Mijloace de reglare a tensiunii

Mijloace de reglare a tensiunii

Mijloacele de reglare a tensiunii au urmatoarele particularitati:

Generatoarele sincrone.

Caracteristica lor statica este favorabila din punct de vedere al reglajului de tensiune si poate functiona in regim inductiv si capacitiv. Generatoarele sincrone au o eficacitate ridicata pentru reglarea tensiunii, deoarece sunt amplasate in nodurile importante ale SE si au puteri mari, fiind importante surse de putere reactiva. Utilizarea este insa limitata, deoarece capacitatea de incarcare a generatorului sincron pe panta statorica si rotorica si in domeniul capacitiv, tine seama de limita stabilitatii statice. Generatoarele moderne cu factor de putere mare de 0,85 ÷ 0,95, au capacitatea pe partea reactiva mai mica.

Transformatoarele si autotransformatoarele.

Aceste echipamente se prevad cu prize reglabile in sarcina sau in gol, in scopul reglarii tensiunii. Comanda prizelor se poate realiza manual de personal sau automat cu dispozitivul de reglaj automat. Pe panta tensiunii mai ridicate, prizele au trepte de reglare de 0,8 - 2,5% din tensiunea nominala.

Compensatoarele sincrone.

Sunt motoare sincrone ce functioneaza in gol, absorbind de la reteaua electrica putere activa pentru acoperirea pierderilor si debitand putere reactiva. Puterea nominala Q_cn este puterea inductiva maxima pe care o poate debita compensatorul lucrand supraexcitat.

Compensatoarele sincrone au urmatoarele avantaje:

Absorb si debiteaza putere reactiva;

Realizeaza un reglaj fin al puterii reactive;

Furnizeaza o tensiune reglabila (0-U_n);

Puterea reactiva debitata depinde favorabil de tensiune (creste la scaderea tensiunii);

Imbunatateste stabilitatea SE pentru ca ajuta la mentinerea unui nivel ridicat de tensiune).

Dezavantajele utilizarii compensatoarelor sincrone:

Pierderi relativ ridicate (1,8-5% din P_n), aproximativ de 10 ori mai mare decat bateriile de condensatoare;

Intretinere atenta cu cheltuieli de exploatare mai mari;

Costul specific al compensatorului sincron creste cu puterea lui;

Necesita instalatii de antrenare a rotorului pentru sincronizarea la retea;

Bateriile de condensatoare statice.

Se monteaza direct la linie, la tensiunea acesteia sau in tertiarul transformatorului de putere, unitatile de faza fiind legate in stea sau in triunghi.

Folosirea bateriilor de condensatoare au urmatoarele avantaje:

Pierderi de putere activa mici (0,3÷0,5P_n);

Costul specific al instalatiei este constant in raport cu P_totala a bateriei;

Prin adaugarea de elemente noi se poate extinde instalatia;

Intretinere redusa.

Dezavantajele folosirii bateriilor de condensatoare sunt:

Permit doar debitarea de putere reactiva inductiva;

Puterea reactiva debitata este dependenta in mod nefavorabil de tensiune, in sensul ca aceasta scade la scaderea tensiunii la bornele bateriei de condensatoare;

Permit doar un reglaj in trepte a puterii debitate, cu trepte de (1-2)%; Nu permit reglaj fin;

Ocupa spatiu mare.

Liniile electrice.

Sunt o sursa de putere reactiva, datorita capacitatilor naturale ce le au fata de pamant sau intre conductori .

Puterea reactiva produsa de linii creste cu lungimea acesteia si cu tensiunea nominala.

O linie fara pierderi, in gol, are la inceputul ei, puterea absorbita [2.3]:

(2.112)

Ea este pur capacitiva, fiind o fractiune din puterea naturala.

unde: U_{n -} tensiunea nominala a liniei;

Z_c - impedanta caracteristica a liniei;

L_r - lungimea relativa a liniei.

Bobinele de reactanta.

Se conecteaza la liniile electrice de inalta si foarte inalta tensiune, pe tertiarul transformatoarelor de putere, direct pe linie. Cand bobina este reglabila si functioneaza in paralel cu o baterie de condensatoare, formeaza asa numita sursa statica de putere reactiva cu reglaj continuu. Reglarea inductivitatii bobinei se poate face in diferite moduri (prize comutabile, intrefier reglabil, premagnetizare in curent continuu, sau schema de comanda cu tiristoare). Bateria de condensatoare in acest caz se alege astfel incat sa poata acoperi atat consumul de putere reactiva al sarcinii, cat si consumul de putere reactiva la mersul in gol al reactorului.

