ORIENTAREA PSIHIATRICO-PSIHOLOGICA

§1. Consideratii generale

Pentru o mai buna intelegere a acestei noi orientari in explicarea comportamentului deviant al omului, trebuie sa explicam sensul corect al unor termeni folositi in cuprinsul expunerii:

1. Psihologia este stiinta care studiaza psihicul, legitatea proceselor psihice si insusirilor psihice ale omului.

2. Psihiatria este o disciplina medicala care se ocupa cu studiul bolilor psihice (psihoze, demente, psihopatii si nevroze) si cu tratamentul lor.

3. Psihanaliza reprezinta conceptia psihologica a lui Sigmund Freud si a adeptilor sai (A. Adler, C.G. Jung s.a.); metoda de analiza psihologica si psihoterapeutica corespunzatoare acestei conceptii.

Metodele de tratament al bolilor psihice au evoluat de la cele mai primitive pana la cele contemporane, mai cunoscute fiind:

- Demonologia, care considera ca bolnavul psihic este posedat de diavol si se practicau metode rudimentare de scoatere a diavolului din corpul omului, metode intalnite si astazi la unele secte religioase.

- Trepanarea inseamna practicarea unei deschideri in craniul bolnavului, folosind obiecte dure, pentru ca spiritul rau sa iasa din om.

- Exorcismul presupune obligatia bolnavului de a bea preparate culinare neplacute; se faceau rugaciuni, se produceau zgomote, iar mai tarziu se practica metoda de insultare a bolnavului sau lovirea cu corpuri dure, care-i produceau grave suferinte si chiar moartea.

Aparitia psihanalizei a fost precedata de cuceriri in multe domenii ale stiintei, precum:

a. Asociationismul care pune la baza fenomenelor psihice procesul de asociere, sustinand ca fiecare proces psihic, fiecare insusire este un lant sau compozitii asociative formate in constiinta individului normal sau criminal, independent de vointa acestuia.

b. Behaviorismul (behavior = comportament)

Este un curent psihologic american care a pus la baza studierii comportamentului uman relatia de tip stimul-raspuns, inspirata de unele date ale neurofiziologiei.

Adeptii behaviorismului considera ca pentru cunoasterea, intelegerea si prevederea comportamentului uman este suficienta studierea relatiei dintre stimul si raspuns, fara a mai fi nevoie sa se apeleze la constiinta.

c. Gestaltismul (gestalt = structura, gen)

Este un curent psihologic aparut ca o reactie fata de cele mentionate mai sus, care sustine ca orice proces psihic este o structura sau o configuratie integrala. Metoda structuralista s-a extins la studiul intelectului, al inteligentei, al vointei si al intregului comportament.

Sectiunea a II-a - Psihanaliza, metoda noua de tratament a bolilor psihice

Sigmund Freud (1856-1939) a studiat medicina la Viena, apoi s-a specializat in neurologie, iar mai tarziu in psihiatrie.

Intre cele mai importante lucrari, mentionam: Introducere in psihanaliza, Lectii de psihanaliza, Interpretarea viselor, Totem si Tabu, Psihanaliza si sexualitate etc.

Nucleul psihanalizei il constituie teoria despre raportul dintre constient, inconstient si preconstient (subconstient).

Freud si-a elaborat opera in doua etape:

In prima etapa constata ca in evolutia omului psihicul uman a parcurs trei etape:

A - inconstientul - formeaza cel mai larg si cel mai puternic sector al mintii noastre;

B - preconstientul (subconstientul) este cel mai apropiat de inconstient, dar poate fi stimulat prin mijloacele gandirii si deveni constient;

C - constientul este treapta superioara, intalnita la omul evoluat sub aspect psihic.

In a doua etapa a trecut la studiul personalitatii, intalnind tot trei trepte (nivele) corespunzatoare celor trei trepte ale psihicului:

A - Sinele (Id) constituie un complex de instincte si tendinte refulate care are caracter personal si nu este trait in mod constient, aflandu-se la treapta cea mai de jos a evolutiei spiritului (corespunzator inconstientului).

B - Supraeul (Super Ego) este constiinta morala si constituie expresia individului in mediul social, purtator al normelor etico-morale si al regulilor de convietuire sociala.

C - Eul (Ego) reprezinta constiinta de sine, nucleul personalitatii, in alcatuirea caruia intra cunostintele si imaginea despre sine, precum si atitudinile constiente sau inconstiente despre cele mai importante valori.

Aparitia unei stari tensionale intre cele trei nivele ale personalitatii duce la conflict. Caile de rezolvare a conflictului sunt: sublimarea (redirectionarea energiilor sexuale de la scopul primar catre alte scopuri, ca de exemplu, sport, creatii artistice) si refularea (respingerea imaginilor, ideilor, dorintelor neplacute din sfera constientului in inconstient, creandu-se astfel un nou conflict inconstient).

Energiile sexuale si cele distructive se manifesta sub forma unor complexe, dintre care cele mai importante sunt: complexul oedipian, complexul Cain, complexul de vinovatie.

Ca tehnica de tratament al bolilor psihice, psihanaliza consta, pe scurt, in urmatoarele:

Pacientul se relaxeaza complet si vorbeste despre orice ii vine in minte. Ideea de baza este aceea a liberei asocieri. Prin exploatarea acestei asocieri, individul devine capabil sa reconstruiasca evenimentele petrecute cu mai mult timp in urma si sa le aduca in constient. Se sustine ca, daca pacientul devine constient de aceste evenimente, ele isi pierd puterea lor inconstienta, iar pacientul castiga un grad mai mare de control asupra constientului.

Sectiunea a III-a - Dimensiunea criminologica a psihanalizei

Sigmund Freud face putine referiri directe la fenomenul criminal. El considera ca diferenta intre infractori si noninfractori s-ar situa la nivelul Supraeului.

Pulsiunile organice antisociale sunt prezente la toti indivizii, dar raman ascunse in pliurile cele mai profunde ale personalitatii individului fiind controlate si stapanite pe masura dezvoltarii acestuia si trecerii la faza adulta a Eului care se desavarseste in permanenta.

Diferenta specifica care separa infractorul de noninfractor s-ar situa la nivelul Supraeului si s-ar datora unei incapacitati de a depasi complexul oedipian.

1. Complexul oedipian

Are la baza atractia sexuala manifestata de individ, in primele faze ale copilariei, fata de parintele de sex opus si dorinta corelativa de suprimare a parintelui de acelasi sex.

Complexul oedipian este intalnit la baieti si corespunde, la fete, cu complexul Electra.

2. Complexul Cain

Aminteste de prima fapta de omor descrisa de Cartea Cartilor, uciderea lui Abel de catre fratele sau, Cain. Probabil ca astfel se explica si numarul mare de omoruri savarsite si astazi in familie: intre soti sau rude apropiate, in sensul art. 149 Cod penal.

3. Complexul de vinovatie

Se considera ca acest complex favorizeaza comiterea crimei, deoarece unii indivizi ar suferi de un sentiment de vinovatie atat de puternic, incat, devenind insuportabil, face ca pedeapsa sa fie asteptata ca o eliberare. Aceasta ar explica de ce unii infractori "isi semneaza" crima, pentru a fi cat mai repede descoperiti si de ce marturisesc usor fapte pe care nu le-au comis.

Mai deosebita este situatia persoanelor care se autodenunta autoritatilor dupa savarsirea faptei, fara sa existe impotriva lor vreo proba de vinovatie sau a celor care pretind ca au savarsit o fapta cu care nu au nici o legatura.

4. Complexul de inferioritate

Desi nu a fost descris de Sigmund Freud, ci de medicul psihiatru german Alfred Adler (1870-1937), este potrivita prezentarea lui in acest cadru, deoarece face trimitere tot la argumente de natura psihologica.

Complexul de inferioritate este descris ca fiind starea psihica in care se afla o persoana cuprinsa de dorinta de a-si depasi conditia proprie in contextul unor relatii de compensare si supracompensare. Cand individul devine constient de carentele sale, incearca sa le compenseze, ajungand, uneori, la supracompensare. In acest sens sunt amintite reusitele lui Demostene (balbait) si Ludwig van Beethoven (surd).

In cazul in care deficienta nu este depasita, sentimentul de inferioritate poate degenera in complex de inferioritate.

Persoanele dominate de complexul de inferioritate pot alege calea savarsirii unor fapte penale, pentru ca, reusind sa atraga, in acest mod atentia opiniei publice asupra lor, vor compensa psihologic propria inferioritate.

^*

Tehnica psihanalizei lansata de Freud poate fi aplicata in criminologie. Aceasta tehnica poate fi folosita si in scopul prevenirii faptelor de violenta, deoarece foloseste o metoda de sondare si de descarcare a inconstientului, de natura a preintampina izbucnirile anarhice, care, in absenta medicului psihanalist, ar putea depasi capacitatea de cenzura a constientului si s-ar materializa in fapte negative si criminale.

BIBLIOGRAFIE

1. N. Giurgiu, Elemente de criminologie, Iasi, 1992.

2. R.M. Stanoiu, Criminologie, Bucuresti, 1998.

3. Sigmund Freud, Lectii de psihanaliza, Bucuresti, 1980.

4. I. Iacobuta, Criminologie, Iasi, 2002.

Subiecte pentru teme de control

1. Contributia psihanalizei la tratarea bolilor psihice.

2. Dimensiunea criminologica a psihanalizei.

3. Complexul de inferioritate descris de Alfred Adler.