Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism



Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Fotografie


Index » hobby » Fotografie
» Peisajul


Peisajul




Peisajul

Introducere

In continuare va prezentam inca unul din genurile fotografiei: peisajul. Acesta poate fi rural, urban, panorama unui santier sau o arhitectura impresionanta. In peisaje pot aparea imbinari pitoresti de culori, de tonuri, efecte grafice deosebite, toate create chiar de natura. De-a lungul veacurilor, cei care s-au ocupat de arta figurativa au fost preocupati si de redarea peisajelor. Intrucat fotografia nu exista inca, omul a infatisat tot ceea ce era in jur prin mijloace picturale. Dezavantajul era ca, imbinandu-se atatea elemente variate, acestea nu au fost usor de infatisat. Peisajele pictate erau frumoase, dar gradul de fidelitate al acestora era determinat de modul de lucru al pictorului. Din acest punct de vedere, fotografia este o arta figurativa care va permite ca, in cateva secunde, sa redati un obiect pana la cel mai mic detaliu, ceea ce unui pictor ii cere luni de munca. Fotografia este o imagine artistica mult mai detaliata si mai reala.




Orice fotografie este o viziune personala, o interpretare a lumii inconjuratoare. Lucrand cu aparatul de fotografiat, fotograful adauga unui peisaj propria sa abordare artistica si tehnica. De ce face acest lucru? Sunt multe explicatii. Unul dintre argumentele evidente este chiar frumusetea peisajului. Este usor de inteles de ce acelasi peisaj nu este redat de fiecare la fel, chiar daca este privit din acelasi loc. Fiecare fotograf, vede peisajul in felul sau, ceea ce ii permite sa aiba propria noastra viziune asupra lucrurilor, care nu este neaparat o expresie a frumusetii clasice. Un complex industrial poate fi prezentat in fotografii de un stil si o eleganta deosebita, si chiar o gramada de fier vechi se poate vedea frumos, adica peisajul este redat intr-o maniera personala, in care viziunea obisnuita asupra lumii inconjuratoare este completata de propria viziune asupra lucrurilor.

Tehnica de realizare a peisajelor

Cu orice aparat se pot realiza peisaje, dar unele dintre ele prezinta anumite avantaje. Este usor sa mergeti pe campii, prin paduri si pe munti cu un aparat de format mic, dar acesta nu va permite peisaje in care sa apara cele mai mici detalii. Pentru astfel de fotografii este de preferat un aparat de format mediu, cu care puteti sa redati mai clar detaliile dintr-o fotografie si culorile lor sau sa folositi perspectiva pentru a reda suprafata unui peisaj. Cele mai comode sunt aparatele cu vizare reflex, care va pot permite sa vedeti in marime reala cadrul ales si sa organizati compozitia.

Obtinerea fotografiilor de un inalt nivel tehnic este posibila doar daca veti realiza o pregatire corecta pentru fotografiere. In primul rand, trebuie sa evaluati conditiile de fotografiere. Ganditi-va cu ce fel de lumina veti lucra: contra luminii, in lumina laterala sau sub lumina frontala a razelor de soare. Indiferent care ar fi conditiile de iluminare, trebuie sa masurati corect expunerea.

La inceput, cand va hotarati sa fotografiati peisaje, vi se poate parea ca acest gen este usor si accesibil tuturor, dar lucrurile nu stau asa. Va veti lovi de o multime de intrebari:

Ce obiectiv trebuie folosit?

Care va fi punctul de statie?

Ce tip de film trebuie folosit?

Ce filtre de lumina se folosesc la fotografiere?

Se pot folosi lampa fulger ca lumina de modelare?

Este nevoie de stativ?

Noi va putem ajuta sa gasiti raspunsurile la aceste intrebari si la multe altele.

Iluminarea si particularitatile de masurare a expunerii

Cea mai mare influenta asupra peisajului redat este exercitata de vreme, de conditiile de iluminare naturala. Un peisaj poate fi fotografiat in orice moment al zilei, al anului, si pe orice fel de vreme. Este important ca in fiecare caz concret de fotografiere sa fie alese conditiile de iluminare cerute de obiectiv si care permit o prezentare mai profunda si mai expresiva a continutului, a ideilor. Conditiile de iluminare sunt determinate de orientare: daca soarele se afla, in momentul fotografierii, in spatele fotografului, obiectele iluminate se vad plane; intr-o lumina laterala obiectele se vad cel mai bine, dar in cele mai multe cazuri se alege o lumina laterala din fata, in care se pastreaza volumul si se micsoreaza zonele umbrite vizibile. Dimineata si seara, la o pozitie nu prea inalta a soarelui, pe suprafetele orizontale obiectele inconjuratoare produc umbre lungi: iluminarea este maxima pe suprafetele verticale. Ziua, la amiaza, peisajul este iluminat mai ales de sus. Contrastul devine mare, iar umbrele aruncate de obiecte mai scurte. La fotografierea stancilor abrupte si a coastelor inalte poate fi expresiva chiar lumina amurgului, care permite punerea in evidenta a reliefului. De multe ori peisajele se fotografiaza intr-o lumina de contur, care pune bine in evidenta contururile obiectelor si amplifica efectul de ceata, permitand redarea structurii obiectelor, a pamantului, a ierbii, a suprafetei apelor, a zapezii. La fotografierea peisajelor este foarte importanta expunerea corecta a filmului, deoarece ne lovim de variatii de contrast si lumina. Doar o expunere corecta a filmului asigura, in ansamblu, imagini reusite. Importanta este pozitia soarelui, deoarece la peisaje nu este posibila ilumunarea suplimentara cu ajutorul lampii fulger. Nu se aplica iluminarea artificiala cu ajutorul unor becuri suplimentare.

La fotografie se poate opera liber cu orice pozitie a soarelui; in plus, puteti fotografia peisaje si noaptea. Masurarea expunerii in astfel de conditii de iluminare este mult mai complexa, deoarece este calculata doar lumina care intra prin sistemul optic al aparatului de fotografiat, fara a se tine cont de efectul neliniaritatii caracteristicilor emulsiei fotografice folosite. O expunere corecta se obtine prin doua metode.

Prima dintre ele este masurarea expunerii cu spotmetru, executata diferit pentru materialele pozitive si negative. Pentru materialele negative plecam, pentru a obtine un rezultat exact, de la o valoare masurata in zonele umbrite. Acest lucru nu se face in proportii egale, ci este recomandat , de obicei, raportul 40-60% (40% pentru zonele luminate si 60% pentru masurarea in zonele umbrite). La fotografierea pe material pozitiv trebuie sa faceti masurarea in zonele cele mai luminate, care dau o buna redare a imaginii pe diapozitiv.

A doua metoda de realizare a masurarii consta in folosirea unui aparat reflex cu sistem TTL. Sistemul TTL permite obtinerea unor masurari expometrice exacte, dar, practic, nu ia in calcul faptul ca la fotografiere privim obiectul concret, prin vizor. Aparatul de fotografiat prelucreaza imaginea automat, fara elemente de abordare artistica.

Daca vreti sa faceti fotografii nocturne fara a avea suficienta experienta, puteti face o serie de cadre, adica mai multe fotografii ale unuia si aceluiasi subiect, dar cu expuneri diferite. Daca folositi o masurare TTL faceti 5 fotografii: -2 trepte, -1 treapta, expunerea corespunzatoare rezultatelor TTL, +1 trapta,+2 trepte. Intr-o astfel de serie se afla, de regula, o fotografie expusa corect. Daca aplicati de cateva ori o astfel de metoda veti putea sa faceti serii mai mici de fotografii, deoarece veti intelege si veti manevra mai bine rezultatele masurarii cu ajutorul aparatului. Exista si modele de aparate profesionale care permit realizarea automata a unei serii de fotografii cu schimbarea parametrilor de expunere.

O data determinata valoarea corecta a expunerii, ne putem lovi de o alta problema.

Sa presupunem ca in aparat avem un film destinat fotografierii la o expunere de 1/15 secunde si mai scurta, adica filmul "S". In acest caz trebuie sa recurgem la un tabel de corectii ale caracteristicilor de neregularitate pentru a descoperi valoarea de crestere a timpului de expunere. Uneori pot aparea si recomandari de aplicare a filtrelor de lumina. Exista si filme speciale destinate unei expuneri lungi, filme de tip "L", care se deosebesc si prin sensibilitatea cromatica.

Timpul de expunere in secunde

Filtre de lumina pentru compensare cromatica

Corectia expunerii

1/1000





Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

+ 1/2 pasi

+1 ½ pasi

+ 2 ½ pasi

Sursa: 'Professional', Fuji pentru profesionisti

Obiectivul

Una dintre problemele de care ne lovim atunci cand ne pregatim de fotografiere este incadrarea, determinata de unghiul de cuprindere al obiectivului, adica de distanta lui focala.

Orice obiectiv are o distanta focala care influenteaza largimea marginilor cadrului. Pentru un peisaj este de preferat alegerea unui obiectiv cu distante focale diferite, care va dau posibilitatea sa alegeti mai intai punctul de fotografiere, pe urma obiectivul cel mai potrivit. Acest lucru va permite sa redati cu mai multa exprisivitate particularitatile peisajului si sa obtineti fotografii interesante din punct de vedere artistic. Daca vreti sa obtineti efectul deosebit al conturului unei cladiri pe fundalul norilor, este mai bine sa folositi un obiectiv superangular, deoarece distanta dintre diferitele obiecte va fi mai mare. La fotografierea cu un teleobiectiv aceeasi imagine devine mult mai comprimata, ca si cum totul ar fi apropiat in cadru. In ceea ce priveste pozitionarea aparatului in raport cu obiectul fotografiat (peisajul), putem spune ca unghiul sub care este fixat aparatul de fotografiat determina in mare masura cat de natural se va vedea fotografia. Daca fixati aparatul orizontal pe ambele axe de inclinare posibile (fata-spate, stanga-dreapta), fotografia isi va pastra efectul natural.

Daca inclinati aparatul inainte, orizontul apare in fotografie in partea de sus, spre iesirea din cadru. La inclinarea in spate a aparatului, orizontul se vede foarte jos. Este interesant sa experimentati aceste lucruri, dar faceti in asa fel incat unghiul de fotografiere sa fie determinat de obiectul fotografiat si locul in care se afla acest obiect.

In fotografii apar deseori deformari. Sa presupunem ca fotografiati un peisaj in care apar cladiri inalte. Din cauza inaltimilor mari trebuie sa orientati aparatul in sus, dar nu mai puteti sa mergeti cu aparatul inapoi. Nu va mai ramane nimic altceva decat sa lucrati cu un obiectiv superangular, inevitabil aparand deformarile. Ce puteti face daca nu poate fi marita distanta pana la obiectiv? Tineti aparatul perfect orizontal pentru a evita deformarile de perspectiva si va recomandam sa folositi aparate de format mediu de 6x6 cm, astfel incat la copiere sa nu mai fie nevoie decat sa incadrati imaginea. La incadrarea negativelor de format 6x6 cm se exclud din cadrul copiat zonele de sus si de jos (sau la o compunere verticala a cadrului se exclud partile de negativ din stanga si din dreapta).

Trebuie sa stabiliti ce film folositi si in functie de punctul de statie. Un pozitiv sau un negativ alb- negru ori color depinde de scopul final al fotografierii. In principiu orice film este bun pentru peisaje, dar este de preferat un film de sensibilitate mai mica, deoarece are o granulatie mai fina si permite obtinerea unei mariri de buna calitate.

Filtre de lumina

V-ati hotarat sa folositi un filtru de lumina la fotografiere sau veti fi multumiti de o imagine asa cum este ea? Daca peisajul se afla intr-un loc luminat de razele directe ale soarelui, in special in munti, la o inaltime mare deasupra nivelului marii, este nevoie de un filtru ultraviolet. Este cu totul altceva daca va hotorati sa folositi un filtru cu polarizare. Exista multe, variate si serioase argumente pentru folosirea acestuia. Unul dintre filtrele de lumina cel mai des folosit la peisaje este filtrul degrade. Folosit pentru scaderea luminozitatii sau pentru modificarea tonalitatii unor zone ale imaginii. Astfel, puteti crea efecte artistice speciale, care va permit propria abordare artistica si obtinerea unei modificari importante a culorii planului principal si a planului secund. Linia de demarcare a filtrului poate coincide cu linia orizontului, actionand astfel atat asupra culorii, cat si asupra contrastului de redare a cerului.

Diversitatea filtrelor pentru efecte este foarte mare, ceea ce va da posibilitatea ca la fiecare peisaj sa aplicati propria viziune artistica, dar nu incercati sa exagerati interventiile asupra cadrului.

Daca asezati un obiect in prim-planul peisajului, puteti folosi o lampa fulger pentru iluminarea suplimentara. Lumina lampii fulger trebuie sa fie emisa chiar in momentul in care obturatorul aparatului de fotografiat este deschis in intregime si orientata exact catre obiectul fotografiat. In ce situatii puteti lumina artificial anumite obiecte? Iluminam prim- planul in situatiile in care obiectivul aflat aici nu este la fel de luminat ca si celelate obiective din cadru, spre exemplu la fotografierea contra luminii.

Este nevoie de un stativ la fotografierea peisajelor? Evident, o astfel de fotografie se face cu ajutorul stativelor.

O data fixat aparatul pe stativ, fotograful are posibilitatea sa se indeparteze de aparat, sa se apropie sau sa se indeparteze de obiect si sa aleaga cu mai mare atentie compozitia cadrului, verificand corectitudinea alegerii punctului de statie si inaltimea aparatului, dupa cum poate chiar sa astepte momentul fotografierii. Daca folositi stativul, utilizati si un declansator flexibil. Puteti lucra si fara stativ daca faceti fotografii ziua, intr-o lumina buna si cu timp de expunere mic.

Situatii speciale

Peisajele se vad si mai frumoase daca obtinem o profunzime mai mare a perspectivei. Acest lucru este posibil printr-o compozitie exacta a cadrului, fara detalii de prisos care distrag atentia privitorului de la ceea ce este important in subiect. Buna organizare si armonia cadrului inlesneste adesea utilizarea, in scopuri artistice, a unor elemente din prim-plan: creanga unui copac, elementele de arhitectura a unei cladiri, uneori chiar si persoane. Se vad cu totul deosebit peisajele in al caror prim-plan apare un om imbracat in culori contraste, in special rosu. Culoarea rosie, chiar si in cantitati mici, atrage atentia asupra ei, de aceea trebuie plasata in cadru intr-un loc in care sa nu strice, ci sa completeze compozitia unei fotografii; prin urmare, fiti atenti atunci cand folositi nuantele de rosu.

Apusul soarelui

Peisajele fotografiate in momentul rasaritului sau apusului soarelui atrag atentia printr-un colorit deosebit si contraste cromatice puternice.

De regula, cele mai interesante fotografii sunt cele in care o mare parte a cadrului este ocupata de cer. Locul in care apune soarele se vede cel mai bine atunci cand acest fenomen are loc pe suprafata unei ape: pe un lac sau chiar pe mare. Dar ce este atat de deosebit intr-un apus de soare? Nu rareori soarele este folosit ca element artistic intr-un peisaj sau devine chiar subiectul principal al imaginii. De obicei, facem fotografii cu ajutorul luminii produse de razele soarelui, dar in acest caz trebuie sa fotografiem chiar discul solar. Pe parcursul zilei este aproape imposibil sa faceti o fotografie in directia soarelui, insa, cand soarele se apropie de orizont si incepe sa apuna, se schimba temperatura lui de culoare, din galben devenind rosu inchis. Fluxul de energie al razelor, o parte a caruia este chiar lumina vizibila, scade. O astfel de imbinare de parametri transforma intr-o sansa unica fotografierea soarelui, dar exista cateva considerente de care trebuie sa tineti cont. Alegeti un punct de statie din care planul principal sa aiba o compozitie clara si detaliata. Apusul soarelui pe mare este minunat, iar apusul soarelui deasupra liniei orizontului poate capata o nuanta misterioasa. Si apusul soarelui in care se pot vedea doar soarele si cerul trebuie sa fascineze prin gama cromatica, in schimb impresia provocata de fotografie va fi ciudata. In timpul apusului, soarele poate fi un pic mai neclar, ceea ce va intari efectul razelor solare si, in acelasi timp, va crea senzatia unor dimensiuni mai mari ale acestuia. Lumina reflectata este cea care creeaza acest efect de marire a dimensiunilor. Puteti folosi in faza de inceput a apusului filtre de corectare cromatica pentru a corecta culoarea pana la nivelul luminii diurne normale. Tot cu ajutorul filtrelor de culoare puteti devia gama de culori de la inceputul apusului de soare spre o nuanta de rosu.

Asa obtineti un efect deosebit al gamei de culori, lasand soarele in cadru la o inaltime destul de mare deasupra orizontului. In functie de locul in care va aflati, culoarea luminii diurne se transforma mai repede sau mai incet in purpuriul apusului de soare. La tropice, asfintitul este mult mai rapid, in vreme ce in tinuturile nordice este mult mai lent.



Puteti fotografia nu doar apusul soarelui, ci si rasaritul lui, cand roua se evapora, ceata se ridica incet, iar aerul devine mai uscat. Si contrastele cromatice se modifica, tonurile devin roz- albastre, pe urma galben- albastra. In fotografie apare o usoara ceata roz- albastra, care pune in evidenta perspectiva aeriana.

Poate s-a intamplat sa vedeti un apus de soare de la bordul unui avion. Ati vazut aureola soarelui deasupra marginilor inalte ale norilor, luminati de razele directe, nefiltrate de straturile groase ale atmosferei sau de nori.

Iluminarea suplimentara a apusului de soare depinde de momentul realizarii fotografiei. Puteti pleca de la faptul ca, intr-o lumina slaba, tonurile rosii devin saturate. In cazul in care, la fotografierea pe diapozitive, expunerea este scurta, densitatea imaginii va fi normala. Daca expunerea va fi mai lunga, densitatea imaginii scade, de aceea efectele vizuale ale apusului de soare se diminueaza. Aparatele de fotografiat cu expunere automata au tendinta unor expuneri mai scurte, de aceea la fotografierea apusului de soare ele pot fi orientate direct spre discul solar. Daca aparatul de fotografiat are un buton special de corectie a fotografiilor contra luminii, il puteti folosi pentru fotografii cu iluminare slaba. Este bine daca aparatul vostru de fotografiat este dotat cu un control automat al lampii fulger. Daca luminati suplimentar soarele cu ajutorul acesteia, sistemul automat al aparatului de fotografiat reactioneaza si alege un timp de expunere si mai scurt, permitand, in plus, si inlaturarea neclaritatilor provocate de miscarile aparatului. La expunerile lungi va sfatuim sa folositi stativul.

In cazul in care nu aveti un control automat al expunerii, pentru a obtine tonuri de rosu si efectul de apus de soare puteti mari expunerea cu una sau doua trepte, astfel incat soarele sa nu se vada ca o pata galbena rotunda. Este de preferat sa faceti nu una, ci o serie de fotografii, din care sa o alegeti pe cea mai buna.

Fotografiere peisajelor de iarna

Elementul principal al fotografiilor care infatiseaza peisaje de iarna este zapada, impreuna cu chiciura care acopera pamantul, copacii si cladirile. Peisajele de iarna sunt un subiect foarte placut si pitoresc, dar necesita o oarecare indemanare din partea fotografului. Daca mergeti iarna in concediu la munte, nu uitati sa luati cu voi un aparat.

Puteti pastra impresia produsa de locurile deosebite si momentele frumoase petrecute acolo daca dedicati putin timp fotografierii peisajelor cu zapada. Alegeti cu grija momentul fotografierii, avand in vedere pozitia soarelui in raport cu peisajul. Nu uitati de filtrul ultraviolet, necesar in zonele de munte. Daca aparatul vostru functioneaza in intregime in regim automat, puteti introduce corectori atunci cand fixati sensibilitatea la incarcarea filmului. Trebuie facut acest lucru deoarece exponometrul incorporat in aparatul vostru nu este prevazut pentru particularitatile de iluminare ale unor situatii speciale. Acesta percepe cantitatea mare de lumina ca atare. In acest caz, suprafata acoperita cu zapada are o capacitate de reflexie a luminii mult mai mare decat marimea standard etalon a griului, de 18%, de aceea trebuie sa faceti corectia corespunzatoare. Pe o vreme insorita, fara nori, puteti face o corectie +2 trepte. In cazul in care aparatul vostru nu are posibilitatea unei astfel de corectii, puteti modifica valoarea sensibilitatii ISO cu +4 trepte.

Daca nici acest lucru nu poate fi facut deoarece aparatul ia in calcul doar codul DX din caseta filmului, urmati sfatul urmator. Luati o bucata de banda adeziva netransparenta (neagra sau alba) si lipiti-o pe codul DX al unui film de 200 ISO inainte de a incarca filmul in aparat. Astfel, faceti, o corectie de o treapta. Intervalul de stabilitate al filmelor moderne permite acoperirea diferentei care ramane.

La fel puteti proceda si cu un film de 400 ISO, astfel incat codul DX sa nu mai poata fi citit automat de aparat, dar, pe acest film, nu veti putea face fotografii decat pe o vreme insorita cu zapada. Toate celelalte conditii de fotografiere vor fi expuse gresit. Aceste sfaturi simple pot fi aplicate doar in cazul in care aparatul, in lipsa verificarii codului DX, fixeaza automat sensibilitatea filmului la 100 ISO.

Stadionul de fotbal

Desi subiecte precum o sala de sport sau un stadion nu intra in domeniul peisajelor, ne-am hotarat sa vi le prezentam ca situatii asemanatoare cu peisajele, care duc, in practica, la greseli nenumarate. Sa presupunem ca la masurarea expunerii aparatul indica faptul ca o fotografiere fara iluminare suplimentara este posibila la expuneri lungi. Totusi, in conditii concrete de fotografiere, ne putem lovi de obiecte in miscare sau de absenta stativului. Raspunsul este la fel de simplu ca si intrebarea: este nevoie de lampa fulger? NU! Lampa fulger niciodata nu va putea sa asigure iluminarea la o distanta mare de aparat in conditiile unei fotografieri in natura, in afara interioarelor. La determinarea numarului director al blitzului, masurarea se efectueaza pentru conditiile de fotografiere in exterior.

Un plafon alb obisnuit, intr-o camera de inaltime normala, functioneaza ca ecran reflectant. Daca masurati capacitatea lampii fulger de iluminare intr-un loc deschis, observati ca flashmetrul indica 2-3 trepte mai putin decat in interiorul unei camere.

Rezolvarea unei astfel de situatii va fi folosirea unui film de sensibilitate mare, deoarece lampa fulger nu poate sa asigure intr-un loc deschis iluminarea la o distanta mai mare de cativa metri, pentru ca lumina scade proportional cu patratul distantei.

Fotografia panoramica

Fotografia panoramica este fotografia care are un raport mare intre inaltimea si latimea cadrului in comparatie cu un format obisnuit al negativului. Fotografia panoramica poate fi extinsa in inaltime sau in latime, dand posibilitatea realizarii unor peisaje care cuprind un intreg tablou intr-un singur cadru. Principiul de lucru este destul de simplu. Cu ajutorul unui aparat panoramic special acoperiti un camp larg de vedere. Exista aparate panoramice de cele mai variate modele. Cele mai simple sunt de unica folosinta, iar la cumparare sunt gata pregatite pentru folosire si sunt incarcate cu film.


Cu acestea puteti realiza fotografii panoramice in conditii normale de fotografiere, dar, din cauza simplitatii optice, diafragma trebuie sa aiba o deschidere mica. Astfel de aparate au valori fixe ale diafragmei si distantei focale si trebuie incarcate cu un film de o sensibilitate destul de mare, altfel nu am putea lucra cu valorile fixe ale diafragmei. Vizorul este extrem de simplu si permite destul de greu o incadrare exacta a fotografiei. La incarcarea in aparat a unui film de format mic se expune doar o zona mica, a carei lungime este egala cu lungimea obisnuita a unui negativ de format mic, iar inaltimea are doar 12 mm. Astfel de fotografii se tiparesc pe hartie de format 9X25 cm, dar este posibila si copierea cu marire prin proeiectie; insa, din cauza valorilor mari de sensibilitate ISO, se obtine o crestere a granulatiei. Avantajul unor astfel de aparate este pretul lor mic, iar dezavantajul este ca nu mai pot fi incarcate si a doua oara, de aceea sunt un factor suplimentar de poluare a mediului inconjurator. Exista si modele ieftine de aparate panoramice (F 50), care pot fi folosite cu orice tip de film de dimensiuni mici.

Spre deosebire de acestea, exista si alte modele scumpe de aparate panoramice. In ansamblu, se impart in doua categorii: circulare si sectoriale. Aparatele panoramice circulare au un obiectiv rotativ. Un astfel de obiectiv se roteste de-a lungul unui canal plasat in fata filmului, permitand, la fotografiere, acoperirea unei suprafete de 360 de grade. Aparatele panoramice sectoriale permit obtinerea unor fotografii care acopera o suprafata de 100- 130 de grade si mai mult. Exista si aparate panoramice care functioneaza atat cu filme de format mic, cat si cu filme late, de pana la 6 cm.

Principiul de baza al constructiilor este cresterea dimensiunilor corpului aparatului de fotografiat. Intreaga lungime a negativului folosit se expune cu ajutorul obiectivului aflat in mijloc. Aparatul Linhoff nu este altceva decat o camera normala, la care obiectivul este plasat in partea de sus, pe mijlocul filmului, pentru a diminua deformarile produse la fotografierea obiectelor arhitectonice. Astfel de aparate sunt scumpe, de aceea se produc in numar mic in comparatie cu tipurile de aparate obisnuite.

Nici unul dintre aceste aparate nu are un exponometru incorporat, de aceea, la utilizare, trebuie sa aveti in vedere folosirea unui exponometru manual separat.

Astfel de aparate panoramice profesioniste sunt greu sau chiar imposibil de incarcat cu material fotografic negativ, din cauza formatelor nestandard ale cadrelor. Materialele fotografice sunt special concepute pentru anumite tipuri de aparate panoramice si sunt destinate exclusiv pentru poligrafie. Cele mai raspandite materiale fotografice sunt diapozitivele, deoarece pot fi direct scanate si redate intr-o forma potrivita pentru poligrafia alb-negru sau color.Negativul formatului de 6X17 cm nu intra in nici unul dintre aparatele de marit, de aceea copierea cu marire prin proiectie color este un proces costisitor si indelungat.

Nici unul dintre aparatele panoramice prezentate nu poate fi construit cu sistem reflex din cauza formatului mare al cadrului, de aceea toate aparatele panoramice au un vizor simplu, plasat pe corpul aparatului in partea de sus. Adesea se fixeaza pe aparat o nivela mica pentru a evita sifonarea filmului pe orizontala. La aceste aparate privirea prin vizor cere experienta, deoarece fiecare persoana vede in alt fel. Cadrul nu corespunde niciodata exact cu cel redat de marginile vizorului.



Exista posibilitatea de a face fotografii panoramice si cu ajutorul unui aparat obisnuit. Asezati aparatul pe un stativ si asigutativa ca aparatul si suprafata de rasucire a stativului sunt fixate perfect orizontal. Fotografiati acum partea din stanga a panoramei alese. Retineti exact pana in ce punct ajunge imagine din vizor. Rasuciti acum aparatul spre dreapta, in asa fel incat sa treceti in intregime peste imaginea redata in prima fotografie si fotografiati. Continuati fotografierea in acelasi fel, pana ajungeti la marginea din dreapta a panoramei sau pana acoperiti cele 360 de grade de jur imprejur. Dati filmul la prelucrat intr-un laborator fotografic si specificati faptul ca trebuie sa montati in panorama aceste fotografii. Taiati cu grija fotografiile si lipiti-le una de cealalta. Nu-i asa ca rezultatul este extraordinar?

Natura moarta si subiectele sportive

In continuare va vom prezenta alte cateva genuri fotografice: fotografia sportiva si natura moarta. Vom incerca sa descriem mai in detaliu aceste genuri, ca sa puteti sa va ocupati si singuri de ele, dar va reamintim, inainte de toate, ca cel mai bun profesor in arta fotografiei este practica, de aceea este bine sa continuati sa faceti cat mai multe fotografii.

Fotografierea subiectelor sportive

Fotografierea subiectelor sportive necesita nu doar desprinderi tehnice din partea fotografului, ci si cunoasterea principalelor sporturi, a caracteristicilor jocurilor sportive si a regulilor acestora. Doar asa pot fi surprinse cele mai importante momente dintr-o competitie sportiva si pot fi evitate greselile de fotografiere. Sa urmarim mai in detaliu care sunt conditiile care trebuie indeplinite pentru fotografierea subiectelor sportive. Stim ca aparatele de fotografiat cu control automat al expunerii sunt destinate multor tipuri de fotografii. Daca v-ati hotarat sa va ocupati de fotografia sportiva este bine sa stiti ca aparatul pe care il folositi trebuie sa raspunda celor mai inalte exigente. Subiectele sportive care presupun viteze foarte mari implica folosirea unor expuneri corespunzatoare vitezei sporturilor respective.

De exemplu, pe traseul din Monte Carlo un automobil de Formula 1 are o viteza foarte mare, de aceea expunerea trebuie sa fie fixata in intervalul 1/125-1/250 sec. Cu alte cuvinte, daca alegem o expunere de 1/160 sau mai mare, automobilul se va vedea neclar. Cu cat obiectul fotografiat este mai indepartat de aparat, cu atat expunerea poate fi mai lunga si invers. Iata de ce, la fotografierea unuia si a aceluiasi obiect cu doua obiective cu distanta focala diferita, trebuie sa stabiliti expuneri diferite. Un obiectiv cu distanta focala lunga reda imaginea la scara mare, de aceea exista o expunere mai scurta decat la obiectivul superangular.

In ceea ce priveste obiectivele pe care le vom folosi, ele sunt in mare masura determinate de genul de sport pe care vrem sa-l folosim.

Daca urmariti de la tribuna un meci de volei desfasurat in sala, puteti folosi un obiectiv normal.

Cel mai bine este sa aveti in dotare un obiectiv transfocator, in acest caz puteti surprinde momentele principale daca stabiliti obiectivul spre teleobiectiv. Daca lucrati cu un obiectiv transfocator sau cu un teleobiectiv, trebuie sa luati in calcul si luminozitatea sa. Mai mult, cu cat distanta focala este mai mare, cu atat mai mare devine probabilitatea de neclaritate a fotografiilor din cauza miscarilor aparatului de fotografiat; asadar, este mai bine sa faceti fotografii cu expuneri scurte pe un film de sensibilitate mare.

Fotografierea automobilelor aflate in cursa poate fi facuta prin doua metode: cu ajutorul unui aparat de fotografiat tinut intr-o pozitie nemiscat sau prin "fotografierea prin urmarire".

In primul caz, fotografierea se face cu aparatul nemiscat. Din cauza vitezei mari de deplasare a obiectului, se fixeaza un timp de expunere destul de mic si diafragma corespunzatoare acestuia. Incercati sa faceti cea mai buna alegere, deoarece, in functie de ele, se modifica si profunzimea de camp. Daca, in acest caz, preferati o expunere mai mare, puteti obtine o gama mai mare de profunzimi de camp, dar obiectele aflate intr-o miscare rapida nu vor fi redate cu claritate. Aceasta metoda va permite sa amplificati efectul de miscare, dar dezavantajul consta in faptul ca, din cauza imaginii miscate a obiectului principal, se pierd si detaliile acestuia, ceea ce nu este intodeauna de dorit.

A doua metoda, numita "fotografierea cu urmarire", va permite sa redati un obiect clar pe un fond nemiscat. Printr-o astfel de metoda, incercati sa mentineti in acelasi loc al cadrului obiectul aflat in miscare, rotind aparatul in directia de deplasare a acestuia. Astfel, obiectul fotografiat se va vedea clar si nemiscat, iar rotile aflate in miscare vor da senzatia de viteza. Evident, planul secund iese neclar si miscat.

Special pentru acest tip de fotografii exista asa-zisele vizoare pentru fotografii sportive, niste cadre care se fixeaza pe aparat pentru a urmari cu usurinta obiectul fotografiat. Pentru a aplica aceasta metoda, puteti folosi un obiectiv standard sau unul cu unghi mare de deschidere. Nu fixati o deschidere prea mare a diafragmei.

Lampa fulger (blitzul)

Lampa fulger nu este prea utila la fotografierea subiectelor sportive, deoarece distanta pana la obiectul fotografiat este prea mare pentru lampile fulger obisnuite. Ideea ca un blitz asigura o distanta de iluminare de maxim 10 m nu este valabila pentru fotografierea intr-o sala de sport si, cu atat mai mult in aer liber. Confuzia apare deoarece la determinarea distantei maxime de iluminare se considera ca la 2,5 m deasupra capuli exista un plafon alb care nu imprastie lumina in toate directiile, ci o reflecta si o orienteaza inspre obiectul fotografiat.

La folosirea unui blitz, daca distanta pana la obiectul fotografiat nu este prea mare, orice miscare se vede "inghetata". Daca va aflati la o distanta mica de obiect puteti folosi un blitz, spre exemplu cand fotografiati un jucator de volei care respinge mingea printr-o lovitura rapida intr-un salt inalt deasupra plasei.

Lumina dirijata

Sporturile statice, precum biliardul sau sahul, nu sunt un subiect tocmai potrivit pentru iluminarea cu ajutorul unei lampi fulger. Incordarea luptei dintre cei doi jucatori poate fi mult mai bine redata cu ajutorul unei lumini dirijate, lumina concentrata in principal catre masa de joc. Pentru a alege lumina corespunzatoare trebuie sa masurati expunerea prin metoda determinarii locale sau punctuale in zona central luminata a obiectului fotografiat. Lumina dirijata catre jucatori si limitata pe o anumita suprafata poate fi expusa corect doar la masurari exacte. Cu cat contrastul de iluminare a obiectului fotografiat este mai mare, cu atat mai exact trebuie facuta expunerea. Inca un motiv pentru a nu folosi blitzul la astfel de sporturi care presupun o concentrare intelectuala este faptul ca puteti distrage atentia jucatorilor, deranjand duelul dintre acestia.

Folosirea obiectivelor cu distanta focala mare

La anumite sporturi, cum ar fi fotbalul, fotoreporterii ocupa locuri speciale in spatele celor doua porti. Daca lucrati cu un obiectiv cu distanta focala lunga, puteti fotografia linistiti prin plasa portilor, care nu se va vedea in fotografie. La fotografierea scenelor de joc din careul de pedeapsa sau din fata portii in spatele careia va aflati este mai bine sa nu folositi un astfel de obiectiv, ci unul superangular sau standard. Cand utilizati obiective cu distanta focala lunga sau teleobiective nu uitati niciodata sa aveti parasolare. Aveti grija sa fixati foarte bine un filtru ultraviolet. Chiar si pe o vreme innorata un astfel de filtru nu absoarbe lumina, ci asigura protectia impotriva caderii prafului si a zgarieturilor. Daca folositi un obiectiv cu sistem reflex, va recomandam sa fiti prevazatori si sa fotografiati cat mai putin contra soarelui, pentru a evita reflexiile si petele de lumina in fotografie.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate