Regi Legendari ai Romei

Regi Legendari ai Romei

Au fost mai multi regi care au domnit la Roma incepand cu anul 753 i. Hr., dar totusi se vorbeste doar de 7 regi legendari: 4 latino-sabini si 3 etrusci.

Acesti 7 regi au fost, asadar, latini, sabini si etrusci:

      Romulus, latin

      Numa Pompilius, sabin

      Tullus Hostilius, latin

      Ancus Martius, sabin

      Tarquinius Priscus

      Servius Tullius    etrusci

      Tarquinius Superbus

Dintre cei 7 regi, o figura legendara este sabinul Numa Pompilius, chemat in fruntea Romei la 40 de ani. El a domnit in pace, cu modestie si cumpatare.

Legenda spune ca in timpul unei ciume, un scut miraculous, din bronz, a cazut din cer si epidemia a incetat brusc. Egeria, una dintre nimfele Camenae, inzestrate cu darul profetiei, a prezis ca cetatea in care va fi pastrat scutul va dobandi o putere iesita din comun. Auzind asta, regale a poruncit sa se faureasca 11 copii pentru protejarea originalului si le-a dat spre paza, impreuna cu originalul marelui-preot si preotilor salieni, 12 patricieni romani care il slujeau pe zeul Marte.

Potrivit legendei, Egeria devine sotia si sfatuitoarea piosului rege. Titus Livius aminteste de o dumbrava sacra, unde Numa o intalnea pe Egeria. Aceasta ii dicta politica religioasa, invatandu-l rugaciuni si descantece eficiente.

La moartea lui, Egeria a fost preschimbata de Diana, dupa cum spune Ovidius, intr-un izvor.

Reformele lui Numa raman insa, iar meritele sale sunt incontestabile. Conform traditiei, i se atribuie lui Numa construirea templelor inchinate cultului divinitatilor Ianus, Vesta si Fides.

Cei 3 regi etrusci vor fi asimilati firesc de latini si sabini (chiar daca ultimul devine rege prin crima) si vor moderniza arhaica asezare a Romei.

Tarquinius Priscus (cel Batran), originar din localitatea etrusca Tarquinii, constituie modelul reformatorului inventive, al constructorului ( Circus Maximus, Sistemul de Canalizare). Introduce la Roma jocurile cu gladiatori, spectacolele mari ( ludi magni), marsul triumfal (carmen triumphale).

Un legiuitor, cel mai important dupa Romulus,a fost regale etrusc Servius Tullius, care, prin constitutia sa, a regrupat cetatenii in centurii, formand 6 clase censitare (in functie de avere). In acest mod, avea unitati de infanteristi bine instruite, recenzate (trecute in revista), pregatite sa actioneze in interesul obstesc, in afara cello 300 de cavaleri (Celeres) din garda regala.

Al saptelea rege al Romei (si astfel se incheie un ciclu), supranuit Superbus "Trufasul" din cauza cruzimii si conducerii tiranice (nu consulta Senatul), a alimentat ura patricienilor fata de regalitate. Tarquinius care isi impune hegemonia in Latium, devine fruntasul unei ligi de 30 de neamuri, urgenteaza pe seama plebei finalizarea marelui canal de scurgere (Cloaca Maxima) si construieste templul lui Iuppiter de pe Capitolium. Opera sa de urbanizare in regim de forta, cat si conducerea despotica, au creat in jurul sau nemultumiri, care au culminat cu exilarea regelui si instaurarea Republicii in 509 i. Hr.

Regalitatea. Functiile Regelui

Regalitatea a reprezentat prima institutie a Romei arhaice, care a raspuns initial predispozitiei latinilor pentru "ligi, federalizare politica si religioasa, sarbatori comune".

La Roma institutia regalitaii s-a modificat odata cu instaurarea regilor etrusci. Toate cetatile si confederatiile etrusce din centrul Italiei erau conduse de lucumones, regi cu puteri nelimitate, evidentiate prin insemne precum coroana de aur, scaunul de fildes, sceptrul, hlamida, tunica tesuta din purpura si fir de aur.

Cele 3 puteri fundamentale ale unui rex se definesc prin:

Sacralitatea regelui (omologul sau divin este Iuppiter), sporita prin ceremonia triumfului, prin calitatea de mare augur; regelui, in virtutea dreptului de a lua auspicii, ii revenea sarcina stabilirii calendarului (dies fasti et nefasti); Numa Pompilius a impartit anul in 12 luni. In calitate de pontifex maximus, regale prezida cultele religioase si asigura respectarea acestora, in vederea ocrotirii divine, pentru prosperitatea cetatenilor. Regele numea vestalele, ceea ce releva vechimea acestui cult si credinta arhaica a unitatii indisolubile dintre comunitate, focul sacru si conducatorul comunitatii. Chezasia bunastarii comunitatii o reprezenta buna functionare a ultimelor doua compartimente. Regii etrusci, nefiin legati afectiv de aceasta credinta, vor desacraliza treptat puterea regala, inlocuind-o cu modelul tiraniei grecesti, cu autarhia.

A doua functie importanta a regelui, cea de sef militar, decurge din calitatea lui de aparator al comunitatii romane. Romulus, ca prototip al lui dux, a fost apoteozat pe Campul lui Marte, Quirinus. Tot in calitate de comandant suprem , regale detinea Imperium "puterea militara", care-i permitea sa conducatoate operatiunile militare, sa declare razboi sau sa incheie pace. Pentru aceste initiative militare, avea nevoie doar de ratificare din partea adunarii poporului. Important era sa se pastreze intre limitele "legale" ale lui fas si ius.

In calitate de iudex, regale asigura armonia dintre cetateni, iar judecata regelui era de netagaduit. Marele judecator nu intervenea insa, decat in cazuri grave - de inalta tradare sau in cazul pedepsirii unei vestale (cand se aplicau pedepse cumplite). Uneori, rezolva litigii intre ginti, daca acestea aveau implicatii religioase. Regii etrusci insa au desacralizat functia juridical si au micsorat drepturile gintilor , impunand puterea personala in luarea deciziilor.

In concluzie, "cele 3 functii teologico-sacrale exprimate si patronate de triada precapitolina: Iuppiter, Mars, Quirinus iau la romani configuratia unei suite de regi". Acestor 3 zei le corespund primii 4 regi legendari: Romulus, Numa, Tullius si Ancus.