca nu solicita predarea bunurilor, hotararea de partaj nu este susceptibila de executare si pentru ca partea interesata sa intre in posesia bunurilor atribuite si a caror predare i-a fost refuzata de ceilalti comostenitori, este necesara introducerea unei actiuni in revendicare.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate