Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Continutul raportului juridic civil


Continutul raportului juridic civil


Continutul raportului juridic civil

Al doilea element al raportului juridic este „continutul”. Continutul unui raport juridic este alcatuit din:

a)   drepturile subiectului activ;

b)   obligatiile corelative ale subiectului pasiv.

Prin continutul raportului juridic se intelege totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor pe care le au partile sale.

Drepturile subiective formeaza latura activa a raportului juridic, iar obligatiile alcatuiesc latura pasiva. Oricarui drept subiectiv ii corespunde o anumita obligatie.

Dreptul subiectiv civil si obligatia civila constituie asadar, elementele continutului raportului juridic civil.

Notiunea de obligatie

In dreptul civil, termenul „obligatie” poate avea trei intelesuri:

a)     in sens larg, prin „obligatie” civila este desemnat raportul juridic dintre creditor si debitor, in care dreptul creditorului se numeste „drept de creanta”;

b)   in sens restrans, prin „obligatie” este desemnata „indatorirea ce revine subiectului pasiv” dintr‑un raport juridic civil (datoria debitorului);

c)   in al treilea rand, prin „obligatie” se intelege „inscrisul” in care este incorporata si prin care se constata existenta unei obligatii, cum ar fi titlurile de credit, obligatiile CEC, obligatiile emise de o banca sau de o societate comerciala etc.

Notiunea de obligatie, privita ca un corelativ al dreptului subiectului activ, reprezinta „indatorirea subiectului pasiv de a avea o anumita conduita” in raport cu conduita subiectului activ si care, la nevoie, poate fi impusa prin forta de constrangere a statului[1].



Indatorirea subiectului pasiv se realizeaza printr‑o „prestatie pozitiva” ce consta in „a da ceva” sau „a face ceva” sau printr‑o „abtinere de a face ceva”.

A da ceva”, in dreptul civil, insemneaza a transfera sau a constitui un drept real, de exemplu, transferarea dreptului de proprietate.

A face ceva” inseamna a savarsi o actiune in favoarea subiectului activ.

A nu face ceva”, reprezinta obligatia subiectului pasiv de a se abtine de a face ceva care sa afecteze intr‑un fel oarecare exercitarea dreptului subiectului activ. 

Notiunea de drept subiectiv civil

Dreptul subiectiv civil reprezinta posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ de a avea o anumita conduita, sau de a pretinde o conduita corespunzatoare subiectului pasiv (sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva) si sa poata sa ceara concursul fortei coercitive a statului, in caz de nevoie[2].



Iosif Urs - Drept civil, vol. I, Ed.Oscar Print 1998, p. 58.

Iosif Urs – Drept civil, Teoria Generala, Ed.Oscar Print, Bucuresti, 2000.

Gh. Beleiu, M.Nicolae, N.Trusca - Drept civil roman, Ed. Universul juridic, Bucuresti, 2001, p. 72.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate