Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» MANAGEMENT PUBLIC


MANAGEMENT PUBLIC




MANAGEMENT PUBLIC

Delimitari conceptuale ( sector public, domeniu public, bunuri publice,serviciile publice, functie publica, sectorul privat)

1. Sectorul public:

Sect. Pub. furnizeaza serviciile ( si in unele cazuri si bunurile) a caror extindere si varietate sunt determinate nu prin exprimare directa a dorintelor consumatorilor ci prin decizia organismelor guvernamentale adica prin reprezentantii cetatenilor. S. P. reprez. rezultatul deciziei publice, politice decat a proceselor de piata. Sunt evidentiate 4 conceptii ale S.P.:

- conceptia birocratica traditionala: consta in promovarea existentei unui sector public, ptr a raspunde direct nevoilor sociale ale polulatiei;




- concepta liberala: pune in evidenta necesitatea delegarii activitatilor publice si limitarea rolului statului privind controlul si reglarea unor activitati. Argumentele conceptei sunt – delimitarea proprietati de stat de ineficacitate si nevoia de libertate a cetateanului in fata riscului puterii excesive a agentilor publici;

- conceptia juridica: insista asupra statului de drept, punand in evidenta primordialiatae dreptului ca sursa incontestabila a alegerilor si a modalitatii de functionare a organismelor publice, vizand dezvoltarea valorilor unui functionar neutru si impartial;

- conceptia modernista: pune accentul pe interes si pe principiile existente, imbunatatindu-le ptr. a le adapta unui contex in evolutie.

Intreprinderea publica este o componenta importanta a sect. public. Aceasta furnizeaza multe serv. publice sau de utilitate publica: telecomunicatii, electricitate, funizare de gaze, apa, canalizare, transport . .etc.

2. Domeniul public:

Include bunuri mobile si imobile care nu sunt susceptibile de a face obiect de propr. privata si sunt destinate folosintei publice sau functionarii serv. public. Valorile exprimate in domenulu public stabilesc scopurile ptr. management, determina conditiile si specifica sarcinile distincte. Dom public stabileste conditiile care reglementeaza sectorulul privat. Activitatile dom. public sunt subcontractate de sectorul privat. Managementul in dom. Public trebuie sa se bazeze pe acceptarea realitatii si a legitimitatii cereri publice.

3. Bunuri publice:

Un bun public este acel bun ce poate fi utilizat in acelasi timp sau in momente diferite de toti membri unei comunitati si de la care folosirea careia un producator privat nu i-ar exclude pe cei care nu doresc sa contribuie la finantarea bunului respectiv.

4. Serviciile publice:

Serv. publice sunt ca si activitati, functii, ocupatii sau munci prestate in interesul cuiva, organisme sau subdiviziuni facand parte dintr-un ansamblu administrativ sau ec.

5. Functia publica:

Este ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica , in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale.

6. Sectorul privat:

S. privat se bazeaza pe rolul guv. ptr. asigurarea infrastructurii si legislatiei fara de care pietele nu ar putea functiona. Ec. capitalisa moderna este un sistem combinat profund in care fortele sect. pub. si privat interactioneaza si sist. ec. nu este nici public nici privat dar implica un mix al celor 2 sect. Guv. se speijina pe sect. privat ptr. ca acesta produce si ofera produse , servicii si impozite.

DIFERENTE INTRE SECTORUL PUBLIC SI SECTORUL PRIVAT

  1. deciziile in sect. public pot fi coercitive, intr-un mod care nu este caracteristic in sect. privat;
  2. sect. public are forme diferite de responsabilitate in comparatie cu sect. privat. Managerii intreprinderilor private raspund in fata actionarilor, angajatul public raspunde in fata conducerii politice;
  3. managerul serv. publ. trebuie sa faca fata unei agende impuse din exterior de catre conducerea politica;

4. sect. public intampina dificultati inerte in masurarea rezultatului sau a eficientei. Ii lipsesc criteriile de evaluare.

PROCESUL DE CONDUCERE Definitie si functie

Def: procesul de conducere reperzinta activitatea constienta prin care o autoritate realizeaza organizarea si conducerea cu scopul punerii in valoare a resurselor( umane, materiale, informatice, financiare) ptr. a obtine eficienta in activitatea desfasurata.

Pr. de conducere este caracterizat de o componenta pshicosociala in care intervin factorii organizatiei publice si starea de spirit a acestuia.

Caracteristicii

dinamism in schimbare;

stabilitate ptr. formarea bazei structurale;

continuitate care reprezinta axa de particularitate a procesului de conducere;

consecventa care inseamna raportul pr. de conducere la obiective, manifestarea flexibilitatii, inlaturarea rigiditatii si inlaturarea etapelor acestuia;

ciclicitate evolutia unor noi etape a procesului de conducere in sistemul acestuia.

Functii

f. de previziune;

f. de organizare;

f. de coordonare;

f. de antrenare – declansare a actiunii;

f. de control in reglare.

Caracterele procesului de conducere sunt specifice acestuia: au caracter general, au continut si forme de manifestare diferita in functie de nivelul ierarhic, specificitatea domeniului si elementele personale ale celui care exercita conducerea. Functiile se manifesta in pondere diferentiata:

se regasesc ca intensitate temporala diferentiata in functie de cel ce conduce;

se aplica intr-o conceptie de sistem ( interactioneaza intre ele).

Def. functiilor procesului de conducere

1. f. de previziune – reprezinta ansamblul de procedee prin care conducerea ia in considerare viitorul si descopera diverse posibilitati de actionare in vederea realizarii obiectivelor.

Activitatii:

determinarea directiilor de evolutiei viitoare

stabilirea obiectivelor;

precizarea ansamblului de intentii si a cailor de urmat;

determinarea concreta a actiunilor( durata, influenta);

stabilirea resurselor necesare si a modului de folosire.





2. f. de organizare – suma activitatilor intreprinse in vederea realizarii obiectivelor prin utilizarea cu maxima de eficienta a diferitelor moijloace puse la dispozitie.

Activitatii:

analiza obiectivelor;

studiul critic al situatiilor existente;

proiectarea situatiilor inbunatatite pregatite de aplicare;

aplicarea sistemului inbunatatit;

urmarirea functionarii noului sistem si inretinerea acesteia.

3. f. de coordonare – reprezinta principiul prin care un conducator creaza si mentine armonia intre activitatile oamenilor , comprtamente de munca pe care le conduce intr-un mediu de schimbare.

Activitatii:

determinarea riguroasa a structurii de organizare ( sistemul relational si de comunicare);

stabilirea sistemului de comunicatii;

determinarea standardului de performanta;

stabilirea sistemului de comprensare a performantelor.

4. f. de antrenare – declansare a actiunii – reprezentata de procesul de capacitare prin motivare de conducator a colaboratorilor sai de a participa la transpunerea in practica in mod eficient dispozitiile date.

Activitatii:

cunoasterea si aplicarea diferentiata a motivarii colaboratorilor;

determinarea planului de actiune;

determinarea mijloacelor si resurselor privind declansarea actiunii;

stabilirea momentului propice;

evaluarea modului in care au fost realizare actiunile.

f. de control in reglare – reprezinta principiul care consta in verificarea si masurarea cantitatii si calitatii a unor persformante, sarcinii sau lucrarii, compararea acestora cu obiectivele planificate si indicarea masurilor de corectie ce se impun pe parcursul procesului de conducere.

Activitatii:

stabilirea obiectivelor controlului si planificarea acestuia;

identificarea nivelului de performante care pot fi atinse si pot fi masurabile;

pregatirea sistemului de control corespunzator cerintelor;

pregatirea persoanelor care controleaza si care este controlat;

verificarea si masurarea rezultatelor, a diferitilor parametrii fata de limitele prestabilite;

interpretarea critica a abaterilor;

realizarea dupa caz a transmiterii unor informatii a unor actiunii de corectie si reglaj.

Posibile intrebari:

definiti si interpretati functia de conducere?

definiti functiile respective si enumerati activitatile?

4. PROCESUL DECIZIONAL

Posibile intrebari:

- enumerati etapele in luarea decizirei si principiile corespunzatoare fiecarei etape?

Etapele

  1. precizarea si definirea obiectivului;
  2. adunarea datelor;
  3. ordonarea si selectionarea datelor;
  4. analiza informatiilor;
  5. construirea variantelor;
  6. adoptarea deciziei;
  7. comunicarea deciziei;
  8. aplicarea deciziei;
  9. controlul si urmarirea aplicarii deciziei.

Principiile caracteristice:

- pr. definitiei = precizarea si definirea obiectivului; adunarea datelor; ordonarea si selectionarea datelor;

- pr. argumentarii selective = analiza informatiilor;

- pr. individualizarii si fundamentarii alternativelor = construirea variantelor;

- pr. optimizarii si pr. dreptului de a lua decizii = adoptarea deciziei;

- pr. economiei informationale = comunicarea deciziei;

- pr. participarii sau identificarii actiunii = aplicarea deciziei;controlul si urmarirea aplicarii deciziei.

Etape fundamentale – 1,5,6,8

Etape complementare – 2,3,4,9

Etape auxiliare - 7

CLASIFICAREA DECIZIILOR

Identificati si descrieti modelele . . .

Procesul decizional identifica 2 tipologii:

traditional




- modelul traditional piramidal;

de calsificare a deciziilor pe nivele

- modelul celor trei niveluri;

Modelul traditional piramidal – evidentiaza existenta a 3 niveluri inscrise intr-o organizatie traditionala.

- nivelul 1: deciziile oricare ar fi ele, luate de una sau mai multe persoane care decid, sunt asezate in varful piramidei( se mai numesc si decizii mari sau strategice);

- nivelul 2: reprezinta celelalte decizii care nu sunt luate de cei de la baza piramidei sau de cei din varful piramidei ( se mai numesc si decizii de mijloc sau tacite);

- nivelul 3: sunt decizii luate de cei care se afla la baza piramidei ( se mai numesc si decizii mici sau operationale)

Modelul celor trei niveluri: evidentiaza deciziile care se dau spre executare nu in functie de nr. distinctiilor celui care decide, ci in functie de domeniul pe care il acopera decizia. Acest model specifica campul de actiune ptr. orice tipologie decizionala. Literatura de specialitate demonstreaza modelul dat de Ansoff care pleaca de la identificarea a 2 niveluri simple de definitii:

nivelul decizional al planificarii strategice;

nivelul decizional de executie.

ABORDAREA MANAGERIALA A DECIZIEI.

Cauta sa permita managerilor publici sa ia decizii rationale cu scopul de a proiecta un sistem care sa il ajute pe aceasta sa aleaga intre alternative competente prin:

reducerea nr. de alternative ce trebuiesc luate in considerare;

reducerea nr. valorilor ce trebuiesc analizate in alegerea alternativelor;

asigurarea ca un manager public stie sa faca o alegere rationala;

furnizarea informatiilor necesare managerului public ptr. a alege;

Abordarea manageriala promoveaza conceptele:

1. specializarea – reprez. mijlocul dominant prin care poate fi redus nr. de alternative iar specializarea jurisdictionala limiteaza autoritatea administratorilor publici la zone aproximativ bine determinate ale politicii publice. Imparte functiile institutiilor publice in structuri ce sunt bine organizate si conduse.

2. ierarhia – concept specific modelului weberian – defineste autoritatea manageriala. In cadrul organizatiei publice ierarhia poate limita responsabilitatea oficialilor ajutand la identificarea valorilor in interiorul organizatiei.

Specializarea si ierarhizarea tind sa se intrepatrunda in cadrul organizatiei publice in scopul limitarii responsabilotatilor( jurisdictionala si manageriala).

3. oficializarea – este importanta ptr. reducerea alternativelor acceptate prin specificarea exacta a factorilor si informatiilor de care sa se tina seama in exercitarea alegerii. Formele standard pot fi folosite ptr. solicitarea informatiilor care sunt considerate de instit. publice relecvante in luarea deciziilor. Sunt incluse informatii certe iar altele sunt excluse. Excluderea tinde sa simplifice luarea deciziei, aceasta limiteaza ceea ce trebuie luat in considerare. Oficializarile pot sa se constituie in afirmatii de valoare. Poate indica celui care ia decizia importanta relativa atribuita diferitilor factori atunci cand exista un potential conflict intre ei. Abordarea manageriala este cea care sustine existenta calitatii rationale a managerilor publici.

Limitele abordarii manageriale in luarea deciziei sunt subliniate in mod fregvent prin dezvoltarea culturilor organizatiei. Organizatia exista, se dezvolta, se extinde ca un set de valori, pe masura ce introduce ierarhia recruteaza indivizi ptr. pozitiile cele mai inalte in cariera – diferenta este exprimata prin mecanisme oficiale si procedurale.

Modelul de intelegere rationala – procesul de luare a deciziei este fundamentat de urmatoarele etape :

  1. determinarea obiectivelor – administratorii publici trebuie mai intaii sa determine care sunt obiectivele politicii publice. Aceste obiective trebuie identificate in termeni operationali, in moduri care pot fi observate si masurate.Administratorul public nua are libertatea de a stabili obiectivele, este constrans de autoritate, specializare, ierarhie.
  2. stabilirea mijloacelor – o data ce obiectivele politicii publice sunt stabilite, mijloacele diferite ptr. indeplinirea lor trebuie luate in considerare. Intelegerea necesara trebuie realizata, toate mijloacele posibile ce pot fi identificate trebuie examinate. In concordanta cu modelul de intelegere rationala, in stabilirea mijloacelor potentiale ale obiectivelor, administratorul public trebuie sa incerce sa estimeze toate consecintele fiecarui mijloc.
  3. alegerea celei mai bune alternative – o data ce toate mijloacele potentiale ptr. a ajunge la o finalitate sunt identificate, este necesar sa alegem dintre ele. Aceasta alegere trebuie sa fie facuta astfel incat sa duca la max. de eficienta, ec. si eficacitate.

ABORDAREA POLITICa A DECIZIEI -modelul cresterii

Abordarea cresterii in mod regulat este de fapt abordarea cea mai caracteristica operatiunilor publice administrative, acesta este modelul ce ar trebui sa aiba cea mai mare extindere.

Modelul cresterii - specifica urmatorul proces general ptr. luarea deciziilor:

  1. redefinirea finalitatilor – mijloacele si scopurile nu sunt tratate ca forme distincte unele de celelalte. Finalitatile strategiei guvernamentale sunt adesea definite prin mijloace utilizate intr-o agentie ptr. miscarea intr-o directie de politica generala.
  2. ajungerea la un consens – testul unei bune decizii este acordul sau consensul in favoarea politicii si metoda de implementare pe care aceasta o dezvolta. Mijloacele si scopurile sunt tratate ca pachete, ce sunt mai mult sau mai putin accetabile ptr. grupuri de interes relevante. Reprezentativitatea si receptivitatea inlocuiesc eficienta, ec. si eficacitatea.
  3. luarea unei decizii satisfacatoare – cei care iau decizii administrative prin abordarea cresterii vor considera cateva pachete de mijloace – scopuri si vor selecta unul care este satisfacator. Deciziile sunt ghidate de practica precedenta si tind sa nu se sprijine mult pe teorie.

ABORDAEA JURIDICa A DECIZIEI

Se bazeaza pe o procedura distincta, adjudecarea, de a asigura ca indivizii, gruparile, corporatiile sau alte parti nu neaga drepturile lor, sunt tratate intr-un mod incorect sau arbitrar, intr-un mod adeversar care afecteaza interesele lor.Adjudecarea este o forma speciala de decizie, formalizata, de proceduri si reguli ce intentioneaza sa le identifice:

faptele unei institutii;

interesele partilor opuse;

echilibrul dintre aceste interese care se potrivesc cel mai bine cu cerintele legale sau servesc cel mai bine interesului public.



Adjudecarea are 2 categorii generale:

- prospectiva – implica in mod fregvent cereri obsnuite ale serviciilor publice, ptr. dreptul de a modifica unele aspecte ale serviciilor lor.Judecata administrativa foloseste procedura adversa, dar este in general mai fexibila decat procedura din tribunal, in special in termenii conducerii evidente si a rolului mai activ judecat in mod frecvent de catre examinatorul audierii;

- retrospectiva- aici un presupus delict intra in atentia unei agentii administrative. Poate aparea in urma inregistrarii unei plangeri impotriva unui individ sau corporatie. Judecata este folositoare in special acolo unde legislatia nu poate fi de acord sau nu poate stabili o politica detaliata.

Evidentiati elementele de specificitate ptr. fiecare tip de abordare decizionala.

lipsa claritatii si a scopurilor;

confuzia interesului public cu cel al unui grup de clientela sau al unei circumscriptii electorale;

conservatorism rigid in sensul unei stricte aderente la reguli si proceduri si practici anterioare;

specializarea provoaca administratorii publici sa simplifice prea mult realitatea;

extracuantificarea provoaca administratorii publici sa nu mai puna accentul pe factorii calitativi in luarea deciziilor;

impotrivirea de a se implica in politica si evaluarea programului.

Resursele umane

Trebuie subliniat faptul ca in administratia publica isi desfasoara activitatea nu doar functionari publici, ci si personal contractual si „functionari politici”. Schematic, o taxonomie a personalului din administratia publica arata astfel:

A. Functionari publici:

- Inalti functionari publici;

- Manageri publici;

- Functionari publici de conducere;

- Functionari publici de executie;

B. Personal contractual;

C. „Functionari politici”.

1.1. Functionarii publici

Functionarul public este persoana numita intr-o functie publica, vazuta ca ansamblul de atributii si responsabilitati stabilite in vederea realizarii prerogativelor de putere publica de catre sistemul administratiei publice[1].

In Romania, exista in jur de 120.000 functii publice si aproximativ 90.000 de functionari publici, numar destul de mare daca avem in vedere ca functiile publice vizeaza doar prerogativele de putere publica si nu orice tip de activitate din cadrul organizatiilor administratiei publice. Puterea publica este vazuta ca ansamblul de prerogative atribuite administratiei publice pentru a promova interesul general ori de cate ori vine in contradictie cu interesul particular (J. Rivero). Puterea publica poate fi definita si ca un concept complex prin care se definesc mai multe caracteristici: vointa de a conduce a unui grup si autoritatea cu care acesta este investit, prin lege, sau alte conditii; competenta, adica aptitudinea de a lua decizii juste pentru intreaga comunitate; existenta coeziunii si absenta constrangerii (A. Hauriou) .

Puterea politica este caracterizata ca o putere globala exercitata in cadrul colectivitatii, in scopul de a o organiza, de a o mentine si apara. Justificarea unei astfel de puteri este aceea de a asigura un climat de pace sociala si ordine intr-o comunitate umana, fiind necesar ca interesele si vointa fiecarui individ sa se “topeasca” intr-o vointa generala unica, exprimata si impusa la nevoie prin forta fiecarui individ de catre autoritati publice desemnate in mod legitim .

In acest context, procesele de reforma a functiei publice trebuie sa vizeze reducerea numarului de functii publice in acord cu atributele de putere publica. In acest moment, in administratia publica romaneasca, ca urmare a valurilor de transformari a unor functii, exista o multitudine de ocupanti ale caror activitati sunt specifice personalului contractual, fara a ingloba atribute de putere publica.

In functie de complexitatea sarcinilor de realizat, nivelul studiilor, experintei exista mai multe categorii de ocupanti ai functiilor publice.

Regandirea concursurilor

Concursul este o modalitate principala de selectie, fiind considerata cea mai obiectiva modalitate de acces in functia publica. Procedura se potriveste atat „statutarilor” cat si „contractualilor”, dar nu si „functionarilor politici”. In Romania se constata ca aceasta modalitate de selectie este utilizata neadecvat, accentul fiind pus pe capacitatea de memorare a candidatilor si mai putin pe abilitati.

Astfel, personalul angrenat in gestiunea resurselor umane nu poseda intotdeauna suficiente cunostinte pentru a identifica acei candidati cu adevarat pregatiti, limitandu-se doar la utilizarea instrumentelor de recrutare si selectie imperativ impuse prin legislatie.

In ceea ce priveste recrutarea personalului remarcam ca sunt utilizate relativ putine surse de informare a potentialilor candidati, existand o evidenta problema de transparenta.



C. Ionescu, Institutii politice si Drept constitutional, Ed. Economica, Bucuresti 2002, p.207




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Management


Resurse umane


Cateva idei si procese manageriale importante
Elementele deciziei
Stiluri de „leadership”
Intensitatea functiilor procesului de management in faza previzionala, de operationalizare si faza finala
PROIECT ,,MANAGEMENT STRATEGIC” STUDIU DE CAZ :SC ARABESQUE SRL
SITUATIILE FINANCIARE ALE ORGANIZATIILOR
MANAGEMENTUL STRATEGIC AL INSTITUTIILOR PUBLICE
Valorile
Modele de management comparat
Secretul













loading...