Puterea reactiva furnizata este data de relatia [2.3]:

(2.113)

Valorile maxime si minime vor fi:

(2.114)

(2.115)

Gama de reglare a puterii reactive este:

(2.116)

Impunandu-se domeniul de variatie al puterii reactive: Q_kmax-Q_kmin, se deduce plaja de variatie a reactantei inductive X_L, respectiv a inductantei bobinei L_max-L_min.

Reglarea centralizata a tensiunii

Reglarea centralizata a tensiunii se efectueaza in nodurile importante ale sistemului electroenergetic si ea influenteaza nivelul de tensiune al intregii zone in aval de nodul respectiv.

Se realizeaza cu ajutorul generatoarelor sincrone din centralele electrice si al transformatoarelor cu prize.

In figura 2.38 se prezinta modul de reglare centralizata a tensiunii. Se considera caracteristicile statice ale puterilor reactive, debitata Q_g si absorbita Q_c, in nod in raport cu tensiunea nodului [2.3].

Caracteristicile Q_g = f(U) si Q_c = f(U) au doua puncte de intersectie 1 (partea descrescatoarea Q_g cu partea crescatoare a Q_c) si 1^' (partea crescatoare a Q_g cu partea descrescatoare a Q_c).

Daca se functioneaza in punctul 1^' putem avea doua posibilitati:

a)    Are loc o crestere de tensiune, adica ΔU>0, punctul de functionare se deplaseaza in domeniul Q_c < Q_g. Deoarece puterea reactiva consumata scade, scad si caderile de tensiune si tensiunea U va continua sa creasca.

b)   Are loc o scadere de tensiune, adica ΔU<0, se va trece in domeniul in care Q_c > Q_g. Deoarece puterea reactiva consumata creste, cresc caderile de tensiune si tensiunea U va continua sa scada. Se constata ca, punctul 1^' nu este un punct stabil de functionare.

Daca se functioneaza in punctul 1 putem avea doua posibilitati:

a)    Are loc o crestere de tensiune, ΔU>0, punctul de functionare se deplaseaza in domeniul Q_c > Q_g. Deoarece puterea reactiva consumata creste, cresc si caderile de tensiune si tensiunea U va scadea.

b)   Are loc o scadere de tensiune, adica ΔU<0, punctul de functionare se deplaseaza in domeniul Q_c < Q_g. Deoarece puterea reactiva consumata scade, scad si caderile de tensiune si tensiunea U va scadea.

In punctul 1 exista tendinta de stabilitate a tensiunii, el fiind un punct stabil de functionare.

Extrapoland, rezulta ca, toate punctele de intersectie dintre curba crescatoare a caracteristicii Q_c(U) si cea descrescatoare a caracteristicii Q_g(U) sunt puncte stabile de functionare. Cand se functioneaza in punctul 1 si se presupune ca puterea reactiva consumata creste conform caracteristicii Q^'_c(U), noul punct de functionare se stabileste in 2^', corespunzator tensiunii . Daca este mai mica decat tensiunea admisibila este necesara o valoare , iar punctul de functionare se va deplasa spre tensiuni mai mari. Daca se poate realiza acest lucru se spune ca in sistem exista un excedent de putere reactiva ce permite mentinerea tensiunii U in limite admise. Daca puterea reactiva consumata, creste in continuare, este necesara o noua marire a puterii reactive debitata. Puterea reactiva debitata de generator este insa limitata de caracteristicile sale tehnice.

In noul punct de functionare 2, este posibil sa avem un regim la care curentul de excitatie si tensiunea electromotoare sa atinga valorile lor limita, caz in care nu mai este posibila o noua deplasare a caracteristicii Q_g (U) si nici o noua marire a tensiunii. Cresterea in continuare a puterii reactive consumate, conduce la deplasarea punctului de functionare pe caracteristica limita Q_g (U) spre valori coborate ale lui U, care nu pot fi controlate.

In aceasta situatie avem de-a face cu un deficit de putere reactiva in sistem. Prin cresterea puterii reactive consumate se constata ca se micsoreaza panta caracteristicii Q_g (U), in valoare absoluta, cu o sensibilitate accentuata a tensiunii la variatia puterii reactive.

Un nivel redus de tensiune si o sensibilitate mare a valorii tensiunii in raport cu variatiile puterii reactive consumate, indica un deficit de putere reactiva [2.3].

Rezulta necesitatea existentei unui excedent de putere reactiva in sistem, pentru a mentine un nivel bun si stabil de tensiune.

In sistemele electroenergetice puternice cu retele electrice de transport si distributie cu mai multe trepte de tensiune, reglarea centralizata cu ajutorul excitatiei generatorului, nu poate mentine nivelul cerut de tensiune in toate nodurile de sarcina si este necesar sa fie ajutate de alte surse de putere reactiva, care sa preia o parte din consumul de putere reactiva, coborand caracteristica Q_c(U).

Reglarea locala a tensiunii

Reglarea locala a tensiunii in nodurile de consum ale sistemului electroenergetic se poate realiza cu ajutorul surselor de putere reactiva (baterii de condensatoare, compensatoare sincrone si statice etc.) sau prin modificarea raportului de transformare cu ajutorul prizelor de la transformatorul local.

In figura 2.39 se prezinta modul de reglare locala a tensiunii cu surse de putere reactiva instalate la bornele consumatorului [2.3].

Initial se functioneaza in punctul 1, la tensiunea U₁. Daca se injecteaza o putere reactiva Q_k, caracteristica se deplaseaza in jos, stabilindu-se in 2 un nou punct de functionare, la tensiunea , crescand tensiunea nodului.

Eficienta reglarii tensiunii prin injectarea de putere reactiva intr-un nod de consum a sistemului, se poate aprecia prin coeficientul:

(2.117)

care indica valoarea puterii reactive injectate, necesare pentru obtinerea unei cresteri de o unitate a tensiunii nodului in cauza. Cu cat k este mai mic, cu atat reglarea este mai eficienta.

In figura 2.40 se prezinta modul de reglare a tensiunii prin modificarea raportului de transformare [2.3].

De fapt se introduce o tensiune suplimentara prin modificarea prizei de functionare a transformatorului din statia coboratoare.

Initial se functioneaza in punctul 1 la tensiunea U₁. Prin introducerea unei tensiuni suplimentare U_S se asigura cresterea tensiunii consumatorului de la valoarea U₁ la valoarea U₂.

Prin cresterea nivelului de tensiune conform caracteristicii statice Q_c(U), se obtine o crestere a puterii reactive absorbite de la valoarea Q₁ la valoarea Q₂, corespunzator va creste si puterea reactiva produsa de generatoarele sistemului. Din tensiunea U_S, numai o parte ΔU₁ contribuie de fapt la cresterea tensiunii nodului de sarcina, iar partea ΔU₂ va compensa cresterea caderii de tensiune in reteaua de alimentare.

Daca , reglarea este eficienta, lucru posibil numai daca consumatorul dispune de rezerva suficienta de putere reactiva, iar panta caracteristicii Q_g(U) este suficient de mare.

Reglarea locala a tensiunii se efectueaza in nodurile principale din care sunt alimentati consumatorii importanti sau din care se alimenteaza retelele de distributie de medie sau joasa tensiune. Aceasta se realizeaza cu transformatoarele cu prize sau cu instalatii de compensare a puterii reactive.

Problema generala privind amplasarea si dimensionarea surselor de compensare a puterii reactive in retelele electrice si deci si a compensatoarelor sincrone se solutioneaza prin calcule de optimizare tehnico - economice.

Prin introducerea indicatorilor integrali de calitate a tensiunii a fost posibila fundamentarea unor principii noi privind reglarea tensiunii in retelele de distributie. S-au conceput proceduri si s-au realizat instalatii de reglare automata a raportului de transformare, care urmaresc mentinerea valorii optime a tensiunii intr-un anumit nod al retelei numit "caracteristic" a carui distanta electrica echivalenta fata de bornele barele statiei de alimentare este denumita impedanta imagine [2.3].

Reglarea automata a excitatiei (RAE_x) generatoarelor sincrone

Introducere

Prin reglarea automata a excitatiei (RAE_x) generatoarelor sincrone si in general a masinilor sincrone, se intelege operatia prin care in mod automat se modifica nivelul de excitatie a acestora, in vederea rezolvarii unor probleme aparute in functionarea SEE [2.7]. Se folosesc in acest sens dispozitivele de reglare automata a excitatiei (DRAE_x).

