Contractul de donatie - Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de donatie

Contractul de donatie

Capitolul I

Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de donatie1

Sectiunea I – Notiunea si caracterele juridice ale contractului de donatie

§ 1. Notiune

Liberalitatea este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, in tot sau in parte, in favoarea unei alte persoane.

Nu se pot face liberalitati decat prin donatie sau prin legat cuprins in testament (art. 984 C.civ.).

Donatia este contractul prin care, cu intentia de a gratifica, o parte, numita donator, dispune in mod irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parti, numite donatar (art. 985 C.civ.).2

In contractul de donatie se realizeaza un transfer al unor drepturi, reale sau de creanta, din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului, fara echivalent.

Prin donatie se produce o saracire a patrimoniului donatorului si o imbogatire corespunzatoare a patrimoniului donatarului, dar spre deosebire de imbogatirea fara just temei legitim, in cazul donatiei cauza contractului o constituie vointa liberala a donatorului (animus donandi) exprimata in forma ceruta de lege, acceptata de donatar.”3

In acelasi timp, donatia, varietate a contractelor cu titlu gratuit, constituie o liberalitate, avand ca efect micsorarea patrimoniului donatorului, spre deosebire de contracte dezinteresate (mandatul cu titlu gratuit, comodatul, depozitul cu titlu gratuit) prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura un folos, si a carui obligatie este de „facere” si nu de „dare”, (mandatarul, comodantul sau respectiv depozitarul), in consecinta nu sunt supuse regulilor de fond si de forma prevazuta pentru donatii.

§ 2. Caracterele juridice ale donatiei

a) Donatia este un contract unilateral, solemn cu titlu gratuit, irevocabil, translativ de proprietate.

Donatia este un contract unilateral, si nu un act unilateral.

Donatia este rezultatul unui acord de vointa al celor doua parti, care naste insa in principiu o singura obligatie in sarcina donatorului cu dreptul corelativ al donatarului.

Prin exceptie, donatia poate fi si sinalagmatica (nascand obligatii reciproce) cand prin ea se impune o sarcina donatarului (art. 1028 C.civ.).

b) Donatia este un contract solemn.

Art. 1011 alin. (1) C.civ. prevede ca „donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute“.

Forma autentica este prevazuta ca o masura de protectie a vointei liberale a donatorului.

Lipsa formei autentice, solemne, a contractului de donatie este sanctionata cu nulitatea absoluta a contractului.1

Nu sunt supuse acestei dispozitii donatiile indirecte, cele deghizate si darurile manuale.

Bunurile mobile care constituie obiectul donatiei trebuie enumerate si evaluate intr-un inscris, chiar sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute a donatiei.

Daca sunt de valoare redusa, bunurile mobile corporale pot fi donate prin dar manual.

Darul manual se incheie valabil prin acordul de vointe al partilor insotit de traditiunea bunului de la donator la donatar. In aprecierea valorii reduse a bunurilor care constituie obiectul darului manual se tine seama de starea materiala a donatorului.

In cazul darurilor manuale suntem, prin urmare, in prezenta nu a unui contract solemn, ci a unui contract real.

In cazul contractului de donatie incheiat intre absenti, atat oferta de donatie, cat si acceptarea donatiei trebuie sa fie facute in forma autentica.

c) Donatia este un contract translativ de proprietate.

Fiind un contract consensual, transmiterea proprietatii are loc in momentul realizarii acordului de vointa intre donator si donatar, iar intre absenti, in momentul in care donatorul primeste acceptarea donatarului.

Predarea bunului donat poate avea loc si ulterior incheierii contractului de donatie si deci a transmiterii dreptului de proprietate.

In cazul darurilor manuale, predarea bunului este, alaturi de acordul de vointa al partilor, o conditie pentru formarea contractului. Prin urmare, in acest caz, transmiterea proprietatii are loc concomitent cu predarea bunului.

Daca bunul donat este insa un imobil, dobandirea catre donatar si pierderea de catre donator a dreptului de proprietate se fac numai cu respectarea regulilor de carte funciara.

d) Donatia este un contract irevocabil.

Dupa incheierea contractului, donatorul nu isi mai poate retrage oferta. Este nula orice donatie facuta cu conditii a caror indeplinire atarna numai de vointa donatorului.

In mod exceptional, donatia poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neexecutarea culpabila a sarcinilor la care s-a obligat donatarul (art. 1020 C.civ.).

Bunurile viitoare nu pot forma obiectul darurilor manuale.

La cazurile de mai sus se adauga revocabilitatea numai in timpul casatoriei a donatilor intre soti (art. 1031 c.civ.)

Sectiunea a II-a Conditiile de validitate ale contractului
de donatie

§ 1. Capacitatea partilor

In principiu, intrucat capacitatea este regula, orice persoana poate fi parte (donator sau donatar) intr-un contract de donatie.

Orice persoana este capabila de a da si primi prin liberalitati, cu respectarea regulilor privind capacitatea, prevede art. 987 C. civ.1

Conditia capacitatii de a dispune prin liberalitati trebuie indeplinita la data la care dispunatorul isi exprima consimtamantul.

Conditia capacitatii de a primi o donatie trebuie indeplinita la data la care donatarul accepta donatia.

Atunci cand contractul se incheie intre absenti, donatorul trebuie sa fie capabil atat in momentul ofertei, cat si in cel al primirii acceptarii, care este momentul incheierii contractului.

Incapacitatea este exceptia. Ea trebuie sa fie anume prevazuta de lege si este de stricta interpretare.

1) Incapacitati de a dona

Sunt incapabili de a dona minorii si interzisii judecatoresti.

Ei nu pot dona nici personal, nici prin reprezentanti si nici personal cu incuviintare ocrotitorului legal si cu autorizarea autoritatii tutelare.

„Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate dispune de bunurile sale prin liberalitati, cu exceptia cazurilor prevazute de lege” prevede art. 988 alin. (1) C.civ.

Sub sanctiunea nulitatii relative, nici chiar dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu persoana nu poate dispune prin liberalitati in folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al sau, inainte ca acesta sa fi primit de la instanta tutelara descarcare pentru gestiunea sa. Se excepteaza situatia in care reprezentantul ori, dupa caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunatorului.

Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul trebuie sa il determine pe beneficiarul liberalitatii ori cel putin sa prevada criteriile pe baza carora acest beneficiar sa poata fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice (art. 989 alin. (1) C.civ.).

Persoana care nu exista la data intocmirii liberalitatii poate beneficiar de o liberalitate daca aceasta este facuta in favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urma de a transmite beneficiarului obiectul liberalitatii indata ce va fi posibil.

Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul nu poate lasa unui tert dreptul de a-l desemna pe beneficiarul liberalitatii sau de a stabili obiectul acesteia. Cu toate acestea, repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lasata la aprecierea unui tert.

Este valabila liberalitatea facuta unei persoane desemnate de dispunator, cu o sarcina in favoarea unei persoane alese fie de gratificat, fie de un tert desemnat, la randul sau, tot de catre dispunator.

Sunt valabile, totusi, donatiile facute sub forma unor daruri obisnuite (darurile manuale) la aniversari.

2) Incapacitati de a primi

Incapacitatile de a primi pot fi absolute, impiedicand o persoana sa primeasca de la oricare alta, si relative, care interzic ca cineva sa primeasca de la anumite persoane determinate.

a) Incapacitati absolute de a primi

Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care nu au dobandit personalitate juridica nu au capacitate de folosinta, nefiind subiecte de drept, nu pot primi cu titlu gratuit.

In schimb, copilul conceput poate primi cu titlu gratuit, cu conditia sa se nasca viu. Copilul nascut mort este considerat ca nu exista.

Aceasta este interpretarea care poate fi facuta alin. 2 al art. 989 C.civ. care prevede ca „Persoana care nu exista la data intocmirii liberalitatii poate beneficia de o liberalitate daca aceasta este facuta in favoarea unei persoane capabile cu sarcina pentru aceasta din urma de a o transmite beneficiarului obiectul liberalitatii indata ce va fi posibil.”

Entitatile care nu au dobandit personalitate juridica vor putea primi donatii in cursul constituirii, „dar numai daca acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil“.

Dupa dobandirea personalitatii juridice, acestea pot dobandi donatii, cu respectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta.

Mentionam ca, in cazul fundatiilor, liberalitatile sunt facute de fondatori inaintea actului constituirii acesteia, tocmai in vederea crearii patrimoniului fundatiei.

In legile speciale ale profesiei, demnitarii, judecatorii, procurorii au o interdictie de a primi cu titlu gratuit. Sanctiunea civila a actului facut cu incalcarea acestei incapacitati este nulitatea absoluta a actului respectiv.

b) Incapacitati relative de a primi

Sunt lovite de nulitate relativa liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor persoane, in perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate dispunatorului pentru o boala considerata mortala (art. 990 alin. (1) C.civ.)

Sunt exceptate de la sanctiune fiind valabile liberalitatile facute sotului, rudelor in linie dreapta sau colateralilor privilegiati si liberalitatile, facute altor rude pana la al patrulea grad inclusiv, daca, la data liberalitatii, dispunatorul nu are sot si nici rude in linie dreapta sau colaterali privilegiati.

Aceleasi dispozitii sunt aplicabile si in privinta preotilor sau a altor persoane care acordau asistenta religioasa in timpul bolii considerate mortale.

Daca dispunatorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescriptie a actiunii in nulitate relativa curge de la data la care mostenitorii au luat cunostinta de existenta liberalitatii.

In cazul in care dispunatorul s-a restabilit, actiunea in anularea donatiei poate fi introdusa in termen de 3 ani de la data la care dispunatorul s-a restabilit.

Interdictia se intemeiaza pe o prezumtie de sugestie si captatie asupra bolnavului din partea medicului, farmacistului sau preotului.

Pentru ca incapacitatea sa functioneze, este necesar ca donatia sa fi fost facuta in timpul bolii din cauza careia bolnavul a decedat si donatarul sa-l fi tratat sau asistat pe bolnav. Donatia facuta cu incalcarea interdictiei va fi nula relativ.

Sunt lovite de asemenea de nulitate relativa liberalitatile facute in folosul celui care a avut calitatea de reprezentant sau ocrotitor legal, inainte ca acesta sa fi primit de la instanta tutelara descarcare pentru gestiunea sa, de catre cel reprezentat sau ocrotit, dupa dobandirea capacitatii de exercitiu deplin (art. 988 alin. (2) C.civ.).

Se excepteaza situatia in care reprezentantul ori, dupa caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunatorului.

Sanctiunea nulitatii relative se aplica si donatiilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau facute unei persoane interpuse.

Sunt prezumate pana la proba contrara ca fiind persoane interpuse ascendentii, descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si ascendentii si descendentii sotului acestei persoane (art. 992 C.civ.).

Donatiile facute minorului sau interzisului se accepta de parinte, sau dupa caz, de tutore.

Surdomutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decat cu asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelara.

In ce priveste acceptarea donatiilor de catre persoanele juridice, acestea trebuie sa corespunda scopului stabilit prin lege, prin actul de infiintare sau statut (principiul specialitatii capacitatii de folosinta).

Dreptul de proprietate publica se dobandeste si prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public (art. 7 lit. d din Legea nr. 213/1998).

Donatiile oferite unitatilor administrativ-teritoriale se accepta de consiliul local sau, dupa caz, de consiliul judetean.

Donatiile si legatele cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau, dupa caz, a consiliului judetean, cu votul majoritatii consilierilor locali sau judeteni, dupa caz in functie (art. 121 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale.

Donatiile oferite regiilor autonome sau societatilor comerciale, cu capital majoritar de stat, se accepta de conducatorii lor, cu autorizatia prealabila a organului tutelar sau a consiliului judetean, dupa cum sunt de interes national sau de interes local.

In cazul bunurilor grevate cu sarcini sau cu restante de impozite, este necesar avizul Ministerului Finantelor, iar pentru bunurile agricole al Ministerului Agriculturii.

Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii enumera, printre sursele de provenienta ale veniturilor asociatiilor sau federatiilor, si donatiile, sponsorizarile si legatele (art. 46 al. 1 lit. e).

In tacerea legii, credem ca acceptarea donatiilor fara sarcini va putea fi facuta de Consiliul director al fundatiei sau asociatiei, iar cele cu sarcini, de adunarea generala cu majoritate simpla. Nu se mai cere o autorizatie prealabila a acceptarii.

La fel, persoanele juridice private, inclusiv sindicatele, care urmaresc un scop patrimonial, pot accepta donatiile prin organele lor de conducere.

Momentul la care partile trebuie sa fie capabile este cel al incheierii contractului de donatie.

§ 2. Consimtamantul partilor

Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber, neviciat, exprimat de regula in scris in forma autentica.1

Oferta de donatie poate fi revocata cat timp ofertantul nu a luat cunostinta de acceptarea destinatarului. Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea acceptarii.2

Oferta nu mai poate fi acceptata dupa decesul destinatarului ei. Mostenitorii destinatarului pot insa comunica acceptarea facuta de acesta.

Oferta de donatie facuta unei persoane lipsita de capacitate de exercitiu restransa poate fi acceptata de catre aceasta cu incuviintarea ocrotitorului legal (art. 1013 C.civ.).

Eroarea, ca viciu de consimtamant al donatorului, poate privi identitatea donatarului, bunul donat sau cauza donatiei.

Violenta (fizica sau morala), viciu de consimtamant, poate proveni de la donatar sau de la un tert.

In practica, cea mai mare frecventa ca viciu de consimtamant o au manoperele frauduloase dolosive sub forma sugestiei si captatiei, intreprinse de donatar sau de un tert pentru a-l determina pe donator sa doneze.

Pentru a-l determina pe donator sa faca liberalitatea in favoarea donatarului, captatia presupune folosirea unor procedee psihologice care trezesc sau exacerbeaza orgoliul, vanitatea donatorului in timp ce sugestia presupune sadirea in mintea donatorului a ideii necesitatii efectuarii liberalitatii in favoarea donatarului, in consideratia persoanei acestuia.

Nu exista insa o delimitare neta intre cele doua notiuni si ele sunt folosite impreuna in practica. Fiind chestiuni de fapt, sugestia si captatia nu sunt prezumate, ci trebuie dovedite de cel care cere anularea donatiei.

Imprejurarile care constituie sugestia si captatia au relevanta si se apreciaza in functie de imprejurarile concrete ale spetei.

Leziunea nu poate fi conceputa in cazul contractelor unilaterale cum ar fi donatia.

§ 3. Obiectul contractului de donatie

Pot forma obiect al contractului de donatie bunurile mobile sau imobile aflate in circuitul civil ori drepturile privind aceste bunuri, determinate sau determinabile, posibile, licite, existente sau care pot exista in viitor.

Nu pot forma obiect al donatiei succesiunile nedeschise (viitoare). 1

Bunurile viitoare nu pot fi obiect al darului manual, predarea bunului fiind o conditie de formare a contractului (contract real).

Donatorul trebuie sa fie proprietarul bunului. Este nula absolut donatia bunului altuia.

§ 4. Cauza

Cauza remota adica scopul material pentru care donatorul face liberalitatea este variabila, diferind de la un contract de donatie la altul.

Cauza proxima a donatiei este intentia donatorului de a-l gratifica pe donatar si este comuna tuturor contractelor de donatie.

Cauza donatiei trebuie sa existe, sa fie licita si morala (art. 1236 C.civ.).

Donatia fondata pe o cauza ilicita sau imorala, cum ar fi determinarea donatorului sa inceapa concubinajul sau sa il continue, este nula. Daca donatia este facuta intre concubini in scopul incheierii casatoriei ea este valabila.2

§ 5. Forma solemna a donatiei

Forma autentica este ceruta pentru validitatea donatiei si nu doar pentru probatiunea ei. Ea este prin urmare de esenta donatiei.

Forma autentica a donatiei este o masura de protectie a vointei liberale a donatorului, care isi micsoreaza irevocabil si fara echivalent patrimoniul lui in favoarea donatarului.

Nerespectarea formei autentice a donatiei este sanctionata cu nulitatea absoluta a contractului.

Donatia nula absolut pentru neindeplinirea formei autentice nu poate fi confirmata ulterior de donator, ci donatia trebuie refacuta in intregime cu respectarea formei autentice.

Bunurile mobile care constituie obiectul donatiei trebuie enumerate si evaluate intr-un inscris, chiar sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absoluta a donatiei (art. 1011 alin. (3) C.civ.).

Actul estimativ poate fi intocmit si prin act separat sub semnatura privata, care trebuie insa semnat de ambele parti. Daca el este cuprins in contractul de donatie va avea in mod necesar forma autentica.

Lipsa actului estimativ al bunurilor mobile donate este sanctionata cu nulitatea absoluta a donatiei.

Pentru darurile manuale si donatiile indirecte nu se cere formalitatea actului estimativ.

Sub sanctiunea nulitatii absolute promisiunea de donatie este supusa formei autentice.

In caz de neexecutare din partea promitentului, promisiunea de donatie nu confera beneficiarului decat dreptul de a pretinde daune-interese echivalente cu cheltuielile pe care le-a facut si avantajele pe care le-a acordat tertilor in considerarea promisiunii (art. 1014 C.civ.).

Confirmarea unei liberalitati de catre mostenitorii universali ori cu titlu universal ai dispunatorului atrage renuntarea la dreptul de a opune viciile de forma sau orice alte motive de nulitate, fara ca prin aceasta renuntare sa se prejudicieze drepturile tertilor (art. 1010 C.civ.).

Credem ca dispozitia art. 1010 C.civ., nu poate functiona cu incalcare dispozitiilor legale care prevad nulitatea absoluta a liberalitatii in mod expres.

§ 6. Principiul irevocabilitatii donatiilor

1) Donatia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit donatorului sa o revoce prin vointa sa (art. 1015 alin. (1) C.civ.).

Irevocabilitatea donatiilor, prevazuta de art. 1015 C.civ., este o caracteristica specifica acestui tip de contract cu titlu gratuit, fiind de esenta liberalitatii, deosebita de „forta obligatorie“ a contractului reglementata de art. 1270 C.civ., care exista fireste si in cazul contractului de donatie.

Irevocabilitatea donatiilor priveste insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui si nu efectele contractului, pe care le are in vedere „forta obligatorie a contractului“.1

Orice clauza sau conditie care contravine principiului irevocabilitatii conduce la nulitatea absoluta a intregii donatii, afara de cazul cand donatia este divizibila si clauza o afecteaza numai in parte; pentru restul, efectele donatiei se mentin.

Astfel, este lovita de nulitate absoluta donatia care:

a) este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului (potestativa pura);

b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor, daca valoarea maxima a acestora nu este determinata in contractul de donatie;

c) confera donatorului dreptul de a denunta unilateral contractul;

d) permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat, chiar daca donatorul moare fara sa fi dispus de acel bun. Daca dreptul de a dispune vizeaza doar o parte din bunurile donate, nulitatea opereaza numai in privinta acestei parti.

2) In contractul de donatie, sunt permise, in principiu, urmatoarele clauze, care nu contravin principiului irevocabilitatii donatiilor:

a) clauza termenului de predare a bunului donat. Termenul nu afecteaza dobandirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acelui drept;

b) conditia cazuala sau mixta, care nu contravine principiului irevocabilitatii donatiilor;1

c) clauza platii datoriilor prezente ale donatorului, cu data certa anterioara donatiei si chiar a celor viitoare, daca valoarea maxima a acestora este indicata in donatie;

d) clauza reintoarcerii bunurilor daruite, fie pentru cazul cand donatarul ar predeceda donatorului, fie pentru cazul cand atat donatarul, cat si descendentii sai ar predeceda donatorului.

In cazul in care donatia are ca obiect bunuri supuse unor formalitati de publicitate, atat dreptul donatarului, cat si dreptul de intoarcere sunt supuse acestor formalitati..

Fata de dispozitia expresa a art. 994 C.civ., donatia poate fi grevata de o sarcina care consta in obligatia instituitului, donatarul de a conserva bunurile care constituie obiectul liberalitatii si de a le transmite, la decesul sau, substituitului desemnat de dispunator.

Mentionam ca sub regimul vechiului Cod civil stipularea reintoarcerii bunurilor donate la decesul donatarului, in favoarea unei terte persoane, adica substitutia fideicomisara era interzisa sub sanctiunea nulitatii absolute a liberalitatii2

e) cand donatorul depune pe un libret CEC sau pe un alt instrument bancar o suma de bani pe numele altei persoane, el poate insera o clauza de restituire pe numele sau, ceea ce nu inseamna a contraveni la irevocabilitatea donatiei, pentru ca va actiona in temeiul clauzei ca mandatar al titularului de libret;

f) este permisa donatia nudei proprietati cu rezerva uzufructului in favoarea donatorului sau a unui tert.

3) Sunt exceptate de la principiul irevocabilitatii donatiilor donatiile dintre soti.  

Orice donatie incheiata intre soti este revocabila numai in timpul casatoriei (art. 1031 C.civ.).

Sotul donator are dreptul de a revoca donatia oricand in timpul casatoriei.

Nulitatea casatoriei atrage nulitatea relativa a donatiei facute sotului de rea-credinta (art. 1032 C.civ.)

Dupa incetarea sau desfacerea casatoriei si chiar impotriva mostenitorilor sotului donatar, dupa decesul acestuia, donatia devine in principiu irevocabila. Mostenitorii donatorului pot cere in mod exceptional revocarea donatiei numai pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine.

Revocabilitatea este de esenta donatiilor intre soti si poate fi exercitata fie printr-o simpla cerere, printr-o cerere in justitie sau poate rezulta tacit dintr-un act de dispozitie ulterior donatiei, facut in favoarea unei alte persoane, cum ar fi vanzarea bunului donat unui tert.

Este lovita de nulitate orice simulatie in care donatia reprezinta contractul secret in scopul de a eluda revocabilitatea donatiilor intre soti (art. 1033 alin. (1) C.civ.).

Este prezumata relativ persoana interpusa, orice ruda a donatarului la a carei mostenire acesta ar avea vocatie in momentul donatiei si care nu a rezultat din casatoria cu donatorul.

4) Cauze legale de revocare a donatiilor  

Donatia poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neexecutarea culpabila a sarcinilor la care s-a obligat donatarul (art. 1020 C.civ.).

Revocarea pentru ingratitudine si pentru neindeplinirea sarcinilor nu opereaza de drept.

Promisiunea de donatie se revoca de drept daca anterior executarii sale se iveste unul dintre cazurile de revocare pentru ingratitudine prevazute de art. 1023.

De asemenea, promisiunea de donatie se revoca de drept si atunci cand anterior executarii sale situatia materiala a promitentului s-a deteriorat intr-o asemenea masura incat executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasa pentru acesta ori promitentul a devenit insolvabil.

A) Revocarea pentru ingratitudine

Revocarea pentru ingratitudine poate fi ceruta pentru orice donatie, indiferent daca este facuta prin inscris autentic sau este un dar manual, pentru cele trei cazuri, enumerate limitativ de art. 1023 C. civ., si anume:

a) daca donatarul a atentat la viata donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;

b) daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de donator;1

c) daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie, in limita valorii actuale a bunului care a constituit obiectul donatiei, tinandu-se insa seama de starea in care se afla bunul la momentul donatiei.

Dreptul la actiunea prin care se solicita revocarea pentru ingratitudine se prescrie in termen de un an din ziua in care donatorul a stiut ca donatarul a savarsit fapta de ingratitudine (art. 1024 alin. (1) C.civ.).

Actiunea in revocare pentru ingratitudine poate fi exercitata numai impotriva donatarului. Daca donatarul moare dupa introducerea actiunii, aceasta poate fi continuata impotriva mostenitorilor.

Cererea de revocare nu poate fi introdusa de mostenitorii donatorului cu exceptia cazului in care donatorul a decedat in termenul de un an fara sa-l fi iertat pe donatar. De asemenea, mostenitorii pot introduce actiunea in revocare in termen de un an de la data mortii donatorului, daca acesta a decedat fara sa fi cunoscut cauza de revocare.

Actiunea pornita de donator poate fi continuata de mostenitorii acestuia.

In caz de revocare pentru ingratitudine, daca restituirea in natura a bunului donat nu este posibila, donatarul va fi obligat sa plateasca valoarea acestuia, socotita la data solutionarii cauzei.

In urma revocarii donatiei pentru ingratitudine, donatarul va fi obligat sa restituie fructele pe care le-a perceput incepand cu data savarsirii faptei de ingratitudine (art. 1025 C.civ.).

Revocarea pentru ingratitudine nu are niciun efect in privinta drepturilor reale asupra bunului donat dobandite de la donatar, cu titlu oneros, de catre tertii de buna-credinta si nici asupra garantiilor constituite in favoarea acestora. in cazul bunurilor supuse unor formalitati de publicitate, dreptul tertului trebuie sa fi fost inscris anterior inregistrarii cererii de revocare in registrele de publicitate aferente.

Revocarea donatiilor pentru ingratitudine poate fi solicitata numai pe calea unei actiuni in revocare.

Revocarea pentru ingratitudine este o pedeapsa civila, deci actiunea in revocare are un caracter strict personal si poate fi introdusa doar de donator.

Actiunea in revocare pentru ingratitudine poate fi insa continuata de mostenitori, daca donatorul a decedat in timpul procesului.

Ea poate fi intentata de mostenitori, doar daca donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care actiunea putea fi intentata.

Actiunea in revocare nu se poate intenta impotriva mostenitorilor donatarului.1

Donatorul care cunoaste faptul de ingratitudine il poate ierta pe donatar. Iertarea trebuie sa fie expresa daca procesul este pe rol.

Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie facuta in termen de un an din ziua savarsirii faptului sau din ziua cand donatorul a cunoscut faptul.2

Termenul de un an este un termen de decadere si expirarea lui, fara ca actiunea in revocare sa fie introdusa, prezuma absolut ca donatorul l-a iertat tacit pe donatar.

Efectul admiterii actiunii in revocare este restituirea integrala a bunului donat, cu toate accesoriile. Donatorul va fi despagubit pentru sarcinile constituite pana la revocare de donatar in favoarea tertilor (uzufruct, ipoteca etc.).

In cazul in care donatarul a instrainat bunul donat, revocarea nu produce efecte retroactive fata de terti, daca instrainarea este inscrisa in cartea funciara anterior cererii de revocare. In aceasta situatie, donatarul va fi obligat fata de donator la plata valorii integrale a bunului din momentul pronuntarii hotararii de revocare.

Fructele bunului donat se vor restitui de la data savarsirii faptei de ingratitudine, ca in cazul posesorului de rea-credinta.

B) Revocarea donatiilor pentru neexecutarea sarcinii

In esenta, donatia este un contract cu titlu gratuit (o liberalitate).

Exista insa posibilitatea ca donatorul sa stipuleze in contract unele obligatii (sarcini) ale donatarului.

Practic, stipularea in donatie a unor sarcini pentru donatar transforma contractul unilateral intr-unul sinalagmatic, care va produce si efectele specifice acestor contracte.

Neindeplinirea sarcinii poate conduce la revocarea donatiei, bunurile reintrand in proprietatea donatorului.

Revocarea va produce efecte retroactive, desfiintand sarcinile constituite de donatar asupra bunului donat si permitand donatorului sa il urmareasca daca a fost instrainat la tertii dobanditori.

Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii functioneaza in cazul donatiilor facute prin act autentic, dar si al darurilor manuale, ori al donatiilor indirecte si deghizate.

Daca donatarul nu indeplineste sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii sai in drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donatiei (art. 1027 alin. (1) C.civ.).1

In cazul in care sarcina a fost stipulata in favoarea unui tert, acesta poate cere numai executarea sarcinii.

Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau revocarea donatiei se prescrie in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata.

Donatarul este tinut sa indeplineasca sarcina numai in limita valorii bunului donat, raportata la data la care sarcina trebuia indeplinita.

Cand donatia este revocata pentru neindeplinirea sarcinilor, bunul reintra in patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite intre timp asupra lui, sub rezerva dispozitiilor art. 1648 (art. 1029 C.civ.).

Actiunea in revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinilor nu mai are un caracter personal ca actiunea in revocare pentru ingratitudine, si deci poate fi promovata de catre donator, de mandatarul sau, de succesorii sai si chiar de creditorii donatorului pe calea actiunii oblice (subrogatorii) sau de cesionarul actiunii.

Parati in aceasta actiune vor fi donatarul sau mostenitorii sai.

O liberalitate, deci si donatia, poate fi grevata de o sarcina care consta in obligatia instituitului, donatar sau legatar, de a conserva bunurile care constituie obiectul liberalitatii si de a le transmite, la decesul sau, substituitului desemnat de dispunator (art. 994 C.civ.). Oferta de donatie facuta substituitului poate fi acceptata de acesta si dupa decesul dispunatorului.

Aceasta dispozitie numita substitutie fideicomisara nu produce efecte decat in cazul in care este permisa de lege.

Atunci cand substituitul predecedeaza instituitului sau renunta la beneficiul liberalitatii, bunul revine instituitului, cu exceptia cazului in care s-a prevazut ca bunul va fi cules, de mostenitorii substituitului ori a fost desemnat un al doilea substituit (art. 1000 c.civ.).

Atunci cand liberalitatea are ca obiect valori mobiliare, sarcina produce efecte si asupra valorilor mobiliare care le inlocuiesc.

Daca liberalitatea are ca obiect drepturi supuse formalitatilor de publicitate, sarcina trebuie sa respecte aceleasi formalitati. In cazul imobilelor, sarcina este supusa notarii in cartea funciara.

Sectiunea a III-a – Efectele contractului de donatie

§ 1. Obligatiile donatorului

1) Principalul efect al donatiei este transmiterea dreptului real care formeaza obiectul contractului din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului (obligatie de a da).

Daca obiectul contractului de donatie este un drept real imobiliar, dobandirea acestuia de catre donatar si pierderea lui de catre donator se produce numai cu respectarea regulilor de carte  funciara (art. 877 C.civ.) adica prin inscrierea contractului de donatie in cartea funciara (art. 885 C.civ.).

Daca dreptul care formeaza obiectul contractului este un drept de creanta, donatia imbraca forma cesiunii de creanta cu titlu gratuit care si ea trebuie sa fie facuta in forma autentica (art. 1567 alin. (1) C.civ.).

2) A doua obligatie a donatorului nascuta din contract este obligatia de predare a bunului donat.

Obligatia se poate executa in insasi momentul incheierii contractului, concomitent cu executarea obligatiei de transfer a dreptului real, sau ulterior, daca acest lucru este stipulat in contract.

In cazul darurilor manuale, obligatia de predare nu exista ca atare, predarea obiectului daruit fiind chiar o conditie sine qua non de formare a contractului.

3) Daca obligatia de predare nu se executa in insasi momentul incheierii contractului de donatie, ci ulterior, in sarcina donatorului exista si obligatia de conservare a bunului donat pana la predare.

4) In principiu, donatorul nu are obligatia de garantie pentru evictiune si nici pentru viciile ascunse, intrucat donatia este un contract cu titlu gratuit.1

Donatorul nu raspunde pentru evictiune decat daca a promis expres garantia sau daca evictiunea decurge din fapta sa ori dintr-o imprejurare care afecteaza dreptul transmis, pe care a cunoscut-o si nu a comunicat-o donatarului la incheierea contractului.

In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru evictiune ca si vanzatorul (art. 1018 C.civ.)

Donatorul nu raspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat.

Totusi, daca a cunoscut viciile ascunse si nu le-a adus la cunostinta donatarului la incheierea contractului, donatorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat donatarului prin aceste vicii (dol prin reticenta).

In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru viciile ascunse ca si vanzatorul (art. 1019 C.civ.).

In executarea donatiei, dispunatorul raspunde numai pentru dol si culpa grava (art. 1017 C.civ.).

§ 2. Obligatiile donatarului

In cazul donatiei obisnuite, gratuite, fara sarcini, donatarul nu are o obligatie juridica fata de donator, ci numai o obligatie morala de recunostinta.

In cazul donatiei cu sarcini, sarcina este o obligatie pe care donatarul trebuie sa o execute din momentul acceptarii donatiei.

Neexecutarea sarcinii poate determina pe donator sa introduca fie o actiune in executarea obligatiei, fie sa ceara revocarea donatiei.

Sarcina trebuie sa fie posibila, licita si morala, si sa fie prevazuta fie in favoarea donatorului, fie in favoarea unei terte persoane (stipulatie pentru altul), fie chiar in favoarea donatarului insusi.

Daca, din cauza unor situatii imprevizibile si neimputabile beneficiarului, survenite acceptarii liberalitatii, indeplinirea conditiilor sau executarea sarcinilor care afecteaza liberalitatea a devenit extrem de dificila ori excesiv de oneroasa pentru beneficiar, acesta poate cere revizuirea sarcinilor sau a conditiilor (art. 1006 C.civ.).

Cu respectarea, pe cat posibil, a vointei dispunatorului, instanta de judecata sesizata cu cererea de revizuire poate sa dispuna modificari cantitative sau calitative ale conditiilor sau ale sarcinilor care afecteaza liberalitatea ori sa le grupeze cu acelea similare provenind din alte liberalitati.

Instanta de judecata poate autoriza instrainarea partiala sau totala a obiectului liberalitatii, stabilind ca pretul sa fie folosit in scopuri conforme cu vointa dispunatorului, precum si orice alte masuri care sa mentina pe cat posibil destinatia urmarita de acesta.

Daca motivele care au determinat revizuirea conditiilor sau a saricnilor nu mai subzista, persoana interesata poate cere inlaturarea pentru viitor a efectelor revizurii (art. 1008 C.civ.).

Este considerata nescrisa clauza prin care, sub sanctiunea desfiintarii liberalitatii sau restituirii obiectului acesteia, beneficiarul este obligat sa nu conteste validitatea unei lauze de inalienabilitate ori sa nu solicite revizuirea conditiilor sau a sarcinilor (art. 1009 C.civ.).

§ 3. Opozabilitatea fata de terti a efectelor donatiei

In principiu, se aplica regulile generale in materie de publicitate, analizate la contractul de vanzare-cumparare, si anume: necesitatea inscrierii in cartea funciara a transmiterilor drepturilor imobiliare cu titlu gratuit; notificarea sau acceptarea cesiunii de creanta (de catre debitor) in cazul in care obiectul donatiei este o creanta; conditia ca tertul dobanditor de buna-credinta al bunului daruit sa nu invoce exceptia din art. 919 alin. (3) C.civ. care prevede ca „Pana la proba contrara, posesorul este considerat proprietar cu exceptia imobilelor inscrise in cartea funciara” si din art. 935 C.civ. potrivit careia „Oricine se afla la un moment dat in posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului”.

Potrivit art. 885 C.civ. „Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se se dovedesc atat intre parti cat si fata de terti, numai prin inscrierea lor in cartea funciara pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea.”

Sectiunea a IV-a – Donatii deghizate, donatii prin interpunere de persoane, donatii indirecte si daruri manuale

§ 1. Donatiile deghizate

Donatia este deghizata cand este facuta printr-un contract (act public) cu titlu oneros.

In acest contract, donatorul declara in mod mincinos ca a primit o contraprestatie (de regula, un echivalent banesc, un pret) in schimbul dreptului (real sau de creanta) transmis de el.

Donatia deghizata (actul real, sincer) este prin urmare ascunsa sub aparenta unui contract cu titlu oneros (actul public, dar mincinos).1

Donatia deghizata care indeplineste conditiile pentru vala­bilitatea contractelor si conditiile speciale de fond pentru donatii este valabila.

In privinta formei, este necesara si suficienta respectarea formei cerute de lege pentru contractul care deghizeaza donatia si nu este obligatorie forma autentica (art. 1011 alin. (2) C.civ.).

Sanctiunea nerespectarii formei contractului care deghizeaza donatia va fi insa nulitatea absoluta a donatiei deghizate.

Sarcina probei simulatiei incumba celui care are interesul sa dovedeasca faptul ca, in realitate, contractul cu titlu oneros ascunde o donatie, adica partilor si succesorilor lor universali sau cu titlu universal.

Proba simulatiei poate fi facuta prin orice mijloc de dovada.2

Codul civil stabileste in favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa conform careia „Pana la dovada contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata ori a unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai in favoarea descendentilor, ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor ai defunctului, daca acestia nu au consimtit la instrainare” (art. 1091 alin. (4) C.civ.).

Deghizarea nu poate fi invocata, in acest caz, de un mostenitor in linie dreapta sau de sotul supravietuitor, care a consimtit la incheierea actului.1

§ 2. Donatiile prin interpunere de persoana

Simulatia poarta in cazul acestor donatii asupra persoanei adevaratului donatar.

Ea este folosita atunci cand adevaratul donatar este incapabil sa primeasca liberalitatea de la donator sau gratificarea sa de catre un donator nu ar fi agreata de familia donatorului sau de opinia publica.

Contractul de donatie aparent se incheie intre donator si o persoana interpusa, care apare ca donatar, iar prin contrainscris (actul real secret) se stabileste persoana adevaratului donatar, caruia persoana interpusa va trebui sa ii transmita bunul.

Contractul de donatie public va trebui sa indeplineasca toate conditiile de fond si de forma ale donatiilor.

Actul secret si real va trebui sa indeplineasca conditiile prevazute de lege pentru categoria respectiva de acte.

Sanctiunea nulitatii relative prevazute de art. 992 C.civ. pentru incalcarea incapacitatilor de a dispune si respectiv de a primi cu titlu gratuit, se aplica si liberalitatilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau facute unei persoane interpuse.

Sunt prezumate pana la proba contrara ca fiind persoane interpuse ascendentii, descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si ascendentii si descendentii sotului acestei persoane.

§ 3. Donatiile indirecte

Spre deosebire de donatiile deghizate, donatiile indirecte sunt acte juridice de liberalitate nesimulate, altele decat donatia, facute cu intentia de a gratifica.

Conditiile de fond si de forma care trebuie indeplinite in cazul donatiilor indirecte sunt cele prevazute de lege pentru actul prin care se realizeaza liberalitatea.

Forma autentica nu mai este o conditie esentiala si generala de valabilitate a liberalitatii, ca in cazul donatiilor obisnuite (art. 1011 alin. (2) C.civ.).

Actele juridice cele mai utilizate pentru realizarea unei donatii indirecte sunt: remiterea de datorie, prin care creditorul renunta la creanta sa predand titlul original al creantei debitorului; renuntarea la un drept, atunci cand este facuta cu titlu gratuit, cu intentia de a gratifica; contractul de asigurare pe viata, care se face in favoarea unui tert beneficiar; stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a-l gratifica pe tert.

§ 4. Darurile manuale

Darul manual este o forma speciala de donatie care are ca obiect bunuri mobile corporale (inclusiv titlurile la purtator) pentru formarea si validitatea careia, pe langa acordul de vointa al partilor in scopul transferarii si respectiv al dobandirii unui drept cu titlu gratuit, este necesara traditiunea, adica predarea efectiva, materiala a bunului.1

„Daca sunt de valoare redusa, bunurile mobile corporale pot fi donate prin dar manual. Darul manual se incheie prin acordul de vointa al partilor insotit de traditiunea bunului de la donator la donatar. In aprecierea valorii reduse a bunurilor care constituie obiectul darului manual se tine seama de starea materiala a donatorului (art. 1011 alin. (4) C.civ.).

Din definitie rezulta ca darul manual face parte din categoria contractelor reale si nu din cea a contractelor formale, solemne.2

Darul manual este supus conditiilor de fond cerute pentru valabilitatea donatiilor obisnuite.

Traditiunea poate fi „traditio brevi manu“, in cazul in care bunurile ce urmeaza a fi daruite se afla deja in detentia donatorului, si „traditio longa manu“ prin care se intelege transferul fizic al lucrului de la donator la donatar, sau predarea cheilor autoturismului ori a depozitului unde se afla lucrul, ori depunerea unei sume de bani la CEC sau banca pe numele unei alte persoane, chiar daca la clauza de restituire este trecut donatorul. Caracterul de liberalitate al depunerii se prezuma in favoarea titularului libretului. Unii autori considera aceasta depunere nu dar manual, ci chiar donatie in forma reglementata de legislatia CEC.3

Daca in libretul CEC primitorul este trecut la clauza de imputernicire si libretul a fost predat acestuia pentru a dispune de el, poate fi vorba despre un dar manual, pentru ca imputernicitul poate dispune de sumele depuse.

Darurile de nunta reprezinta o aplicatie speciala a darului manual. Darurile de nunta sunt bunuri comune ale sotilor, chiar daca au fost facute de parintii unuia dintre soti. Donatiile facute ulterior nuntii sunt considerate bunuri proprii ale sotului in favoarea caruia sunt facute. Donatiile facute de parintele unui sot, ulterior festivitatii nuntii, sunt considerate bun propriu al copilului sau.

Numai daca dispunatorul precizeaza neechivoc ca a inteles sa ii gratifice pe ambii soti, bunul va deveni comun.

Donatarul posesor este prezumat proprietar in conditiile art. 919 alin. (3) C.civ.

Daca insa donatorul sau mostenitorii sau nu recunosc validitatea darului manual, sarcina probei le incumba, urmand sa dovedeasca faptul ca donatarul a furat bunul sau ca acesta a ajuns in posesia frauduloasa ori precara a donatarului.

Sectiunea a V-a – Raportul si reductiunea donatiei

§ 1. Raportul donatiilor

Raportul donatiilor inseamna readucerea la masa succesorala a bunurilor donate de donatorul defunct.

Au obligatia de a raporta donatia primita descendentii care vin impreuna la succesiune si sotul supravietuitor, cand vine la mostenire in concurs cu descendentii.

Obligatie de raport are si descendentul donatarului, care vine la mostenire prin reprezentare.

Obligatia de raport exista numai daca mostenitorul obligat a acceptat succesiunea. Daca renunta la mostenire, el nu mai este obligat sa aduca bunul la masa succesorala, afara daca prin stipulatie expresa in contractul de donator, donatorul nu l-a obligat la raport chiar si in cazul renuntarii la mostenire..

Raportul se face prin echivalent si este considerata ca nescrisa dispozitia care impune donatarului raportul in natura.

Raportul in natura poate fi facut doar in cazurile de exceptie expres prevazute de lege.

Donatorul poate sa-l scuteasca de raport pe donatar in mod expres sau tacit. In cazul scutirii tacite, vointa donatorului trebuie sa fie neindoielnica. Constituie o scutire de raport tacita deghizarea donatiei intr-un act oneros.

Daca donatorul l-a scutit de raport pe donatar, donatia se va imputa asupra cotitatii disponibile. Daca insa donatia depaseste cotitatea disponibila, va fi supusa reductiunii pentru excedent. Deci, ceea ce depaseste cotitatea disponibila va trebui sa fie raportat de mostenitorul rezervatar.

In cazul in care mostenitorul rezervatar nu a fost scutit de raport1, daca donatia depaseste rezerva donatarului, excedentul donatiei se va imputa asupra cotitatii disponibile.

Dupa raportare, donatia intra in masa succesorala si va fi supusa impartelii, impreuna cu celelalte bunuri, intre comostenitori.

Sunt supuse raportului toate liberalitatile intre vii: donatia facuta prin act autentic, donatia indirecta, cele simulate si darurile manuale, bunurile dotale (zestrea).

Nu sunt supuse raportului: fructele bunului dotal percepute pana in momentul deschiderii succesiunii, cheltuielile de hrana, intretinere, educatie, scolarizare, cheltuielile de nunta si darurile obisnuite; bunurile care au fost intre timp scoase din circuitul civil.

Raportul donatiilor se poate realiza prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca printr-o actiune in realizare, exercitata fie pe cale principala, fie ca un capat de cerere in actiunea de iesire din indiviziune.

Aceasta este o actiune personala, nu reala, si poate fi promovata doar impotriva mostenitorului donatar obligat la raport, nu si impotriva tertului subdobanditor.

Raportul cerut de unul dintre mostenitori profita si celorlalti mostenitori indreptatiti sa solicite raportul, cu exceptia celor care au renuntat expres la raport.

Termenul de prescriptie pentru exercitarea actiunii este de 3 ani de la data la care cel indreptatit sa ceara raportul a cunoscut donatia, dar nu mai devreme de data deschiderii succesiunii.

Donatarul nu se poate apara impotriva actiunii in raport prin invocarea prescriptiei achizitive.

§ 2. Reductiunea donatiilor

Reductiunea succesorala este o sanctiune civila care consta in reducerea liberalitatilor excesive (donatii sau legate) facute de defunct peste limitele cotitatii disponibile.1

Reductiunea liberalitatilor excesive poate fi ceruta doar de mostenitorii rezervatari, de succesorii lor, si de creditorii chirografari ai mostenitorilor rezervatari.

Mostenitorii rezervatari sunt descendentii, ascendentii privilegiati (parintii) si sotul supravietuitor ai defunctului care a facut liberalitatea.

Reductiunea poate fi ceruta in termenul de prescriptie de 3 ani, care incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii sau dupa caz de la data la care mostenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formeaza obiectul liberalitatilor, fie pe calea unei actiuni principale in reductiune, sau ca un capat de cerere al actiunii de partaj ori pe calea exceptiei de reductiune.

Actiunea in reductiunea liberalitatilor este personala si divizibila, fiecare comostenitor rezervatar avand dreptul sa opteze pentru invocarea sau nu a reductiunii.

Efectul admiterii reductiunii este desfiintarea totala sau partiala, cu efect retroactiv, a donatiei.2

Daca bunul a fost instrainat anterior deschiderii succesiunii sau daca a fost un bun consumptibil, donatarul va intregi rezerva prin echivalent, calculat la valoarea bunului la momentul deschiderii succesiunii.

In cazul in care exista mai multe donatii, ordinea de reductiune este inversa decat cea cronologica (adica se va reduce cea mai recenta si nu cea mai veche). Daca toate au aceeasi data, donatiile vor fi reduse proportional.

Daca, pe langa donatii, exista si legate care sunt supuse reductiunii, legatele se reduc inaintea donatiilor (art. 1096 alin. (1) C.civ.).