GENURI DE FOTOGRAFII

GENURI DE FOTOGRAFII

Fotografia se imparte in numeroase genuri, fara a exista reguli universal

valabile pentru departajare, noi abordand doar cateva dintre ele.

1. PEISAJUL este genul in care se pare ca se realizeaza cele mai multe

fotografii. Autorul incearca sa evidentieze frumusetea, poezia, specificul unei

zone, surprinzand o vedere panoramica sau un segment al acesteia. Desi peisajul

este adesea tema principala a reprezentarii, se intampla ca in cazul fotografiilor

de peisaj, obiectul central al imaginii sa il constituie omul, integrat in compozitia

peisajului.

Un lucru deosebit de dificil la fotografierea peisajului este evidentierea

principalului, menit sa atraga atentia privitorului. Eliminarea elementelor inutile

care sustrag atentia privitorului de la elementul principal al subiectului,

delimitarea precisa a compozitiei cadrului ne ajuta la realizarea acestui prim

deziderat. Folosirea in prim-plan a arborilor, a unor detalii arhitecturale,

favorizeaza frumusetea si armonia distincta a cadrului.

Incepatorii, cand aleg un peisaj pentru fotografiere, au tentatia de a

reprezenta planuri panoramice largi, care redau necorespunzator ideea

fotografului care a dorit sa arate frumusetea zonei respective. In aceasta situatie

este preferabil sa fie incadrata o portiune bine aleasa, caracteristica pentru

peisajul zonei respective, cu elemente asezate expresiv si bine iluminate.

Este creata falsa impresie ca peisajul este cel mai usor gen de fotografie:

subiectele nu se misca, lumina este suficienta, se fotografiaza ceea ce se vede.

Unul dintre elementele cele mai importante la fotografia de peisaj este

lumina, care poate sa dea valoare imaginii, creand atmosfera specifica unei ore,

unui anotimp sau unei zone. In functie de iluminare, acelasi peisaj poate arata,

fie vesel (senin), fie posomorat. Lumina cea mai comoda pentru fotografierea

peisajelor este lumina solara, atunci cand soarele se afla lateral si nu prea sus.

Peisajul capata relief si o anumita adancime evidentiata de alternarea luminilor

si umbrelor.

Pozitia soarelui la zenit nu favorizeaza fotografierea peisajului. Obiectele

aproape ca nu au umbre, peisajul apare plan si neexpresiv pe fotografie, iar

datorita marii straluciri a soarelui de amiaza, intregul joc de lumini al fotografiei

devine deosebit de contrast; imaginea isi pierde plasticitatea, subiectele din

umbra devin neplacute ochiului. Aceasta lumina, care vine dintr-o directie

perpendiculara pe axa optica, este nefavorabila, impartind obiectele prea

simetric in portiuni de lumina si de umbra.

Alegerea punctului de statie este hotaratoare pentru reusita fotografiei de

peisaj. In acest gen de fotografie prim-planul este indispensabil, avand roluri

multiple

- produce iluzie de adancime;

- un joc de tonalitati si de forme;

- acopera unele elemente nedorite;

- da culoare locala;

- cand este intunecos, creeaza straluciri.

Iata suficiente motive pentru care prim-planul trebuie ales cu mult talent.

CERUL este un alt element important in fotografia de peisaj, de cele mai

multe ori ocupand o mare portiune dintre cer si pamant. Dupa frumusetea sau

importanta cerului sau pamantului, se va acorda uneia dintre ele o suprafata mai

mare, avand grija ca linia orizontului sa nu imparta cadrul in doua jumatati

egale. Cand pe cer sunt nori, se va cauta realizarea unei armonii intre forma si

pozitia lor si anumite elemente din peisaj.

Atunci cand se fotografiaza un monument de arhitectura, in afara de

aspectul lui general, importante sunt si anumite detalii arhitectonice,

ornamentatii, scari etc.

Peisajul de vara are ca element principal vegetatia verde si cerul albastru.

Totodata, hainele de vara de culori deschise ale oamenilor, plantele inflorite

coloreaza imaginile intr-o diversitate de culori.

Zapada constituie elementul principal al imaginii la fotografierea

peisajului de iarna, care solicita fotoreporterului multa iscusinta profesionala.

Nuantarea fina a tonurilor peisajului acoperit de zapada poate fi redata in

fotografie numai daca, in cazul unei expuneri corect facute in redarea reliefului

spatiilor acoperite de zapada, a luciului si a semitonurilor, un rol primordial il

are iluminarea.

Este recomandabil ca peisajele de iarna sa fie fotografiate la orele

diminetii sau dupaamiezii, cand soarele aflat in apropierea orizontului da

obiectelor umbre oblice lungi si prin razele sale mult inclinate subliniaza atat

specificul zapezii, cat si relieful zonei.

Redarea culorilor in fotografie este influentata de prezenta diferitelor

suprafete colorate, avand proprietatea de a reflecta lumina si care se gasesc in

apropierea subiectului care trebuie fotografiat. Reflexele colorate impresioneaza

imaginea si prin aceasta distorsioneaza redarea culorilor. O figura alba situata in

apropierea unei suprafete de rosu-aprins, capata o nuanta roscata, mai ales in

zonele umbrite. Asupra coloritului fotografiei influenteaza: reflectarea cerului

albastru, verdele copacilor, albul peretilor, cladirilor, imbracamintea colorata.

Foarte mare este influenta suprafetelor de apa, care reflecta lumina.

Fotografiata pe vreme mohorata, apa apare intr-o nuanta cenusiu-maro. Actiunea

unui soare puternic, fara nori, va colora apa intr-o nuanta vie, de albastru

deschis, care nu este sesizabila de catre ochi, dar este retinuta de materialul

fotografic.

Nu toate obiectele care intra in campul nostru vizual apar la fel de reusite

in fotografia in culori. Unele sunt redate perfect pe fotografie, iar altele apar cu

mari distorsiuni cromatice.

Nu se pot emite inca reguli precise in legatura cu obiectele care pot fi

fotografiate ti redate intocmai cromatic, datorita multitudinii de factori diferiti

ce-si exercita influenta.

PORTRETUL este unul dintre cele mai practicate genuri in fotografie.

Modelele fotoreporterului incepator sunt in primul rand rudele, apoi prietenii si

pe urma diferite tipuri intalnite in activitatea de zi cu zi. Portretul se poate face

in aer liber, in cladiri, la lumina existenta sau cu ajutorul luminii artificiale.

Subiectul unui portret este figura omeneasca, capul sau o portiune semnificativa

a capului.

La portrete dificultatea fotografierii consta in crearea unei imagini care sa

redea pe deplin trasaturile individuale caracteristice ale omului fotografiat.

Portretele pot fi de mai multe feluri:

- portretul individual;

- portretul in grup;

- portretul capului;

- portretul bustului.

Calitatea fiecarei lucrari foto portretistice, este determinata, in mare

masura, de urmatorii factori:

- expresia fetei celui iluminat;

- iluminarea;

- corelatia dintre cel fotografiat si fundalul unde se face fotografierea;

- calitatile obiectivului foto si pozitia aparatului fotografic;

- filmul fotografic si procesul de developare.

EXPRESIA FETEI SI POZITIA CELUI FOTOGRAFIAT

Inainte de a apasa declansatorul foto, trebuie sa studiem fizionomia

subiectului pentru a sesiza ce expresie a fetei corespunde cel mai mult cu

persoana fotografiata. Aproape la toti oamenii, partea dreapta si stanga sunt

oarecum asimetrice. La unii, aceasta asimetrie este mai vizibila. La fotografiere

si la alegerea atitudinii persoanei respective este necesar sa se intoarca capul si

corpul acestuia astfel incat asimetria fetei sa nu fie vizibila, iar capul sa se

gaseasca intr-o pozitie caracteristica persoanei fotografiate.

Trebuie sa se evite surasurile sablon, pozele nefiresti, efectele de lumina

care nu au rost, metodele care dau o infrumusetare standard.

Expresia fetei depinde in mare masura de starea omului in momentul

respectiv si este determinata de pozitia ochilor, a fruntii, a buzelor, a

maxilarelor, a ridurilor. Trebuie sa se evite pozitiile incordate teatrale, standard,

care sunt fortate si nenaturale. Inainte de fotografiere, trebuie studiata pozitia

subiectului (cum isi tine mainile, capul, care sunt gesturile caracteristice).

O deosebita atentie trebuie acordata inclinarii capului. Capul, intrucatva in

jos si inainte, va creiona un portret cu proportiile fetei si ale capului deformate.

Dand capul uspr spre spate si in sus, barbia va aparea marita, iar fruntea si

nasul micsorate.

ILUMINAREA FETEI are un rol important in crearea unui portret

expresiv. Cu ajutorul luminii se pot sublinia proeminentele fetei sau indulci

tonurile. La fotografierea portretelor se deosebesc patru feluri de lumina:

1. Lumina de desenare, care este o lumina intensa, dirijata, reprezinta

baza efectului de iluminare si care evidentiaza detaliile subiectului

fotografiat.

2. Lumina generala de completare, este o lumina difuza care asigura

redarea detaliilor aflate in umbra.

3. Lumina de modelare, se foloseste la redarea riguroasa a diferitelor

elemente ale subiectului fotografiat.

4. Lumina "contrajure" (dirijata spre obiectiv), se pozitioneaza in spatele

subiectului fotografiat si este menita sa delimiteze principalele contururi

ale subiectului fotografiat.

Iluminarea trebuie sa fie realista si bine justificata.

DECORUL nu trebuie sa distraga atentia privitorului de la obiectul

principal al imaginii. Fondul cel mai bun pentru portret este o suprafata cu ton

neutru.

Persoana fotografiata trebuie asezata la cel putin 1 m de decor.

PORTRETUL IN NATURA se obtine bine daca lumina solara este

atenuata de catre nori. O iluminare calda se obtine in orele de dimineata si de

seara.

Cand soarele este sus pe cer, pe fata persoanei fotografiate apar umbre

dense, generate de barbie, nas, sprancene, care genereaza o deformare a fetei in

fotografie.

In functie de locul de statie ales, se pot schimba proportiile diferitelor

detalii ale portretului. Proportiile corecte - in cazul fotografierii capului - se

obtin atunci cand obiectivul aparatului foto se gaseste la inaltimea ochilor

persoanei fotografiate.

In cazul portretului-bust, obiectivul trebuie fixat la nivelul gatului.

Portretul care cuprinde imaginea pana la genunchi, se obtine cand

obiectivul este la inaltimea pieptului.

Portretul intregii staturi se realizeaza cand obiectivul se pozitioneaza la

nivelul braului.

Atunci cand continutul fotografiei o cere, pot exista si abateri de la aceste

reguli, putand astfel sublinia anumite detalii ale portretului.

FOTOGRAFIA DE ARHITECTURA

Fiecare cladire, fiecare ansamblu arhitectural, fiecare ornamentatie si

detaliu interior al incaperilor, cuprinde o anumita idee, subordonata destinatiei

constructiei respective.

Fotograful are datoria sa redea in fotografie ideea fundamentala a

arhitectului. Acelasi ansamblu arhitectural poate fi redat in moduri diferite. De

aceea, fotoreporterul trebuie, inainte de a fotografia, sa studieze subiectul din

diferite puncte si in diferite conditii de iluminare.

Punctul de fotografiere trebuie ales in asa fel incat sa redea volumul si

caracteristicile liniare ale subiectului fotografiat. De cele mai multe ori, cladirile

se fotografiaza, astfel incat in imagine sa se obtina fatada si o parte din peretele

lateral. Orientarea se face dupa partea cea mai importanta, cea mai caracteristica

a cladirii - fatada si sa cuprinda, suplimentar, acel perete lateral care creeaza

perspectiva maxima in imaginea fotografica.

De cele mai multe ori, constructiile arhitecturale se fotografiaza cu soare

lateral, deoarece la o astfel de iluminare sunt evidentiate formele cladirii si

creste relieful acesteia. Fotografierea pe timp innourat impiedica redarea

formelor arhitecturale ale constructiei, rezultand o imagine plata, inexpresiva.

REPORTAJUL FOTOGRAFIC

Trasatura caracteristica a fotografiei de reportaj, este absenta oricarei

inscenari, a oricarei "interventii organizatorice" a fotoreporterului in

evenimentul in curs de desfasurare. Daca este posibil, fotoreporterul studiaza in

prealabil, materialul respectiv, observa cu atentie desfasurarea actiunii, cu

materialul si legile maiestriei fotografice, analizeaza intregul proces in

ansamblu, alege momentele cele mai interesante si mai caracteristice pentru

procesul respectiv si pe acestea le inregistreaza pe fotografie.

Numai o astfel de selectie judicioasa a materialului si capacitatea de a

determina, in timpul fotografierii, momentul cel mai caracteristic al desfasurarii

actiunii, iar nu regizarea actiunii, permit sa se redea in imagine adevarul vietii

care sa devina un document fotografic impresionant, in care privitorul trebuie sa

aiba incredere. Inseamna ca in reportajele fotografice trebuie sa apara numai

ceea ce s-a desfasurat in realitate in viata si a fost surprins de fotoreporter in

campul vizual al obiectivului.

Factorii deosebit de importanti la realizarea reportajului foto:

- capacitatea de a alege rapid si operativ punctul de statie din care

subiectul respectiv este pus in evidenta mai complet si mai expresiv;

- modul de a distribui corect diferitele elemente ale compozitiei in cadru,

precum si de a arata interactiunea lor;

- utilizarea judicioasa a racursului si a diferitelor forme de iluminare;

- obtinerea accentelor vizuale si de intentie necesare.

Fotografia trebuie sa aiba o forma clara si expresiva, trebuie sa constituie

un document sub forma de tablou fotografic clar si impresionant.