Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» LUCRARE DE DIPLOMA - CONDITII LEGALE ALE ÎNCHEIERII CASATORIEI


LUCRARE DE DIPLOMA - CONDITII LEGALE ALE ÎNCHEIERII CASATORIEI




ACADEMIA DE POLITIE “ALEXANDRU IOAN CUZA”

BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT




LUCRARE DE DIPLOMA

CONDITII LEGALE ALE ÎNCHEIERII CASATORIEI

PLANUL LUCRARII

Capitolul I Notiuni introductive

Scurt istoric

Notiunea de casatorie

Întelesul termenului de casatorie

Definitie

Natura juridica

Caracterele casatoriei

Capitolul II

Conditiile de fond ale casatoriei si lipsa impedimentelor la casatorie

Notiune

Conditiile de fond ale casatoriei

Diferenta de sex

Casatoria intre persoane de acelasi sex

Varsta legala pentru casatorie

Consimtamantul la casatorie

Necesitatea existentei consimtamantului liber

Lipsa consimtamantului la casatorie

Cerintele de valabilitate ale consimtamantului

Vicii de consimtamant

Comunicarea reciproca a starii de sanatate

Clasificarea impedimentelor la casatorie

Existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre soti

Rudenia

Adoptia

Tutela

Alienatia si debilitatea mintala

Alte impedimente prevazute de legislatia civila

Capitolul III

Conditiile de forma ale casatoriei

Formalitati premergatoare casatoriei

Scop

Declaratia de casatorie si inregistrarea acesteia

Opozitia la casatorie

Formalitatile incheierii casatoriei

Localitatea in care se incheie casatoria

Locul unde se incheie casatoria

Competenta ofiterului de stare civila

Încheierea casatoriei cand exista elemente de extraneitate

Încheierea casatoriei

Solemnitatea incheierii casatoriei

Momentul incheierii casatoriei

Proba

Capitolul IV Concubinajul- realitate si tendinte

Capitolul I

Notiuni introductive

SCURT ISTORIC

Originea casatoriei este legata indisolubil de inceputurile familiei, iar sub raport juridic de inceputurile dreptului.

În geniala sa lucrare “Originea familiei, a proprietatii private si a statului” (1884), Engels a demonstrat ca forma familiei n-a fost stationara in decursul timpurilor ci ca, dimpotriva, ea a evoluat de la o forma inferioara la alta superioara, pe masura ce si societatea s-a dezvoltat de la o treapta inferioara la alta superioara, ceea ce a constituit totodata si dovada ca teoria materialismului dialectic se aplica si institutiei familiei.

În definirea ei, casatoria era precedata de logodna, considerata ca o promisiune, producand efecte juridice atat in ce priveste situatia tinerilor cat si in stabilirea pozitiei acestora in cadrul comunitatii de care apartineau.

Casatoria, astfel cum era ea conceputa in sistemul juridic popular sau in legiuirile medievale romanesti, comporta indeplinirea unor conditii prealabile din partea viitorilor soti, grija de a nu exista impedimente, executarea unor anumite formalitati, nerespectarea conditiilor de fond si de forma putand duce la nulitatea actului.

Casatoria, la romani, era o uniune intre barbat si femeie, o asociere pentru toata viata, o impartasire a dreptului civil si religios - nuptie sunt comunicatio maris et feminae, consortium omnis vitae, divini et humani iuris comunicatio; era uniunea barbatului si a femeii ce implica o viata comuna - nuptia sive matrimonium este vire et mulieris conjuctio, individuam consuetudinem vitae contiens.

Astazi, casatoria este definita ca uniunea liber consimtita dintre barbat si femeie, incheiata in concordanta cu dispozitiile legale, in scopul intemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii[1].

În sens juridic, familia desemneaza grupul de persoane care exista drepturi si obligatii, care izvorasc din casatorie, rudenie (inclusiv adoptie), precum si din alte raporturi asimilate relatiilor de familie. În acest sens, familia este o realitate juridica prin reglementarea ei de catre lege .

Vazuta prin prisma studiului sociologic , familia este “un grup social realizat prin casatorie, alcatuit din persoane care traiesc impreuna, au gospodarie casnica, sunt legati prin anumite relatii natural biologice, psihologice, morale si juridice si care raspund una pentru alta in fata societatii”. În acest sens se poate spune ca familia este o realitate sociala prin comunitatea de viata dintre soti, dintre parinti si copii, precum si dintre alte rude.

În evolutia in timp a institutiei casatoriei, statul nostru de drept considera familia ca un element de baza care ajuta la opera de promovare a economiei de piata in tara noastra.

Ceea ce constituie baza familiei romane sunt relatiile de ajutor reciproc si colaborare ale oamenilor liberi bazate pe principiul consensualismului, egalitatii in drepturi si autonomiei de vointa.

Din aceasta izvoraste comunitatea de interese materiale si spirituale intre membrii familiei, invederandu-se totodata si lipsa antagonismelor intre interesele statului si ale familiei.

Superioritatea familiei romane actuale este o consecinta a transformarilor petrecute in societatea romaneasca, transformari care au asezat familia pe baze sociale noi.

Toate acestea se reflecta in continutul art. 48 din Constitutia Romaniei[5]:

) Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.

(2) Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. Casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila.

(3) Copiii din afara casatoriei sunt egali in fata legii cu cei din casatorie.”

1. 2 NOTIUNEA DE CASATORIE

Casatoria, institutie de baza a societatii romanesti, este in intregime reglementata de dispozitiile Codului familiei.

ÎNTELESUL TERMENULUI DE CASATORIE

În reglementarea dreptului roman, notiunea de casatorie nu infatiseaza un continut unic. Astfel, Codul familiei atribuie termenului de casatorie doua intelesuri:

in intelesul de act juridic, prin care viitorii soti consimt sa se casatoreasca, in conditiile de fond si de forma, prevazute de lege

in intelesul de stare sau situatie juridica, adica de statut legal al sotilor.

Termenul de casatorie mai este insa folosit si in alte interpretari:

doctrinare – de institutie juridica a dreptului familiei constituita din totalitatea normelor legale ce reglementeaza atat actul juridic cat si starea legala de casatorie;

ceremoniale – care are loc cu ocazia incheierii casatoriei, sens ce apartine mai mult limbajului curent decat celui juridic.

DEFINITIE

Casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata potrivit dispozitiilor legale, cu scopul de a intemeia o familie si reglementata de normele imperative ale legii.

NATURA JURIDICA

Casatoria este calificata de catre unii autori[7] drept contract. Conceptia contractuala a casatoriei a intampinat insa obiectii serioase care au izbutit sa dovedeasca insuficienta ei de a explica natura juridica reala a casatoriei.

Astfel, actul juridic prin care se incheie casatoria nu poate fi considerat un contract, existand intre acestea mai multe deosebiri:

a.       Daca in cazul contractului, fiecare parte urmareste un alt scop, in cazul casatoriei ambele parti vizeaza un scop comun, cel al intemeierii unei familii ;

b.       Contractul fiind considerat “legea” partilor, acestea pot determina in anumite limite prevazute de lege efectele juridice ale contractului incheiat. Spre deosebire de acestea, efectele casatoriei sunt prestabilite de lege, vointa partilor neavand decat rolul de a determina aplicarea statutului legal al casatoriei, fara posibilitatea de a-l modifica in vreun fel. Cei care se casatoresc au, deci, o unica posibilitate de a accepta sau nu statutul imperativ al casatoriei ;

c.        În principiu, contractul poate fi susceptibil de modalitate- conditie si termen- pe cand casatoria nu poate fi afectata de asemenea conditii ;

d.       Contractul fiind stabilit prin vointa partilor (mutuus consensus) poate inceta prin acordul lor de vointa (mutuus disensus). În schimb, casatoria nu poate lua sfarsit prin acordul de vointa al sotilor, decat in anumite conditii (art. 38 Codul familiei).

Daca in cazul contractului cu durata nedeterminata se admite ca acesta poate inceta, in principiu, prin vointa unilaterala a uneia dintre parti, in cel al casatoriei, nu poate inceta in asemenea mod ;

e. Contractul poate fi modificat de catre parti, prin acordul lor, institutia

casatoriei neadmitand asemenea situatie ;

f. În cazul contractului, daca o parte nu-si executa obligatiile

contractuale, cealalta parte poate cere rezolutiunea, pe cand casatoria

poate fi desfacuta prin divort, in mod exceptional, in conditiile

stabilite de lege ;

  1. Nulitatile casatoriei prezinta anumite particularitati fata de cele ale

contractului.

CARACTERELE CASATORIEI

Din definitia casatoriei rezulta caracterul acesteia:

a. Casatoria este o uniune intre un barbat si o femeie

Aceasta uniune se intemeiaza pe consimtamantul celor ce se casatoresc si, o data incheiata, este reglementata de normele de drept, devenite aplicabile prin exprimarea acestui consimtamant.

b. Casatoria este liber consimtita

Exprimarea consimtamantului liber al viitorilor soti este garantat prin dispozitiile legilor, care permit incheierea casatoriei bazata pe afectiunea reciproca a celor ce se casatoresc.

Libertatea incheierii casatoriei nu intruneste nici in prezent caracterele unui drept absolute. Ea este ingradita prin conditiile de fond si de forma pe care trebuie sa le indeplineasca cei care vor sa se casatoreasca.

Aceste limitari nu reprezinta decat masuri de legitima ocrotire a intereselor viitorilor soti, fara a urmari nici o alta formalitate.

În pofida exigentelor impuse de existenta acestor conditii, legislatia actuala corespunde in intregime obligatiei pe care statul roman si-a asumat-o de a asigura oricarei persoane exercitarea nestingherita a dreptului de a se casatori si “de a-si alege partenerul”.

c. Casatoria este monogama

Monogamia este principiul care sta la baza familiei noastre. De aceea, Codul familiei consacra expres acest principiu atat prin impiedicarea celui casatorit de a incheia o noua casatorie (art. 5 Codul familiei), cat si prin sanctionarea cu nulitate absoluta a casatoriei incheiate fara respectarea imperativelor legale.(art. 19 Codul familiei).

În practica, se poate considera daca o persoana a fost sau nu a mai fost casatorita si daca aceasta casatorie a fost desfacuta, dupa certificatul de nastere care trebuie depus cu ocazia noii casatorii.

De asemenea, potrivit Legii 119/1996 referitoare la actele de stare civila , hotararile judecatoresti, deciziile organelor administrative prin care se modifica total sau partial starea civila a unei persoane, se comunica, in termen de 10 zile, Consiliului Local la care s-a inregistrat nasterea persoanei, facandu-se aceasta mentiune, astfel ca, din actul de nastere depus se va putea constata daca persoana respectiva este casatorita.

Spre deosebire de alte tari, in Romania casatoria a fost intotdeauna monogama. În vederea asigurarii caracterului monogam al casatoriei, Codul penal, prin art. 301, sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii pe acela care mai inainte de a fi desfacut ori incetat casatoria anterioara, incheie o casatorie cu o alta persoana.

d.  Casatoria se incheie in formele cerute de lege.

Casatoria are un caracter solemn, manifestat, printre altele, prin aceea ca se incheie numai intr-un anumit loc, in fata unei autoritati de stat, intr-o zi dinainte stabilita si in prezenta efectiva si concomitenta a viitorilor soti, cu posibilitatea pentru public de a asista.

e. Casatoria are un caracter civil

Atat incheierea cat si inregistrarea casatoriei sunt de competenta exclusiva a autoritatii de stat. Potrivit dispozitiilor constitutionale care garanteaza tuturor cetatenilor libertatea constiintei si libertatea cultului religios, sotii au posibilitatea sa procedeze si la celebrarea religioasa a casatoriei, dar aceasta numai dupa incheierea casatoriei in fata autoritatii de stat. În Romania, aceasta celebrare religioasa nu produce nici un efect juridic. Tot astfel, uniunea incheiata numai religios nu are valoare juridica.

f. Casatoria se incheie pe viata

În principiu, legatura casatoriei este menita sa dainuiasca intre soti pe tot timpul vietii lor. Casatoria nu se poate desface prin consimtamantul mutual al sotilor si cu atat mai putin numai prin consimtamantul unuia dintre soti. Casatoria se poate desface, in cazuri exceptionale, prin divort.

g. Casatoria se intemeiaza pe deplina egalitate in drepturi intre un barbat si o femeie

În privinta drepturilor si obligatiilor care izvorasc din actul juridic al casatoriei relevam, cu acest prilej, numai caracterul lor egalitar.În dezvoltarea principiului constitutional (art. 16 din Constitutie), Codul familiei consacra in primul rand in mod absolut principiul potrivit caruia “femeia are drepturi egale cu barbatul”. Aceasta egalitate se realizeaza prin exercitarea in mod egal a tuturor drepturilor si indatoririlor ce le revin sotilor atat in privinta raporturilor dintre ei, cat si fata de copii.

Egalitatea dintre barbat si femeie depaseste sfera relatiilor de familie, astfel superioritatea familiei romane este o consecinta a transformarilor petrecute in societatea romaneasca, transformari care au asezat familia pe baze sociale noi.

h. Casatoria se incheie in scopul intemeierii unei familii

Statul nostru de drept considera consolidarea si ocrotirea casatoriei si familiei ca una din obligatiile sale principale. Ceea ce sta la baza casatoriei sunt sentimentele de afectiune, sprijin moral si respect reciproc; intemeierea relatiilor de familie trebuie sa constituie unicul continut al casatoriei, cauza necesara si determinanta a acesteia.

“Nu se poate retine fictivitatea casatoriei din simpla imprejurare ca locuinta a fost obtinuta de sotul reclamant de la unitatea unde a lucrat, iar la divort a fost atribuita, potrivit legii, sotiei, deoarece aceste fapte nu au nimic ilicit si nici nu probeaza ca scopul incheierii casatoriei ar fi fost, pentru sotie, acela de a obtine folosinta locuintei, iar nu intemeierea unei familii”[9].

Capitolul II Conditiile de fond ale casatoriei si lipsa impedimentelor la casatorie

NOTIUNE

În sens restrans, conditiile de fond se infatiseaza sub forma imperativ pozitiva, ele trebuie sa existe pentru a se putea incheia casatoria. Conditiile de fond sunt:

♦ diferenta de sex ;

♦ varsta legala pentru casatorie ;

♦ consimtamantul la casatorie ;

♦ comunicarea reciproca a starii de sanatate intre viitorii soti ;

Impedimentele la casatorie sunt acele imprejurari de fapt sau de drept a caror existenta impiedica incheierea casatoriei.

Impedimentele se invoca impotriva viitorilor soti pe calea opozitiei la casatorie sau din oficiu de catre ofiterul starii civile. Scopul lor este acela de a evita crearea, prin casatorie, a unor situatii incompatibile cu principiile moralei si cu regulile de convietuire in societate. Astfel, casatoria se poate incheia numai daca nu exista impedimente.

Impedimentele la casatorie sunt:

♦ existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti ;

♦ rudenia ;

♦ adoptia ;

♦ tutela ;

♦ alienatia si debilitatea mintala ;

Neindeplinirea oricareia dintre conditiile de fond si de forma este un impediment la casatorie, in sens larg, adica o imprejurare care se opune la incheierea acesteia. Astfel, lipsa varstei legale pentru casatorie, lipsa consimtamantului viitorilor soti, existenta rudeniei in gradul prevazut de lege intre cei ce se casatoresc sau bigamia sunt impedimente la casatorie, in sens larg, deoarece se opun la casatorie.

Aceste cerinte legale impuse la incheierea casatoriei sunt in scopul intemeierii unei familii trainice, sanatoase atat din punct de vedere fizic, cat si moral, care sa-si poata indeplini functia ce-i revine in cadrul societatii. De aceea, legea permite incheierea casatoriei numai acelor persoane care au aptitudinea fizica si morala de a intemeia o familie.[10]

Impedimentele la casatorie pot fi deci considerate conditii de fond negative, deoarece casatoria se poate incheia daca ele nu exista. Aceasta clasificare prezinta interes practic, si anume indeplinirea conditiilor de fond in sens restrans trebuie dovedita de catre viitorii soti, iar impedimentele se invoca de catre cel de-al treilea, impotriva celor ce vor sa se casatoreasca, pe calea opozitiei la casatorie sau de catre delegatul de stare civila prin intocmirea unui proces-verbal in care se arata cauzele constatate de el personal care se opun la incheierea casatoriei.





CLASIFICAREA CONDITIILOR DE FOND

Dupa caracterul lor, conditiile de fond se impart in urmatoarele categorii :

  1. Conditii privind aptitudinea fizica de a incheia casatoria

Din aceasta categorie fac parte conditiile privitoare la diferenta de sex, varsta legala pentru casatorie, sanatatea fizica a viitorilor soti, care sunt obligati sa-si comunice reciproc starea sanatatii lor, existand interdictia de a se casatori pentru persoanele suferinde de anumite boli.

  1. Conditii menite sa asigure o casatorie liber consimtita

Sunt cuprinse in aceasta categorie urmatoarele conditii de fond: existenta consimtamantului, caracterele consimtamantului

  1. Conditii privind aptitudinea morala de a incheia casatoria

Aceasta ultima categorie este alcatuita din acele conditii de fond care interzic bigamia, casatoria intre rude, casatoria pentru motive de adoptie sau pentru motive de tutela.

Totusi, aceasta clasificare nu are un caracter deosebit, ci unul relativ, deoarece unele conditii de fond ale casatoriei pot fi incadrate, in acelasi timp, in mai multe categorii.

Conditiile de fond ale casatoriei constituie esenta institutiei casatoriei si stau la baza intemeierii unei familii. Acestea sunt:

DIFERENTA DE SEX

Aceasta conditie rezulta din insasi ratiunea de a fi a casatoriei, conditie evidenta, chiar daca legiuitorul roman nu a mentionat-o in mod expres. Din reglementarea relatiilor de familie (art. 1, 4, 25, 47-52, 53-60 Codul familiei) rezulta ca se poate incheia casatoria numai intre persoane de sex deosebit.

În practica judiciara, aceasta conditie intereseaza in cazul persoanelor al caror sex nu e suficient diferentiat[12]. O asemenea problema este de ordin medical.

Daca expertiza medico-legala stabileste ca deosebirea de sex nu exista, casatoria nu se poate incheia. Daca totusi a fost incheiata o casatorie intre persoane de acelasi sex ori al caror sex nu este suficient diferentiat, aceasta casatorie va fi lovita de nulitate absoluta.

Este unanim admis in doctrina ca diferentierea sexuala a sotilor, chiar daca nu este prevazuta expres de lege, constituie o conditie de fond pentru incheierea valabila a casatoriei. Se considera ca aceasta conditie, fiind atat de evidenta si, oricum, de esenta casatoriei, legiuitorul a considerat sa nu o reglementeze expres.

Totusi, putem constata ca ne aflam in prezenta unei lacune legislative generatoare de ambiguitate in legatura cu prohibirea, in sistemul de drept romanesc, a casatoriilor dintre persoane de acelasi sex. Cu toata ambiguitatea existenta, fiind de acord ca diferentierea sexuala este o conditie de fond (esentiala), naturala (fireasca) si evidenta, lipsa unui text legal care sa interzica casatoriile intre persoane de acelasi sex genereaza serioase dificultati in ceea ce priveste stabilirea naturii si, mai ales, a temeiului juridic al nulitatii unei astfel de casatorii.

În tara noastra, desi se sustine nulitatea absoluta ca sanctiune impotriva unei casatorii incheiata intre persoane de acelasi sex, considerandu-se ca se nesocotesc interesele generale, si anume intemeierea unei familii, nu trebuie exclusa nici o eventuala armonizare a legislatiei romanesti cu cea europeana, in conditiile in care din ce in ce mai multe tari europene legalizeaza aceasta uniune.

2. 4 CASATORII ÎNTRE PERSOANE DE ACELASI SEX

Casatoria intre persoane de acelasi sex (cunoscuta si sub numele de casatorie gay sau casatorie homosexuala) este casatoria intre doi indivizi care sunt de acelasi sex legal sau biologic. În anii 2000, casatoriile intre persoane de acelasi sex au devenit un subiect controversat, in contextual in care au fost legalizate in numeroase tari.

La sfarsitul secolului al XX-lea si la inceputul secolului al XXI-lea, a fost o miscare semnificativa intr-un numar de tari in favoarea recunoasterii casatoriilor civile ca un drept care ar trebui extins la toti cetatenii, fara a discrimina in functie de orientarea sexuala. Casatoriile civila aduc cu ele o serie de drepturi, inclusiv securitate sociala, asigurari de sanatate, beneficii la impozit, mostenire etc.

Astfel, Danemarca, Norvegia, Suedia, Islanda, Finlanda, Olanda, Belgia, Germania, Africa de Sud, Canada si Croatia au adoptat legi care confera drepturi similare celor casatoriti pentru persoanele de acelasi sex. De asemenea, in Elvetia (cantoanele Zurich si Geneva), Marea Britanie si Spania au fost adoptate acte normative care permit cuplurilor de homosexuali sa semneze “parteneriate civile”.

În Belgia, de exemplu, legea care autorizeaza casatoriile intre homosexuali a intrat in vigoare la 1 iunie 2003. Pentru a valida o casatorie este indeajuns ca unul dintre soti sa fie belgian sau rezident in Belgia. Cuplurile de homosexuali au in prezent aceleasi drepturi ca si cuplurile de heterosexuali, in special in materie de avere si mosteniri.

Tari ca Franta, China si chiar Romania (dupa cele afirmate de presedintele Traian Basescu in campania electorala) urmaresc adaptarea legislatiei interne la cerintele unei societati moderne prin reglementarea statului juridic al homosexualilor, acest lucru fiind impulsionat si de opinia publica care adera cu majoritate de vointa la acest fapt.

La data de 18 ianuarie 2006, la Strasbourg, Parlamentul European a adoptat cu majoritate de voturi o rezolutie referitoare la homofobie. Rezolutia defineste homofobia ca fiind “teama irationala si aversiunea fata de homosexualitate si fata de homosexuali, lesbiene, bisexuali si transsexuali, pe baza unor prejudecati, fiind similara cu rasismul, xenofobia, anti-semitismul si sexismul”. Rezolutia afirma ca perechile homosexuale casatorie sau inregistrate intr-o tara membra a UE trebuie recunoscute si in tara de domiciliu.

VÂRSTA LEGALA PENTRU CASATORIE

Varsta la care barbatul si femeia se pot casatori constituie o conditie pe care legea o stabileste in functie de obiceiuri, finalitatile demografice si tinand seama de maturitatea biologica si spirituala pe care o reclama intemeierea unei familii.

Potrivit Codului familiei (art. 4) barbatului i se recunoaste dreptul de a se casatori la varsta legala de 18 ani, atunci cand dobandeste capacitatea deplina de exercitiu a tuturor drepturilor sale, iar femeia chiar din timpul minoritatii, si anume la varsta de 16 ani.

Aceasta inegalitate stabilita in defavoarea barbatului, in ceea ce priveste dreptul la casatorie, este justificata insa pe deplin, dat fiind varsta medie diferita la care se dezvolta aptitudinile fizice cerute pentru procreerea unei descendente sanatoase.

Ratiunile care se gasesc la baza cerintei varstei minime pentru incheierea casatoriei sunt:

de ordin biologic si eugenic-viitorii soti trebuie sa aiba aptitudinea fizica de a se casatori, ceea ce inseamna ca ei trebuie sa fi ajuns la varsta pubertatii.

de ordin psihic si moral-viitorii soti trebuie sa aiba aptitudinea morala de a incheia casatoria. Ei trebuie sa fie in masura sa inteleaga insemnatatea unei casatorii si sa isi asume in mod constient drepturile si obligatiile pe care aceasta le implica ;

pentru a asigura un consimtamant constient, liber si personal al viitorilor soti, care implica cel putin o anumita varsta.

Viata de zi cu zi a impus, fata de cerinta varstei minime pentru casatorie, ridicarea unei exceptii.

Astfel, in anumite imprejurari, femeia care nu a implinit 16 ani poate obtine dispensa pentru incheierea casatoriei. Potrivit Legii 215/2001 privind administratia publica locala, dispensa de varsta se acorda de Delegatia Permanenta a Consiliului Judetean sau a municipiului Bucuresti, cu indeplinirea anumitor conditii:

constatarea ca femeia a implinit 15 ani ;

existenta unor motive temeinice, de exemplu: graviditate, boala ;

existenta unui aviz dat de un medic oficial .

În cazul in care casatoria are loc pe o nava romana, in afara granitelor tarii, intre cetatenii romani, dispensa de varsta se acorda de catre comandantul vasului (Legea nr 119/1996 privitoare la actele de stare civila[13]).

Tot legat de varsta, trebuie precizat ca legea romana stabileste numai varsta minima inainte de implinirea careia barbatul si femeia nu pot incheia casatoria; nu exista asadar, o limita de varsta care, odata depasita, sa constituie un impediment la casatorie. De aceea casatoria se poate incheia chiar la varste foarte inaintate, in acest sens legea nu exclude nici casatoria in extremis vitae (in pragul mortii). În general, asemenea casatorii se incheie pentru a legaliza situatii de fapt preexistente.

De asemenea, diferenta de varsta intre soti, oricare ar fi ea, nu este de natura sa impiedice incheierea casatoriei.

CONSIMTAMÂNTUL LA CASATORIE

Conditia fundamentala pe care trebuie sa o indeplineasca incheierea unei casatorii valabile o constituie existenta unui consimtamant manifestat in formele prevazute de lege, in lipsa oricarei constrangeri, in mod constient si fara a fi viciat. Deoarece, asa cum precizeaza Codul familiei in art.. 16:

-casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti.

Necesitatea existentei consimtamantului liber.

Consimtamantul la casatorie este liber, in sensul ca au fost inlaturate limitarile de casta, rasiale, religioase si juridice in ceea ce priveste libera alegere intre viitorii soti.

În sens juridic, consimtamantul la casatorie presupune lipsa viciilor de consimtamant si anume: eroarea, dolul si violenta.

Pentru a asigura libera manifestare a consimtamantului viitorilor soti, legea dispune ca acesta se da in forme determinate, conferite de caracterul solemn al casatoriei.

De obicei, consimtamantul la casatorie se manifesta prin raspunsul afirmativ la intrebarea ofiterului de stare civila, adresata fiecaruia dintre soti, in sensul exprimarii vointei de a se casatori unul cu altul. Daca unul dintre viitorii soti se afla in imposibilitatea de a vorbi (de exemplu este surdomut) , consimtamantul se poate da in orice mod, cu conditia sa fie neindoielnic. De aceea consimtamantul surdomutilor, ca si cel al persoanelor care vorbesc o limba straina, se da in prezenta unui interpret, incheindu-se un proces-verbal, care sa ateste aceasta imprejurare.

Lipsa consimtamantului la casatorie.

Faptul ca incheierea casatoriei se face in prezenta delegatului de stare civila, consimtamintele viitorilor soti se exprima in fata acestuia, neputand fi date prin procura, face ca, in mod practic, cazurile de lipsa de consimtamant la casatorie sa se intalneasca rar.

Totusi astfel de cazuri se pot intalni practic in urmatoarele situatii:

■ eroarea in constatarea incheierii casatoriei, in sensul ca unul dintre viitorii soti raspunde negativ sau nu raspunde nimic la intrebarea delegatului de stare civila, cu privire la acordul de incheiere a casatoriei, iar delegatul declara totusi, casatoria incheiata;

■ cand unul dintre viitorii soti, in momentul incheierii casatoriei este lipsit vremelnic de facultatile sale mintale (art. 9 Codul familiei)

Aceasta, desi este prezent in fata ofiterului de stare civila pentru incheierea casatoriei si isi exprima consimtamantul cu privire la aceasta, dar in acel moment este lipsit de facultatile mintale intrucat se afla in stare de ebrietate, hipnoza, sugestie, ori este lipsit de discernamantul faptelor sale sau din alte cauze similare, cum ar fi dependenta de substante narcotice, stare de inconstienta pasagera.

■ exprimarea consimtamantului alienatului sau debilului mintal in momente cand este lipsit de luciditate, deci cand nu-si poate exprima un consimtamant constient. Potrivit dispozitiilor art.9 Codul familiei ”este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal(…) cat timp nu au discernamantul faptelor sale”.

Existenta alienatiei mintale sau a debilitatii mintale reprezinta stari de fapt care, chiar prin existenta lor, duc la prohibirea incheierii casatoriei, chiar daca nu au fost constatate prin procedura speciala a interdictiei. Consideratii de ordin medical au impus aceasta prohibitie. O astfel de casatorie nu se va putea incheia, nici daca alienatul sau debilul mintal s-ar afla in stare pasagera de luciditate.[14]

Aceasta constituie deosebirea dintre incheierea unei casatorii, respectiv incheierea unui alt act juridic, in acest ultim caz incheierea actului fiind valida daca persoana se gaseste in stare de luciditate la data intocmirii lui. În schimb, alienatia, respectiv debilitatea mintala reprezinta impedimente la casatorie.

În Romania, existenta impedimentului nu permite inlaturarea lui in nici un caz, o casatorie incheiata intr-o astfel de situatie este nula.

Starea de alienatie sau debilitate mintala poate fi dovedita si ulterior incheierii casatoriei, cu ocazia judecarii actiunii pentru declararea nulitatii casatoriei.

■ casatoria fictiva, adica cea care este incheiata in alt scop decat acela al intemeierii unei familii.

■ eroarea asupra continutului obiectiv al manifestarii de vointa, adica faptul de a nu fi stiut ca se casatoreste, care este destructiva de vointa, deci lipsa de consimtamant .

Cerintele de valabilitate ale consimtamantului

Pentru a fi valabil, consimtamantul la casatorie trebuie sa existe chiar in momentul incheierii acesteia, adica sa fie actual, sa fie negociat.

De asemenea consimtamantul trebuie sa fie exprimat personal de catre fiecare sot si in mod simultan, adica viitorii soti trebuie sa fie prezenti impreuna in fata ofiterului de stare civila pentru a-si da consimtamantul la casatorie.

Viciile de consimtamant

Reglementarea, in materia casatoriei, a viciilor de consimtamant, prezinta anumite particularitati, fata de dreptul comun datorita naturii juridice a importantei sociale a institutiei casatoriei. Viciile de consimtamant la casatorie sunt: eroarea, dolul si violenta. Leziunea nu-si gaseste aplicarea, ca viciu de consimtamant, in materia casatoriei. De subliniat ca, in materia casatoriei, viciile de consimtamant constituie nulitati relative.

Eroarea-potrivit art. 21 Cod familiei, se limiteaza numai la identitatea fizica a celuilalt sot, casatoria incheindu-se intuitu pesonae. Eroarea asupra identitatii fizice a celuilalt sot este singurul caz in care dovedirea ei este de natura sa determine desfacerea actului juridic. Astfel, eroarea asupra starii civile a celuilalt viitor sot sau eroarea asupra calitatilor ori insusirilor celuilalt viitor sot nu constituie viciu de consimtamant, chiar daca au fost determinante la incheierea casatoriei.

Cu toate acestea, in practica este greu de conceput existenta acestui viciu de consimtamant deoarece prin stabilirea unei proceduri stricte la incheierea casatoriei se dau garantii suficiente pentru identificarea si cunoasterea reciproca a sotilor, intrucat ei trebuie sa se prezinte personal in fata ofiterului de stare civila.

Dolul-acesta viciaza consimtamantul viitorului sot, prin eroarea provocata ca urmare a mijloacelor viclene folosite impotriva sa. Determinarea dolului se face dupa regulile de drept comun, tinand seama de particularitatile institutiei casatoriei.

Fiind o eroare provocata, dolul cuprinde:

-element subiectiv, anume eroarea ;

-element obiectiv, anume mijloacele viclene folosite pentru a provoca eroarea ;

Domeniul de aplicare al dolului este mai intins decat al erorii, putand purta si asupra altor elemente decat identitatea fizica a celuilalt sot, si anume, asupra unor calitati ale viitorului sot, calitati esentiale pe care, daca le-ar fi cunoscut, nu ar fi incheiat casatoria . Aceste calitati trebuie insa sa fie esentiale si necesare pentru incheierea unei casatorii.

Violenta-aceasta viciaza consimtamantul viitorului sot, prin teama ce i-a fost provocata ca urmare a constrangerii fizice sau morale exercitate impotriva sa.

Violenta cuprinde:
- un element obiectiv, si anume constrangerea ;

- un element subiectiv, respectiv teama insuflata, care determina lipsa de libertate a consimtamantului viitorului sot.

COMUNICAREA RECIPROCA A STARII DE SANATATE

În vederea incheierii casatoriei, viitorii soti sunt obligati sa declare “ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor” (art. 10 Codul familiei).

Aceasta comunicare a starii sanatatii se realizeaza prin certificate medicale privind pe viitorii soti, care se anexeaza declaratiei de casatorie[17].

Certificatele medicale cerute au un dublu scop:

♦ Fiecare dintre cei ce se casatoresc trebuie sa cunoasca reciproc, inainte de casatorie, starea sanatatii lor, existand posibilitatea ca prezenta unei boli la unul din viitorii soti sa determine pe celalalt sot sa nu mai incheie casatoria ;

♦ De asemenea, aceasta obligatie de ordin medical vizeaza si situatiile prevazute de lege care opresc casatoria celor suferinzi de anumite boli[18] .

Deci obligatia informarii reciproce cu privire la starea sanatatii, care incumba viitorilor soti constituie o conditie cu caracter general, dar care, odata indeplinita, nu are drept consecinta impiedicarea casatoriei, chiar daca ar rezulta ca unul sau ambii soti sunt bolnavi.

În general, informarea reciproca asupra starii sanatatii viitorilor soti este considerata, asadar, ca o masura eficienta pentru a atrage atentia asupra greutatilor si poate chiar primejdiilor pe care o poate reprezenta, pentru ei si poate chiar pentru copiii lor, incheierea casatoriei.[19]

“Pentru ca ascunderea unei maladii sa poata duce la anularea casatoriei, ea trebuie sa prezinte o anumita gravitate, aceasta sanctiune neputand opera in cazul unor afectiuni minore si vindecabile, deoarece altminteri s-ar lovi de insasi institutia casatoriei si s-ar promova sanctiuni pentru fapte nerelevante in raport de scopul sanctiunii prevazute de lege.”

(Art. 10 si 21 alin. 2 Codul familiei)

“ În conformitate cu prevederile art. 1169 Cod Civil, dovada dolului prin reticenta, ca temei de nulitate al casatoriei revine reclamantului”[20]

CLASIFICAREA IMPEDIMENTELOR LA CASATORIE

Impedimentele la casatorie pot fi clasificate in doua categorii. Astfel, din punct de vedere al sanctiunii incalcarii impedimentului, pot fi impedimente dirimante si prohibitive.

Impedimentele dirimante sunt acele impedimente a caror incalcare atrage nulitatea casatoriei incheiate. Acestea sunt:

- existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti ;

- rudenia, in gradul prevazut de lege ;

-adoptia, dar numai impedimentul prevazut de art. 7 lit. “a” Codul familiei, in cazul adoptiei cu efecte restranse, iar nu in cazul adoptiei cu efecte depline in aceleasi conditii ca la rudenie ;

-alienatia si debilitatea mintala.

Impedimentele prohibitive sunt acelea a caror incalcare nu atrage nulitatea casatoriei incheiate, ele pot atrage unele sanctiuni pentru ofiterul de stare civila care a instrumentat incheierea casatoriei cu neobservarea impedimentelor.

Sunt impedimente prohibitive:

- adoptia, in celelalte cazuri, cand nu este impediment dirimant (art. 7 lit “b” si “c” Codul familiei) ;

- tutela.

Din punct de vedere al persoanelor intre care exista impedimentele, acestea pot fi absolute si relative:

♦ Impedimentele absolute sunt acelea care opresc incheierea casatoriei unei anumite persoane cu orice alta persoana.

Sunt impedimente absolute:

- existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti ;

- alienatia si debilitatea mintala.

Impedimentele relative sunt acelea care opresc incheierea casatoriei unei anumite persoane cu o alta persoana anume. Acestea sunt:

- tutela ;

- adoptia ; 

- rudenia.

Legea romana cunoaste urmatoarele impedimente :

existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti ;

rudenia ;

adoptia ;

tutela;

alienatia si debilitatea mintala. Unde le gasesc in legea romana?

EXISTENTA UNEI CASATORII NEDESFACUTE A UNUIA DINTRE VIITORII SOTI

Codul familiei consacra, in termeni categorici, interdictia cumulului in materie de casatorie. Astfel, potrivit art. 5, “este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita”. Ceea ce inseamna ca, pentru a se putea casatori, fiecare dintre viitorii soti trebuie sa fie necasatorit, deci, sa aiba starea de celibatar, divortat sau vaduv. Încalcarea monogamiei se numeste bigamie si este sanctionata atat de civil (art. 5 si 15 Cod civil) cat si penal (art. 303 Cod penal).

În termenul acestei interdictii legale, o persoana casatorita nu poate incheia o noua casatorie atata vreme cat casatoria anterioara nu a fost desfiintata, desfacuta prin divort ori nu a incetat prin moarte. Decesul poate fi constatat prin intocmirea actului corespunzator de stare civila sau declaratie in cazul disparitiei prin hotarare judecatoreasca.

Ca urmare a declararii mortii unuia dintre soti, prin hotarare judecatoreasca, in conformitate cu dispozitiile art. 16 si urm. din Decretul 31/1954, casatoria incheiata se considera desfacuta prin deces, situatie in care celalalt sot se poate recasatori (art. 22 Codul familiei).

Daca cel declarat mort reapare, iar hotararea declarativa a mortii se anuleaza potrivit art. 20 din Decretul 31/1954, noua casatorie incheiata de celalalt sot ramane valabila, prima casatorie fiind desfacuta pe data incheierii noii casatorii. Se protejeaza astfel familia nou construita si copiii rezultati din cea de-a doua casatorie.

În schimb, in cazul in care, sotul cu rea-credinta a cerut declararea mortii celuilalt sot, noua casatorie este incheiata prin eludarea dispozitiilor art. 5 Codul familiei care opreste casatoria unei persoane casatorite. Ca atare, noua casatorie este lovita de nulitate absoluta, ramanand valabila casatoria cea dintai.

RUDENIA

Potrivit art.6 alin. 1 Codul familiei, “este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la gradul al patrulea inclusiv”. Aceasta interdictie are in vedere:

rudele in linie directa, indiferent de gradul de rudenie. Deci, nu se pot casatori: tatal cu fiica, mama cu fiul, bunicul cu nepoata etc;

rudele in linie colaterala pana in gradul patru inclusiv. Prin urmare, nu se pot casatori fratele cu sora, unchiul cu nepoata, verisorii intre ei.

Încalcarea impedimentului rezultat din rudenie este cunoscut sub denumirea de incest.

Rudenia reprezinta un impediment la casatorie, intemeiat atat pe considerente biologice, intrucat s-a constatat stiintific ca procreerea in atare conditii influenteaza in mod defavorabil starea sanatatii copiilor rezultati, cat si pe considerente de natura morala, deoarece uniunile intre rude apropiate nu pot crea climatul optim unei vieti de familie.

Rudenia constituie un impediment la casatorie, indiferent daca filiatia este rezultata din casatorie sau din afara casatoriei.

În literatura juridica s-a aratat ca in ceea ce priveste legatura de rudenie din afara casatoriei, pentru ca aceasta sa reprezinte un impediment la casatorie, trebuie sa fie de notorietate publica si sa reflecte intr-o folosire a starii civile evidente.[22]

În cazul adoptiei cu efecte depline, cu toate ca inceteaza legaturile de rudenie intre adoptat si rudele sale firesti, casatoria acestora este oprita.

Legaturile de sange raman si s-au avut in vedere aceleasi consideratii de ordin biologic, moral si fiziologic care interzic casatoria intre aceste persoane.

Alin. 2 al art. 6 Codul familiei ridica o exceptie, potrivit careia, pentru motive temeinice, se poate incuviinta casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul patru, adica intre verii primari si verisoarele primare, de catre Delegatia Permanenta a Consiliului Judetean sau a municipiului Bucuresti, in a carui circumscriptie cel care cere aceasta incuviintare isi are domiciliul. Aceasta exceptie se bazeaza exclusiv pe motive temeinice, cum ar fi graviditatea femeii.

ADOPTIA

Articolul 7 din Codul familiei stabileste impedimentele la casatorie in urma adoptiei. Astfel, este oprita casatoria:

intre adoptator sau descendentii lui, pe de o parte, si adoptat ori descendentii lui, pe de alta parte ;

intre copiii adoptatorului, pe de o parte, si copiii adoptatului, pe de alta parte;

intre copiii adoptati de aceeasi persoana.

În cazul prevazut de art. 7, lit. “c” Codul familiei, impedimentul se justifica pe consideratii de ordin moral, cum ar fi traiul comun al acestor persoane.

Exceptia prevazuta de art. 7 alin. 2 Codul familiei justificata de motive temeinice, cum ar fi graviditatea femeii, incuviinteaza casatoria in conditiile prevazute de alin. 1 lit ”b” si “c” din prezentul articol. Este vorba despre casatoria intre copiii adoptatorului pe de o parte si adoptat si copiii acestuia, pe de alta parte, precum si intre adoptatii de catre aceeasi persoana. Casatoria poate fi incuviintata de catre primarul general al municipiului Bucuresti sau de presedintele consiliului judetean pe raza caruia cel care cere aceasta incuviintare isi are domiciliul.

Impedimentul rezultand din adoptie, prevazut de art. 7 Codul familiei se refera la adoptia cu efecte restranse. În cazul adoptiei cu efecte depline, deoarece adoptatul devine ruda cu rudele adoptatorului, iar drepturile si obligatiile izvorate din filiatie intre adoptat si parintii sai firesti precum si rudele acestora inceteaza ( art. 1 Ordonanta de Urgenta nr. 25/1997), casatoria este oprita intre adoptat si rudele sale din adoptie in aceleasi conditii ca si intre rudele sale firesti.

Legea nr. 273 privind regimul juridic al adoptiei prevede in art. 1 adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului”.

De aceea, incuviintarea pentru incheierea casatoriei, cand exista motive temeinice, nu se poate acorda decat in cazul adoptiei cu efecte restranse, nu si in cazul adoptiei cu efectele unei filiatii firesti.

TUTELA

Potrivit art. 8 Codul familiei, “in timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora care se afla sub tutela sa”.

Avand in vedere indatorirea tutorelui de a ocroti pe minor, de a se ingriji de cresterea si dezvoltarea acestuia, inlocuind astfel atributiile parintesti, este normal sa se opreasca casatoria intre tutore si minor.

Scopul acestui impediment este acela de a ocroti persoana minora impotriva unei casatorii din interes, pusa la cale de catre tutore, care, prin pozitia sa, poate influenta sau chiar deforma consimtamantul persoanei aflate sub tutela sa.

Impedimentul are caracter vremelnic si exista numai in privinta femeii minore, cat timp se afla sub tutela, deoarece barbatul minor nu se poate casatori cu tutorele sau neavand varsta legala pentru casatorie.

ALIENATIA SI DEBILITATEA MINTALA

Articolul 9 din Codul familiei dispune ca “este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale”.

Acest text legal cuprinde doua impedimente distincte :
un prim impediment opreste casatoria alienatului sau debilului mintal pe care instanta noastra suprema a interpretat-o in sensul ca interdictia este permanenta, alienatul si debilul mintal fiind opriti a se casatori chiar si in intervalele de luciditate
si ca aceste persoane sunt oprite a se casatori fara a distinge dupa cum au fost sau nu puse sub interdictie.



al doilea impediment opreste casatoria celui lipsit vremelnic de facultatile mintale, din cauza betiei sau altor stari de inconstienta, trecatoare, cand persoana “nu are discernamantul faptelor sale”. În momentele de luciditate, ele pot incheia valabil casatoria.

În practica judiciara se arata ca deosebirea de tratament isi are explicatia in finalitatea urmarita de lege, aceea de a interzice alienatilor si debililor mintali, a caror stare exclude posibilitatea manifestarii unui consimtamant liber, sanctiunii casatoriei incheiata in astfel de situatii, gasindu-si justificarea intr-un interes de ordin social, cel al prevenirii procrearii unor copii, cu deficiente psihice.[25]

În acest sens, este esential sa se stabileasca daca datorita bolii psihice de care sufera, o persoana face parte din categoria celor ce nu pot incheia casatoria, indiferent de starea de luciditate in momentul incheierii casatoriei, la aceasta data trebuind sa existe starea de alienatie sau debilitate mintala[26].

ALTE IMPEDIMENTE PREVAZUTE DE LEGISLATIA CIVILA.

Art. 134 Cod civil prevedea ca un impediment la casatorie, lipsa autorizatiei legale pentru casatoria unui roman cu un cetatean strain.

Aceasta autorizatie era data de catre Presedintele Romaniei si trebuia obtinuta prealabil incheierii casatoriei. Desi nerespectarea acestui impediment era sanctionata cu nulitatea absoluta, in practica s-a dovedit ca acest impediment putea fi acoperit in situatia in care, dupa incheierea casatoriei, se obtinea autorizatia legala.[27]

Ulterior, prin Decretul lege nr. 9 din 31.12.1989, s-au abrogat dispozitiile art. 134 Cod civil si, implicit, si acest impediment. Astfel, in prezent, pentru casatoria unui cetatean roman cu un strain nu este necesara acordarea vreunei autorizatii.

Capitolul III Conditiile de forma ale casatoriei

Încheierea casatoriei este supusa anumitor conditii de forma, necesare ca mijloc pentru a asigura indeplinirea conditiilor de fond si lipsa impedimentelor la casatorie, ca forma a recunoasterii publice a casatoriei si pentru a asigura mijlocul de dovada a casatoriei.

FORMALITATI PREMERGATOARE CASATORIEI

Conditiile de forma ale casatoriei se impart in:

-formalitati premergatoare casatoriei ;

-formalitati privind insasi incheierea casatoriei.

3. 1. 1 Scopul

Reglementarea formalitatilor premergatoare casatoriei este facuta in scopul [28]de a asigura consimtamantul liber al celor care vor sa se casatoreasca de a informa ofiterul de stare civila asupra statutului civil al viitorilor soti, de a aduce la cunostinta tertilor incheierea casatoriei proiectate.

3. 1. 2 Declaratia de casatorie si inregistrarea ei

Declaratia de casatorie este prima formalitate premergatoare casatoriei, prin care viitorii soti isi manifesta vointa in vederea incheierii casatoriei. Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca aceasta prima formalitate la casatorie sunt cele prevazute de art. 12-13 din Codul familiei si de Legea nr. 119/1996, referitoare la actele de stare civila.[29]

Declaratia se face personal de catre viitorii soti in scris, la serviciul de stare civila la care urmeaza a se incheia casatoria.

Daca unul din viitorii soti nu se poate afla in localitatea unde urmeaza a se incheia casatoria, declaratia poate fi facuta si in afara sediului serviciului de stare civila.

Potrivit art. 12 Codul familiei: ”Daca unul dintre viitorii soti nu se afla in localitatea unde urmeaza a se incheia casatoria, el va putea face declaratia de casatorie in localitatea unde se afla, la Serviciul de Stare Civila, care o va transmite, din oficiu si fara intarziere, Serviciului de Stare Civila competent pentru incheierea casatoriei”.

Declaratia de casatorie trebuie sa cuprinda, potrivit legii, urmatoarele mentiuni:

-vointa neechivoca a viitorilor soti de a se casatori ;

-declaratia acestora ca au luat cunostinta reciproc de starea sanatatii lor ;

-declaratia viitorilor soti ca au luat la cunostinta de prevederile art. 4-10 Codul familiei, in sensul ca nu exista impedimente la casatorie.

Odata cu declaratia de casatorie, viitorii soti trebuie sa declare in fata ofiterului de stare civila numele de familie pe care s-au invoit sa-l poarte in timpul casatoriei. Daca intelegerea referitoare la numele de familie intervine ulterior depunerii declaratiei de casatorie, dar inainte de incheierea casatoriei, aceasta intelegere se consemneaza in scris intr-o declaratie separata care se anexeaza la declaratia de casatorie.

În conformitate cu prevederile art. 27 din Codul familiei, cu privire la numele ce vor alege sa-l poarte in timpul casatoriei, viitorii soti au urmatoarele posibilitati:

-sa pastreze fiecare numele pe care l-a avut inaintea casatoriei ;

-sa poarte amandoi, dupa incheierea casatoriei, ca nume comun, numele unuia dintre ei ;

-sa poarte numele lor reunite.

Aceste trei ipoteze, prevazute de lege sunt de stricta interpretare, in sensul ca viitorii soti nu pot alege o alta solutie ce nu s-ar incadra in aceste ipoteze.

Potrivit art. 28 Codul familiei, sotii sunt obligati sa poarte in timpul casatoriei numele comun declarat. Schimbarea numelui sotilor in timpul casatoriei se face in conformitate cu dispozitiile art. 4, lit “i” din Ordonanata Guvernului nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice.[31]

Schimbarea numelui unuia dintre soti nu implica schimbarea numelui celuilalt sot. Daca insa, unul dintre soti isi schimba numele in timpul casatoriei, va trebui luat consimtamantul celuilalt sot.

Declaratia de casatorie facuta in scris se semneaza de catre declarant si de catre ofiterul de stare civila. Viitorii soti trebuie sa prezinte certificatele de nastere, actele de identitate si dovezile prevazute de Codul familiei, necesare incheierii casatoriei, atragandu-li-se atentia viitorilor soti ca legea penala pedepseste pe cei ce fac declaratii false (art. 292 Cod penal).

Îndata dupa primirea declaratiei, ofiterul de stare civila este obligat sa verifice daca viitorii soti au varsta legala pentru casatorie.

La primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila va aduce la cunostinta viitorilor soti prevederile art. 4-10 din Codul familiei, care stabilesc conditiile de fond si impedimentele la casatorie si cele ale art. 27 din acelasi cod, privitor la numele pe care urmeaza a le purta in timpul casatoriei.

Dupa indeplinirea acestor activitati, ofiterul de stare civila va proceda la inregistrarea declaratiei de casatorie.

Potrivit Legii nr. 119/1996 referitoare la actele de stare civila[32] casatoria se poate incheia numai dupa trecerea a zile libere de la data inregistrarii declaratiei de casatorie.

Daca unul din viitorii soti a facut declaratia de casatorie la alt Serviciu de Stare Civila decat acela la care urmeaza a se incheia casatoria, termenul de 10 zile se calculeaza de la data primirii ambelor declaratii de catre Serviciul de Stare Civila competent sa incheie casatoria (art. 12 din Codul Familiei).

Stabilirea de catre lege a unui interval minim de timp intre data inregistrarii declaratiei de casatorie si data incheierii casatoriei da posibilitatea viitorilor soti de a reflecta cu maximum de seriozitate asupra incheierii actului important al casatoriei, iar ofiterului de stare civila putinta de a verifica daca sunt indeplinite cerintele legale ale casatoriei si, daca este cazul, temeinicia eventualelor opozitii si informatii primite de la terte persoane, cu privire la neindeplinirea conditiilor de fond sau existenta unor impedimente la casatorie. De asemenea, ofiterul de stare civila, cu ocazia verificarilor pe care le va face, trebuie sa cerceteze care este cetatenia viitorilor soti, deoarece casatoria unei persoane, cetatean roman, cu un cetatean strain, se poate incheia conform regulii locus regit actum.

În cazurile in care exista motive intemeiate, acest termen poate fi deopotriva inlaturat, redus sau prelungit, dar numai cu incuviintarea primarului localitatii ori sectorului municipiului Bucuresti, pe raza caruia urmeaza sa se incheie casatoria.

Încheierea casatoriei, fara incuviintare, inaintea expirarii termenului de zile libere sau a termenului fixat, atrage dupa sine doar aplicarea de sanctiuni disciplinare impotriva ofiterului de stare civila, casatoria incheiata fiind insa valabila.

Cazurile cand se poate acorda dispensa de termen privesc pe femeia gravida al carei copil este conceput cu viitorul sot si nasterea trebuie sa se produca in cuprinsul termenului de zile, precum si in anumite situatii speciale cum sunt cele ale militarilor, precum si a celor ce trebuie sa plece in strainatate in misiune sau pentru studii.

În cazul in care casatoria se incheie pe o nava romana in timpul unei calatorii in afara granitelor tarii, intre cetateni romani, dispensa de termen se poate acorda de comandantul navei care este investit cu atributii de ofiter de stare civila (art. 8 din Legea 119 referitoare la actele de stare civila

3. 1. 3 Opozitia la casatorie

Opozitia la casatorie este actul prin care o persoana aduce la cunostinta ofiterului de stare civila existenta unei imprejurari de fapt sau de drept care nu permite incheierea casatoriei.

Potrivit dispozitiilor art. 14 din Codul familiei, opozitia la casatorie poate fi facuta de orice persoana, fara ca aceasta sa justifice existenta vreunui interes, deoarece statul este direct preocupat de ocrotirea casatoriei si familiei si are interesul sa nu incheie casatorii impotriva dispozitiilor legale.

Pentru a se preintampina eventualele abuzuri, alin. 2 Codul familiei insereaza anumite conditii pe care trebuie sa le indeplineasca cel care face opunerea la casatorie, si anume:

opozitia trebuie facuta in forma scrisa ;

sa arate imprejurarea de fapt sau de drept care constituie un impediment la incheierea casatoriei ;

sa se arate dovezile pe care se intemeiaza .

Opozitia poate fi facuta si de ofiterul de stare civila, atunci cand acesta constata personal ca exista cauze care duc la oprirea incheierii casatoriei.

Opozitiile care nu indeplinesc aceste cerinte legale constituie acte oficioase de informare a ofiterului de stare civila. Aceste acte nu sunt obligatorii pentru ofiterul de stare civila, in sensul ca el nu este tinut sa suspende incheierea casatoriei sau sa refuze incheierea ei.

Potrivit dispozitiilor art. 15 din Codul familiei, ofiterul de stare civila este insa obligat sa verifice aceste acte, precum si orice alte informatii cu privire la viitorii soti.

Opozitia la casatorie se poate face in intervalul de timp de la data inregistrarii declaratiei de casatorie si pana la data incheierii casatoriei.

Principalul efect al opozitiilor la casatorie consta in aceea ca avertizeaza ofiterul de stare civila asupra unor impedimente la o anumita casatorie.

Dupa primirea opozitiei si verificarii temeiniciei acesteia, ofiterul de stare civila nu va mai proceda la incheierea casatoriei.

Deci, in cazul in care opozitia este intemeiata, existand motive serioase care impiedica incheierea casatoriei, fie datorita unor impedimente legale sau a neindeplinirii cerintelor legii, ofiterul de stare civila refuza incheierea casatoriei si va intocmi un proces-verbal constatator.

Daca pentru verificarea opozitiilor la casatorie este necesara o perioada de timp mai indelungata decat cea care a ramas pana la data la care urma sa se incheie casatoria, ofiterul de stare civila va amana incheierea casatoriei pana la clarificarea si verificarea temeiniciei opunerii la casatorie.

În situatia in care opozitia la casatorie nu este intemeiata, ofiterul de stare civila va incheia casatoria.

În cazul in care ofiterul de stare civila constata ca opozitia la casatorie e intemeiata, refuzand incheierea casatoriei, acestei situatii ii vor fi incidente dispozitiile Legii nr. 119/1996[34] privitoare la actele de stare civila, urmand ca la cererea partii sa se inainteze instantei de judecata competente dosarul de casatorie. Instanta va hotari de urgenta asupra refuzului de a incheia casatoria al ofiterului de stare civila.

FORMALITATILE ÎNCHEIERII CASATORIEI

Încheierea casatoriei are loc in mod public la sediul Serviciului de Stare Civila, la o data dinainte stabilita, ceea ce confera casatoriei un caracter solemn.

3. 2. 1 Localitatea in care se incheie casatoria

Potrivit art. 11 Codul familiei viitorii soti au posibilitatea sa aleaga intre localitatile lor de domiciliu sau de resedinta, cea in care vor sa incheie casatoria. Deci competenta teritoriala in vederea incheierii casatoriei este alternativa, dupa alegerea viitorilor soti. În mod obisnuit, domiciliul se dovedeste cu cartea de identitate, iar resedinta cu viza de flotant din cartea respectiva.

3. 2. 2 Locul unde se incheie casatoria

Art. 16 Codul familiei statueaza: “casatoria se incheie la sediul Serviciului de Stare Civila”. În cazuri exceptionale, potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, casatoria se poate incheia si in afara sediului Serviciului de Stare Civila, dar numai cu respectarea tuturor dispozitiilor legale privind incheierea casatoriei.

Cazurile in care casatoria s-ar putea incheia in alt loc decat sediul Serviciului de Stare Civila, sunt, de exemplu, acelea in care unul dintre viitorii soti este infirm, grav bolnav, netransportabil ori cand viitoarea sotie are o sarcina inaintata.

Potrivit Legii nr. 119/1996 referitoare la actele de stare civila, in cazul cand casatoria are loc pe o nava in timpul unei calatorii in afara granitelor tarii, inregistrarea se face de catre comandantul navei care este investit cu atributii de ofiter de stare civila. Pentru motive temeinice, acesta poate acorda dispensa de varsta la casatorie, precum si dispensa de termen. Casatoria, in conditiile prevazute de acest articol se poate incheia numai intre persoanele avand cetatenia romana.

Cand casatoria se incheie in conditiile aratate, pe o nava, comandantul acesteia e obligat, la sosirea in tara, sa inainteze o copie certificata de pe inregistrarea facuta, prin capitania portului de inscriere a navei, la organul local al administratiei de stat competente, care este sectorul 1 din municipiul Bucuresti, conform legii nr. 119 1996 referitoare la actele de stare civila.[36]

3. 2. 3 Competenta ofiterului de stare civila

Potrivit art. 11 Codul familiei, casatoria se incheie in fata ofiterului de stare civila al Primariei din localitatea pe raza careia se afla domiciliul sau resedinta oricaruia dintre viitorii soti.

Competenta ofiterului de stare civila este privita sub mai multe aspecte:

a. competenta materiala- rationae materie

Aceasta competenta este determinata de calitatea pe care o are cel ce instrumenteaza si atributiile ce i-au fost delegate.

Numai o casatorie, incheiata in fata ofiterului de stare civila se bucura de protectia legii.

În cazul in care persoana care a instrumentat incheierea casatoriei, in calitate de ofiter de stare civila, nu a avut aceasta calitate, actul incheiat este nul.

Exista insa unele situatii, cand casatoria este valabila, chiar daca a fost incheiata in fata unei persoane care nu are calitatea de ofiter de stare civila. Astfel, in conformitate cu art.7 din Legea 119/1996 referitoare la actele de stare civila, inregistrarea facuta in registrul de stare civila de catre o persoana necompetenta, dar care exercita in mod public atributia de delegat de stare civila, este valabila.

În doctrina, de regula, acest caz de error communis facit jus este tratat, in materie de casatorie, ca si cum s-ar referi la momentul incheierii casatoriei, adica la actul juridic al incheierii casatoriei ca negotium si nicidecum la inregistrarea casatoriei, adica la actul juridic al casatoriei ca instrumentum.

Actul juridic al casatoriei ca negotium, pentru a da nastere drepturilor si obligatiilor de soti, trebuie incheiat, in temeiul art. 3 din Codul familiei, in fata ofiterului de stare civila. Per a contrario, casatoria incheiata in fata altei persoane, care nu are calitatea de ofiter sau delegat de stare civila, este un act juridic inexistent.

Pe de alta parte, casatoria, ca act juridic (negotium), se incheie prin consimtamantul sotilor. Aceasta conditie esentiala este prevazuta de art. 48 alin. 1 din Constitutie, de art. 1 alin. 3 si art. 16 din Codul familiei si de art 31 din Legea nr. 119/1996.

Mai mult, pentru a fi valabil, in temeiul art. 16 din Codul familiei, consimtamantul (adica, practic, actul juridic al casatoriei), printre altele, trebuie exprimat in fata ofiterului de stare civila.

Casatorie, ca act juridic (negotium), este , potrivit art. 19 din Codul familiei nula absolut daca, printre alte conditii impuse de art. 16, consimtamantul nu este exprimat in fata ofiterului de stare civila. Este lesne de observat ca legislatia in domeniu nu prevede posibilitatea remedierii acestei cauze de nulitate absoluta a casatoriei. Altfel spus, daca viitorii soti isi exprima consimtamantul la casatorie in fata altei persoane, care nu are calitatea de ofiter sau delegat de stare civila, casatoria va fi nula absolut, chiar daca acea persoana a exercitat public atributiile de ofiter de stare civila si cu respectarea legii. Singurul remediu juridic este refacerea actului prin exprimarea consimtamantului viitorilor soti in fata ofiterului de stare civila.

Asadar, este evident ca art. 7 din Legea nr. 119/1996 referitoare la actele de stare civila nu se refera la incheierea casatoriei, adica la actul juridic al casatoriei ca negotium, ci la inregistrarea acesteia.

b. competenta personala - rationae personae

Aceasta competenta este determinata de domiciliul sau resedinta viitorilor soti.

Ofiterul de stare civila este competent sa incheie casatoria daca cel putin unul din viitorii soti isi are domiciliul sau resedinta pe teritoriul localitatii in care el isi exercita atributiile.

Nerespectarea dispozitiilor legale privind competenta personala a ofiterului de stare civila nu este sanctionata cu nulitatea casatoriei incheiata in aceste conditii.

c. competenta teritoriala - rationae loci

Aceasta competenta este determinata de limitele teritoriului comunei, orasului, municipiului sau sectorului de municipiu unde se afla Primaria in cadrul caruia functioneaza ofiterul de stare civila. Ofiterul isi depaseste atributiile, din punctul de vedere al competentei teritoriale, in cazul in care a instrumentat in afara acestor limite.

Depasirea de competenta este posibila numai in cazul in care casatoria se incheie in alt loc decat sediul Serviciului de Stare Civila.

3. 2. 4 Încheierea casatoriei cand exista un element de extraneitate

Casatoria incheiata in strainatate intre cetatenii romani in fata reprezentantilor nostri diplomatici sau consulari este supusa conditiilor de forma prevazute de legea romana, iar casatoria incheiata in strainatate intre cetateni romani in fata organelor de stare civila locale este supusa conditiilor de forma prevazute de legea straina.[43]

Casatoria incheiata in tara noastra intre cetatenii straini in fata organului de stare civila roman este supusa conditiilor de forma prevazute de legea romana, iar casatoria incheiata in tara noastra intre cetateni straini in fata reprezentantilor diplomatici sau reprezentantilor consulari respectivi, este supusa conditiilor de forma prevazute de legea tarii careia apartine acel reprezentant.

În cazul casatoriei mixte, intre un cetatean roman si unul strain, casatoria este supusa conditiilor de forma prevazute de legea locului incheierii acesteia.

Astfel, casatoria mixta incheiata in tara noastra este supusa conditiilor de forma prevazute de legea romana, in timp ce, casatoria mixta, incheiata in strainatate, este supusa conditiilor de forma prevazute de legea straina respectiva.

În temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 105/1992 , in cazul casatoriilor cu element de extraneitate, conditiile de fond pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre soti . În acelasi sens sunt, implicit, si dispozitiile art. 33 din Legea nr. 119/1996. Astfel, potrivit acestora, ofiterul de stare civila roman poate incheia casatoria intre cetateni straini numai daca viitorii soti prezinta dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale tarilor ai caror cetateni sunt din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile de fond cerute de legea lor nationala, pentru incheierea casatoriei.

Deci, legea nationala a acestor persoane nu este legea romana, ci legea straina, adica legea statului in care ele domiciliaza ori au resedinta.

În cazul acestor casatorii, in temeiul art. 18 din Legea nr. 105/1992, daca legea nationala a unuia dintre viitorii soti prevede un impediment la casatorie care, potrivit dreptului roman, este incompatibil cu libertatea de a incheia casatoria, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti este cetatean roman si casatoria se incheie in Romania.

În legatura cu atare casatorii se mai pune si problema daca sunt lovite de nulitate absoluta in situatia in care viitorul sot, cetatean strain sau apatrid cu domiciliul in strainatate, indeplineste conditiile de fond prevazute de legea lui nationala, dar nu le indeplineste pe cele stipulate de legea romana.

Fata de formularea lipsita de echivoc a normei prevazute de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 105/1992, s-ar parea ca neindeplinirea conditiilor de fond prevazute de legea romana, in ipoteza analizata, nu atrage nulitatea absoluta a casatoriei.

Cu toate acestea , este imbratisata ideea ca legea straina va fi inlaturata pe motiv ca incalca ordinea publica de drept privat roman, evocata de art. 8 alin. 1 lit. “a” din Legea nr. 105/1992. Într-adevar, legea straina, pentru a nu incalca ordinea publica de drept privat roman, trebuie sa cuprinda, sub acest aspect, cel mult deosebiri de reglementare neesentiale si nicidecum aspecte care sa vina in coliziune cu legea romana.

3. 2. 5 Încheierea casatoriei

În ziua fixata pentru incheierea casatoriei, conform legii nr. 119/1996[47], referitoare la actele de stare civila, ofiterul de stare civila, dupa ce constata ca cerintele legale sunt indeplinite, ca nu exista opuneri intemeiate si nici impiedicari legale, va lua consimtamantul viitorilor soti, in conformitate cu dispozitiunile Codului familiei, dupa care va intocmi, de indata, actul de casatorie.

Încheierea casatoriei se face in limba romana. În cazul casatoriei unor persoane care nu cunosc limba romana se poate folosi si limba materna a acestora de catre ofiterul de stare civila, daca acesta o cunoaste, sau cu ajutorul unui interpret de muzica usoara .

Daca ofiterul de stare civila se foloseste de un interpret pentru incheierea casatoriei, va intocmi un proces-verbal despre aceasta. La incheierea casatoriei surdo-mutilor, ofiterul de stare civila se va folosi de asemenea de un interpret.

În conformitate cu prevederile art. 16 din Codul familiei: “casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti”. Pentru incheierea casatoriei, viitorii soti sunt obligati sa fie prezenti impreuna in fata ofiterului de stare civila si sa-si exprime personal, in mod public, consimtamantul la casatorie.

Dupa ce ia, in mod solemn si public consimtamantul, in vederea incheierii casatoriei, ofiterul de stare civila aduce la cunostinta viitorilor soti dispozitiile art. 1 si 2 din Codul familiei.

De asemenea, la incheierea casatoriei este necesara prezenta a 2 martori, care se vor legitima cu actele de identitate, conform legii nr. 119/1996, referitoare la actele de stare civila.

În baza consimtamantului liber exprimat al viitorilor soti, ofiterul de stare civila ii declara pe acestia casatoriti. În dreptul nostru casatoria se considera incheiata in momentul in care ofiterul de stare civila constata existenta consimtamantului viitorilor soti la casatorie si va declara incheiata casatoria.

În art. 17 din Codul familiei si legea nr. 119/1996 se prevede ca dupa incheierea casatoriei, ofiterul de stare civila va intocmi, de indata, in registrul de stare civila, actul de casatorie care va fi semnat de soti si de catre acesta.

Sotii semneaza actul de casatorie cu numele de familie pe care s-au invoit sa-l poarte in casatorie.

În baza actului de casatorie, intocmit in registru, se va elibera sotilor certificatul de casatorie. Daca prin casatorie unul sau ambii soti isi schimba numele, delegatul de stare civila va face mentiune despre aceasta pe buletin, respectiv pe cartile de identitate ale sotilor.

3. 2. 6 Solemnitatea incheierii casatoriei

Potrivit art. 16 Codul familiei , actul juridic al casatoriei are un caracter solemn. Solemnitatea casatoriei este data de aceea ca:

casatoria se incheie in fata unei anumite autoritati si anume ofiterul de stare civila ;

casatoria se incheie la sediul Serviciului de Stare Civila, intr-o incapere corespunzator amenajata ;

casatoria se incheie in prezenta efectiva si concomitenta a viitorilor soti, care trebuie sa-si exprime personal consimtamantul ;

casatoria se incheie in prezenta a doi martori;

casatoria trebuie incheiata in astfel de conditii incat sa permita oricarei persoane sa asiste, adica trebuie oficiata in mod public.

Legiuitorul Codului familiei a conceput insa publicitatea casatoriei in acceptiunea sa cea mai restransa, si anume, ca publicul sa aiba acces la celebrarea casatoriei. În actualul nostru drept, cerinta publicitatii va fi satisfacuta chiar si atunci cand la celebrarea casatoriei n-a asistat public, insa accesul sau a fost permis.

Momentul incheierii casatoriei

Din prevederile art. 16, alin. 1, Codul familiei, rezulta ca, in dreptul nostru, momentul incheierii casatoriei este acela in care delegatul de stare civila constata existenta consimtamintelor viitorilor soti la casatorie si declara incheiata casatoria.

Înregistrarea casatoriei, care urmeaza dupa aceea, nu are valoare constitutiva, ci reprezinta numai un element de proba, in principiu, singurul mijloc de proba al incheierii casatoriei.

În acest sens, art. 18, Codul familiei, dispune ca “casatoria nu poate fi dovedita decat prin certificatul de casatorie, eliberat pe baza actului intocmit in registrul de stare civila”.

Astfel, dupa cum am mentionat anterior, incheierea actului nu constituie o conditie de existenta a casatoriei, ci un mijloc de dovedire al ei, fiind vorba de o proba preconstituita. În consecinta, neintocmirea actului, in conformitate cu prevederile art. 17 din Codul familiei, nu atrage dupa sine nulitatea, ci creeaza numai dificultatea de proba prev. de art. 18 din Codul familiei.

Aceasta dificultate poate fi inlaturata, deoarece prin art. 24 lit. “c” din Decretul nr. 31/1954 s-a prevazut posibilitatea dovedirii unui act de stare civila, a carui intocmire a fost omisa, prin orice mijloc de proba admis de lege, fara a se face distinctie intre actul de casatorie si celelalte acte de stare civila.

În art. 32 din Legea nr. 119/1996 se prevede ca exista posibilitatea intocmirii ulterioare a actului de casatorie, daca “intocmirea actului a fost omisa din vina delegatului de stare civila, desi a fost facuta declaratia”.

Aceste dispozitii se inscriu pe aceeasi linie de principiu ce se desprinde din art. 18 Codul familiei si art. 24 lit. “c” din Decretul nr. 31/1954, in sensul ca actul de casatorie ce se intocmeste pe baza art. 17 din acelasi cod constituie o cerinta de proba si nu de valabilitate a casatoriei.

Proba casatoriei

Pornind de la caracterul solemn al casatoriei, legea stabileste norme privitoare la proba acesteia. Potrivit art. 8 Codul familiei, casatoria nu poate fi dovedita decat prin certificatul de casatorie, eliberat pe baza actului intocmit in registrul actelor de stare civila.

În acelasi sens, potrivit art. 22 alin. 1 din Decretul nr 31/1954 cu privire la persoanele fizice si cele juridice, starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau inscrise in registrul de stare civila, iar alin. 2 al aceluiasi articol prevede ca certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre.

Privitor la actele de stare civila, art. 32 din Legea nr. 119/1996 arata ca, reconstituirea actului de casatorie nu se poate face decat daca registrul de stare civila a fost distrus sau pierdut, ori actul a fost intocmit in strainatate si nu poate fi procurat , iar intocmirea ulterioara a actului de casatorie se poate cere numai daca nu au existat registre de stare civila sau intocmirea actului a fost omisa din vina delegatului de stare civila.



Domeniul de aplicare al art. 32 din legea nr 119/1996 nu coincide cu cel al art. 24 din Decretul 31/1954 si, in asemenea cazuri, s-a aratat ca starea civila se poate dovedi in justitie cu alte probe decat cu certificatul de stare civila.

Cazurile in care dovada starii civile se face cu alte probe decat certificatul de stare civila sunt:

-un act de stare civila a fost intocmit in registrul de stare civila, dar procurarea lui ar fi cu neputinta din alte cauze decat intocmirea lui in tara straina ;

-sotii si-au declarat consimtamantul la casatorie in conditiile legii, dar intocmirea actului de casatorie a fost omisa din alte cauze decat din vina ofiterului de stare civila, adica datorita unui caz fortuit sau de forta majora.

Aceste cazuri se adauga celor prevazute de art. 32 din Legea nr. 119/1996 in care se poate face reconstituirea sau intocmirea ulterioara si cand se pune problema probei[51] casatoriei.

Capitolul IV

Concubinajul- realitate si tendinte

Ca element de noutate, din ce in ce mai multe cupluri aleg concubinajul ca forma de convietuire, acesta nebucurandu-se in dreptul romanesc de aprecieri distincte ale legiuitorului. El nu creeaza efecte juridice depline si este, in general, privit cu anume rezerve atat sub aspect legislativ, cat si din perspectiva instantelor de judecata.

Realitate de necontestat, concubinajul a suscitat in cele din urma interesul legiuitorilor romani si astfel, in cursul anului 2002, presedintele Comisiei pentru Drepturile Omului din Camera Deputatilor a initiat un proiect de lege privind recunoasterea concubinajului ca forma de convietuire.

În cuprinsul proiectului de lege, concubinajul este definit ca o uniune consensuala.

Nesprijinita de societatea civila si criticata fiind de biserica, legea aratata mai sus a ramas in faza de proiect. Constatand o frecventa deosebita a relatiilor de concubinaj, exista voci din jurisprudenta interna care sustin crearea unui cadru legal care sa confere concubinilor, pe langa solutii referitoare la problematica raporturilor personale si patrimoniale ce apar intre ei si fata de copiii lor, si o protectie asemanatoare cu cea a victimelor violentei intrafamiliale.

BIBLIOGRAFIE

  1. Stefan Cocos- Dreptul familiei, Editura
  2. Ion P. Filipescu - Tratat de dreptul familiei, Editura “All Beck”, Bucuresti, 2001 ;
  3. T. R. Popescu – Dreptul familiei, Tratat, vol. I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965 ;
  4. Gheorghe Beleiu – Drept civil roman, Editura Casa de Editura si Presa “Sansa S. R. L. “, Bucuresti, 1998 ;
  5. Ion P. Filipescu, Petre Anca, Otilia Calmuschi, M. I. Eremia – Încheierea casatoriei si efectele ei, Editura Academiei R. S. R. , Bucuresti, 1981;
  6. S. Serbanescu – Codul familiei, comentat si adnotat, Etitura Stiintifica, Bucuresti, 1963 ;
  7. Dumitru Lupulescu – Declaratia de casatorie, in “Actele de stare civila”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986 ;
  8. Ioan Albu – Dreptul familiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975 ;
  9. F. Emesse – Dreptul familiei ;
  10. A. Pricopi – Dreptul familiei ;

Publicatii si reviste

C. D. 1956 ;

C. D. 1973 ;

C. D. 1979 ;

C. D. 2002 ;

C. D. 2003 ;

R. R. D. nr. 7/1972 ;

R. R. D. nr. 7/1974 ;

R. R. D. nr. 5/2004 ;

Legislatia familiei si practica judecatoreasca in……..1987 ;

Legislatia populara nr. 8/1960 ;

Revista “Justitia Noua”, nr. 1/1965 .



I. P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura “All Beck”, Bucuresti, 2001., pag. 14.

A. Ionascu, M. Muresan, M. Costin, V. Ursa – “Famila si rolul ei in societatea socialista”, Cluj, Ed. Dacia 1975, pag. 5

A. Stanoiu, M. Voinea –“Sociologia familiei”, T. U. B. , 1983, pag. 5 B. A. Riazentev – “Semeinoe pravo”, Iuridiceskaia literatura, 1971, pag. 43; S. M. Crteney – “Principles of Family Law”, London, Swer-Maxwell 1974, pag. 3; International Enciclopedia of Comparative Law, vol. IV, Persons and Family, Tubingen, J. C. B., Mohr, 1980, pag. 3-18.

A. Ionascu, M. Muresan, M. Costin, V. Ursa, op. cit., 1975, pag. 5; I. Albu – “Dreptul Fmiliei”, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1975, pag. 7.

Republicata in Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003 cu modificarile si completarile aduse prin <LLNK 12003 429 10 201 0 55>Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003

Tr. Ionascu, Modificarile aduse Codului civil de principiul constitutional al egalitatii sexelor, in J. N., nr. 2, 1950, p. 208; T. R. Popescu, Dreptul Familiei.Tratat, vol. I, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1965, p. 83-84; I. P. Filipescu, Dreptul Familiei, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1965, p. 13

Tr. Ionascu, op. cit., 1950, p. 208; T. R. Popescu, op. cit., 1965, p. 83-84; G. Marty , P. Reynaud, Droit civil, vol.I, Paris, Sirey, p. 539; H. si L. Mazeaud si J. Mazeaud, Lecons de droit civil, vol. II, Paris, Montchrestien, p. 711-712, Principles of Family Law, Sweer&Maxwell, 1974, p. 22.

Publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie, cu modificarile si completarile aduse de: <LLNK 11999 23 10 201 0 33>Legea nr. 23/1999; Ordonanta Guvernului nr. <LLNK 12001 84130 301 0 35>oo 84/2001; <LLNK 12002 479 10 201 0 30>Legea nr. 479/2002; <LLNK 12004 94 10 201 0 31>Legea nr. 94/2004; <LLNK 12004 272 10 201 0 31>Legea nr. 272/2004; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004  50180 301 0 45>50/2004.

Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Civila, decizia nr. 1890, 15 mai 2002, Buletinul jurisprudetei. Culegere de decizii pe anul 2002, editura All Beck, Bucuresti, 2004, p. 75. Astfel, in cauza reclamatul I. F. a chemat in judecata pe parata N. E. pentru a se constata nulitatea absoluta a casatoriei intervenita intre parti la 8 dec. 1982 si desfacuta prin divort, conform sentintei civile nr. 6643 din 15 oct. 1992, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, motivand ca parata a incheiat casatoria in mod fictiv, numai pentru a obtine dreptul asupra imobilului ce-i fusese atribuit acestuia in temeiul Legii 5/1973 de la unitatea unde isi desfasura activitatea. Învestit cu solutionarea cauzei, conform art. 2, punctul 1, litera h), C. P. C., Tribunalul Bucuresti, sectia IV civila, a pronuntat sentinta nr. 618 din 12.06.2001, prin care a respins actiunea ca neintemeiata. Apelul formulat de catre reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 484 din 9 oct. 2001 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila. Reclamantul a declarat recurs impotriva mentionatei decizii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si invocand aceleasi motive din apel. Recursul nu este fondat.

T.R.Popescu, op. cit., 1965, pag. 109-110.

T. R. Popescu, op. cit., p. 109 si urm. G. Marty, P. Reynaud, op. cit., p. 542 si urm L. Mazeaud si J. Mazeaud, op. cit., p. 273 si urm.

V. Ciorbea, Probleme juridice privind stabilirea si schimbarea starii civile a persoanei in situatii speciale (I), in S. C. J. nr. 3, 1987, p. 236-242 si (II), in S. C. J. nr. 4, 1987, p. 337-241.

Publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie, cu modificarile si completarile aduse de: <LLNK 11999  23 10 201 0 33>Legea nr. 23/1999; Ordonanta Guvernului nr. <LLNK 12001  84130 301 0 35>oo 84/2001; <LLNK 12002 479 10 201 0 30>Legea nr. 479/2002; <LLNK 12004  94 10 201 0 31>Legea nr. 94/2004; <LLNK 12004 272 10 201 0 31>Legea nr. 272/2004; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004 50180 301 0 45>50/2004

Tudor R. Popescu-Dreptul Familiei, vol. I, Tipografia Învatamantului, Bucuresti, 1960, p. 133.

A. Ionascu, Drept civil, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1963, p. 83; I. Rucareanu, in S. C. J. nr. 2, 1964, p. 222.

T. R. Ionascu, op. cit.,p. 40.

Potrivit art. 94 lit. b Legea nr. 3 din 10 iulie 1978 privind apararea sanatatii populatiei, unitatile sanitare au obligatia de a efectua examenul medical in vederea casatoriei si de a elibera certificatul prenuptial.

Bolile tranmisible pentru care declararea tratamentului sau internarea sunt obligatorii se stablesc de Ministerul Sanatatii (art. 101 Legea nr. 3 di 10 iulie 1978 privind asigurarea snatatii populatiei).

P. Filipescu, P. Anca, O. Calmuschi, M. I. Eremia-Încheierea casatoriei si efectele ei, Bucuresti, 1981, pag. 39

C. S. J., Sectia civila, decizia nr. 935 din 11 martie 2003, publicata in Buletinul jurisprudentei.Culegere de decizii pe anul 2003, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 194. În speta Reclamantul L. C. a chemat in judecata pe parata V. A., solicitand instantei sa anuleze casatoria incheiata intre parti la data de 29 dec. 1990. În motivarea actiunii sale, reclamantul arata ca: inca de la inceputul casatoriei, parata s-a manifestat ciudat, dar a apreciat ca acest fapt este datorat imprejurarii ca aceasta este foarte tanara; dupa aproximativ 1 an, parata nu a mai putut ascunde boala de care suferea si a inceput sa aiba iesiri necontrolate si nemotivate, incoerenta in gandire si manifestari violente. Reclamantul a precizat ca, in anul 1995 a formulat o actiune de divort care a fost admisa si s-a desfacut casatoria din vina ambilor soti, prin sentinta civila nr. 6254/1995 a Judecatoriei Drobeta Turnu Severin . Tribunalul Mehedinti, prin sentinta civila nr. 70 din 10 mai 2001, a respins actiunea. Apelul formulat de catre reclamant a fost respins prin decizia nr. 213 a Curtii de Apel Craiova, Sectia Civila. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, Recursul este nefondat.

T.R. Popescu, op. cit., 1960, pag 283

I. Rucareanu, op. cit, p. 50 T.R. Popescu , op. cit, 1965, pag. 118-120; G. Martz, P. Renaud, op. cit.,p. 575 H. si J. Mazeaud, op. cit, p. 772 C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil roman, vol. I, Bucuresti, 1928, p. 316.

Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 557 din 23 iunie 2004

Sc. Serbanescu, Codul familiei, comentat si adnotat, Ed. Stiintifica Bucuresti, 1963, pag. 24; T. R. Popescu, op. cit., p. 114; I. Rucareanu, op. cit. , p. 36 I. P. Filipescu, op. cit. , p. 23.

Trib. Suprem, Sect. civ., Dec. nr. 816/30.04.1985, in Legislatia familiei si practica judiciara in materie, 1987, pag. 256.

Gh. Lutulescu, Procedura de divort, in L.P., nr. 1, 1961, p. 38.

Trib. Suprem, Sect. civ., Dec. nr. 1604/30.08.1969, in R. R. D., nr. 2, 1970, pag. 162.

Tr. Ionascu, Casatoria in dreptul…., p. 85.

Publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie, cu modificarile si completarile aduse de: <LLNK 11999  23 10 201 0 33>Legea nr. 23/1999; Ordonanta Guvernului nr. <LLNK 12001  84130 301 0 35>oo 84/2001; <LLNK 12002 479 10 201 0 30>Legea nr. 479/2002; <LLNK 12004  94 10 201 0 31>Legea nr. 94/2004; <LLNK 12004 272 10 201 0 31>Legea nr. 272/2004; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004 50180 301 0 45>50/2004

Dumitru Lupulescu, Actele de stare civila, Bucuresti, Ed. Stiintifica si enciclopedica, 1986, pag. 55.

Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 68 din 2 februarie 2003, cu modificarile si completarile aduse de: Legea nr. <LLNK 12003 323 10 201 0 30>Legea nr. 323/2003; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004  50180 301 0 45>Ordonanta de urgenta nr. 50/2004

Publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie, cu modificarile si completarile aduse de: <LLNK 11999  23 10 201 0 33>Legea nr. 23/1999; Ordonanta Guvernului nr. <LLNK 12001  84130 301 0 35>oo 84/2001; <LLNK 12002 479 10 201 0 30>Legea nr. 479/2002; <LLNK 12004  94 10 201 0 31>Legea nr. 94/2004; <LLNK 12004 272 10 201 0 31>Legea nr. 272/2004; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004 50180 301 0 45>50/2004

Publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie, cu modificarile si completarile aduse de: <LLNK 11999  23 10 201 0 33>Legea nr. 23/1999; Ordonanta Guvernului nr. <LLNK 12001  84130 301 0 35>oo 84/2001; <LLNK 12002 479 10 201 0 30>Legea nr. 479/2002; <LLNK 12004  94 10 201 0 31>Legea nr. 94/2004; <LLNK 12004 272 10 201 0 31>Legea nr. 272/2004; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004 50180 301 0 45>50/2004

Publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie, cu modificarile si completarile aduse de: <LLNK 11999  23 10 201 0 33>Legea nr. 23/1999; Ordonanta Guvernului nr. <LLNK 12001  84130 301 0 35>oo 84/2001; <LLNK 12002 479 10 201 0 30>Legea nr. 479/2002; <LLNK 12004  94 10 201 0 31>Legea nr. 94/2004; <LLNK 12004 272 10 201 0 31>Legea nr. 272/2004; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004 50180 301 0 45>50/2004

Publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie, cu modificarile si completarile aduse de: <LLNK 11999  23 10 201 0 33>Legea nr. 23/1999; Ordonanta Guvernului nr. <LLNK 12001  84130 301 0 35>oo 84/2001; <LLNK 12002 479 10 201 0 30>Legea nr. 479/2002; <LLNK 12004  94 10 201 0 31>Legea nr. 94/2004; <LLNK 12004 272 10 201 0 31>Legea nr. 272/2004; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004 50180 301 0 45>50/2004

Publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie, cu modificarile si completarile aduse de: <LLNK 11999 23 10 201 0 33>Legea nr. 23/1999; Ordonanta Guvernului nr. <LLNK 12001 84130 301 0 35>oo 84/2001; <LLNK 12002 479 10 201 0 30>Legea nr. 479/2002; <LLNK 12004 94 10 201 0 31>Legea nr. 94/2004; <LLNK 12004 272 10 201 0 31>Legea nr. 272/2004; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004  50180 301 0 45>50/2004

Publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie, cu modificarile si completarile aduse de: <LLNK 11999  23 10 201 0 33>Legea nr. 23/1999; Ordonanta Guvernului nr. <LLNK 12001  84130 301 0 35>oo 84/2001; <LLNK 12002 479 10 201 0 30>Legea nr. 479/2002; <LLNK 12004  94 10 201 0 31>Legea nr. 94/2004; <LLNK 12004 272 10 201 0 31>Legea nr. 272/2004; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004 50180 301 0 45>50/2004

A se vedea, spre exemplu :T.R.Popescu, Dreptul familiei. Tratat, vol.I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965, p. 328; I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, p 181.

În text este folosita sintagma delegat de stare civila, sintagma care nu este gresita, deoarece, potrivit art. 3 din Legea nr.119/1996, ofiterii de stare civila, cu exceptia celor care sunt comandanti de nave sau aeronave, pot delega exercitarea atributiilor de ofiter de stare civila unor functionari din subordinea lor.

Publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie, cu modificarile si completarile aduse de: <LLNK 11999  23 10 201 0 33>Legea nr. 23/1999; Ordonanta Guvernului nr. <LLNK 12001  84130 301 0 35>oo 84/2001; <LLNK 12002 479 10 201 0 30>Legea nr. 479/2002; <LLNK 12004 94 10 201 0 31>Legea nr. 94/2004; <LLNK 12004 272 10 201 0 31>Legea nr. 272/2004; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004  50180 301 0 45>50/2004

Tr. Ionascu, Casatoria in dreptul…., p. 85.

I. Filipescu, M. Jacota, Drept international privat, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1968, p. 198-199 I. P. Filipescu, Drept international privat, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1979, Partea speciala, titl. II, cap. V, sect. A II-a idem, Drept international privat, Bucuresti, 1984, p. 160 si urm. Si Drept international privat, Editura Academiei Romane, 1991, p. 283 si urm.

Art. 19 din Legea 105/1992, publicata in “Monitorul oficial al Romaniei”, partea I, nr. 245 din 1 oct 1992 I. Filipescu, M. Jacota, op. cit., p. 128-129 I. P. Filipescu, op. cit.

Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat a fost publicata in “Monitorul oficial al Romaniei”, partea I, nr. 245 din 1 oct 1992.

În ceea ce priveste statutul civil al persoanei fizice, legea nationala, in raporturile de drept international privat roman, se stabileste conform regulilor prevazute de art. 12 din Legea nr. 105/1992.

Desi art. 33 din Legea nr. 119/1996 are in vedere numai ipoteza casatoriei intre cetateni straini, pentru identitate de ratiune, regula inscrisa in aceasta se va aplica si in cazul casptoriei dintre un cetatean roman si un cetatean strain.

Publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie, cu modificarile si completarile aduse de: <LLNK 11999  23 10 201 0 33>Legea nr. 23/1999; Ordonanta Guvernului nr. <LLNK 12001  84130 301 0 35>oo 84/2001; <LLNK 12002 479 10 201 0 30>Legea nr. 479/2002; <LLNK 12004  94 10 201 0 31>Legea nr. 94/2004; <LLNK 12004 272 10 201 0 31>Legea nr. 272/2004; Ordonanta de urgenta nr. <LLNK 12004 50180 301 0 45>50/2004

C. Lungu, Cu privire la momentul incheierii casatoriei, in R. R. D., nr. 9, 1972, p. 81-86.

Art. 24 din Decretul nr. 31 1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.

I. P. Filipescu-Tratat de Dreptul familiei, ed, “All” Bucuresti, 1993, pag. 34.

C. Popescu, Aspecte practice din activitatea servicilor de stare civila, in R. R. D., nr. 6, 1967, p. 80-81.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




CONSILIUL EUROPEI
Desfasurarea judecatii
Continutul raportului juridic civil
DREPT PROCESUAL CIVIL
Lovirea sau alte violente
Comerciantii persoane fizice
Reabilitarea
Drepturile si indatoririle magistratilor. Incompatibilitati si interdictii.
ORGANIZAREA INSTANTELOR JUDECATOESTI
PRINCIPIUL APLICARII LEGII PENALE MAI FAVORABILE














loading...