Functia de baza a dispozitivelor de reglare automata a excitatiei este aceea de crestere a stabilitatii dinamice si statice a generatoarelor sincrone si deci a SEE si ca urmare a marirea sigurantei in functionarea acestuia.

In figura 2.41 este data schema de conectare in paralel a GES cu SEE, la barele B_S, prin intermediul liniei 1 si a transformatorului T [2.7].

Pe schema sunt marcate:

E_d - t.e.m. a GES,

U_G - tensiunea la barele generatorului B_G,

U_T - tensiunea la barele transformatorului B_T,

U_S - tensiunea la barele sistemului B_S,

X_d - reactanta generatorului,

X_T - reactanta transformatorului,

X_L - reactanta liniei,

Rezistentele active sunt neglijate.

δ - unghiul intern intre E_d si U_S,

φ - defazajul intre U_S si I.

Excitatia are influenta asupra unghiului intern δ, deci asupra stabilitatii GES. Asigurarea stabilitatii statice este realizata cu regulatoare automate ale excitatiei (RAE_x). Acestea in general sunt de tip P sau PD.

Pentru ca dispozitivele de reglare automata a excitatiei (DRAE_x) sa fie cat mai eficiente, in special asupra stabilitatii dinamice, trebuie sa aiba viteza mare de lucru. In acest scop se folosesc dispozitive de fortare automata a excitatiei (DFAEx).

Dispozitivele de fortare automata a excitatiei asigura functionarea stabila a SE in cazul reducerii tensiunii GES, ca urmare a scurtcircuitelor exterioare sau a suprasarcinilor accidentale. Modul de interventie a DFAE_x asupra nivelului de excitatie a GES depinde de tipul sistemului de excitatie a acestuia. Actiunea DFAE_x asupra nivelului de excitatie conduce la cresterea brusca a curentului de excitatie deci a tensiunii U_G.

DFAE_x se instaleaza pe generatoarele si compensatoarele sincrone de orice puteri, chiar daca acestea sunt prevazute cu regulatoare automate. Pentru GES, este prescrisa de constructor, valoarea curentului maxim limita (plafon) de fortare, in functie de durata de fortare, iar in DFAE_x se prevad elemente de limitare a fortarii. In general, valoarea plafonului de excitatie este de 2 ori curentul nominal al excitatiei. In cazul GES care functioneaza pe linii lungi, acest curent plafon de fortare este de 4 ori curentul nominal al excitatiei.

In SEE cu linii lungi si incarcate, cresterea stabilitatii statice si dinamice nu mai poate fi asigurata cu RAE_x (P sau PD) si nici cu DFAE_x. S-au introdus regulatoare care prelucreaza suplimentar marimi de a caror variatie depinde functionarea stabila a GES, cum ar fi derivata unghiului intern, numite regulatoare automate intensive a excitatiei (RAE_xI).

Pe langa asigurarea stabilitatii statice si dinamice, DRAE_x contribuie la cresterea calitatii energiei prin mentinerea constanta a tensiunii la barele GES, la barele transformatorului (cazul schemei bloc-transformator) sau chiar in anumite puncte ale SEE.

Datorita legaturii dintre nivelul de excitatie a GES si puterea reactiva a acestora, prin DRAE_x, concomitent cu reglarea tensiunii, se poate obtine si o redistribuire automata a puterii reactive intre GES care functioneaza in paralel, intre centralele electrice din SE, precum si a puterilor reactive vehiculate pe liniile acestuia.

DRAE_x si in general reglarea automata a tensiunii contribuie la imbunatatirea conditiilor de pornire si autopornire a motoarelor asincrone, precum si la functionarea instalatiilor de protectie prin relee.

DRAE_x contribuie la limitarea tensiunii hidrogeneratoarelor in cazul descarcarii lor, cand datorita imposibilitatii unei interventii rapide a RAV, pentru evitarea loviturilor in conducta de forta, viteza turbinelor creste peste cea nominala cu 30-40 %, crescand si tensiunea GES la valori inadmisibile pentru acesta si pentru alte elemente din SEE.

Prin dispozitive automate (DA) adecvate se poate reduce nivelul de excitatie a GES, cu reducerea pericolului aratat. Aceste DA se numesc automate de dezexcitare rapida (ADR), folosite pentru dezexcitarea GES la defecte interne, care prin efectul arcului electric pot produce avarii ale acestuia. Aceste DA se numesc dispozitive automate de stingere a campului.

Dezexcitarea automata actioneaza la cresterea tensiunii, limitand-o la valori convenabile. La defecte interne in GES, cand tensiunea acestuia trebuie redusa la valori pentru care arcul se stinge singur (), se folosesc automate de stingere a campului (ADR).

O contributie majora o are tipul sistemului de excitatie a GES, care trebuie sa aiba o viteza mare de raspuns (constanta mica de timp) si un plafon maxim de excitatie ridicat (nivelul maxim de excitatie sa poata fi ridicat la 2-4 ori fata de cel nominal).

Excitatia generatoarelor sincrone

Introducere

Elementul esential al fenomenului de inductie electromagnetica din oricare generator electric sincron este campul magnetic inductor din rotorul acestuia. Rotorul oricarui GES este de fapt un electromagnet, alimentat in curent continuu prin intermediul a doua inele colectoare metalice izolate din punct de vedere electric intre ele si fata de masa metalica si prin elementele de contact alunecator (periile colectoare) din grafit bun conductor electric.

Procesul de formare respectiv de ajustare a campului magnetic inductor din rotorul unui GES, este definit ca excitare a GES, iar curentul electric continuu adus la inelele colectoare rotorice este denumit curent de excitare, pentru producerea caruia GES are nevoie de o sursa externa de curent continuu. Ansamblul elementelor ce contribuie la formarea, ajustarea si respectiv la aducerea curentului de excitare la inele colectoare rotorice se defineste ca un sistem de excitare / excitatie (SE_x), sau intr-un cuvant excitatia (E_x) GES. In fig. 2.42 se prezinta un asemenea sistem.

1 - Masina primara;

2 - Generatorul electric sincron (GES);

3 - Subsistemul de inele-perii colectoare al GES;

4 - Intreruptorul de camp,

5 - Sursa de curent continuu pentru excitarea GES;

6 - Rezistenta de ajustare a valorii curentului de camp (excitatie);

U_ex - Tensiunea de excitatie;

I_ex - Curentul de excitatie.

Variante functional-constructive de sisteme de excitatie ale generatoarelor electrice sincrone

In principiu, ca sursa de excitare ar putea fi utilizata orice sursa de curent continuu, ca de exemplu o baterie de acumulatoare electrice functionand in tampon cu un redresor alimentat din reteaua de curent alternativ. In realitate, date fiind rolul si importanta curentului de excitare in procesul inductiei electromagnetice din GES, sursele de excitare au particularitati specifice, rezultate din cerintele proceselor din GES, ca de exemplu:

Capacitate de suprasarcina mare, repetabila;

Siguranta functionala (fiabilitate) ridicata;

Independenta in raport cu anomaliile posibile din reteaua electrica alimentata si / sau de alimentare.

Din aceste considerente, in decursul timpului, au fost create si dezvoltate cateva generatii de surse si respectiv de sisteme de excitatie, unele dintre acestea fiind prezentate in continuare.

Sisteme de excitatie avand ca sursa un generator de curent continuu autoexcitat in derivatie, antrenat prin axul comun turbina-generator.

In limbaj tehnic curent, un astfel de generator-sursa de curent de excitare se numeste excitatoare sau excitatrice. In fig. 2.43 este reprezentat schematic un astfel de sistem.

Acest sistem de excitatie se bazeaza pe amorsarea campului excitatricei de catre remanenta magnetica a rotorului propriu si respectiv pe ajustarea (indirecta) a campului GES prin controlul campului excitatricei. Avantajele acestui SE_x sunt simplitatea si respectiv autonomia acestuia in raport cu perturbatiile retelei electrice. Principalul dezavantaj al acestui sistem il reprezinta problemele de comutare ale subsistemului colector-perii colectoare la curenti mari de excitare, respectiv la turatii mari ale grupului. De notat ca puterile excitatricelor sunt de ordinul a 0,5-1,0% din puterea GES deservit, astfel ca pentru un GES de 100 MW, la o tensiune de excitare de 400 - 600V, rezulta un curent de excitare de circa 1-2kA.

1 - Masina primara;

2 - GES,

3 - Subsistemul de perii-inele colectoare al GES;

4 - Intreruptorul de camp;

5 - Excitatricea (generatorul de curent continuu);

6 - Infasurarea de excitatie a excitatricei;

7 - Rezistenta de reglaj a campului excitatricei.

Sisteme de excitatie cu o excitatrice de curent continuu antrenata separat in raport cu arborele GES, cu ajutorul unui motor electric asincron dedicat

Antrenarea excitatricei printr-un motor electric dedicat permite alegerea unei turatii proprii mai reduse in raport cu turatia arborelui GES si astfel, cel putin din acest punct de vedere, se usureaza conditiile de lucru ale colectorului excitatricei. In fig. 2.44. este reprezentat principial un astfel de sistem.

1 - Turbina;

2 - GES;

3 - Subsistemul de inele-perii colectoare al GES;

4 - Intreruptorul de camp;

5 - Rezistenta de ajustare a campului excitatricei;

6 - Infasurarea de excitare a excitatricei;

7 - Excitatricea;

8 - Volant mecanic inertial;

9 - Motorul electric asincron de antrenare a excitatricei.

Motorul dedicat antrenarii excitatricei din acest SE_x are dubla alimentare. Alimentarea de rezerva din retea (AR) asigura pornirea din starea zero, dupa care, pentru autonomia sistemului, se trece pe alimentarea de baza, de la bornele GES. Volantul mecanic inertial exclude influentele perturbatoare ale variatiilor de tensiune de la bornele GES asupra turatiei excitatricei si implicit asupra campului acesteia, care ar avea efecte de instabilitate asupra functionarii sistemului.

In aceasta forma SE_x cu excitatrice generator de curent continuu are aplicabilitate si la turbogeneratoarele de puteri mari. Evident insa ca, in raport cu sistemul precedent, datorita elementelor suplimentare implicate solutia este mai costisitoare.

Sisteme de excitatie avand ca sursa un generator de curent alternativ, un redresor static necomandat si o excitatrice pilot

Pentru evitarea neajunsurilor pe care le implica colectorul excitatricei, la turbogeneratoarele electrice de mare putere au fost dezvoltate sisteme de excitatie bazate pe redresarea statica (prin punti trifazate de putere) a tensiunilor unei excitatrice de curent alternativ, antrenata prin arborele comun al GES. Un astfel de SE_x care pentru excitarea excitatricei principale necesita o alta excitatoare mai mica (denumita excitatrice pilot) este prezentata in fig. 2.45.

1 - Masina primara,;

2 - GES;

3 - Subsistemul de perii-inele colectoare al GES;

4 - Excitatricea principala;

5 - Subsistemul de perii-inele colectoare al excitatricei principale;

6 - Excitatricea pilot;

7 - Redresor static necomandat;

8 - Rezistenta de ajustare a campului excitatricei principale;

9 - Intreruptor de camp al GES.

De mentionat ca excitatricea pilot este tot un generator de curent alternativ, avand ca inductor un rotor, iar campul principal al GES este controlat indirect prin ajustarea campului excitatricei principale. In ansamblul sau, un astfel de SE_x este caracterizat prin robustete si autonomie functionala.

Cu un asemenea SE_x sunt prevazute turbogeneratoarele de 210 MW tip TVV 202 din Sistemul Energetic National, cu particularitatea ca la aceste GES si subsistemul de perii-inele colectoare al excitatricei principale este eliminat, lucru posibil datorita constructiei particulare al respectivei masini, care are atat indusul (de curent alternativ) cat si inductorul (de curent continuu) amplasate in stator. In acest caz fenomenul inductiei electromagnetice se produce prin varierea reluctantei circuitului magnetic ce inlantuie infasurarile inductoare si respectiv induse ca urmare a rotirii, in dreptul ancoselor cuprinzand aceste infasurari, a unui rotor feromagnetic crestat. Mai trebuie mentionat si faptul ca procesele de inductie electromagnetica in excitatricele principale ale turbogeneratoarelor mai sus mentionate se produc cu frecvente superioare (cu un ordin de marime) frecventei retelei electroenergetice primare, ceea ce conduce in final la o buna aplatizare a ondulatiilor tensiunilor redresate prin puntile redresoare statice.