Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Rolul pietei in reglarea sistemului de preturi


Rolul pietei in reglarea sistemului de preturi


Rolul pietei in reglarea sistemului de preturi

Piata reprezinta ansamblul mijloacelor de comunicare si de confruntare a vanzatorilor cu cumparatorii,prin care acestia, se informeaza mutual de ceea ce au de vanzare, de ceea ce au nevoie sa cumpere si de pretul pe care urmeaza sa-l ceara sau sa-l propuna,in vederea incheierii tranzactiilor.

Cele doua elemente importante ale pietei, respectiv oferta si cererea, se refera la circulatia bunurilor de productie, care implica tranzactii intre agentii economici si, la circulatia bunurilor de consum, care se realizeaza prin prezenta concreta pe piata a consumatorilor.



Economia moderna este intemeiata pe existenta schimburilor libere. De aceea, la baza intelegerii mecanismelor specifice ale acesteia sta problema fixarii pretului fiecarei marfi, respectiv capacitatea ei de a se schimba pe piata.

Formarea pretului depinde atat de conditiile impuse de vanzatori, manifestate prin oferta, cat si de cele ale cumparatorilor, manifestate prin cerere.

Trasaturile economiei de piata, din punct de vedere al modalitatii de formare a preturilor sunt urmatoarele:

- dreptul exclusiv de proprietate asupra tuturor bunurilor;

- libera initiativa in organizarea de activitati de orice fel;

- garantarea de catre stat a dreptului de a contracta;

- factorul de reglare a vietii economice il constituie piata.

Economia de piata este veche. De la instaurarea productiei de fabrica pana la primul razboi mondial, aceasta a functionat in regimul absolut liber, asa-zisa piata cu concurenta perfecta. Apoi, apar factori externi pietei care ingradesc libera concurenta imperfecta. Aceasta este forma caracteristica a economiei de piata in tarile avansate. Concurenta imperfecta nu a inlaturat mecanismul pietei, l-a ingradit doar, l-a influentat, dar a introdus mijloace performante mecanismului din trecut.

1.1.1Formarea preturilor in economia concurentiala contemporana

Intr-o acceptiune cuprinzatoare, mecanismul economic cuprinde ansamblul elementelor de reglare si autoreglare a vietii economice.

In functie de preponderenta elementelor ce-l alcatuiesc si de natura lor, mecanismul economic poate fi:

- administrativ,in care organizarea economica se realizeaza prin actiuni ale factorului constient de conducere, instrumentul de baza fiind planul imperativ, caracteristic pentru economiile centralizate;

- daca preponderente sunt elementele de autoreglare provenite din functionarea pietei, atunci mecanismul economic este spontan, de piata, fortele acestuia asigurand proportiile si echilibrul economic independent.

Mecanismul economic viabil este acesta din urma. El nu exclude insa, prezenta elementelor de reglare care opereaza nu imperativ, decizional, ci intr-o formula libera, indicativa, de organizare si conducere a vietii economice.

In cadrul acestui mecanism, preturile constituie o componenta cu rol si functii caracteristice.

In calitatea lor de unitate de masura baneasca, a bunurilor si serviciilor, ele ofera informatii pentru agentii economici cu privire la situatia pietei, dezvaluind acestora ce trebuie si cat trebuie produs din fiecare bun sau serviciu.

Preturile sunt nu numai un instrument al functionarii pietei, ci si consecinte ale acesteia. In procesul concurentei si sub actiunea cererii si a ofertei, pe piata se delimiteaza nivelul pretului, care este unul al pietei, adica un pret de echilibru ce se formeaza prin intermediul pietei in care se confrunta voluntar ofertele cu cererile de bunuri si servicii. Acest mecanism de echilibrare a cererii si ofertei are loc sub actiunea influentelor reciproce dintre agregatele economice implicate:cererea si oferta, pe de o parte, influenteaza pretul, iar acesta din urma influenteaza cererea si oferta. Aceste interactiuni reciproce se impun cu necesitate, actioneaza ca legi naturale, ce determina formarea preturilor pentru oricare bun sau serviciu. Formarea preturilor este, deci, guvernata de anumite legitati.

Prima legitate arata influenta cererii si ofertei asupra pretului: pretul este efectul modificarii raportului dintre cererea si oferta unui bun. Pornind de la preturile date, daca cererea creste, iar oferta ramane neschimbata, atunci preturile cresc. Daca creste oferta, cererea ramanand neschimbata, preturile vor scade. Cererea si oferta pot avea si o influenta opusa:sa scada cererea si sa scada si oferta, imprejurare in care preturile vor avea si ele o evolutie diferita de cea prezentata anterior. In concluzie, evolutia cererii intr-un sens sau altul determina la nivelul preturilor, o evolutie de acelasi sens, pe cand evolutia ofertei conduce la o miscare de sens invers in nivelul preturilor:creste oferta, scade pretul;scade oferta, creste pretul.

Interdependentele dintre fortele pietei cu concurenta perfecta si nivelul pretului, ca expresie a actiunii legii cererii si ofertei, se pot sintetiza in urmatoarele cazuri:

a) cand oferta unui produs ramane constanta, iar cererea curenta creste in raport cu cererea initiala, are loc o crestere a pretului(fig.1.1.)[2]

Modificarea pretului la cresterea cererii fig.1.1.

b) cand cererea ramane constanta, iar cererea curenta scade in raport cu cererea initiala, are loc scaderea pretului(fig.1.2.)



Modificarea pretului la reducerea cererii fig.1.2.

c) cand cererea ramane constanta, iar oferta curenta creste in raport cu oferta initiala, pretul scade(fig.1.3.)

Modificarea pretului la cresterea ofertei fig.1.3.

d) cand cererea ramane constanta, iar oferta curenta scade in raport cu oferta initiala, pretul creste (fig.1.4.)

Modificarea pretului la reducerea ofertei fig.1.4.

e) la cresterea egala a cererii si a ofertei si la scaderea egala a cererii si a ofertei, pretul ramane neschimbat(fig.1.5 si fig.1.6.)

Modificarea pretului la cresterea egala a cererii si ofertei fig.1.5.

Modificarea pretului la scaderea egala a cererii si ofertei fig.1.6.

f) cand cererea si oferta se modifica simultan si in marimi diferite, pretul variaza in functie de factorul (cerere sau oferta) cu intensitatea cea mai mare. Intensitatea si amploarea modificarii raportului dintre cerere si oferta sunt diferite in timp. Pe termen scurt, oferta nu se poate modifica substantial, astfel ca cererea constituie factorul principal al determinarii pretului pe piata. Pe termen lung, modificarea ofertei devine factorul preponderent al evolutiei pretului.

Caracteristicile principale ale pretului de echilibru in cadrul concurentei perfecte sunt:[3]

- orice producator isi poate vinde toate cantitatile dintr-un produs la pretul initial al pietei, ori la preturi marite sau micsorate(datorita elasticitatii cererii) poate sa nu vanda nimic din produsul sau, fara ca prin aceasta sa poata influenta pretul de piata al bunului respectiv;

- apare in mod spontan ca rezultat al jocului liber al factorilor pietei fiecarui bun si reprezinta acel nivel la care are loc egalizarea cantitatilor cerute cu cele oferite de bunul respectiv(cantitatea vanduta este egala cu cea cumparata);

- pretul de echilibru al unui bun depinde si de situatia pietelor interdependente ale celorlalte bunuri, adica de preturile de echilibru ale celorlalte bunuri;

- echilibrul pietei nu inseamna imobilitatea fortelor pietei, ci o continua miscare a acestora, ceea ce face ca pretul pietei, sa poata fi diferit de pretul de echilibru numai pe perioade scurte, interval in care oferta se adapteaza automat la cerintele consumatorilor;

- pretul de piata nu poate fi ales in mod liber de producatori sau consumatori, acestia trebuind sa il accepte; ceea ce pot agentii economici sa aleaga sunt cantitatile pe care le vor vinde(cumpara) la pretul pietei.

A doua legitate arata influenta preturilor asupra cererii si ofertei: modificarea preturilor unui bun devine cauza modificarii cererii si ofertei acelui bun. Atunci cand pretul creste, cererea, ca tendinta, se restrange, adica vor fi mai putini cei dispusi sa cumpere si invers, la o crestere a pretului, oferta tinde sa creasca. In situatia opusa, daca preturile scad, cererea de bunuri si servicii va creste, in schimb oferta se reduce, fiind putini cei ce vor dori sa vanda la un pret redus. Forma de actiune a acestei legitati este opusa celeilalte. In acest caz, pretul influenteaza cererea si oferta si are urmatoarea desfasurare: la o schimbare a nivelului pretului, intr-un sens sau altul, cererea reactioneaza in mod direct proportional. Cu totul alta este tendinta ofertei care evolueaza in acelasi sens cu pretul.[4]

A treia legitate arata ca schimbul de vanzare-cumparare de bunuri si servicii are loc cand cererea si oferta la un anumit bun coincid, ca marime si tind spre echilibru. El multumeste si producatorul si cumparatorul si asigura efectuarea celor mai numeroase tranzactii.

A patra legitate se refera la interdependenta preturilor diferitelor bunuri: modificarea cererii, ofertei si pretului unui bun oarecare atrag dupa sine modificarea cererii, ofertei si pretului de piata la celelalte bunuri. Relatia este directa, pentru bunurile complementare si substituibile, precum si pentru bunurile si serviciile de productie ca elemente componente in producerea altor bunuri; ea reflecta solidaritatea preturilor tuturor bunurilor de pe piata.



Mecanismul formarii preturilor in economia concurentiala se afla sub actiunea conjugata a celor patru legitati.

Oscilatiile la nivelul cererii si ofertei influenteaza pretul. Daca cererea creste, vor creste si preturile. Acestea, la randul lor, vor determina pe mai multi ofertanti sa vanda si in acest fel, asistam la o mai deplina satisfacere a cererii. Astfel, prin ajustari reciproce ale cererii si ofertei in procesul concurentei se ajunge la un moment cand cererea si oferta sunt in echilibru, se identifica ca marime. Acest moment sau nivel al raportului de identitate dintre cerere si oferta da tocmai marimea pretului ce este acceptat de catre toti cei care participa la tranzactiile de pe o anumita piata.

Mai interesanta este situatia cand oferta este scazuta: in acest caz preturile sunt ridicate, producatorii, constatand ca nu exista cerere vor reduce pretul de vanzare, se vor gasi cumparatori mai multi, oferta va scade, cererea va creste si, pe o cale ocolita se va ajunge tot la situatiile prezentate, adica la realizarea spontana a echilibrului dintre cerere si oferta.Pe o anumita piata, pentru un anumit bun sau serviciu, sub actiunea legilor cererii si ofertei se ajunge la o situatie sau un anumit punct in care acestea sunt in echilibru, stabilind nivelul pretului. Acest pret este unic pentru aceeasi marfa pe intreaga piata.

Interactiunea dintre cerere, oferta si preturi poate fi reprezentata grafic ca in figura 1.7.[5]

La un pret egal cu OC nu exista vanzari.

Daca pretul scade, atunci se vor gasi cumparatori, iar cantitatea vanduta va fi mai mare.

Nivelul pretului de echilibru este dat de punctul L in care se intersecteaza cererea si oferta.

Modelul de interactiune intre cerere,oferta,pret fig.1.7.

Formarea pretului de echilibru este consecinta schimbarilor in nivelul pretului, respectiv a cererii si a ofertei, in timp ce toate celelalte conditii raman neschimbate; se face abstractie de influenta celorlati factori.

Aceasta situatie este caracteristica concurentei pure, perfecte. Este o forma in care preturile ce se fixeaza pe piata nu pot fi alese liber de producatori sau consumatori, ei trebuind sa le accepte; ceea ce pot agentii economici sa aleaga sunt cantitatile pe care le vor vinde(cumpara) la pretul curent al pietei.

In realitate concurenta perfecta nu exista. Dar, formarea pretului de echilibru pe piata are caracter logic si preturile rezultate din functionarea acestui mecanism sunt preturi libere.

Cele patru legi prezentate actioneaza si explica formarea preturilor pe piata. Prima lege actioneaza invariabil pe orice piata si oricand.

Economia contemporana nu este o economie de piata perfecta. Preturile sunt impuse pietei, se stabilesc in afara fortei acesteia fiind riguros controlate. Acest lucru se explica prin actiunea marilor firme, oligopoluri si, a firmelor monopoliste, care fiind unici producatori sau comercianti impun conditii pietei.

Marile firme fixeaza preturile, dar ele nu o fac in mod abritar, ci tinand seama de pretul pietei pentru produsul de acelasi fel, de pretul tuturor celorlalte marfuri si, in acelasi timp, de situatia pietei si de starea acesteia.

Preturile fixate de marile firme sunt preturi teoretice, stabilite pe cale administrativa, dar devin preturi efective, reale, numai dupa ce sunt verificate pe piata, iar daca sunt supuse concurentei nu au sansa sa devina preturi reale. Cu toate ca marile firme stabilesc preturi pe cale administrativa, nu numai ca nu nesocotesc cerintele pietei, dar la dimensionarea nivelului pretului folosesc si metode economice ce au in vedere evolutia curbei cererii si a ofertei, raportul dintre volumul productiei, cost si profit, elasticitatea cererii in functie de pret s.a., metode precise si moderne de evaluare a costului si, implicit, a pretului.

In economia concurentiala contemporana, formarea preturilor este influentata si de interventia statului. Aceasta se adauga jocului liber al concurentei pentru a dirija nivelul productiei, al preturilor si restabilirea echilibrului pietei cu ajutorul pretului, a impozitului indirect sau al subventiei.

1.1.2.Formarea pretului in conditiile pietei de monopol si a pietei imperfecte

Piata monopolist-oligopolista desemneaza acea situatie in care, intr-un domeniu, exista fie un singur mare producator, fie un numar redus de mari producatori, fie o uniune de mari producatori, care dispun de intreaga oferta din acel domeniu de activitate, deci realizeaza dominatia absoluta a pietei.

In conditiile monopolului si oligopolului, preturile nu mai reprezinta un factor exogen firmei, ca in cazul concurentei perfecte. Dimpotriva, marile firme fixeaza preturile, dar ele nu o fac in mod arbritar, ci tinand seama de pretul pietei pentru produsul de acelasi fel, de pretul tuturor celorlalte marfuri si, in acelasi timp, de situatia pietei si de starea acesteia.[6]

Monopolurile au posibilitatea reglarii ofertei totale si, in functie de acestea regleaza nivelul preturilor, pentru obtinerea preturilor ridicate. Caile sunt:

- reducerea ofertei prin reducerea productiei sau sporirea stocurilor;

- cresterea ofertei prin dezvoltarea productiei sau prin vanzarea stocurilor acumulate.

Preturile fixate de marile firme sunt preturi teoretice stabilite pe cale administrativa, dar devin preturi efective, reale, numai dupa ce sunt verificate pe piata, iar daca sunt supuse concurentei nu au sanse sa devina preturi reale. Cu toate ca marile firme stabilesc preturile pe cale administartiva, nu numai ca nu nesocotesc cerintele pietei, dar la dimensionarea nivelului pretului folosesc si metode economice care au la vedere evolutia curbei cererii si a ofertei, raportul dintre volumul productiei, cost si profit, elasticitatea cererii functie de pret, sunt folosite metode precise si moderne de evaluare a costului si implicit a pretului.



Dominand oferta, monopolurile nu pot influenta direct cererea. Ele trebuie, in mod necesar, sa tina seama de evolutia cererii pornind de la recunoasterea legitatii potrivit careia sporirea pretului peste o anumita limita diminueaza cererea, micsoreaza cantitatea de marfuri vandute si venitul marginal. De aceea, dominatia monopolurilor si a oligopolurilor asupra pretului nu este absoluta. Caracterul relativ al dominatiei monopolurilor asupra preturilor rezulta si din existenta inlocuitorilor pentru produsul respectiv (concurenta dintre bunurile care se pot inlocui), precum si a unor bunuri similare produse de firme straine (concurenta internationala a firmelor de acelasi fel).

Piata contemporana este o piata cu o concurenta imperfecta, caracterizata prin existenta unor unitati economice eterogene si integrale ca putere economica, tehnologii de productie si eficienta - prin rolul activ al statului in economie, prin influentarea pietei de catre marile companii etc. In consecinta, obiectivul tranzactiilor de piata este alcatuit, atat din bunurile propriu-zise, cat si din mijloacele de influenta si putere. Aceasta structura a relatiilor de piata nu poate sa nu afecteze si mecanismul formarii preturilor.

Preturile din cadrul pietei cu concurenta imperfecta nu sunt nici de echilibru si, nici preturi pure de monopol. Formarea libera a preturilor este stanjenita de puterea de concurenta a monopolurilor si oligopolurilor, a monopsonurilor si oligopsonurilor. Marile corporatii isi stabilesc preturile proprii, iar cu cat o corporatie este mai mare, cu atat ea are o putere mai mare asupra preturilor. Preturile marilor corporatii devin preturi lider pentru firmele mici si mijlocii din ramura respectiva (firmele nemonopolizate, dar care isi desfasoara activitatea in directa legatura cu cea a monopolurilor). De asemenea se stabilesc conventii internationale intre marile firme privind controlul pietei unor produse si politica preturilor. Au aparut, deci, preturile administrate de catre marile firme care se sustrag o perioada indelungata fluctuatiilor cererii si ofertei. Ele se formeaza prin intelegeri private intre cateva firme dominante din fiecare ramura, prin intelegeri private avizate de guvern si, prin acorduri internationale.

Cum dominatia monopolurilor nu este absoluta, preturile efective ale pietei nu vor fi preturi de monopol. Stabilirea nivelului efectiv al acestora depinde, in plus, de cererea de bunuri care, in majoritatea cazurilor nu poate fi monopolizata de oferta intreprinderilor nemonopoliste si cea realizata prin importul de bunuri, de mijloace economice si administrative prin care puterea publica poate influenta piata. Piata cu concurenta impefecta se caracterizeaza prin existenta a numeroase categorii si forme de preturi.



Tomita I.,Bandoi A., "Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,pag.14

Marin D.,Scarlat E.,Colibaba D.,"Echilibru si stabilitate in economia de piata",Editura ALL,Bucuresti,1994,pag.35

Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,Pag.17

Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,Pag.17

Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,pag.20-21

Mosteanu T.,Constantin F.,Dumitrescu D.,Alexandru F.,"Preturi si concurenta",Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1997,pag.34-36

Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,pag.22

Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,pag.23







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate