Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» STATE NATIONALE SI MULTINATIONALE IN A DOUA JUMATATE A SEC


STATE NATIONALE SI MULTINATIONALE IN A DOUA JUMATATE A SEC




STATE NATIONALE SI MULTINATIONALE IN A DOUA JUMATATE A SEC.XIX

1. MARILE IDEOLOGII

A. Liberalismul dezvoltat la inceputul sec.XIX sustinea toleranta, dialogul, pluralismul, limitarea autoritatii statului, separarea puterilor in stat, regim constitutional, proprietate sacra si inviolabila, libertatile fundamentale ale omului, economie bazata pe initiativa privata si sistemul pietei libere. Sistemul liberal se dezvolta la inceput in Anglia si s-a extins in sec.XIX in dominioanele engleze, in SUA, Franta si tarile nordice. Modelul britanic se caracterizeaza prin economie de schimb, protectionism vamal (din sec.XIX se trece la liber schimbism), pe puternica dezvoltare a oraselor si a proletariatului, pe un sistem parlamentar, precum si pe sistemul bipartid (Conservatorii si Liberalii)

B. Conservatorismul se dezvolta in paralel si oarecum in opozitie fata de liberalism, sustinand monarhia constitutionala, facand apel la traditie, morala, ordine si ierarhie, pe rolul si locul institutiilor si a bisericii.




C. Nationalismul se dezvolta pe fondul influentei revolutiei franceze si sustine dupa 1815 principiul dreptului popoarelor de a se organiza si constituii in state nationale, in locul imperiilor multinationale.Nationalismul romantic este caracteristic inceputului de sec.XIX si legitima unitatea nationala pe principiul limbii, religiei, etniei si identitatii istorice comune. Momentul de apogeu al acestei idei este revolutia de la 1848. Pe baza acestei idei are loc realizarea unitatii germanilor, romanilor si italienilor

D. Socialismul utopic are la baza ideile egalitariste si colectiviste ale renasterii si iluminismului. Sustinatorii si creatorii sai sunt Saint-Simon in Franta si Robert Owen in Anglia, iar asociatii de tip falanster apar si in Rusia, Romariia(Boldesti-Scaieni) si SUA.

E. Socialismul marxist se dezvolta odata cu 1848 cand Marx si Engels lanseaza 'Manifestul Partidului Comunist'. Doctrina economica si politica sustine necesitatea revolutiei proletare, ideia crearii unei societati bazate pe controlul comun asupra mijloacelor de productie si pe distribuirea produselor obtinute. Prima tentativa de stat proletar a fost Comuna din Paris(1871) si prima asociatie a comunistilor fiind Internationala I (1889).

F. Sindicalismul se dezvolta la sfarsitul sec.XIX cunoscand forme moderate in Anglia si in Scandinavia si mai radicale in Franta, Germania si Italia.

2. DEMOCRATIE SI AUTORITARISM IN REGIMURILE POLITICE POSTPASOPTISTE

A. Romania. Dupa infrangerea revolutiei prin conventia ruso-turca de la Balta-Liman sunt restaurate domniile regulamentare, dar infrangerea Rusiei in Razboiul Crimeii(1856-1859), permite internationalizarea problemei romanesti la Congresul de la Paris-1858, realizandu-se in prima etapa UNIREA MOLDOVEI cu TARA ROMANEASCA prin dubla alegere a lui AL.I.Cuza(5 si 24 ianuarie 1859). Acesta initiaza o vasta opera reformatoare si modernizatoare, unificand institutiile statului si parlamentul, secularizand averile manastiresti-1862, dand o noua constitutie si o reforma agrara-1864, reforma justitiei,invatamantului, armatei, codul civil, penal si comercial-1865. Dupa abdicarea fortata din 11 februarie 1866 a lui Cuza, tronul este oferit lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, print german inrudit cu regele Prusiei si imparatul Napoleon al-III-lea. In lunga sa domnie Carol I(1866-1914), a continuat modernizarea economica, politica, sociala si institutionala (Constitutia este adoptata la 1 iulie 1866, avand ca model constitutia belgiana. Ea confirma o monarhie constitutionala ereditara, un stat unitar, separarea puterilor in stat, drepturi si libertati cetatenesti, garantarea proprietatii, libertatea presei, parlament bicameral ales prin vot cenzitar, responsabilitate ministeriala), a patronat cucerirea independentei de stat si recapatarea Dobrogei-1877-1878 (La 25 aprilie 1877 Rusia declara razboi Turcie si isi trece trupele in Balcani, in timp ce Romania mobilizaza 100.000 de oameni si isi proclama independenta la 9 mai 1877. infrangerile rusesti de la Plevna si din pasul Sipka duc la solicitarea interventiei romanesti. Armata romana participa la asediul si capturarea Plevnei(august- noiembrie 1877) Isi la cucerirea Vidinului si Belogradcikului, Pacea de la San Stefano(februarie 1878) stabilea autonomia Bosniei-Hertegovina, independenta Romaniei, Serbiei si Muntenegrului, crearea unui mare stat bulgar, dominat de rusi, anexarea de Rusia a 4 cetati din Caucaz si a sudului Basarabiei(romania primea in schimb Dobrogea si Delta Dunarii). Pacea de la Berlin(iunie-iulie 1878) prezidata de cancelarul Bismarck, confirma independenta Serbiei. Romaniei si Muntenegrului, trecerea Dobrogei la Romania, a 2 cetati caucaziene si a sudului Basarabiei la Rusia, dar reducea Bulgaria la spatiul dintre Dunare si Muntii Balcani, crea provincia autonoma Rumelia. acorda Ciprul, Anglie si Bosnia-Hertegovina, Austro-Ungariei. Independenta Romaniei a fost recunoscuta in 1878 de Austro-Ungaria, Turcia, Rusia, Serbia si in 1880 de Franta, Anglia, Italia si Germania), proclamarea regatului si reglementarea succesiunii la tron-1881,apropierea de Puterile Centrale-1883.

B. Italia. Unificarea se realizeaza in jurul regatului Piemontului(Sardiniei), care cu sprijin francez obtine militar de la Austria, Lombardia-1859 si cu sprijin prusac Venetia-1866. Pe cale revolutionara se unesc cu Sardinia ducatele central italiene in 1860 si prin actiunea militara a lui Giuseppe Garibaldi din 1861 se uneste si regatul Neapolelui, procesul incheindu-se in 1871 prin inglobarea Romei si a statului papal.

C. Germania. Visul unificarii este reluat in 1850 prin crearea unei uniuni vamale, initiativa unirii revenind Prusiei si cancelarului Otto von Bismarck.Prin razboiul victorios alaturi de Austria contra Danemarcei-1864, Prusia anexa Schleswig-Hollstein, apoi prin infrangerea Austriei-1866, Prusia o exclude din confederatia germana, consolidandu-si pozitia prin infrangerea Frantei-1870, de la care anexa Alsacia si Lorena . Se proclama un imperiu federal german, bazat pe militarism, autoritarism si un puternic avant industrial, impunerea reformelor sociale, kulturkampf.

D. Imperiul Austriac si Austro-Ungar(1867-1918). Dupa revolutie Austria adopta neoabsolutismul politic si liberalismul economic, bazat pe dezvoltare industriala, catolicizare, germanizare si unificare administrativa. Infrangerile militare cu Sardinia-1859 si Prusia-1866, duc in 1867 la crearea dualismului. Imparatul Franz-Iosef patroneaza o monarhia bicefala care au in comun ministerele apararii, externelor si finantelor si care permitea ungurilor minoritari sa domine pe romani, croati, sarbi, ruteni, slovaci. Romanii transilvaneni au protestat contra anexarii fortate la Ungaria prin Pronunciamentul de la Blaj-mai 1868, au creat PNR-1869 si au redactat Memorandumul-1892.

3. ISTORIA ALTFEL

ROMANIA Congresul de pace de la Paris (13/25 februarie - 18/30 martie 1856) care pune capat razboiului Crimeii, pe langa alte clauze referitoare la Principatele Romane, prevedea convocarea de adunari (divanuri) ad-hoc care sa se pronunte asupra organizarii viitoare a celor doua tari potrivit dorintei romanilor. In urma alegerilor sunt convocate, in 1857, adunarile ad-hoc avand caracter consultativ, alcatuite din reprezentanti ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, taranimii clacase, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Romane. Divanurile ad-hoc (sau Adunarile ad-hoc) au fost adunari convocate in 1857 in Tara Romaneasca si in Moldova, care trebuiau sa se pronunte asupra organizarii politice si sociale a tarilor romane. In 7 si 9 octombrie 1857 sunt elaborate de catre divanurile ad-hoc Rezolutiile prin care se cerea: respectarea drepturilor Principatelor si indeosebi a autonomiei lor in cuprinderea vechilor lor capitulatii incheiate cu Inalta Poarta in anii 1393, 1460, 1511 si 1634; unirea Principatelor intr-un stat sub numele de Romania; print strain cu mostenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare de ale Europei si ai carei mostenitori sa fie crescuti in religia tarii; neutralitatea pamantului Principatelor; puterea legiuitoare incredintata Adunari Obstesti, in care sa fie reprezentate toate interesele natiei. Toate acestea sub garantia colectiva a puterilor care au subscris tratatul de la Paris.





GERMANIA.    Statele constituente ale imperiului: Regate ("Königreiche") : Bavaria - capitala Munchen, Prusia - capitala Berlin, Saxonia - capitala Dresden, Württemberg - capitala Stuttgart; Mari ducate ("Großherzogtümer") : Baden - capitala Karlsruhe, Hesse - capitala Darmstadt, Mecklenburg-Schwerin - capitala Schwerin, Mecklenburg-Strelitz - capitala Strelitz, Oldenburg - capitala Oldenburg, Saxe-Weimar-Eisenach - capitala Weimar; Ducate ("Herzogtümer"): Anhalt - capitala Dessau, Brunswick - capitala Braunschweig, Saxe-Altenburg - capitala Altenburg, Saxe-Coburg si Gotha - capitale Coburg si Gotha, Saxe-Meiningen - capitala Meiningen; Principate ("Fürstentümer") : Lippe - capitala Detmold, Reuss-Gera - capitala Gera, Reuss-Greiz - capitala Greiz, Schaumburg-Lippe - capitala Bückeburg, Schwarzburg-Rudolstadt - capitala Rudolstadt, Schwarzburg-Sondershausen - capitala Sondershausen, Waldeck-Pyrmont - capitala Arolsen; Orase libere ("Freie Hansestädte") : Bremen, Hamburg, Lübeck; Teritoriul imperial Alsacia si Lorena ("Reichsland Elsaß-Lothringen")

Obiectivele lui Bismark pot fi rezumate la trei directii principale: Kulturkampf, reforma sociala si unificarea nationala. Kulturkampf - Dupa incorporarea statelor catolice din sud si a teritoriilor poloneze din est, catolicismul, reprezentat de Partidul de Centru Catolic, parea principala amenintare a nationalismului prusac aristocratico-militarist al lui Bismark, deoarece catolicii erau considerati ca fiind loiali mai intai Papei si mai apoi statului. Catolicii din sud, proveniti din randurile unei societati agrare, mai putin dezvoltate decat statele protestante din nord, au avut la inceput probleme in competitia cu eficienta industriala si pietele deschise de Zollverein. Dupa 1878, lupta impotriva socialistilor avea sa uneasca fortele catolicilor si ale lui Bismark, ducand la sfarsitul Kulturkampf, ceea ce avea sa aduca la o si mai mare nesupunere catolica decat cea care existatase mai inainte si care a intarit catolicismul in Germania in loc sa-l slabeasca.

Reforma sociala Pentru a stapani clasa muncitoare si pontru a slabi influenta grupurilor socialiste, crearea de catre Bismark a unui stat cu sistem de ajutor social gratuit a atras clasa muncitoare de partea nationalismului german. Sistemul asigurarilor sociale initiat de Bismark - asigurarile de sanatate in 1883, asigurarile de accidente in 1884, asigurarile de invaliditate si de pensie in 1889 - au fost cele mai avansate din lume la vremea respectiva si continua sa existe si in ziua de azi in Germania.

Unificarea nationala Bismarck a initiat masuri pentru reducerea diferentelor enorme dintre statele germane, (care se dezvoltasera independent timp de secole), in mod special in domeniul legislativ.

ITALIA

Giuseppe Garibaldi (4 iulie 1807 - 2 iunie 1882) a fost una dintre cele mai marcante personalitati ale Revolutiei Italiene. S-a nascut pe data de 4 iulie 1807 la Nisa (in italiana Nizza). Desi parintii sai doreau ca fiul lor sa devina medic sau preot, Garibaldi a ales drept drum in viata marea si calatoriile. Astfel, in timpul unei calatorii, acesta "face cunostinta" cu un grup secret (Giovine Italia) infiintat si condus de Mazzini. Garibaldi se inscrie sub numele de Borel.Giuseppe Garibaldi este considerat una dintre figurile fundamentale ale Risorgimentului italian si este, poate, personajul istoric cel mai faimos si popular in Italia. Este cunoscut si cu numele de "erou al celor doua lumi" pentru actiunile militare indeplinite atat in America de Sud, cat si in Europa in numele independentei si al libertatii popoarelor

Camillo Benso, Conte de Cavour (Torino, 10 august 1810 - Torino, 6 iunie 1861), a fost un politician al Italiei inainte de unificare.Era fiul marchizului Michel Benso de Cavour si al Adelei de Sellon, de origine elvetiana. Aristocrat din Piemonte cu idei liberale, in tinerete frecventa Academia Militara, devenind ofiter. Mai tarziu abandoneaza armata si incepe sa calatoreasca in strainatate studiind dezvoltarea economica a tarilor industrializate, Franta si Anglia. Este numit la varsta de 20 de ani primar al localitatii Grizane unde familia sa avea terenuri. Grinzane a schimbat numele sau in Grinzane Cavour ca omagiu in amintirea lui Camillo Benso care i-a fost primar vreme de 17 ani. In 1847 apare pe scena politica ca fondator, impreuna cu Cesare Balbo, al unui ziar moderat, numit 'Risorgimento'. Este ales deputat al Parlamentului in iunie 1848. A pierdut in alegerile din ianuarie 1849, dar in martie acelasi an, recupereaza locul in Parlament si il mentine pana la moarte. In 1850, dupa un discurs in favoarea legilor Siccardi intra in componenta cabinetului d'Azeglio ca ministru al Agriculturii, Comertului si Marinei. In 1851 completeaza controlul sau asupra vietii economice in Italia cu adaugarea la competentele sale a Finantelor. In 1852, impreuna cu Urbano Rattazzi, principalul exponent al stangii liberale, da nastere unei forme de coalitie intre componentele cele mai moderate ale dreptei si stangii piemonteze care il purta in noiembrie al aceluiasi an in functia de Presedinte al Consiliului de Ministri.

AUSTRIA SI AUSTRO-UNGARIA

Din Austria faceau parte teritoriile de azi ale Austriei si Cehiei, actuala parte din sudul Poloniei (in jurul orasului Cracovia), vestul Ucrainei, Bucovina si Dalmatia (partea de sud a litoralului croat). In cadrul Austriei, teritoriile vechilor formatiuni feudale



(Boemia, Carniola si Carinthia, Galitia) beneficiau de o anumita autonomie, ceea ce a permis, in anumita masura, afirmarea identitatii nationale a cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, romanilor din Bucovina si croatilor din Dalmatia.   

Din Ungaria faceau parte actualele teritorii ale Ungariei si Slovaciei, teritorii din vestul Ucrainei (regiunea Transcarpatia), Transilvania, Banatul, provincia Voivodina si nordul Croatiei. Spre deosebire de partea austriaca, Ungaria era administrata in mod centralizat, iar politica fata de minoritati a fost dominata de intentia autoritatilor de a maghiariza populatiile nemaghiare, care alcatuiau majoritatea in cadrul Regatului. In anul 1868, Croatia (partea de nord a actualului stat croat, fara orasul Rijeka/Fiume), a capatat o anumita autonomie, insa, de facto, a ramas condusa tot de catre administratia maghiara. In cadrul dublei monarhii, Ungaria avea drept de autoguvernare (guvern si parlament propriu si o reprezentare in afacerile imperiului), impreuna cu landurile vestice si nordice ale Imperiului Austriac

4. CRONOLOGIE

Anexarea Finlandei de catre Rusia

Tratatul de la Bucuresti, Rusia anexeaza Basarabia

Congresul de la Viena reorga­nizeaza Europa potrivit principiului monarhic.

26 septembrie 1815: Tratatul Sfintei Aliante

Simon Bolivar proclama, la con­gresul de la Angostura, republica Marea Columbie (formata din Columbia si Vene­zuela, la care se va adauga si Ecuador -din 1821), al carui prim presedinte a fost pana in 1830.

Primele miscari revolutionare in Italia (la Napoli) indreptate impotriva regimurilor autocratice; revolutia liberala din Spania si Portugalia.

Miscarea revolutionara din Tara Romaneasca condusa de Tudor Vladimirescu

insurectiei greaca antiotomana

cu proclamarea indepen­dentei Perului, toate fostele colonii spaniole din America Latina (mai putin Cuba si Porto-Rico) s-au eliberat.

Rascoala decembristilor, grup de ofiteri din armata tarului care incearca zadarnic sa-l indeparteze pe Nicolae I (1825-1855).

Revolutia din iulie ("cele trei zile glorioase' - 27, 28, 29 iulie) la Paris. Regele Carol al X-lea este alungat.

Destramarea Marii Columbii.

Revolutia din Belgia. Belgia isi proclama independenta (4 octombrie).

Trupele tarului Nicolae I inabusa rascoala din Varsovia.

Reforma electorala din Anglia

Realizarea Uniunii Vamale (Zollverein)

Rascoale muncitoresti la Lyon si Paris.

Revolutie in Europa: Italia, Franta, Germania, Austria, Tarile Romane, Cehia, Ungaria.



Proclamarea celui de al doilea Imperiu in Franta.

Razboiul Crimeei; Rusia impotriva unei coalitii din care au facut parte Imperiul otoman, Anglia si Franta. Cucerirea Sevastopolului marcheaza infrangerea armatelor tariste.

Congresul de la Paris adopta un tratat care consfintea Integritatea Impe­riului otoman; era desfiintat protectoratul rus asupra Principatelor si se constituiau adunarile ad-hoc

Unirea Principatelor Romane

Razboiul danezo-prusac

Internationala I

Razboiul austro-prusac

Instaurarea dualismului austro-ungar

Unificarea Italiei

Razboiul franco-prusac

Unificarea Germaniei

Excluderea anarhistilor din internationala I

Desfiintarea Internationalei I

razboiul ruso-romano-turc

pacile de la San Stefano si Berlin. Recunoasterea independentei Romaniei, Serbiei si Muntenegrului.

5. DICTIONAR

Conservatorism: stare de spirit, ten­dinta a celor care nu sunt adeptii inova­tiilor politice si sociale.

Fiziocrat: adept al doctrinei economi­ce aparuta in secolul al XVIII-lea, in Franta, care pune bazele analizei stiin­tifice a economiei capitaliste, a politicii economice liber-schimbiste si care vede in agricultura unica sursa de bogatie.

Miscare sociala: actiune colectiva, spontana sau dirijata, tinzand sa produca o schimbare de idei, opinii sau de organi­zare sociala.

Protectionism: politica de protectie a productiei nationale contra concurentei straine, in special prin masuri vamale.

Utilitarism: conceptie care face din utilitate principiul sl norma oricarei actiuni.

Exacerbat: supradimensionat, marit ca intensitate.

Nationalism: doctrina care afirma su­perioritatea intereselor natiunii fata de in­teresele grupurilor, claselor sau indivizilor care o constituie.

Risorgimento: cuvant italian insem­nand "renastere', aplicat la miscarea ideo­logica si politica ce a permis unificarea si democratizarea Italiei, intre a doua juma­tate a secolului al XVIII-lea si 1860.

Sovinism: nationalism extremist care propovaduieste ura fata de persoane apartinand altor etnii.

Xenofobie: ostilitate sistematica fata de straini.

Anarho-sindicalism: tendinta sindi­calismului muncitoresc ce cere, pentru sindicate, gestionarea afacerilor econo­mice sub controlul muncitorilor.

Patemalism: conceptia potrivit careia persoanele care detin autoritatea trebuie sa joace fata de cei asupra carora o exercita un rol analog cu cel al tatalui fata de copiii sai.

Socialism: denumirea doc­trine, social-politice, reunite intr-o con­damnare comuna a proprietatii private, a mijloacelor de productie si de schimb.








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate