Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Politici manageriale privind fundamentarea productiei intreprinderii


Politici manageriale privind fundamentarea productiei intreprinderii


Politici manageriale privind fundamentarea productiei intreprinderii

1 Cerinte , directii, date initiale si etape de fundamentare a productiei intreprinderii

Productia intreprinderii cuprinde ansamblul produselor executate de aceasta in perioada considerata , pentru satisfacerea anumitor nevoi, cerinte, preferinte si dorinte ale diferitelor categorii de clienti .

Sub raportul procesului de fundamentare, productia intreprinderii se refera la urmatoarele aspecte principale : domeniile de activitate in care ea este integrata ; nomenclatura produselor executate si oferite pe piata in fiecare domeniu de activitate; gama tipurilor, modelelor si variantelor de produse pentru fiecare pozitie a nomenclatorului; cantitatile de produse, caracteristicile de calitate,functiile de utilizare , costurile de productie preturile de vanzare prestabilite la nivelul producatorului si termenele de livrare pe feluri de produse.



Fundamentarea productiei intreprinderii prin folosirea unor politici manageriale adecvate presupune respectarea unor cerinte de baza

-luarea in considerare numai a acelor produse si cantitati care au desfacerea asigurata

-respectarea cu strictete a termenelor stabilite in contracte si conventii pentru onorarea comenzilor prin livrarea produselor la beneficiari .
-asigurarea executarii si oferirii pe piata a unor produse cu un nivel calitativ si cu functii de utilizare adaptate cerintelotr individualizate ale clientilor.

-fundamentarea productiei in coordonanta cu volumul, structura si caracteristicile tehnologice, materiale, umane si financiare de care dispune intreprinderea in perioada considerata.

-executarea si oferirea pe piata a unor produse noi sau modernizate.

-asigurarea, ca tendinta a specializarii diferitelor verigi din structura intreprinderii.

Sintetizand aceste cerinte, se pot stabili 3 directii principale de fundamentare a productiei intreprinderii .

-Fundamentrarea productiei in fuinctie de cerintele pietei.

-Fundamentarea productiei intreprinderii in functie de posibilitatile interne ale acesteia.

-Fundamentarea productiei intreprinderii in functie de strategia si politicile manageriale adoptate de aceasta.

Pentru fundamentarea productiei intreprinderii este necesara cunoasterea unor date initiale, de pornire:

-prevederile privind productia incluse in strategia economica si politicile manageriale ale intreprinderii pt perioada de fundamentare.

-prevederile contractelor si conventiilor incheiate cu beneficiareii sau informatiile rezultate din studiile de piata

-datele incluse in programul de pregatire a productiei.

-date cu privire la marimea noilor capacitati de productie si termenele calendaristice de punere in functiune a acestora.

-capacitatile de productie existente in diferitele verigi din structura de productie a intreprinderii.

-duratele ciclurilor de productie de produse si componente ale acestora

-masurile cu caracter tehnic organizatoric propuse in domeniul productiei pentru perioada respectiva si eficienta economica a acestora.

Fundamentarea productiei intreprinderii se realizeaza prin parcurgerea etapelor de lucru prezentate in cele ce urmeaza

-stabilirea nomenclaturii detaliatec a produselor executate si a calitatilor de productie pe diferite pozitii din nomenclatura

-defalcarea pe trimestre a calitatilor de productie prevazute pentru produsele din nomenclator.

-dimensionarea indicatorilor valorici ai productiei

-elaborarea programelor de ptroductie

-adoptarea masurilor tehnice si organizatorice pentru asigurarea conditiilor necesare executarii productiei programate la nivelul tuturor verigilor intreprinderii.

-organizarea sistemului de urmarire.

2 Fundamentarea productiei in unitatile naturale

Productia in unitatile naturale - este definita printr-un ansamblu de indicatori care precizeaza volumul productiei pe feluri, tipuri, modele si variante de produse, exprimat in unitati naturale adecvate .

Unitatile naturale sunt acele unitati de masura care corespund destinatiei si insusirilor fizice ale produselor.

Clasa de produse - cuprinde o categorie de articole din cadrul unei familii care are o anumita legatura functionala.

Familia de produse - grupeaza toate claseklec care satisfac o anumita nevoie primara in aceleasi conditii .

Linia de produse cuprinde o categorie de articole din cadrul unei clase, aflate intr-o stransa legatura, ca urmare a functionarii similare, a comercializarii catre aceleasi grupe de clienti, sau prin unitati de desfacere identice, a distributiei prin retele de acelasi tip, a vanzarilor la preturi asemanatoare.

Tipul, modelul sau varianta de produs grupeaza toate articolele din cadrul unei linii, care prezinta o anumita forma diferentiata sub raport constructiv, functional,dimensional,estetic fata de celelalte forme posibile

Sortimentul de produse se caracterizeaza printr-o serie de aspecte folosite pentru definirea productiei in unitati natrurale si anume :

-lungimea sortimentului de produse care evidentiaza numarul produselor incluse in cadrul acesteuia

-largimea sortimentului de produse - prin care se exprima numarul liniilor de produse executate de intreprindere

-profunzimea sortimentului de produse- care arata numarul mediu al tipurilor modelelor sau variantelor pentru fiecare produs oferit de intreprindere.

-omogenitatea sortimentului de produse care evidentiaza gradul de asemanare a diferitelor linii de produse sub raportul caracteristicilor procesului de productie.

Lungimea liniei de produse evidentiaza numarul articolelor existente in cadrul acesteia . Lungimea liniei de produse este dependenta de obiectivul urmarit prin politicile manageriale de productie adoptate de intreprindere.

Realizarea unor performante ridicate in functionarea sistemului de productie al intreprinderii presupune adoptarea unor politici manageriale privind competitivitatea, calitatea si rentabilitatea liniilor de produse ale acesteia. Prin actiunile specifice celor mai importante politici de acest gen se asigura:

Modernizarea liniei de produse care consta in adaptarea ei la noile cerinte si exigente ale clientilor.

Intregirea liniei de produse se bazeaza pe crearea si asimilarea in componenta ei a unor articole cu cele existente.

Extinderea in aval a liniei de produse presupune lansarea pe piata a unor articole noi situate pe treapta inferioara a liniei respective sub raportul calitatii si al pretului practicat .

Extinderea in amonte a liniei de produse consta in lansarea pe piata a unor articole noi situate pe treapta superioara a liniei respective sub raportul calitatii si al pretului de vanzare practicat.

Extinderea liniei de produse in ambele sensuri se materializeaza in eliminarea din componenta liniei respective a articolelor care nu mai sunt cerute pe piata sau care au o responsabilitate scazuta, precum si a celor care nu mai sunt executate de producator ca urmare a micsorarii capacitatii de productie prin restrangerea activitatii.

Unitatea natural-conventionala este o unitate de masura naturala care corespunde unui produs considerat in mod conventional ca reprezentativ pentru grupa de produse eterogene din care fac parte. Calculul volumului total al productiei exprimat in unitati natural-conventionale pt o grupa "k" de produse- Pk- se face cu ajutorul uneia din cele doua relatii prezentate mai jos : sau in care

Pki- volumul productiei pt produsul "i" din grupa "k" exprimat in unitati naturale,

Cki(t) si Cki(p)- coeficientul de echivalare aferent produsului "i" din grupa "k" calculat in functie de timpul normat unitar si ,respectiv productia normata orara.



3 Fundamentarea indicatorilor valorici ai productiei intreprinderii

Prin intermediul acestor indicatori se asigura posibilitatea masurarii volumului total al unei productii eterogene pe baza exprimarii ei in unitati valorice, folosindu-se in acest scop preturile de vanzare, costurile de productie si tarifele unitare ale bunurilor materiale, lucrarilor si serviciilor din nomenclatorul intreprinderii . Cei mai importanti indicatori din aceasta categorie sunt : productia marfa executata, productia marfa vanduta, productia exercitiului, valoarea adaugata , valoarea adaugata neta , valoarea consumului intern productiv.

3.1 Productia marfa executata.

Productia marfa executata exprima valoarea productiei finalizate sub raportul executiei in perioada considerata, in care este destinata vanzarii catre clientii intreprinderii.

Elementele componente ale productiei marfa executate - Pme_ sunt :

Pfv - valoarea produselor finite

Psv - a pieselor de schimb necesare acestora

Sfv- a semifabricatelor si a altor bunuri materiale - Abv

Lc- valoarea lucrarilor executate si a serviciilor prestate Sc- pentru clientii intreprinderii

Pmc- valoarea lucrarilor efectuate la materialele primite de la clienti.

Productia marfa executata de intreprindere se fundamenteaza astfel :

Pme=Pfn+Psv+Sfv+Abv+Lc+Sc+Pmc . Valoarea fiecarui element se stabileste prin produsul intre calitatea de bunuri materiale destinata livrarii si pretul de vanzare unitar prestabilit sau intre volumul lucrarilor executate ori al serviciilor prestate pentru clienti si tariful unitar prestabilit .

3.2 Productia marfa vanduta

Ponderea principala in cadrul acestora o detin veniturile din exploatare. Suma totala a veniturilor din exploatare incasate de intreprindere reprezinta cifra de afaceri a cesteia .

Prooductia marfa vanduta cuprinde numai acele componente ale productiei marfa, executate de intreprindere care au fost deja vandute clientilor , prin livrarea si facturarea lor catre acestia. Celelalte componente stau la baza modificarii pe perioada de fundamentare a stocurilor de produse destinate vanzarii. Fiecare din cei doi indicatori ai productiei marfa se poate stabili in functie de celalalt. In acest sens, se pot deosebi doua situatii specifice procesului de fundamentare a acestora .

-in prima situatie, se considera ca cererea de produse pe piata este mai mare decat posibilitatile interne de productie ale intreprinderii.

Pmv- productia ce poate fi vanduta in perioada de fundamentare

Pme- productia care poate fi executata de intreprindere pe perioada considerata.

Pmv=Pme+(Sp1-Sp2), in care Sp1 si Sp2- valoarea stocurilor de produse executate in intreprindere in vederea vanzarii lor, de la inceputul(1) la sfarsitul (2) perioadei considerate. Sunt posibile doua variante privind rezultatul fundamentarii .

-daca Sp1>Sp2 rezulta (Sp1-Sp2)>0 si Pmv>Pme

-daca Sp2>Sp1 rezulta (Sp1-Sp2)<0 si Pmv<Pme

-cea de-a doua situatie se bazeaza pe constatarea ca posibilitatile interne de productie ale intreprinderii sunt mai mari decat cererea de produse pe piata. Se va fundamenta intr-o prima etapa productia ce poate fi vanduta de intreprindere in perioada respectiva - Pmv, in functie de cererea existenta si capacitatea ei de a o acoperi. Calculele de fundamentare presupun folosirea urmatoarei relatii : Pme=Pmv+(Sp2-Sp1). Si in aceasta situatie se intalnesc cele doua variante prezentate anterior

-daca Sp1>Sp2 rezulta (Sp2-Sp1)<0 si Pme<Pmv

-daca Sp2>Sp1 rezulta (Sp2-Sp1)>0 si Pme>Pmv

Productia marfa executata si productia marfa vanduta se folosesc pt corelarea cu indicatorii costurilor de productie si cei financiari ai intreprinderii.

3.3 Productia exercitiului

Productia exercitiului este indicatorul vloric care exprima intregul volum al activitatii de productie a intreprinderii in perioada considerata, concretizat in produse terminate dar si neterminate sub raportul executiei. Cei doi indicatori ai productiei executate de intreprindere - productia marfa si productia exercitiului - pot fi fundamentati unul in functie de celalalt .

Elementele componente ale productiei exercitiului Pex, sunt urmatoarele :

-toate elementele incluse in productia marfa executata de intreprindere - Pme

-modificarea valorii productiei in curs de exercitiu stocate -

-valoarea productiei de imobilizari - Pim -care exprima valoarea imobilizarilor corporale si necorporale executate de intreprindere pe cont propriu, in regie.  Pex=Pme+ +Pim

3.4 Valoarea adaugata

Valoarea adaugata este indicatorul care exprima plusul de valoare care obtine prin activitatea productiva a intreprinderii, peste valoarea resurselor materiale, lucrarilor si serviciilor primite din afara acesteia si consumate in procesul ei de productie . Valoarea adaugata se poate fundamenta prin doua metode : sintetica si aditiva

Metoda sintetica consta in stabilirea valorii adaugate - Va prin diferenta intre productia exercitiului - Pex si valoarea consumurilor de resurse materiale de rti, a lucrarilor si serviciilor executate de acestia, aferente productiei exercitiului - Cmt

Va=Pex-Cmt

Metoda aditiva presupune insumarea elementelor componente ale valorii adaugate. Acestea sunt : cheltuieli cu salariile personalului intreprinderii- Csp ; cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala Caps; chelt cu impozite, taxe si alte varsaminte asimilate - Citv; cheltuieli cu amortizarea imobilizarilor - Cam, rezultatul activitatii de exploatare- Rexp Va=Csp+Caps+Citv+Cam+Rexp. Valoarea adaugata reprezinta sursa de acumulari banesti din care se face remunerarea tuturor participantilor, directi sau indirecti, la activitatea intreprinderii astfel :

-a salariatilor

-a proprietarilor

-a statului

-a creditorilor

-a intreprinderii

Pe baza valorii adaugate se poate aprecia gradul de integrare pe verticala a intreprinderii. Se calculeaza coeficientul integrarii pe verticala - Kiv, ca un raport intre Va si cifra de afaceri Ca , ale intreprinderii respective conform relatiei: , el exprima ponderea valorii adaugate in cifra de afaceri realizata de intreprindere si, ca urmare, este intotdeauna subunitar. Importanta Va se concretizeaza in folosirea ei pt exprimarea eficientei utilizarii unor factori de productie ai intreprinderii. In acest scop se pot folosi 2 coeficienti : coeficientul de eficienta a utilizarii factorului uman Kum, exprima ponderea cheltuielilor cu salariile si contributiile aferente in Va a intreprinderii astfel : Kum=; coeficientul de eficienta a utilizarii factorului tehnic Kteh, prin care se evidentiaza ponderea cheltuielilor cu amortizarea imobilizarilor in Va a intreprinderii Kteh=.



3.5 Valoarea adaugata neta

Valoarea adaugata neta comensureaza activitatea de productie a intreprinderii prin valoarea nou creata in perioada considerata. Pt stabilirea acestui indicator Van, din Va a intreprinderii se scad cheltuielile cu amortizarea imobilizarilor Van=Va-Cam

Metoda sintetica - consta in scaderea din productia exercitiului a cheltuielilor materiale aferente acesteia - Cm. Relatiile de calcul specifice acestei metode de fundamentare a valorii adaugate nete sunt : Van=Pex-Cm ; Cm=Cmt+Cam

Metoda aditiva se bazeaza pe insumarea elementelor valorii adaugate nete : Van=Csp+Casp+Citv+Rexp.

Valoarea adaugata neta evidentiaza contributia intreprinderii la cearea produsului intern net al economiei.

3.6 Valoarea consumului intern productiv

Valoarea consumului intern productiv, cunoscuta si sub numele de circulatie interna exprima valoarea subansambelor, pieselor, semifabricatelor, lucrarilor si serviciilor executate in cadrul unor verigi de productie ale intreprinderii si consumate in scopuri productive in alte verigi ale aceleiasi intreprinderi

4 Fundamentarea stocurilor de productie in curs de executie(neterminata)

1 Productia in curs de executie :concept , importanta, categorii de stocuri

Productia in curs de executie este productia a carei realizare nu a fost incheiata in intreprinderea respectiva, aflandu-se intr-un stadiu intermediar, intre cel de materii prime si cel de produs finit . In categoria productiei in curs de executie se includ atat productia neterminata, cat si semifabricatele din productie proprie destinate consumului pentru scopuri productive in aceeasi intreprindere. Productia in curs de executie are o deosebita importanta economica pentru activitatea intreprinderii.

Productia in curs de executie stocata la nivelul unei intreprinderi este formata din trei categorii mari de stocuri : normale(ciclice), circulante(curente), si de rezerva (de siguranta).

Stocul normal (ciclic)cuprinde materiile prime aflate in studiile de : prelucrare pe locuri de munca, control, transport intre locuri de munca, depozitare intermediara.

Stocul circulant (curent) asigura continuitatea procesului de productie atunci cand intre randamentele de functionare a unor verigi inlantuite tehnologic exista necncordante.

Stocul de rezerva (de siguranta) realizeaza continuitatea procesului de productie in cazul aparitiei unor perturbatii accidentale in desfasurarea lui.

2 Evaluarea stocurilor de productie in curs de executie(neterminata) de la sfarsitul perioadei curente

Evaluarea productiei in curs de executie stocate la sfarsitul perioadei curente se face prin preliminare. Stabilirea stocurilor efectiv de productie in curs de executie, se face prin inventarierea tuturor comenzilor sau produselor aflate in prelucrate, de catre o comisie constituita in acest scop. Exprimarea valorica a stocurilor dimensionate pe baza de inventariere se realizeaza pe fiecare comanda sau produs in parte, prin folosirea a trei metode de calcul:

Metode de calcul pe baza gradului de finisare tehnica se foloseste in productia organizata pe comenzi si pe unicate

Metoda de calcul pe piese sau operatii se foloseste pentru produselor complexe, atunci cand se poate stabili costul de productie pentru fiecare piesa sau operatie tehnologica a produsului aflat in curs de executie

Metoda de calcul pe baza costului mediu al unei om-ore normate se utilizeaza in cazul produselor complexe, atunci cand toate piesele din componenta constructiva a produsului aflat in curs de executie au aproximativ aceeasi structura a cheltuielilor de productie.

3 Stabilirea stocurilor de productive in curs de executie (neterminata) de la sfarsitul perioadei de fundamentare

Determinarea productiei in curs de executie stocate la sfarsitul perioadei de fundamentare se particularizeaza in functie de sistemul de organizare procesuala a productiei folosite : pe comenzi, in flux continuu sau flux intermitent

In cazul organizarii productiei pe comenzi , stocul de productie in curs de executie - Spce de la sfarsitul perioadei de fundamentare, exprimat in costuri de productie, se stabileste pe fiecare comanda in parte. Spce=, in care Qp- cantitatea de productie din comanda considerata; T- numarul de zile calendaristice din perioada respectiva ; Dcp-durata ciclului de productie pt rodusele din comanda considerata; Kft- coeficientul de finisare tehnica a comenzii estimate pt sfarsitul perioadei de fundamentare; cp- costul pe productie antecalculat al unei unitati de produs din comanda considerata.

In conditiile organizarii productiei pe unicate, stocul de productie in curs de executie la sfarsitul perioadei de fundamentare se determina pe fiecare produs in parte, prin inmultirea costului de productie antecalculat al produsului respectiv cu coeficient de finisare tehnica estimat pt sfarsitul perioadei.

In cazul organizarii productiei in flux continuu , stocul de productie in curs de executie se determina in unitati naturale pe fiecare line de productie in flux.

Stocul de la nivelul unei linii este format din urmatoarele categorii de stocuri partiale de productie nedeterminata :

-stocuri normale aflate in prelucrare

-stocul normal aflat in transport

-stocul normal aflat in asteptare.

-stocul de rezerva

In cazul organizarii productiei in flux intermitent , pe langa categoriile de stocuri prezente anterior, pe fiecare linie se formeaza si stocuri circulante de producte nedeterminata



5 Politici manageriale privind stocul de produse destinate vanzarii al intreprinderii.

Stocul de produse aduce intreprinderii o serie de dezavantaje, dar si avantaje, sub raport economico-financiar. Principiile economice impun ca stocul de produse existent in intreprindere sa nu fie prea mare, dar nici prea mic. El trebuie sa fie mentinut permanent la un nivel optim. Acesta este nivelul pentru care costul pastrarii stocului de produse este egal cu castigul potential determinat de existenta lui.

Costul impus de mentinerea stocului de produse este determinat, pe de o parte, de cheltuielile necesare pt depozitarea lui, iar pe de alta parte, de dobanda care ar putea fi obtinuta pe seama mijloacelor financiare imobilizate in stoc, daca el nu exista.

Castigul potential din existenta stocului de produse este dat de nivelul asteptat prin vanzarea lui in conditiile unei probabilitati scontate de crestere a cererii pe piata. El se obtine prin inmutirea venitului estimat cu probabilitatea de aparitie pe piata a cererii suplimentare.

Prin politicile manageriale adoptate in domeniul productiei si al vanzarilor, intreprinderea va urmari sa produca mereu o cantitate de produse care, dupa vanzare, ii va asigura aducerea stocului de produse la nivelul optim prestabilit. Pot fi folosite 3 tipuri de politici in domeniul stocurilor de produse destinate vanzarii

-prima politica se defineste prin mentinerea constanta a productiei, iar variatiile din sfera vanzarilor in fiecare perioada se reflecta in modificarea stocului de produse.

cea de-a doua politica consta in mentinerea constanta a stocului de produse, la nivelul sau optim, iar variatiile din sfera vanzarilor in fiecare perioada se reflecta in modificarea prductiei.

Capitolul V

Politici manageriale de asigurare a calitatii productiei intreprinderii

5.7.2. Calculul eficientei economice a masurilor tehnico-organizatorice

O conditie de baza a includerii in plan a masurilor tehnico-organizatorice este aceea ca ele sa fie eficiente din punct de vedere economic. Ca regula generala se considera ca o masura tehnico-organizatorica este eficienta sub raport economic daca cheltuielile necesitate de aplicarea masurii se recupereaza din economiile realizate ca urmare a efectului aplicarii, intr-un anumit termen stabilit.

Pe baza unei analize detaliate trebuie determinate efectele economice care pot rezulta pt fiecare in arte, in expresie valorica, cum sunt, de exemplu, economiile ce se pot realiza, sporurile de productie corespunzatoare in decursul unui an sau pe o perioada de ai ultimii ani.

Pe baza determinarii acestor elemente, in cadrul calculelor de eficienta economica a masurii se pot de urmatorii indicatori de baza :

1.economia anual-conventionala - se calculeaza scazand din economiile determinate a se realiza intr-un an ca urmare a aplicarii masurii a cheltuielilor anuale ce vor fi necesitate de aplicarea masurii.

2.economia prevazuta a se obtine in anul considerat din momentul aplicarii masurii si pana la sfarsitul anului

3.termenul de recuperare a chetuielilor necesitate de aplicarea masurii

Pentru calcularea economiei care se obtine pe baza reducerii normelor de consum ca urmare a aplicarii masuri tehnico-organizatorice se poate folosi urmatoarea formula de calcul: , in care Emreprezinta economia la chetuielile cu anumita materie prima ca urmare a reducerii normei de consum; Nc0 si Nc1 - norma de consum a materiei prime considerate inainte si dupa aplicarea masurii; Qp- cantitatea de productie din produsul considerat prevazuta a se executa. ; P- pretul unitar al materiei prime date.

Pe langa reducerea normelor de consum are loc si o reducere a pretului. , in care reprezinta economia la chetuielile cu o anumita materie prima folosita pt fabricarea unui anumit fel de produs ca urmare a reducerii normei de consum si a pretului , P1 si P0 pretul unitar inainte si dupa aplicarea masurii pt materialul considerat.

Pt a determina economia la fondul de salarii pe baza reducerii normei de timp , pt un rezultat al aplicarii unor masuri tehnic-organizatorice se poate folosi : , in care Efs reprez economia la fondul de salarii ca urmare a reducerii normei de timp pt un anumit produs; Nt0, Nt1- norma de timp inainte si dupa aplicarea masurii exprimate in minute pt un anumit produs. , S- salariul orar corespunzator operatiei si produsului pentru care s-a redus norma; Q - cantitatea de productie din produsul la care se reduce norma.

Calculul economiei la cheltuielile indirecte cu caracter conventional-constant ca urmare a cresterii volumului productiei se poate face cu ajutorul formulei in care reprezinta economii la chetuielile cu caracter conventional-constant ; Cc- volumul cheltuielilor indirecte cu caracter conventional-constant; Q0,Q1- volumul de productie inainte si dupa alocarea masurii .

Planul de masuri tehnico-organizatorice poate constitui un instrument important al conducerii intreprinderilor in preocuparea acestora pt dezvoltarea continua a bazei tehnice, cu implicatttii directe asupra cresterii volumului productiei, a ridicarii calitatii , a reducerii costurilor de productie, asupra cresterii productivitatii muncii si sporirii profiturilor.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate