Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Optiunea pentru risc sau siguranta in plasarea economiilor in Romania


Optiunea pentru risc sau siguranta in plasarea economiilor in Romania




Optiunea pentru risc sau siguranta in plasarea economiilor in Romania

Inclinatia spre economisire este una dintre formele rationale de manifestare a comportamentului uman, ca de altfel si cautarea celei mai bune modalitati de valorificare rezultate in urma acestui proces.

Motivele care-l determina pe individ sa economiseasca o parte din venitul sau, sunt numeroase si variate. Fenomenul in sine este de ordin psihologic si intotdeauna determinarile sunt multe:

teama fata de un viitor incert;




preocuparea pentru a putea rezolva evenimente prevazute sau neprevazute;

dorinta de a-si apropia bunuri de valori ridicate la care in mod obisnuit, pe baza disponibilitatilor curente nu ar avea acces;

intentia de a-si spori veniturile prin transformarea economiilor in capital.

Procesul de economisire este influentat, de asemenea, si de catre o serie de factori obiectivi si subiectivi.

Din prima categorie fac parte factori de natura economica a caror influenta este determinata de existenta relatiilor banesti si a procesului de reproductie sociala, precum:

nivelul si ritmul de dezvoltare a economiei nationale, evolutia venitului national;

cresterea veniturilor banesti ale populatiei pe locuitor;

nivelul consumului social, modificarile care intervin in structura consumului populatiei si in orientarea cererii acesteia;

nivelul preturilor cu amanuntul al marfurilor si tarifelor serviciilor;

garantarea plasamentelor si avantajele oferite populatiei pentru plasarea economiilor.

Factorii subiectivi influenteaza procesul de economisire si actiunile de plasare mai mult indirect. Dintre acestia enumeram:

a)      factori institutionali - care se refera la organizarea si functionarea sistemului banesc, la existenta institutiilor financiare si bancare in teritoriu.

b)      factori organizatorici - care se refera la organizarea si reteaua de distributie a acestor institutii, repartizarea acestora pe teritoriul tarii, amplasarea lor in locurile cele mai frecventate, stabilirea unui orar de lucru corelat cu timpul liber al populatiei etc.

c)      factori psihologici - obisnuinta si traditiile populatiei in privinta economisirii, necesitatea constituirii unor anumite rezerve, in stransa legatura cu politica economica, sociala, financiara si monetara a statului.

De asemenea, in cadrul acestei categori de factori putem include: secretul operatiunilor si calitatea societatilor care colecteaza economiile populatiei, pastreaza si restituie aceste resurse; diversificarea instrumentelor de economisire; introducerea unor noi forme, atractive si stimulative de economisire.

Pana in decembrie 1989, Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.) reprezenta, pentru romani, singura posibilitate de a-si plasa economiile banesti. Procesul construirii unei economii de piata, democratice, in Romania, dureaza deja de mai bine de zece ani si acest deceniu se pare ca nu a fost de ajuns, pentru ca romanii sa se deprinda cu regulile si principiile plasarii eficiente a economiilor banesti.

Daca la aceasta perpetua tranzitie ii atasam si lipsa, temeinic motivata, a unei culturi sau educatii investitionale, putem obtine un raspuns referitor la modul in care au fost posibile marile pacaleli nationale, incepand cu Caritas, Mondragon, continuand cu SAFI - FMOA, Credit Bank, B.I.R. sau Banca Albina, F.N.I., F.N.A., B.P.R. si lista ramane din pacate deschisa. Toate exemplele citate, pot fi luate drept studii de caz, in care un mare numar de investitori si-au pierdut uneori economiile de o viata, mizand totul pe o carte.

Chiar si in aceste conditii, economia de piata romaneasca ofera totusi mai multe posibilitati de investire, numarul produselor financiare fiind insa mult mai mic comparativ cu tarile dezvoltate. Daca in aceste tari, un singur consilier financiar sau consultant in gestionarea patrimoniului ofera pentru clientii sai, in medie, peste 160 de produse financiare diferite pentru investitii4), in Romania trebuie sa ne limitam deocamdata la urmatoarele mari categorii de plasamente: investitii in valori imobiliare, investitii in valori mobiliare, in aur, valuta forte, plasamente in opere de arta, investitii in titluri de stat, plasamente bancare, in asigurari de viata, plasamente prin intermediul fondurilor de investitii.



Este greu de apreciat cat, cum, cand si unde sa-si plaseze economiile cei care au reusit totusi in actualele conditii de criza, sa economiseasca, care sunt cele mai accesibile si mai oportune plasamente. Cei neavizati pot insa recurge la experti in consilierea patrimoniala care sa analizeze variantele de plasare a economiilor si sa faca recomandari in functie de nevoile si dorintele investitorilor.

Astfel, problema alegerii solutiei optime de plasare a economiilor trebuie precedata de o analiza a obiectivelor si asteptarilor fiecaruia.

Expertul va trebui sa gaseasca impreuna cu investitorul raspunsul cel putin la urmatoarele intrebari:

Care este obiectivul urmarit prin actiunea de plasare? Dorim efectiv sa protejam economiile realizate impotriva riscurilor sau/si sa obtinem un randament cat mai bun in valorificarea acestora.

Care este suma disponibila pentru investire? Marimea fondurilor care pot fi plasate va influenta decizia finala privind selectarea unora sau altora dintre optiunile de plasament si va influenta direct gradul de diversificare al patrimoniului si implicit nivelul de risc al acestuia.

Care este durata investitiei? (sumele vor fi plasate pe termen scurt sau lung?)

Care este toleranta investitorului la risc? (este acesta dispus sa accepte un risc mai mare cu speranta obtinerii unor castiguri mai mari sau prefera un casting mic dar sigur?)

Inainte de a opta pentru un plasament sau altul, atat consilierul in administrarea patrimoniului, cat si acei investitori care aleg sa-si gestioneze individual averea, este indicat sa tina cont de cateva reguli si principii de baza care trebuie respectate la efectuarea plasamentelor de capital.

evaluarea riscului

Regula de baza de care trebuie tinut seama este ca profitabilitatea investitiei este direct proportionala cu gradul de risc. Altfel spus, cu cat castigul promis sau estimat este mai mare, cu atat riscul de a pierde banii creste.

Plasamentele cu risc zero aduc cele mai mici castiguri, dar si cele mai sigure. Acestea pot fi: plasamentele la CEC, depozitele bancare in limita sumei garantate de catre stat, plasamentele imobiliare facute in cladiri solide si bine situate, investitiile in obligatiuni sau titluri de stat.

Plasamentele cu risc scazut sunt cele cu o stabilitate medie, cum sunt, de regula, depozitele bancare (peste limita sumei garantate de catre stat) si plasamentele in valuta.

Plasamentele cu risc mediu sunt considerate, de obicei, cele in aur, in timp ce plasamentele cu risc mare sunt cele in valori mobiliare, altele decat obligatiunile de stat si cele in fondurile de investitii. Cu mentiunea, ca in cazul celor din urma, in functie de plasamentele pe care le fac societatile ce administreaza fondurile, acestea in cadrul gradului de risc general ridicat, pot fi de risc mare, mediu sau scazut.

stabilirea duratei plasamentelor

Este foarte important sa fixam clar cand anume dorim sa culegem roadele plasamentelor efectuate, deoarece acest criteriu il completeaza pe cel al gradului de risc, in optiunea de plasament pe care o facem. Spre exemplu, pentru perioade scurte pot fi alese depozitele bancare, pentru perioade medii, fondurile de investitii, iar pentru perioade lungi, investitiile imobiliare.

diversificarea plasamentelor

Indiferent de gradul de risc al plasamentelor alese, riscul total se diminueaza proportional cu gradul de diversificare a investitiei. Celebrul dicton "Nu trebuie sa punem toate ouale in acelasi cos" exprima poetic, dar foarte clar, aceasta cerinta.

Astfel, nu este indicata realizarea unui plasament unic, ci o dispersare a resurselor intre diferitele optiuni de investitie si implicit o dispersie a riscurilor, prin constituirea unui portofoliu.

Diversificarea trebuie facuta atat intre diferitele categorii de plasamente (imobiliare, financiar - bancare etc.) cat si in cadrul aceleasi investitii. Astfel, nu este recomandabila depunerea tuturor banilor la aceeasi banca, daca acestia depasesc suma garantata de catre stat, este bine sa fie impartiti intre mai multe banci, pe cat posibil in limita plafonului maxim garantat. De asemenea, nu este indicat sa investim intr-un singur fond mutual, ci banii destinati acestei forme de economisire colectiva sa fie plasati in cel putin 2 - 3 fonduri de investitii, caracterizate inclusiv prin grade de risc diferite, date de structura plasamentelor efectuate.



In cazul actiunilor, riscul unui portofoliu depinde in prima instanta de numarul de titluri componente. Bineinteles ca numarul de valori incluse intr-un portofoliu nu reprezinta unica masura a diversificarii acestuia. Un portofoliu a carui valoare este egal impartita intre 10 titluri va fi a priori mai bine diversificat decat un portofoliu unde 90% din suma este investita intr-o valoare, iar restul va fi repartizata catre celelalte 9 titluri. Pe de alta parte, unele titluri au un risc specific mai mic decat altele. Este evident ca un portofoliu compus din actiuni reprezentand societati recunoscute si importante va fi mai putin riscant decat un portofoliu de talie similara care grupeaza mici societati de cota inferioara. De asemenea un portofoliu diversificat este mai putin riscant decat unul in care actiunile apartin aceluias sector.

mentinerea negociabilitatii si mobilitatii plasamentului

Plasamentele nu trebuie sa fie doar sigure, ci si usor negociabile. Chiar daca la cumparare se preconizeaza obtinerea unui venit substantial, este mai prudent sa se tina seama de faptul ca poate aparea situatia unei achizitii importante care sa faca necesare toate fondurile disponibile.

In general colectiile, bijuteriile, bunurile imobiliare nu se revand cu usurinta. Este nevoie de timp pentru a fi vandute si in cazul unei tranzactii rapide trebuie facute concesii asupra pretului.

In ceea ce priveste mobilitatea plasamentului, aceasta presupune adaptarea la o situatie care evolueaza. Din timp in timp trebuie reexaminata situatia plasamentului. Poate s-a facut o gresala initial si este nevoie de o corectie. Acest lucru se intampla frecvent si trebuie doar recunoscut. In loc de a astepta miracole, care de obicei nu se mai produc, este mai bine sa reparam gresala comisa atata timp cat nu este prea tarziu.

O solutie ar fi aceea care presupune ca profitand de scaderea excesiva a unor valori sa actionam in contracurentul unui fenomen ciclic, determinat de fluctuatii conjuncturale sau de o simpla moda. Plasamentele contracurent necesita multa rabdare si convingerea ca va urma o perioada in care tendinta dominanta va fi de sens contrar fata de momentul cumpararii pentru a se putea obtine un castig. Totusi trebuie evitata ideea ca, in mod obligatoriu orice curs in scadere va creste din nou. Atunci cand se face o achizitie conform acestui principiu trebuie examinata critic situatia si facute aprecieri pertinente ale sanselor de redresare. O firma ale carei actiuni scad poate foarte bine sa fie in stare de faliment.

etapizarea actiunii de plasare

Obtinerea unei securitati absolute prin plasamente este imposibila. Evenimentele nedorite sau prevazute se produc numai cu un grad anume de probabilitate. Pentru investitor aceasta inseamna a actiona in etape, avand in vedere mereu posibilitatea ca evenimentele sa ia o alta turnura.

Daca se dispune de o suma considerabila de plasat este preferabila o esalonare in timp a achizitiilor, pentru a preveni efectele nedorite ale unor fluctuatii importante si conjuncturale ale preturilor.

La vanzare este recomandabil sa se actioneze in acelasi mod, etapizat, pentru a preveni caderea preturilor in cazul unei vanzari masive.

informarea in permanenta, din surse multiple

Nu trebuie actionat pe baza unor zvonuri. Daca un fond mutual promite cresteri foarte mari ale valorii titlurilor de participare, informati-va cu privire la structura plasamentelor acestuia. Investiti in actiuni numai dupa o analiza prealabila a evolutiei si perspectivelor acestora, precum si a situatiei societatii emitente.

Nu plasati banii neaparat in depozite la bancile care ofera cele mai mari dobanzi de pe piata, faceti diferenta intre bancile comerciale si cooperativele de credit etc.

Urmariti ce se intampla cu investitiile facute. Exista atat in ziare cat si pe internet informatii privind cursurile actiunilor, valoarea la zi a unitatilor de investitie la fonduri s.a. Calculati in mod regulat castigul (sau pierderea) adus de investitia respectiva si comparati-l cu rata dobanzii, rata inflatiei, evolutia cursului de schimb, pentru a vedea daca acea investitie se mai justifica in continuare.

Si nu in ultimul rand dovediti flexibilitate si capacitate de adaptare la conditiile pietei. Strategia cea mai buna este cea de fixare dinainte a unor limite maxime ale pierderilor ce pot fi acceptate (de ex. 30%), limite dupa care automat structura portofoliului respectiv va fi schimbata.



Conform lui Olivier Picon - La Bourse - comment gerer votre portefeuille, Ed. Delmas, Paris, 1991.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate