Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» INCEPUTUL SCOLII DIN PERETU


INCEPUTUL SCOLII DIN PERETU




INCEPUTUL SCOLII DIN PERETU

SCOALA DIN PERETU - SCOALA PARTICULARA.

Din cele aratate mai inainte reiese ca la Rusii de Vede era scoala, unde, pe langa copiii o-rasenilor, puteau sa invete carte si copiii din satele vecine. Consideram, ca este posibil, ca si unii copii din Peretu sa fi invatat la aceasta scoala, printre ei poate sa fi fost si Ivan, nepotul dascalului Nedelcu din Rusii de Vede si fiul preotului Neacsu sin Nedelcu din sa-

tul nostru. Totusi la aceasta scoala nu au putut sa frecventeze cursurile multi elevi din Peretu, deoarece majoritatea locuitorilor nu aveau posibilitati materiale ca sa plateasca pe dascal, sa caute gazda si sa-i cumpere copilului cele necesare pentru invatatura

In aceasta situatie, credem ca, pana la infiintarea oficiala a scolii in anul 1823, unii




copii, mai ales ai preotilor din Peretu,au invatat carte pe langa parintii lor la biserica satu-lui. Stim ca, prin traditie, clerul isi transmitea din tata in fiu preotia. Fiecare preot in func-

tiune isi pregatea copiii pentru a le urma la biserica, incepand de la etatea de 8 ani “inva-

tandu-i scrisul, cititul si mai ales tipicul, cantarile si tainele bisericesti”. 1) Copiii invatau

“buchiile”, adica literele chirilice, dupa cartile bisericesti si dupa un timp, treceau la Ceas

lov, care era o carte mare, cu diferite rugaciuni, ce trebuiau citite la anumite ceasuri(de un

de si numele de ceaslov, deci cartea cu rugaciunile ceasurilor).Timp de 2-3 ani copiii inva

tau la Ceaslov. Cine invata la Ceaslov insemna ca se pregatea sa devina preot.Carte se in-vata“rumaneste”,insa cunostintele erau sumare,baza invataturii fiind insa“pregatirea prac-tica pe langa o manastire, unde invatau intregul tipic bisericesc”. 2)

Acest lucru ne face sa sustinem ca pe langa biserica Sf Gheorghe din Peretu a exis-tat o scoala, unde un numar restrans de copii, mai ales ai preotilor,invatau putina carte ne-cesara pentru a deveni mai tarziu preot la biserica din satul nostru sau chiar din alte sate vecine. Numai in acest fel putem sa dovedim existenta bisericii si a preotilor din Peretu, cat si din celelalte localitati. Aceasta scoala s-a mentinut in functie de necesitatile locale si in mod deosebit de cele ale bisericii.

Cei mai multi locuitori ai satului erau nemultumiti, deoarece copiii lor nu puteau

merge la aceasta scoala si nici la cea de la Rusii de Vede, de aceea ei doreau sa infiinteze

o scoala permanenta,“statornica”si care sa cuprinda un numar cat mai mare de copii.Nici

preotii nu erau multumiti,deoarece, in scoala de pe langa biserica, fiii lor primeau invata-

turi foarte sumare si mai ales cu caracter religios si de aceea doreau si ei o scoala, unde

1) Preot Ioan Spiru, Preoti si biserici in prima jumatate a sec. al XIX-lea in jud.Teleor-man, in “Glasul Bisericii”, revista oficiala a Sf. Mitropolii a Ungrovlahiei, anul XXVIII,

nr.3-4, martie-aprilie, 1969, Bucuresti, p.420.

2) Preot Iancu Anastasescu, Cand si cum s-a introdus in mod oficial scoala la sate, la noi

in tara, in “Glasul Bisericii” revista oficiala a Sf.Mitropolii a Ungrovlahiei,anul XXVIII,

nr.3-4, martie-aprilie, 1969, Bucuresti, p.413.

sa fie insusite cat mai multe cunostinte. Aceasta dorinta a locuitorilor din Peretu nu s-a

putut realiza decat dupa miscarea revolutionara din 1821.

Revolutia de la 1821, condusa de Tudor Vladimirescu, marcheaza inceputul isto-

riei moderne a Romaniei, un moment de cotitura in lupta pentru libertate si dreptate soci-ala, pentru inlaturarea dominatiei straine si afirmarea drepturilor nationale ale poporului

roman. Desi infranta, ea a zdruncinat puternic vechea societate feudala, vestind transfor-marile viitoare de tip burghez. Printre consecintele imediate ale acestei revolutii amintim:

inlaturarea domniilor fanariote si instaurarea domniilor pamantene, sub care se consol-deaza autonomia Principatelor si progreseaza dezvoltarea economiei si culturii. Cunoas-

tem, de asemenea, ca aceasta revolutie a insemnat, in linii mari, sfarsitul invatamantului

grecesc in Tarile Romane, a invatamantului cu caracter feudal, aflat la dispozitia claselor conducatoare din acea vreme.

Nu este intamplator faptul, ca in programul revolutiei de la 1821 “Cererile noro-

dului romanesc din Valahia” se prevedea obligatia mitropoliei, episcopilor si a manasti-rilor mari de a tine scoli in care sa “se stranga copii de neam romanesc, atat din cei evan-

ghelisti si saraci si dintre cei prosti, ca sa invete cu cheltuiala manastirii . ”1) Foarte im-

portant este faptul ca revolutia de la 1821 si-a propus infaptuirea acestui deziderat nation-

nal, dar infrangerea ei nu a insemnat si renuntarea la infiintarea scolii nationale.

Aceste idei noi, progresiste, propagate de revolutie, pentru dezvoltarea unui-invata-

mant romanesc, national, au avut un puternic ecou si in constiinta peretenilor. De aseme-nea, fiind influentati de binefacerile scolii din Rusii de Vede, locuitorii satului nostru in-

cearca sa infiinteze o scoala proprie, cu ajutorul proprietarului mosiei, baronul, Stefan Be lu, dar acesta a refuzat,spunand ca are nevoie de tarani sa-i lucreze pamantul, nu sa mear-ga sa invete carte.Nemultumiti de acest raspuns peretenii au trimis preotii Ivan si Ioan sin popa Danciu, cu jalba pana la Grigore Dimitrie Ghica, primul domnitor pamantean.

Sunt putine cazuri cand se prezinta domnitorului si sfetnicilor sai o jalba prin ca-

re se cere infiintarea unei scoli. In jalba se motiva ca, cei mai multi din locuitorii din Pe-retu si satele din imprejurimi “se afla intr-o proasta ticalosie, departe de “invatatura car-tii”, cu totii “fiind cufundati in prapastia necunostintei si rataciti prin intunericul nestiin-tei”. Referindu-se la copiii din aceste sate, care ar fi la varsta de a invata carte, se arata mai departe, ca starea acestora este“mai vrednica de jale “pentru ca “se inalta in acest fel

de salbaticiune, intunecati desavarsit”.1) De aceea, peretenii,cer de la domnie nu o scoala oarecare, ci una statornica,in care sa invete carte si copiii din satele de prin imprejurimi.

Domnitorul trimite in cercetare la fata locului, in satul Peretu,pe marele logofat din

Tara de Jos,Dimitrie Bibescu, care,prin anafora,arata ca cele mentionate in jalba sunt ade-varate si pentru ca sa nu mai petreaca locuitorii si copiii lor “in prapastiile salbaticiunii”

propune sa li se infiinteze scoala, unde copiii au “a sa dastepta la vremea varstei lor intru stiinta cartilor pravoslavnicei credinte” privind la” podoaba patrii si lauda neamului roma nesc, pentru iubirea omenirii si datoria crestinatatii”.2)Domnitorul aproba infiintarea aces

tei scoli prin hrisovul din 27 mai 1823.Pentru importanta lui il reproducem in intregime.

“Toata facerea de bine si ajutorul in tot locul si pretutindenea este bine primita lui

Dumnezeu, iar ceea ce se face la locuri pricinuitoare binelui si folosul de obste, cum este

-------- ----- ------ --------

1) Gheorghe Parnuta, Istoria invatamantului si gandirea pedagogica din Tara Romaneasca (secolele XVII – XIX), Edit. did si ped., Bucuresti, 1971, p.224.

2) Ibidem, p.225.

scoala de invatatura, care impodobesc pe oameni cu intelepciunea, cu cuvantul si cu lumi narea credintei si a cunostintei de Dumnezeu si alte asemenea folositoare osteneli acelea cu atat sunt mai cuviincioase si placute lui Dumnezeu, incat cu deosebire au datorie dom

nii si obladuitorii ce au castigat puterea de a face bunatati, a sa orandui spre intarirea si intemeierea lor si a le ajuta din harurile ce au dobandit pentru folosul ce zice si binele ce pricinuieste de obste, iar nu numai in parte.

Drept aceea,aratandu-se cu jalba la domnia mea preotii de la biserica din satul Peretu,

judetul Teleorman,unde se cinsteste si se praznuieste hramul sfantului si marelui mucenic Gheorghe, cum ca cei mai multi dintre locuitorii de acolo si din satele de prin prejur se afla intr-o proasta ticalosie, departati de invatatura cartii, incat nici biserica nu o pazesc dupa datoria crestinatatii, fiind cufundati in prapastia necunostintei si rataciti prin intune-ricul nestiintei aproape a se daparta da pravoslavnica credinta, iar mai vrednica de jale se afla in partea locului starea copiilor ce se inalta intru acest fel da salbaticiune, au cerut de la domnia mea ajutorul ca sa intocmeasca molifta lor o scoala statornica la biserica de mai sus, pentru invatatura copiilor de la numiul sat,Peretu, unde, prin indemnarea lor, sa aduca si toti locuitorii du prin satele dimprejur copiii lor la invatatura.Si ca sa nu mai pe-treaca locuitorii si copiii lor in prapastiile salbaticiunii, cererea lor de a se intocmi numi-ta scoala pentru invatatura copiilor locuitorilor, atat din acel sat, Peretul, cat si din satele du prin prejur, a se dastepta la vremea varstei lor intru stiinta cartilor pravoslavnicei cre-dinte privind la podoaba patriei si lauda neamului romanesc pentru iubirea omenirii si da-toria crestinatatii,am gasit cu cale a harazi domnia mea cativa oameni pe numele bisericii ca sa se tie scoala ce este a se intocmi de apururea in fiinta lui cu legatura de mai sus ara-tata. Si sa fie si preotii de la numita biserica scutiti de dijmarit, i vinariciu, i de celelalte dari ce raspund ceilalti preoti.

De aceea milostivire facand domnia mea printr-acest al nostru hrisov, harazim pa

numele numitei biserici scutelnici cu scazamant pentru ajutorul scolii,lude treizeci.Sa fie

si preotii de la aceasta biserica aparati de toate darile preotesti ce raspund ceilalti preoti, sa scuteasca si drepte bucatele lor da dijmarit i vinariciu cu aceasta legatura insa ca sa tie de-apururea scoala in fiinta ei si sa primeasca la invatatura, far de nici o plata, atat copiii locuitorilor din satul Peretu, cat si copiii locuitorilor din satele du prin prejur,silindu-se a-i aduce la varsta lor intru cea desavarsita stiinta a cartilor pravoslavnicei credinte. Si efor ingrijitor al acestei scoli oranduim sa fie de-a pururea stapanul acestei mosii Peretul, ca sa privegheze de a sa tinea totdeauna in fiinta, ca urmare intocmai precum mai sus sa arata, ca una ce este osebita de celelalte scoale ale tarii si nesupusa la obsteasca Eforie a scoalelor.





Rugam dar si pe alti frati domni care in urma noastra vor fi obladuitorii acestei cres-

tinesti tari sa binevoiasca a innoi si a intari aceasta oranduiala ca si ale sale mili si faceri de bine sa fie in urma de altii tinute in seama.

Si am adeverit hrisovul acesta cu insusi credinta domniei mele Io, Grigore Dimi-

trie Ghica, voievod si cu credinta prea iubitilor domniei mele, fiii: Constandin voievod, Gheorghe voievod, Scarlat voievod, Grigore voievod, Panaioteche voievod, Dimitrie vo-ievod, martori fiind si dumnealor cinstiti si credinciosi boieri veliti ai Divanului domniei mele: pan Constandin Cretulescu, mare ban, pan Barbu Vacarescu, mare vistier, pan Is-trate Cretulescu, mare vornic din Tara de Sus, pan Constandin Balaceanu, mare logofat din Tara de Sus, pan Grigore Filipescu, mare spatar,pan Nicolae Golescu, fost mare vor-nic al treilea, epistatul Vorniciei Tarii de Jos, pan Scarlat Gradisteanu, mare vornic al treilea, pan Dimitrie Bibescu, mare logofat da Tara de Jos, pan Dimitrie Brailoiu, fost mare logofat, epistatul vorniciei al patrulea, pan Mihalache Ghica, mare postelnic, pan Nestor, mare logofat al strainilor pricini, pan Ioan Falcoianu, mare logofat de obiceiuri, pan Dimitrie Ralet, mare hatman, pan Pana Costescul, fost mare hatman,epistatul vorni-ciei ostirilor, pan Alexandru Ghica, mare vornic al politiei.

Si ispravnic, pan Dimitrie Bibescu, mare logofat da Tara de Jos.

Si am scris hrisovul acesta in anul dintaiu dintru intaia domnie a domniei mele

aici, in orasul scaunului domniei mele, Bucuresti, la anii de la nasterea domnului Dum-

nezeu si mantuitorului nostru, Isus Hristos, 1823 maiu 27, de Chirita, logofat de Di-

van” .1)

Cercetand cu atentie acest document retinem faptul ca preotii de la Peretu, in ca-

zul ca domnitorul le aproba infiintarea scolii, isi iau angajamentul ca “ prin indemnarea

lor” sa aduca la scoala copiii tuturor locuitorilor din Peretu, cat si ai locuitorilor“du prin

satele dimprejur.Domnitorul aproba infiintarea acestei scoli punand conditia ca preotii“sa tie scoala de-a pururea in fiinta” pentru aceasta ei fiind scutiti de dari si li se a-corda si 30 de lude de scutelnici pentru ajutorul scolii.De asemenea, prin acest act,domnitorul ii obliga pe preoti, in schimbul scutirilor aratate mai sus sa primeasca la invatatura, far de nici o plata, atat copiii locuitorilor din satul Peretu, cat si ai locuitorilor du prin prejur. Ca efor ingrijitor al scolii, domnitorul il numeste “sa fie de-a pururea stapanul mosiei Peretu, deoarece aceasta scoala este “osebita de celelalte scoli ale tarii si nesupusa la obsteasca Eforie a scoalelor”.

Iata deci o institutie de invatamant, care se conduce singura.“Pana acum n-am intalnit o astfel de situatie, afirma Anghel Manolache si Gheorghe Parnuta in lucrarea lor, cand o scoala sa ceara ca sa nu depinda de o autoritate superioara centrala”.2) Din hrisov retinem ca stapanul mosiei, fiind efor “de-a pururea” are obligatia de a tine totdeauna “in fiinta” aceasta scoala.

Locuitorii satului Peretu au obtinut de la domnitor hrisovul de infiintare a scolii,

dar realizarea ei in practica s-a facut destul de greu. Trebuiau rezolvate o serie de proble

me legate de local, nu exista mobilier, nici manuale, nu aveau un invatator priceput, nu

aveau de fapt nimic.

In general,pentru perioada 1823 – 1838, timpul cat scoala a functionat ca institutie

particulara, avem putine documente care ne dau stiri razlete si sumare si nu ne putem face o imagine clara a modului cum s-a desfasurat invatatura de carte in aceasta etapa.Actele respective contin unele informatii despre numarul elevilor ce frecventau scoala, cati absolventi au iesit si chiar numele dascalului din anii 1833 – 1837. Conform datelor ce cuprind situatia scolilor particulare din judetul Teleorman pe anul scolar 1833 – 1834 se arata ca la scoala Peretu au fost“scolari intrati 12,a iesit 1 invatat”.3)Pentru anul scolar 1834-1835, datele sunt ceva mai detaliate.

Cinstitul Departament al Pricinilor din Launtru prin porunca nr.2194, din toamna

anului 1835, cere ocarmuitorului judetului Teleorman o serie de date referitoare la scolile particulare existente in judet. La randul sau, ocarmuitorul judetului, Mihalache Rahtivanu, trimite o adresa la l9 decembrie 1835, catre subocarmuitorul plasii Targului,

prin care” sa cerceteze de iznoava in toate satele spre a stabili cate scoli se afla in fiecare

sat, cati copii au fost la invatatura si cati se afla acum”.4) Subocarmuitorul, la randul sau

----- ----- ----- ----- ------
1) Apud Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p.159 – 163.

2) Ibidem, p.239.

3) Arhivele Statului Teleorman, Fond Prefectura, dos.487/1834, f.27.

4) Ibidem, dos.3194/1836, f.2.

repeta aceeasi porunca, indreptand-o catre alesii satului din cuprinsul plasii. Se cerea si numele dascalului si se mentiona ca datele cerute “sa fie aduse de catre dorobant la sub-ocarmuire”.1) Ca urmare a acestei porunci se trimit la ocarmuire datele cerute din care rezulta ca in anul 1835 au existat scoli particulare in mai multe sate din judetul Teleorman.La 16 februarie 1836, subocarmuirea plasii Targului comunica urmatoarele scoli: ,,1 scoala la Nenciulesti cu 13 elevi – au iesit 2 invatati.

1 scoala la Peretu cu 14 elevi - a iesit 1 invatat.

1 scoala la Atirnati cu 7 elevi - a iesit 1 invatat.

3 scoli la Mavrodin (oras) cu 76 elevi - au iesit 10 invatati”.2)

Tot din acest an aflam pentru prima data in mod sigur cine ii invata carte pe copiii satului Peretu si modul cum este platit pentru munca depusa.

“Lista cu impartirea producturilor din magaziile de rezerva a satelor pe la slujbasii bisericesti ce invata carte pe copii.

Paracliser – Popa Enache sin Popa Mihai – 2 chile de porumb de primit.”3)

Deci Popa Enache sin Popa Mihai este numele celui ce invata carte pe copiii din satul Peretu in anul 1835, cat si in anii urmatori.

ORGANIZAREA SCOLII DIN PERETU INTRE ANII 1823 – 1838

In aceasta perioada scoala a functionat fie in tinda bisericii Sf. Gheorghe, asa cum prevedea si hrisovul de intemeiere, fie in bordeiul preotilor care ii invatau carte, iar une-ori chiar afara,sub cerul liber,cand era timp frumos. Stapanul mosiei, baronul Stefan Belu

si apoi fiul acestuia, Costache Belu, nu s-au interesat pentru a face un local de scoala si nici de felul cum functioneaza, daca are si alte greutati, desi in hrisov se arata ca este“efor ingrijitor . de-a pururea stapanul acestei mosii.”4)Chiar dupa ce a trecut,din 1838, sub directa conducere a Eforiei scoalelor au trebuit sa mai treaca vreo cativa ani pana sa se construiasca un local propriu de scoala.



De fapt,trebuie sa retinem ca,toate greutatile legate de activitatea scolii au fost su-

portate si rezolvate de locuitorii satului prin propriile lor forte si asa cum s-au priceput.Re

feritor la mobilier putem preciza ca era extrem de sarac si necorespunzator cu activitatea elevilor.Se foloseau mesele si canapelele din biserica Sf. Gheorghe si de multe ori inva-tau afara, in curte, scriind cu un betisor pe nisipul sau pamantul ud pentru a invata literele si cifrele.

Desi in hrisovul din 27 mai 1823 se prevedea ca la aceasta scoala sa invete copiii

din satul Peretu, cat si din satele de prin imprejur, in mod gratuit, totusi acest deziderat nu

a fost realizat.In general, la scoala,au fost inscrisi foarte putini copii din Peretu si mai rar,

cate 1–2 din satele Albesti si mai ales din Dulceni, care in acest timp se mutase langa sa-

tul Peretu (probabil din cauza navalirilor turcesti), numit acum si Peretu – Dulceni.5) Ele-

vii inscrisi erau foarte putini, 12 in 1834 si 14 in 1835,cei mai multi fiind fiii preotilor (nu

mai in satul Peretu erau 5 preoti)si ai oamenilor instariti.Cu toate ca in aceasta perioada incepe sa se faca recensamantul,multi copii de varsta scolara nu puteau sa frecventeze cursurile datorita lipsurilor in care se zbateau familiile lor.

In acest timp erau luati la scoala copii avand varsta intre 7 si 14 ani.

Ibidem, f.1

Ibidem, f.2

Ibidem, dos.650/1835, f.348.

Gheorghe Parnuta, op. cit., p.225.

Pantele Georgescu, op. cit., p.179.

Invatatorul era ales din randul preotilor sau al paracliserilor asa cum stabilea si hrisovul domnesc, iar mai tarziu articolul 8 din Legea privind organizarea seminariilor in Tara Romaneasca (Valahia). Conform acestui articol cantaretul bisericii era obligat sa invete copiii satului“carte si cantari”primind pentru aceasta activitate “ cate 2 lei de fiecare familie, indiferent daca are sau nu copil la scoala si 2 chile de bucate din magazia de rezerva a satului”.1) Din hrisov stim ca preotii aveau obligatia sa-i invete carte pe copiii din Peretu, cat si din satele din jur far de nici o plata, fiind in schimb scutiti de toate darile cu conditia”sa tina pururea scoala in fiinta”.

Din cele aratate mai sus rezulta ca preotii care ii invatau carte pe copii ramaneau in continuare scutiti de toate darile, iar dupa noua Lege a seminariilor erau platiti de parintii

copiilor, fapt ce va ingreuna si mai mult pe sateni, care si asa erau destul de saraci.In ceea ce priveste continutul invatamantului din aceasta perioada, desi avem putine infor- matii, ne putem face totusi o imagine asupra cunostintelor predate la aceasta scoala.Reti-

nem de la inceput faptul ca acesti dascali erau tineri si ca nici ei nu aveau prea multe cunostinte si de aceea invatatura era destul de sumara. Stim ca prin traditie clerul isi trans

mitea din tata in fiu preotia. Copiii de la 7 – 8 ani erau invatati buchiile,adica literele sa le scrie si sa le citeasca din bucoavna (cum se numea atunci abecedarul), folosind metoda literizarii sau slovenirii (despre care vom vorbi in capitolul urmator mai pe larg), dupa care treceau la ceaslov.De asemenea,invatau sa socoteasca si unele rugaciuni si cantari religioase pe diferite glasuri obisnuite,fara psaltire.Carte se invata“rumaneste”,dar cu alfa

betul chirilic. La terminarea scolii elevii trebuiau sa cunoasca citirea sloboda(adica libera, cursiva), scrierea, socotitul (cele 4 operatiuni), catehismul si unele cantari bisericesti.

Elevii din aceasta perioada se pregateau dupa cartile de cult, desi in Tara Ro-maneasca au circulat si unele carti laice ce puteau sa fie folosite in scoala,dar fiind scum-

pe, ele nu puteau fi cumparate de fiii taranilor.Din aceasta cauza fiecare dascal (invatator)

folosea ce carti avea la indemana. Nefiind programe identice si precise pentru toate scoli-

le particulare, fiecare dascal proceda cum credea ca este mai bine ca sa-i invete carte pe

copii.

Referitor la structura anului scolar nu stim nimic précis, cat dura, stim doar ca lec-

tiile se desfasurau “atat dimineata, cat si dupa amiaza. Sambata era zi de procitanie”,2) a-

dica de recapitulare a cunostintelor din saptamana respectiva, mai ales a rugaciunilor, iar

dupa amiaza erau liberi toti copiii pentru a se pregati sa mearga duminica la biserica.

INVATATORII SCOLII DIN PERETU INTRE ANII 1823 - 1838

Primii dascali (invatatori) ai scolii noastre au fost preotii din sat, asa cum s-a sta-bilit prin hrisovul de infiintare,dat de domnitorul, Grigore Dimitrie Ghica. Desi nu avem un document oficial, care sa ateste acest lucru, credem ca primul invatator a fost preotul,

Ivan san popa Neacsu san Nedelcu, care in anul 1810 era tarcovnic, iar in anul 1823, ala-

turi de preotul, Ion Danciu, a fost in delegatia trimisa la domnitor pentru a cere scoala la

Peretu. Fiind mai tanar el a devenit invatator pentru copiii din satul nostru, dar si din sate-le vecine, intre anii 1823 – 1828. Nu stim nimic despre activitatea acestui dascal, dar con-

sideram ca a invatat elevii dupa tipicul bisericesc, pregatindu-i pentru a deveni preoti sau

sa ocupe alte slujbe la nivelul satului.

Intre anii 1828 – 1831,scoala a fost inchisa (ca si celelalte din tara), din cauza raz-

boiului ruso – turc, din anii 1828 – 1829 si a molimelor care au urmat, ciuma si holera.La

1) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 166.

2) Gheorghe Parnuta, Ion T. Radu, Ion Lupu, op. cit., p. 149 – 150.

1 iulie 1831, intra in vigoare Regulamentul Organic in Tara Romaneasca, care cuprinde in capitolul VIII, sectia a IV-a, articolele 364 – 370, ce se refera la invatamant, sub titlul

,,Pentru invatatura publica”.1) In baza acestor prevederi, in Tara Romaneasca isi deschid portile toate scolile,dupa o intrerupere de trei ani, 2) deci si scoala de la Peretu, unde vom

gasi,pe baza de documente,tot un preot tanar, ca dascal, numit, Popa Enache san Mihai.3)

Este posibil ca acest invatator sa fi functionat intre aniii 1831 – 1838, sigur a fost intre anii 1834 – 1838,dupa care s-a hirotonisit la doua biserica din, ce acum s-a construit,

cu hramul ,,Sf. Nicolae”. Nici despre activitatea acestui dascal nu stim prea multe lucruri,

decat ca din anul 1833,profesorul scolii normale din Rusii de Vede, Alecsie Popovici, tre-

buia sa verifice invataturile predate si ca acestea urmau sa fie asemanatoare cu cele de la clasa I si a II-a de la orase,

ACTIVITATEA DE INDRUMARE SI CONTROL A SCOLII DIN PERETU



Prin hrisovul dat de domnitorul Alexandru Ipsilanti in 1776,ca si cel dat de domnito

rul Caragea in 1817 s-a stabilit,ca din randul persoanelor din localitate sa se aleaga efori,

care sa aiba grija de bunul mers al scolii. Considerandu-se ca in aceasta directie vor depu-ne mai mult interes parintii ai caror copii sunt la scoala, se recomanda ca, in primul rand,

eforii sa se aleaga dintre acestia. Intrucat la sate stapanul de mosie avea un rol hotarator in viata colectivitatii, acesta era numit efor al scolii.Pentru satul Peretu am retinut din hri-sovul de infiintare a scolii, ca aceasta misiune ii revine proprietarului de mosie pentru tot-

deauna, adica “de-apururea”.

Acesta trebuia sa supravegheze buna randuiala din scoala, progresul la invatatura,

sa se intereseze de trebuintele acesteia, incepand de la construirea localului,reparatiile ne-

cesare, curatenie, mobilierul etc. Din cele relatate pana acum reiese ca stapanul mosiei

Peretu, Stefan Belu, nu s-a interesat de bunul mers al acestei unitati de invatamant. De a-cest lucru s-au preocupat preotii satului care, asa cum se arata in hrisov, erau “scutiti de

dari” cu conditia “sa tina de-a pururea scoala in fiinta”. De asemenea, preotii erau intere-

sati sa mentina scoala, deoarece cei mai multi din elevii care o frecventau erau copiii lor.

Punerea in aplicare a Regulamentului Organic, incepand din anul 1831, a impul-

sionat dezvoltarea invatamantului de stat, cat si particular in limba romana,dar si in limbi straine. In articolul 365 din Regulamentul Organic se fixa Eforiei scoalelor indatorirea de a supraveghea “sistema invataturilor” din scolile particulare.

Treptat, dupa anul 1834,scoala din Peretu a inceput sa fie tot mai des controlata de pro-fesorul Scolii normale din Rusii de Vede, Alecsie Popovici.Deci acum invataturile din

scoala Peretu trebuiau sa fie cat mai apropiate cu cele din scoala publica de stat. Comite-tul de inspectie de la nivelul satului si profesorul Scolii normale trebuiau sa cerceteze si sa constate ce invatatura se preda, “pe ce fel de carti invata scolarii si dupa ce fel de cali-grafie scriu”. Se stabilea, de asemenea, ca profesorul de la Scoala normala sa examineze pe invatatorul de la scoala particulara “la citire si aritmetica si rezultatul sa-l trimita la

Eforie” .4)

Nu stim cum s-a desfasurat aceasta examinare si nici ce rezultat a avut, dar din a-cest document reiese ca scolile particulare sunt tot mai des controlate si programa lor tre-

1) Mihai Bordeianu, Petru Vladcovschi, op. cit., p. 103.

2) Ibidem.

3) Arhivele Statului Teleorman, Fond Prefectura, dos. 650/1835, f. 348.

4) Arhivele Statului Bucuresti, Fond, Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice,

(in continuare vom scrie pe scurt, Fond M.C.I.P.) dos. 6050/1838, f.1.

buia sa se apropie de programa scolilor de stat. Acest lucru va usura transformarea scoli-

lor particulare in scoli de stat, dupa reglementarile aparute in anul 1838 in intreaga tara, deci si la Peretu. Totusi trebuie sa retinem ca si dupa acest an si chiar mai tarziu vor exis-

ta scoli particulare in tara noastra.

CONCLUZII.

La incheierea acestui capitol remarcam faptul ca in viata scolii din Peretu au exis-

tat doua etape distincte si anume:

1) In perioada cuprinsa intre anii 1823–1828, aceasta unitate scolara este organizata

de catre preoti,cu ajutorul satenilor si are continutul invatamantului cel traditional, dupa tipicul bisericesc.Consideram ca primul invatator este preotul Ivan(care devine mai tarziu protopop) asa cum cerea si hrisovul de intemeiere si dupa 5 ani de invatamant credem ca a fost un singur absolvent, Stan preot Neacsu, frate cu invatatorul, in anul scolar 1827 –1828. Acesta a devenit si el invatator in 1838, in satul Butculesti, judetul Teleorman.1)

Intre anii 1828 – 1831 scoala a fost inchisa, ca de altfel in toata tara,din cauza epi-

demiei de ciuma ce a bantuit in intregul Principat. Tot acum se instaureaza, 1829 – 1834,

ocupatia rusa in Tara Romaneasca,iar o unitate ruseasca se instaleaza in satul Peretu, lan-

ga biserica Sf. Gheorghe, unde era scoala, pe un teren numit „Poiana Targului” si ramane

toata perioada.

2) Cealalta etapa este intre anii 1831 – 1838, cand, dupa introducerea Regulamen-

tului Organic, din 1 iulie 1831, scolile particulare vor fi tot mai des supravegheate si con-

trolate de profesorul scolii normale din capitala judetului respectiv,la noi de profesorul de

la Rusii de Vede. Dupa 10 septembrie 1831 sunt deschise toate scolile,deci si de la Peretu

ca urmare a incetarii ciumei si pentru aceasta perioada este invatator, Popa Enache san

Mihai. Continutul invatamantului de la scoala particulara din Peretu este tot mai apropiat

de continutul invatamantului de stat, fapt ce va face ca din anul 1838 aceasta unitate sco-

lara sa devina scoala de stat. ,,Elevii invatau pe de rost, mai ales prin metoda citit-canta-

tului, care se facea sintetic, invatand literele cu ajutorul cuvintelor, cunoscute de obicei .

din rugaciuni ,scrise de dascal pe panachida.”2)

In aceasta etapa credem ca au fost 4 absolventi si anume: Nastase san logofeteasa

Petra, in anul scolar 1833 – 1834(era deja tarcovnic in anul 1838 si avea 19 ani):Anastase

san Popa Draghici in anul scolar 1834 – 1835 (termina seminarul in 1842 si devine preot in anii urmatori in satul nostru) si Marin Sisu in anul scolar 1836 – 1837 (devine tarcov-nic in anul 1843) si Ion Dimancea in anul scolar 1837 – 1838, devine preot in 1855.

Daca extindem cercetarea la nivelul judetului si chiar la intreaga Tara Romaneas-ca se pot desprinde cateva concluzii pentru perioada de inceput a secolului al XIX-lea:

a) Locuitorii satelor judetului Teleorman, ca si ai multor sate din tara, au manifestat

mult interes pentru invatatura de carte si s-au orientat de la inceput pentru cunoasterea in

scris a limbii vorbite, in vreme ce statul feudal si biserica promovau limba si cultura sla-

vona.

1) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 216.

2) Gheorghe Parnuta, Ion T. Radu, Ion Lupu, op. cit., p.15o.

- Panachida – cuvant din limba greaca, inseamna tablita de metal, de piatra sau de lemn, folosita in trecut de scolari pentru a invata sa scrie. Vezi Dictionarul limbii romane

moderne, Editura Academiei Republicii Populare Romane, Bucuresti, anul 1958, p.58o.

b) avand in vedere numarul mare de candidati de invatatori,ce s-au inscris la scoala nor-mala,dovedeste faptul ca in primele decenii ale secolului al XIX-lea au existat numeroase scoli particulare in satele judetului nostru, dar si in tara, unde multi copii de tarani au in-vatat carte in limba romana; c) in anul 1838 statul n-a facut decat sa legifereze o situatie deja existenta – scoli in mediul satesc. Si dupa aceasta data intretinerea scoli si plata inva-tatorului au ramas tot in sarcina satenilor; d) Dupa anul 1838 metoda de predare lancas-teriana patrunde si in scoala sateasca, inlocuind vechea metoda a citit-cantatului,iar in lo-cul cartilor bisericesti folosite in scoala se vor crea manuale adaptate la varsta elevilor de la clasele respective.








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate