Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» DREPTUL ADMINISTRATIV SI STIINTA ADMINISTRATIEI


DREPTUL ADMINISTRATIV SI STIINTA ADMINISTRATIEI




DREPTUL ADMINISTRATIV SI STIINTA ADMINISTRATIEI

§1. Literatura juridica interbelica si mai ales postbelica, a fost preocupata de
fundamentarea particularitatilor a ceea ce se numeste cel mai uzual “stiinta
administratiei”
sau “stiinta administratiei de stat”. In regimul totalitar, s-a urmarit
stabilirea locului si rolului acestei stiinte, a interferentelor cu alte stiinte, in special cu
stiinta dreptului administrativ. Au fost elaborate lucrari numeroase care aveau ca obiect
de cercetare exclusiv stiinta administratiei, iar disciplinele de drept administrativ se
predau, incepand cu anul universitar 1979-1980 sub numele “drept administrativ si stiinta administratiei”.




Un autor “sublinia caracterul de stiinta interdisciplinara al acesteia, cu o misiune speciala“.

Un alt autor se opreste la parerea potrivit careia stiinta administratiei este “stiinta sarcinilor administratiei”.

In ceea ce priveste sarcinile administratiei, doctrina franceza, prin R. Drago se opreste la patru sarcini principale ale administratiei: informarea; studiul; pregatire a deciziilor; adoptare si executare.

Acestea sunt apreciate a fi sarcini principale, carora li se mai adauga sarcini secundare, cum ar fi informarea publicului, activitati de relatii publice etc.

§2. Principalele conceptii privind stiinta administratiei

1. Astfel, intr-o conceptie de inceput, care a fost impartasita si de marele dascal Constantin Dissescu, stiinta administratiei a fost calificata ca o stiinta a principiilor rationale ale administratiei.

2. Intr-o alta viziune, stiinta administratiei este analizata ca o disciplina politica, a carei analiza implica, in egala masura, criterii politice si juridice.

3. O alta conceptie ne prezinta stiinta administratiei ca fiind o stiinta sociala si economica, in acelasi timp.

4. In sfarsit, s-au exprimat si teorii negativiste, care contesta caracterul stiintei administratiei ca stiinta de sine statatoare.

3. Fara a intra in detalii, desprindem din cele evocate concluzia unor framantari ale specialistilor de pretutindeni, interesul pentru problemele guvernarii si administrarii. Articolul B al Tratatului de la Maastricht retine urmatoarele obiective ale Uniunii Europene: promovarea progresului economic si social echilibrat si durabil; crearea unui spatiu fara frontiere interioare; crearea unei monede unice; politica de aparare comuna; intarirea protectiei drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre. Prin articolul 8 se instituie “cetatenia Uniunii”, potrivit careia este cetatean al acesteia orice persoana avand nationalitatea unui stat membru. In acest mod, cetatenii statelor membre au o dubla cetatenie, nationala si comunitara, devenind astfel dubli subiecti de drept, ei exprimandu-se diferit, dupa cum e vorba de calitatea de membru al Uniunii sau de identitatea nationala. In aceste conditii, este lesne de inteles ca si sarcinile administratiei in statele respective se transforma, se amplifica, se imbogatesc ca si continut. In mod firesc, si sarcinile stiintei administratiei capata noi valente.

Exista un drept comunitar de ansamblu, dar, in germene, si ramuri ale acestui drept comunitar. Iar literatura juridica trebuie sa tina pasul cu aceste deveniri. Remarcam spre pilda, lucrarea lui Jacques Ziller al carei obiect de studiu il reprezinta sistemele politico-administrative ale celor douasprezece state membre ale Uniunii Europene la acea data, in prezent fiind douazeci si sapte de state membre sau dreptul administrativ european fundamentat prin lucrarea omonima a lui Jurgen Schwarze. Iar in doctrina romaneasca semnalam interesanta lucrare a profesorului Ioan Alexandru, de drept administrativ comparat, care este, prin ea insasi, o pledoarie pentru perspectiva deschisa, europeana, din care trebuie sa analizam problematica dreptului administrativ precum si lucrarea de drept administrativ european, coordonata de acelasi profesor. Relativ recent, colega noastra, profesoara Dana Apostol Tofan a publicat lucrarea Institutii administrative europene, destinata cursurilor de master, specializarea „drept public”, care, in stilul documentat, serios si riguros cu care autoarea ne-a obisnuit, prezinta sistemele administrative existente in principalele state ale Uniunii Europene. Unele lucrari aparute in literatura de specialitate abordeaza, de o maniera comparativa, anumite componente administrative, cum este interesanta lucrare Administratia publica de nivel intermediar in dreptul comparat si in dreptul romanesc a colegului Liviu Coman Kund de la Universitatea „Dunarea de Jos” din Galati.





Subliniind caracterul integrator al stiintei administratiei, prof. univ. dr. Antonie Iorgovan mentioneaza ca aceasta “nu urmareste o investigare a esentei administratiei publice ca an scop in sine, ci pentru fundamentarea solutiilor de perfectionare, in scopul rationalizarii administratiei publice centrale, locale, de ramura”. Aceste aspecte il determina pe autor sa defineasca stiinta administratiei ca “ansamblu de cunostinte cu privire la realizarea unei administratii judicioase, rationale”.

In ceea ce ne priveste, intelegem prin stiinta administratiei o stiinta de sinteza, care inglobeaza informatiile privind concepte, institutii, principii in devenirea lor si in sensul perfectionarii in ansamblu a activitatii administratiei dintr-un stat.

In sfera problemelor care constituie obiect de cercetare pentru stiinta administratiei intra urmatoarele:

principiile de functionare a administratiei publice si aparatului care o compune si de eficientizare a acestei activitati;

personalul administrativ, incluzand prin aceasta sintagma, atat pe cel supus unui regim de putere publica, deci functionarii publici, cat si pe cei supusi dreptului privat;

formele concrete de activitate a administratiei;

desprinderea unor legitati din studierea evolutiei fenomenului administrativ dintr-un anume stat, dar si din alte sisteme de drept;

analiza si combaterea unor aspecte negative care se manifesta in administratie, cum ar fi birocratia exagerata, coruptia, formalismul, aglomerarile;

studierea unor modele administrative in scopul desprinderii elementelor care pot influenta pozitiv sau negativ activitatea administrativa.

&3. Semnificatia crearii Institutului de Drept Public si Stiinte Administrative al Romaniei

Prin Legea nr. 246/2007 a fost creat Institutul de Drept Public si Stiinte Administrative al Romaniei, for national stiintific, cu personalitate juridica de drept public si este continuatorul traditiei stiintifice a Institutului de Stiinte Administrative al Romaniei infiintat in 1925, traditie reluata si promovata prin Asociatia Institutul de Stiinte Administrative Paul Negulescu, reinfiintat in 1994. El reuneste personalitati reprezentative din domeniul dreptului si al stiintelor administrative, de inalta competenta profesionala, care au titlul stiintific de doctor sau se afla in faza de derulare a etapelor pentru obtinerea unui doctorat, care au experienta in activitatea de cercetare stiintifica ori in invatamantul juridic superior sau care ocupa functii in administratia publica sau in autoritatea judecatoreasca.

Prin statutul sau, Institutul se incadreaza in categoria autoritatilor centrale de specialitate autonome, aflate sub controlul parlamentar, care se finanteaza de la bugetul de stat si din alte surse, in conditiile legii. Concretizarea controlului parlamentar se realizeaza prin prezentarea de rapoarte stiintifice.

Misiunea Institutului, astfel cum este ea exprimata prin articolul 2 din legea de infiintare, consta in fundamentarea stiintifica a solutiilor de perfectionare a organizarii si functionarii autoritatilor publice centrale si locale.

Cu privire la activitatea desfasurata, Institutul prezinta rapoarte stiintifice. Subliniem faptul ca astfel de rapoarte nu sunt prezentate doar Parlamentului, sub controlul caruia se afla Institutul, ci si Guvernului, in virtutea rolului pe care acesta il implineste, de conducere generala a administratiei publice, si Consiliului Superior al Magistraturii, care este garantul independentei justitiei.

In competenta Institutului se regaseste si organizarea si desfasurarea de cursuri postuniversitare, de specializare si perfectionare, in care scop se poate asocia cu institutii de invatamant superior sau cu institutii de profil din tara sau strainatate, in conditiile legii. In activitatea pe care o desfasoara, Institutul realizeaza studii, proiecte si publicatii in domeniul dreptului administrativ si al stiintelor administrative, si dezvolta relatii de colaborare cu autoritati, institutii si organizatii neguvernamentale de profil din tara sau strainatate.




Conducerea Institutului se asigura de adunarea generala, care este forul suprem de conducere, alcatuit din totalitatea membrilor Institutului, consiliul stiintific, care asigura conducerea curenta si se compune din membri de onoare si presedinte, care, ca si vicepresedintele si secretarul general, nu pot face parte din partidele politice.

Infiintarea, prin lege, a Institutului de Drept Public si Stiinte Administrative al Romaniei, reprezinta un moment care va marca viitorul doctrinei de drept public si implicit, viitorul acestei tari. Este nevoie ca, dincolo de conjuncturi politice trecatoare, dincolo de guverne, care vin si pleaca, de structuri administrative si de cei care le conduc, sa existe un for care sa cladeasca osatura doctrinara, stiintifica in baza careia sa se adopte solutiile legislative si institutionale necesare intr-un stat autentic de drept si democratic, asa cum trebuie sa devina Romania.

TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Stiinta administratiei este:

o stiinta de sinteza;

o disciplina politica;

nu este o stiinta de sine statatoare.

2. Determinati care dintre activitatile urmatoare se includ in obiectul de
cercetare pentru stiinta administratiei:

personalul administrativ in care se includ salariatii care se supun legislatiei muncii;

analiza si combaterea unor aspecte negative care se manifesta in administratie
(birocratia exagerata, coruptia).

3. Institutul de drept public si stiinte administrative are urmatorul statut:

autoritate centrala de specialitate subordonata Guvernului;

autoritate centrala de specialitate subordonata Ministerului Internelor si al Reformei Administrative;

autoritate centrala de specialitate autonoma, sub control parlamentar.

4. Institutul de Drept Public si stiinte Administrative prezinta rapoarte:

Parlamentului;

Guvernului;

Parlamentului, Guvernului si Consiliului Superior al Magistraturii.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate