Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
Titus Vespasianus Augustus - Imparat roman: 79 - 81p.Chr.


Titus Vespasianus Augustus - Imparat roman: 79 - 81p.Chr.


Titus Vespasianus Augustus

Imparat roman:79-81p.Chr.

Fiul cel mare a urmat la tron tatalui, care facuse atata bine imperiului si s-a numit simplu, Titus, pentru posteritate.

Traditia istorica a pastrat despre el o amintire deosebit de favorabila datorita calitatilor sale fizice si sufletesti, care au determinat un comportament mult mai apreciat de toata lumea. Ponderat, deschis, cinstit si optimist in relatiile cu oamenii si serios cu indatoririle sale, a reusit sa castige o afectiune care a dainuit peste veacuri si in istoriografie. Era amintit ca unul dintre cei mai buni imparati "Amor et deliciae generis humanis". Toata aprecierea generala nu l-a scutit, insa, conform traditiei vietii politice romane, de defaimari sau de ura. El a continuat, totusi, pentru scurt timp, traditia luminoasa a dinastiei Flaviilor.



Calitatile fizice si spirituale ale lui Titus au stralucit inca din copilarie si s-au dezvoltat frumos odata cu inaintarea in varsta. Frumusetea sa era distinsa, insotita de multa gratie si demnitate. Forta trupeasca ii era remarcabila, desi nu era de statura inalta. Dispunea de o memorie deosebita si se adapta la toate indeletnicirile, fie pasnice, fie militare. Dispunea de un antrenament excelent in manuirea armelor si la calarie. Posedand la perfectie vorbirea latina si greaca, obtinuta prin profesorii din copilarie, se exprima usor in cuvantari, iar in scris ajunsese de a improviza poeme cu repeziciune. Nu era strain nici de muzica, avea o voce placuta si se putea acompania cu unele instrumente. Repeziciunea la scris era insotita de talentul de a copia orice scris fara sa se cunoasca falsul.

S-a remarcat ca tribun militar in Germania si Britannia, cu multa modestie. Renumele pe care l-a castigat in acele provincii se regasea in multimea de portrete, de statui si de inscriptii ce i-au fost dedicate. Dupa campaniile militare a traversat o perioada de activitate civila cand a practicat avocatura, cu cinste si sarguinta.

Dupa ce a indeplinit functia de quaestor, sub imparatul Nero, a primit comanda unei legiuni in Iudeea. Dupa preluarea tronului de catre Galba a fost trimis de Vespasianus la Roma sa-l salute pe noul imparat din partea sa. Galba ii fusese superior lui Vespasianus in Germania si se cunosteau bine.

Dupa anul 69p.Chr a ramas comandant al trupelor din Iudeea, desemnat de Vespasianus. In 70p.Chr. a cucerit Ierusalimul, centrul rezistentei disperate a iudeilor si a incendiat templul lor sacru.

Fusese declarat "caesar" inca din anul 69p.Chr. imediat dupa preluarea puterii de catre Vespasianus. Odata cu reintoarcerea la Roma a devenit coregent al imperiului si prefect al praetorului. Din acel moment si pana la moartea tatalui sau s-a bucurat de puteri depline in imperiu, primind in ingrijire aproape toate treburile statului.

Titus era in primul rand atasat tronului si in al doilea rand era un militar obisnuit cu reprimarea nesupunerii. Nu e de mirare ca a executat complotisti mai mici sau mai mari. Prin actiunile sale prompte si dure a intarit securitatea statului si a curtii, pentru viitor, dar si-a atras ura celor ce se simteau vizati .

Titus era mult mai tanar, mult mai activ si mai periculos decat imparatul. Acestei lumi depravate, constranse in chingile disciplinei unor oamni necoruptibili, nu i-a convenit urcarea la tron a lui Titus. Parerea acestei lumi nu a avut nici o importanta in gandirea lui Titus si nici pentru posteritate. Titus a intrat in istorie ca unul dintre cei mai demni si buni imparati, cu inalte virtuti si fara vicii.

A ales cu grija prietenii cu care participa la mese placute si a incetat sa asigure protectie binevoitoare unor artisti care aveau talent dar care prin mizeria lor morala degradau onoarea generalilor sau a imparatilor.

Titus, in toata activitatea sa de coregent al imperiului, nu a incalcat legile, respectand drepturile fiecarui cetatean, mai mult ca orice. El a inaugurat cel mai mare amfiteatru al lumii antice inceput de Vespasianus in anul 75p.Chr. si numit un timp "amfiteatrul Flavilor" iar mai tarziu Colosseum.



Titus avea un caracter simpatic si deschis apt pentru a simplifica lucrurile si situatiile. Nu simtea nevoia sa fie rugat de cetateni, nu-i placeau umilirile si nu vroia ca prin acest mijloc sa-si faca propaganda.

A ramas notorie o anumita atitudine a sa, cu privire la puterile ce le detinea in raport cu ceilalti cetateni. Intr-o seara pe cand lua masa amintindu-si ca nu acordase nimanui nimic in cursul zilei, el a spus aceste cuvinte memorabile: "Prieteni, am pierdut o zi!".

A continuat opera lui Vespasianus de sprijinire a literaturii si artelor, contribuind la infrumusetarea Cetatii Eterne. Pe langa inaugurarea acelui magnific flavium amphiteatrum a mai construit terme si un arc de triumf, care a strabatut nouasprezece secole pana in timpurile noastre.

In timpul domniei lui s-au produs doua mari calamitati dintre care una a ramas in constiinta lumii, eruptia vulcanului Vezuviu din 23-24 august 79p.Chr. care a acoperit localitatile Pompei Herculanum si Stabiae, si un mare incendiu al cartierelor Romei care a durat 3 zile si 3 nopti.

Domitianus, fratele sau, nu inceta sa-i faca greutati prin ostilitate si prin incercarea de atatare a armatei. Titus s-a comportat demn fata de acest frate ostil, nu s-a decis nici sa-l ucida, nici sa se desparta de el, nici sa-l lipseasca de cinste. Dimpotriva, la fel ca in prima zi a domniei, a continuat sa-l considere colegul si succesorul sau, cautand sa-i potoleasca prin sfaturi ura si pornirile potrivnice, daunatoare dinastiei.

Spre nenorocirea Romei si a imperiului acest imparat valoros a pierit mult prea devreme, in plina putere. A murit la 40 de ani, dupa o domnie de numai 2 ani 2 luni si 20 de zile. Amprenta sa asupra treburilor si moravurilor Romei s-a bucurat insa de o durata mai lunga daca se socotesc si cei aproape 8 ani cat a functionat drept coregent al lui Vespasianus.

Titus inainte de a muri spusese numai atat "N-am facut decat o greseala" fara sa mai apuce sa o lamureasca celor de fata. Se pare, ca acea greseala era aceea ca nu a luat nici o masura atunci cand fratele Domitianus a fost prins conspirand.

Numai un imparat providential putea conduce imperiul si Roma in acele clipe grele, de mare incercare si debandada. Destinul l-a ales pe bunul, demnul, puternicul si darnicul Titus, o stea frumoasa dar prea cazatoare, in constelatia imparatilor lumii romane. Umbra imperiala a lui Titus dainuie asupra Romei, deasupra Ierusalimului si alaturi de Vezuviu.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate