Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Caracteristica principalelor metode de evaluare a riscurilor


Caracteristica principalelor metode de evaluare a riscurilor




Caracteristica principalelor metode de evaluare a riscurilor

Evaluarea riscului este, probabil, cea mai complicata etapa a sistemului de gestiune a

riscurilor intreprinderii. Mai intii de toate, aceasta situatie este conditionata de faptul ca nu este

posibila existenta unei metode universale de evaluare a riscurilor. Nu exista nici certitudinea




referitor la metoda care trebuie utilizata la evaluarea unui sau altui risc. In fond, anume o

asemenea tratare a lucrurilor duce la lipsa reala a algoritmului evaluarii anumitor tipuri de

riscuri.

In gestiunea riscurilor, pe linga functia de evaluare, se poate recurge la urmatoarele functii:

Functia de diagnostic consta in evidentierea detaliata in cadrul obiectului cercetat a

cauzelor si factorilor devierii valorilor reale ale riscurilor de la valorile planificate ale

indicatorilor.

Functia de optimizare consta in adoptarea deciziei in domeniul neutralizarii riscurilor in

functie de rezultatele evaluarii. Evidentierea riscului se poate efectua prin diferite metode: incepind cu analiza probabilistica compusa a modelelor de cercetare a operatiunilor si finisind cu presupunerile intuitive.

Evaluind riscul, pe care este in stare sa-l asume o intreprindere, intreprinzatorul, in primul

rind, porneste de la sfera de activitate, de la existenta resurselor necesare pentru realizarea programului de finantare, a consecintelor posibile survenite in urma riscului, tinde sa ia in considerare atitudinea partenerilor de business fata de risc si sa-si construiasca actiunile sale astfel incit sa contribuie in cel mai eficace mod la realizarea scopului de baza al intreprinderii.

Metodele de baza de evaluare a riscurilor intreprinderii:

v     Analogiilor

v     Economico- matematice

v     Statistice

v     Bazate pe analiza economico-financiara la diferite concluzii in acest domeniu. Apar unele situatii cind expertul care propune o idee cu adevarat valoroasa nu poate sa o argumenteze adecvat.

Evaluarea riscului, de asemenea, poate fi efectuata utilizind metoda analogiilor. Aceasta

metoda, fiind una din cele mai raspindite metode euristice, presupune utilizarea datelor afacerilor, proiectelor, lucrarilor efectuate anterior. Ea implica, deci, compararea unor situatii

istorice cu cele curente pentru a estima evolutiile viitoare.

Pe linga avantajele oferite, tehnica analogiilor are propriile dezavantaje. Cel mai serios

dezavantaj este dependenta completa de setul de date istorice utilizat. Ipoteza fundamentala ca

evolutiile precedente, reflectate in setul de date utilizat, denota automat faptul ca riscurile viitoare vor fi similare cu cele din trecut. Daca ipoteza poate fi rezonabila in anumite situatii, in

altele poate induce serioase distorsiuni. Deci, la analiza riscurilor cu ajutorul metodei date este necesar sa se acorde o atentie deosebita analizei situatiilor concrete. Este recomandabila utilizarea tehnicii analogiilor in complementaritate cu tehnica elaborarii scenariilor.

Importanta aplicarii metodelor economico - matematice consta in faptul ca ele permit a

masura cantitativ fenomenele economice si, in particular, valoarea riscului, ceea ce, spre

deosebire de evaluarile prin intermediul metodei expertilor, asigura posibilitatea celei mai exacte

comparari a fenomenelor. Mai mult decit atit, modelele matematice permit a imita situatiile

economice si a evalua consecintele la alegerea deciziilor, fara a recurge la experimente

costisitoare.



Cele mai raspindite metode economico - matematice sunt :

a) Teoria jocurilor - teoria modelelor matematice de adoptare a deciziilor optime in

conditii de incertitudine, de existenta a intereselor contrare ale diferitelor parti, a conflictului.

In modelul de joc riscul este legat de totalitatea factorilor nedeterminati ai mediului

inconjurator.

b) Metoda "Monte Carlo" prevede descrierea formalizata a incertitudinii si se utilizeaza in cele mai complicate procese de prognoza, in special atunci cind sunt tratate probleme multidimensionale (spre exemplu, rezultatul depinde de mai multe variabile sau factori de risc). Totusi, rezultatele acestei metode depind, in mod critic, de modelele utilizate pentru descrierea fenomenelor, de unde si neajunsul sau major: expunerea la riscul indus de modelul, posibil inadecvat, stabilit pentru descrierea fenomenului sau evenimentului ("riscul de model").

c) Un anumit interes prezinta aplicarea metodelor grafice. Una dintre tehnicile frecvent utilizate in evaluarea riscului este Arborele decizional.

Arborele decizional reprezinta o imagine a relatiilor logice dintre evenimentele ce stau la

baza deciziei. Reprezentarea grafica a contextelor decizionale permite o buna intelegere a problemelor, descrierea rezumativa a rezultatelor estimate, ulterioare deciziei, si estimarea probabilitatilor aferente acestora ajuta decidentul in procesul de luare a deciziei, iar prezentarea cronologica a consecintelor deciziilor viitoare permite evaluarea influentei acestora asupra deciziilor curente. Metoda permite luarea in calcul a consideratiilor nestatistice, subiective, si modificarea rationamentelor pe masura introducerii in problema a unor informatii suplimentare.

Decizia optima, intr-un context dat, este dictata de prioritatile decidentului (adica de ceea

ce el considera ca trebuie sa obtina sau sa evite) si de exactitatea estimarilor privind evenimentele sau fenomenele viitoare. Din acest motiv, arborele de decizie este frecvent folosit in ghidarea si controlul fazelor decizionale in cazul proiectelor de investitii, programelor de marketing sau a celor comerciale etc.

Principalul neajuns este generat, in cazul utilizarii arborelui de decizie, de absenta

informatiilor despre dispersia si forma distributiei rezultatelor posibile ale unei actiuni si despre

probabilitatile asociate acestor rezultate.

d) Drept o anumita varietate de arbore decizional este considerata metoda scenariilor.

Meritul acestei metode consta in faptul ca ea permite a evalua influenta concomitenta a

citorva parametri asupra rezultatelor finale prin probabilitatea realizarii fiecarui scenariu. Ea presupune descrierea formalizata a incertitudinii, ceea ce o caracterizeaza ca fiind cea mai exacta

si, totodata, cea mai complicata din punct de vedere tehnic metoda de evaluare.

Metoda scenariilor, evident, presupune incertitudinea in prezentarea descrierilor de alternativa ale viitorului. La elaborarea si utilizarea scenariilor trebuie luate in considerare interactiunile dintre diferite categorii de riscuri si corelatiile dintre diverse variabile. Problema cea mai critica privind utilizarea scenariilor in evaluarea riscului rezida in totala dependenta de scenariul ales, de unde, si importanta experientei si expertizei persoanelor implicate in elaborarea scenariilor. Elaborarea unui scenariu adecvat, rezonabil, care sa nu implice supozitii contradictorii sau lipsite totalmente de plauzibilitate, care sa reflecte interdependentele dintre factorii de risc sau dintre variabilele implicate nu este un demers usor, fiind uneori o sarcina extrem de dificila.

Posibilitatile aplicarii metodelor matematice in analiza riscurilor nu se limiteaza doar la

tehnicile enumerate. In functie de situatia concreta, in procesul analizei pot fi utilizate si alte metode si procedee, care contribuie la solutionarea unor sau altor probleme legate de evaluarea nivelului riscului si elaborarea planului optim de actiuni in situatii de risc.

Metodele statistice de evaluare a riscurilor se utilizeaza frecvent pe parcursul evaluarii

cantitative a riscurilor intreprinderii cu ajutorul metodelor economico-statistice, in baza datelor

statistice din perioadele precedente.

Instrumentele principale ale acestor metode sunt: devierea medie patratica, coeficientul de variatie si dispersia. Devierea medie patratica indica abaterea posibila de la valoarea medie asteptata a indicelui calculat atit in directia cresterii, cit si in directia descresterii indicatorului examinat. Coeficientul variatiei caracterizeaza nivelul riscului pe o unitate de rezultat asteptat.

Riscurile financiare provocate de fluctuatiile rezultatului vizavi de valoarea asteptata sunt evaluate cu ajutorul dispersiei sau a devierii medii patratice. In cadrul gestionarii capitalului, unitatea de masura raspindita a gradului de risc este probabilitatea aparitiei pierderilor sau a veniturilor neincasate in comparatie cu rezultatul prognozat.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate