Managementul participativ - factor de imbunatatire a proceselor de management

Managementul participativ - factor de imbunatatire a proceselor de management

Una dintre cele mai moderne si controversate tendinte manageriale, ce se manifesta la nivel mondial, este managementul participativ. Acest stil de management vine ca o alternativa la stilul de management individualist, acesta din urma facand, in zilele noastre, fata tot mai greu complexitatii problemelor ce apar la nivelul organizatiilor economice, a caror rezolvare eficienta necesita din partea organelor de conducere o gama larga de cunostinte de specialitate, un nivel de responsabilitate din ce in ce mai mare, care nu pot fi realizate integral decat cu contributia corelata a mai multor persoane.

In esenta, managementul participativ consta in realizarea proceselor de management prin implicarea, pe langa un numar sporit de manageri si a salariatilor organizatiei, in mod direct sau prin reprezentanti, utilizand anumite forme, metode si tehnici de management care conduc la solutionarea celor mai complexe si importante probleme ale firmei.

Managementul participativ reprezinta la ora actuala nu doar un stil de management, ci o caracteristica a firmelor la nivel mondial, rolul sau fiind acela de a dezvolta spiritul de echipa in cadrul firmelor, fapt ce conduce la rezolvarea diverselor probleme ce apar.

Desi adoptat la nivel mondial, managementul participativ se manifesta in forme diversificate, tinand cont de particularitatile oranduirii sociale, de sistemele politic, economic, social, cultural, de factorii specifici nationali si de traditiile locale. Deosebirile ce apar intre diferitele forme de manifestare ale managementului participativ constau in: sistemul informational practicat, mecanismul adoptarii deciziilor, modul de aplicare si finalizare a acestora, sistemele de stimulare a coparticipantilor, etc.

Managementul participativ prezinta o serie de caracteristici importante, dintre care se remarca urmatoarele:

participarea efectiva a salariatilor la exercitarea procesului de conducere;

implicarea unui numar mare de persoane in exercitarea functiei de evaluare si control;

participarea activa a salariatilor la adoptarea deciziilor de cea mai mare importanta.

De asemenea, o importanta deosebita pentru managementul participativ o au cele doua dimensiuni ale sale si anume: sfera de cuprindere si intensitatea participarii la procesele decizionale. Prima dimensiune se refera la sfera de cuprindere a participantilor la procesul decizional, atat ca numar, cat si ca proportie. Intensitatea participarii la procesele decizionale are in vedere, in primul rand, timpul alocat pentru aceasta si categoria de activitati desfasurate, iar in al doilea rand, mecanismele utilizate in derularea proceselor de decizie.

Participarea salariatilor la procesul decizional se realizeaza la nivelul fiecarei tari in diferite forme, dar numai prin intermediul unor organisme instituite in acest sens. Practica conducerii firmelor la nivel mondial releva folosirea a doua tipuri de management participativ:

management participativ direct;

management participativ indirect.

Managementul participativ direct are la baza participarea in mod nemijlocit a salariatilor la exercitarea procesului de management in cadrul organizatiei din care fac parte, atat la nivelul compartimentului in care isi desfasoara activitatea, cat si la nivelul intregii firme.

Managementul participativ direct se remarca in primul rand, prin posibilitatea de participare la procesele manageriale si mai putin prin puterea de a lua decizii, deoarece organismele manageriale tipice acestei forme de management participativ au o competenta mai restransa.

Cea de-a doua forma de participare, managementul participativ indirect se bazeaza pe acele organisme de conducere, in care salariatii prin reprezentantii lor, desemnati sau alesi, participa la analizarea si adoptarea unor decizii manageriale importante. Pentru stabilirea dimensiunii organismelor participative indirecte se au in vedere o serie de factori , cum ar fi:

structura proprietatii firmei;

dependenta organizatiei de anumite resurse;

necesitatile informationale majore ale managementului firmei;

gradul de internationalizare a activitatilor firmei.

Cele doua forme de management participativ sunt practicate la nivelul tuturor tarilor dezvoltate sau in curs de dezvoltare din punct de vedere economic ele aparand fie mod distinct, fie realizandu-se o imbinare a acestora.

In cele ce urmeaza, vom prezenta pe scurt elementele cele mai importante ale managementului participativ in cateva tari importante, pe plan mondial, precum si in Romania.

In tari dezvoltate cum sunt Germania, Japonia, S.U.A., Marea Britanie se practica management participativ direct, manifestat in cadrul organizatiilor prin sedinte periodice la nivel de compartimente, cat si la nivelul firmei, prin adunari generale ale salariatilor.

Forme de management participativ indirect se practica in aproape toate tarile dezvoltate, dar cu o preponderenta mai mare in tari ca S.U.A., Japonia, Suedia, Germania, Franta, Marea Britanie, existand organisme manageriale de tipul: consiliul directorilor, consiliul de administratie, comitetul managerial, comitete mixte conducatori-subordonati. Aceste organisme se regasesc in general in cadrul firmelor de dimensiuni mari si mijlocii, ele putand fi instituite chiar prin intermediul unor legi.

In tarile in curs de dezvoltare, precum China, India, statele sud-americane, tarile din Europa Centrala si de Est, deosebirile de natura politica, economica, culturala si stiintifica au impus diferite forme de manifestare a managementului participativ. In aceste tari se intalnesc forme de management participativ de tipul: adunarea generala a salariatilor, consiliul muncitoresc, referendumul, imbinarea planificarii cu existenta pietei, comitetul de gestiune.

In Romania, in prezent, formele de manifestare a managementului participativ exista intr-o forma mai restransa decat in alte tari, ele fiind legate in primul rand de responsabilitatile si competentelor ce revin organismelor participative, de parametrii functionali ai acestora.

Astfel, principalele organisme de management participativ din Romania sunt: consiliul de administratie (la nivelul societatilor comerciale si regiilor autonome), adunarea generala a actionarilor (asociatilor), comitetul de directie, comisia de cenzori.

Managementul participativ, ca orice alt sistem sau principiu de conducere are o serie de avantaje, dar prezinta si o serie de limite.

Dintre avantajele managementului participativ ar fi de semnalat:

cresterea gradului de informare a salariatilor;

fundamentarea sporita a deciziilor prin implicarea unui numar mare de salariati in procesele decizionale;

folosirea la un nivel ridicat a potentialului salariatilor din cadrul organizatiilor economice;

motivarea superioara a salariatilor si accelerarea dezvoltarii profesionale a acestora, in special din punct de vedere managerial;

dezvoltarea la nivelul organizatiilor a bunelor relatii umane si a coeziunii intre salariati, in vederea realizarii in bune conditii a obiectivelor organizatiei.

Dezavantajele potentiale ale managementului participativ ar consta in:

diminuarea operativitatii solutionarii unor probleme;

manifestarea de catre unii manageri a unei rezistente fata de accesul subordonatilor la informatii manageriale si participare la adoptarea deciziilor;

aparitia de cheltuieli suplimentare, ocazionate de pregatirea si desfasurarea activitatilor manageriale de tip participativ.

creste ponderea timpului in care salariatii participa la activitatile participative de management in detrimentul timpului afectat pentru efectuarea sarcinilor de lucru zilnice.

Cu toate aceste dezavantaje, amploarea pe care o cunoaste si dezvoltarea permanenta a unor noi modalitati si tehnici de management participativ demonstreaza valoarea si avantajele pe care acesta le implica la nivel mondial.