Succesul

Succesul

1. Diagnoza succesului

Succesul este realizarea constanta a tuturor obiectivelor planificate care prezinta importanta pentru individ. Majoritatea isi masoara succesul comparandu-si-1 cu al celorlalti, insa succesul autentic il reprezinta valorificarea propriului potential, dezvoltarea si imbogatirea propriei personalitati. Succesul autentic este legat de telurile fiecarui om. Cu toate acestea, el nu consta in atingerea acestor obiective, in ciuda opiniei generale care cauta sa ni se impuna, ci in stradania de a le realiza.

Dupa cum spunea Oliver Wendell Holmes (medic englez; n.1809/m.1894), "important este nu unde ne aflam, ci incotro ne indreptam". Succesul este parcursul, drumul, calatoria, si isi are izvorul in atitudinile si deprinderile insusite in cursul acestui efort. El nu este determinat atat de nu stiu ce talente neobisnuite, cat de educarea capacitatii noastre de a valorifica acest capital de talente si aptitudini. Nu este vorba atat de a face ceva neobisnuit, cat de a face neobisnuit de bine lucruri obisnuite.

Cu toate ca, adeseori, succesul este asociat cu bunastarea materiala, oamenii au tendinta sa puna un accent mai mare pe altele dintre roadele reusitei: celebritatea, prestigiul, asigurarea viitorului si, mai presus decat orice, pacea launtrica. Nu este nimic rau in a fi bogat - banii si prosperitatea sunt lucruri bune, daca au fost dobandite in chip cinstit. Succesul este rezultatul atitudinilor, iar atitudinile nu sunt altceva decat deprinderi de gandire. O asemenea deprindere nu este un instinct, ci o reactie provocata prin repetare

In opinia lui Pavel Corut, un individ are nevoie de aptitudini generale si speciale, trasaturi de temperament si de caracter, calitatile afective si emotionale pentru a evita esecul. Cateva sute de trasaturi deriva din fiecare componenta a personalitatii umane.[2] Pentru a reusi in viata avem nevoie de inteligenta, capacitate de memorare, intuitie, perspicacitate, capacitate de analiza si sinteza, curaj, optimism, sociabilitate, capacitate de adapare rapida la situatii noi, sensibilitate (in anumite limite si numai pentru anumite profesii), cinste, activism, altruism, capacitate de orientare rapida la situatii noi, fantezie creatoare, simt al raspunderii personale, exigenta si autoexigenta, constiinciozitate, simt practic, spirit de ordine si disciplina, rezistenta la eforturi fizice si psihice deosebite, meticulozitate (pentru anumite profesii), rapiditate in luarea deciziilor juste etc. O parte din calitatile mentionate definesc aptitudinile (generale si speciale), altele trasaturi de temperament, caracter ori de afectivitate. Desigur, enumerarea de mai sus nu are deloc caracter limitativ. Omul este definit de multe alte calitati.[3]

A fi o persoana de succes, poate decide cu adevarat doar cei din jurul unui individ. Succesul poate fi masurat in putere, prosperitate, pozitie si prestigiu.[4]

Succesul este masurat in functie de acceptiunile uzuale, functie de ierarhia valorilor sociale. Succesul sufera modificari raportate la modificarile sociale, de dezvoltare a societatii moderne.

Rezumand toate lecturile de specialitate referitoare la succes, definitia rezultata este cea conform careia oamenii de succces sunt cei care maximizeaza viata, cei care fac totul la nivel de excelenta.

Dr.Ron Jenson povesteste despre un moment in care a fost invitat la Washington, pentru a participa la Micul Dejun de Rugaciune. Alaturi de alte 3500 de personae dintre care sefi de state, afaceristi de excelenta ai Americii, ambasadori, demnitari, si, bineinteles Presedintele Americii de atunci, Clinton. In mod clar, erau prezenti toti cei care "fac si desfac" lumea noastra de azi. Toti acei oameni de succes, aveau parte din plin de putere, prosperitate, pozitie si prestigiu, placere. Intamplarea, Dr. Ron Jenson, o numeste "cea mai dramatica" schimbare de perspectiva. Persoana care a luat cuvintul, nu era o vorbitoare insufletita, nu era usor de vazut fiind maruntica. Nu privea publicul decat rar. Vorbea despre incorectitudini politice, despre avorturi si controlul nasterilor. Discursul crea discomfort Presedintelui si Primei Doamne. Mesajul vorbitoarei infiera audienta. Dar cand vorbitoarea a terminat ce avea de spus, toti cei din sala au izbucnit in aplauze. Oricare din public, daca ar fi tinut un discurs, nu obtinea acelasi efect. De ce? Pentru ca ea, vorbitoarea, personifica o viata de succes autentic, de implinire. Nu avea putere, prosperitate, pozitie, prestigiu si placere, in acceptiunile uzuale ale acestor cuvinte. Dar ea avea adevarata putere, adevarata prosperitate, adevarata pozitie, adevaratul prestigiu si adevarata placere.

Cine era aceasta adevarata forta? Maica Teresa.

Pentru a ajunge la implinire nu trebuie sa devenim saraci, sa traim in mizerie si anonimat. Nu astia sunt pasii spre un succes autentic dar, succesul trebuie sa se intemeieze pe valorori ca: grija fata de om, sacrificiul de sine, taria de caracter, daruirea fata de cei din jur.

Indivizii care au reusit sa obtina succesul de exceptie sunt cei care au inteles ca doctrinele seculare au incetat sa mai fie necesare. Vocatiile au devenit simple ocupatii.

2. Manager de succes

"Succesul organizatiilor secolului XXI va depinde in cea mai mare parte de cautarea, descoperirea si folosirea eficienta a conducatorilor talentati, respectiv a acelor persoane imaginative, pline de curiozitate, perseverenta, muncitoare, centrate pe idei, multi-calificate, capabile de a incuraja diversitatea, atente la provocarile mediului, cu disponibilitatea permanenta de a transforma viziunea in realitate".[6]

Activitatea manageriala este una complexa, ea avand inglobata atat o componenta educationala, profesionala cat si una umana. Arta de a dialoga cu subalterni, de a gasi modalitatea optima prin care trebuie sa transmita sarcinile de servici sau sa fixeze obiectivele ce trebuiesc atinse in cadrul realizarii unei activitati performante este una dintre caracteristicile de baza ale unei personalitati manageriale de succes.

Managerii de succes isi asuma directionarea subordonatilor lor spre atingerea obiectivelor. Dupa cum afirma Tichy si Cohen "managerii invingatori pot face ca aceste obiective sa para mult mai usor de atins prin sporirea increderii si a hotararii subordonatilor" Ei inteleg rolul lor deosebit in motivarea personalului, precum si pregatirea angajatilor in mod deliberat si sistematic.

Managerul de succes din prezent este o figura deosebit de complexa, care indeplineste o multitudine de roluri sunt simbolul companiei in afara lumii prezerveaza ceea ce este special in acea organizatie fixeaza standardele de performanta motiveaza angajatii asigura modele de rol

fac succesul obtenabil si uman.

Unii autori considera managerul ca fiind chiar "sistemul nervos al organizatiei sale". Managerii sunt aceia care trebuie sa construiasca un climat de angajament si incredere, stimulator, deosebit de important pentru atingerea obiectivelor.

Specialistii spun ca managerul de succes este cel ce poate comunica cu cei pe care ii conduce, este asertiv, are energie si o poate transmite. Teoria inteligentelor multiple, lansata de profesorul Howard Gardner, defineste ca principala caracteristica pentru manageri, o calitate ce se poate dobandi, pe care el o numeste inteligenta interpersonala.

Fig. 1 II

Sursa: Adaptare dupa Howard Gardner, Inteligente multiple. Noi orizonturi pentru teorie si practica,( 1993)

Managementul necesita inteligenta, relatii optime cu subordonatii si fler in privinta politicii organizationale. Managerii care doresc sa -si imbunatateasca performantele au nevoie sa dezvolte abilitatile asociate celor patru coeficienti specifici: de inteligenta (IQ), emotional (EQ), politic (PQ) si de management (MQ).

Managementul emotional - pe cand managementul rational se bazeaza pe observatie si "calcule reci", managementul emotional presupune luarea in calcul a factorului uman - omul are sperante, temeri, ganduri care apar intamplator etc. Angajatorii si managerii nu se mai pot baza exclusiv pe forta coercitiva. Provocarea pentru manageri este cum sa produca o implicare mai mare, atragand sperantele oamenilor, in loc sa se bazeze pe temerile lor. Deja experimentele legate de EQ sunt foarte frecvente in mediul organizational. In ultimii ani, managerii au avut din ce in ce mai mult nevoie de EQ pentru a lucra cu oamenii, asa cum au nevoie de IQ pentru a rezolva poblmele.

Managementul politic - IQ si EQ nu sunt suficiente pentru explicarea succesului managerial. Spre deosebire de conceptia mai veche conform careia organzatiile sunt pre-stabilite pentru cooperare, mai nou a aparut conceptia cf. Careia de fapt ea este pre-setata pentru conflict - pentru ca exista resurse de timp, bugetare etc reduse. Trebuie stabilite prioritati pentru productie, marketing, etc etc.

Promovarile sunt un alt camp de "lupta". Nu intotdeauna oamenii draguti si seriosi castiga. Politica este inevitabila in organizatie. Este un concurs constant pentru control si putere. Inclinarea puterii spre punctul de vedere propriu conduce aceasta lupta.

Coeficientul managerial - MQ= IQ+EQ+PQ

IQ-sarcini, functii

EQ-indivizi, grupuri

PQ- control, putere, schimbare

Mult timp, expertii interesati in organizatii au fost preocupati sa prescrie calea "corecta" catre succesul managerial. Viziunea clasica a gandirii managerilor experimentati s-a dezvoltat la inceputul secolului trecut. O lista de nume proeminente include pe Henri Fayor, pe Jamea D. Mooney director executiv de la General Motors. Punctul de vedere clasic evidentia un inalt grad de specializare si un grad inalt de coordonare.