Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Rolul pietei de capital in economie


Rolul pietei de capital in economie


Rolul pietei de capital in economie

1.1. Piata de capital - concept, importanta

Piata de capital reprezinta un ansamblu de relatii de natura financiara prin care se realizeaza transferul de capitaluri de la investitori catre utilizatori, prin intermediul unor instrumente, mecanisme si operatori specifici. Aceste relatii dau nastere universului financiar, componenta a universului economic dar si in acelasi timp sistem autonom organizat pe propriile sale piete in care schimba active financiare si moneda.

In orice societate, economiile si investitiile au jucat un rol deosebit de important, atat la nivel macroeconomic cat si la nivelul fiecarei persoane sau agent economic. Exista un ansamblu de factori care influenteaza deciziile fiecarei persoane sau agent economic de a renunta la un castig sau avantaj prezent (determinat de utilizarea unor fonduri disponibile in prezent) in favoarea unui avantaj viitor (determinat de economisirea sau investirea acestor fonduri, pentru a fi utilizate in viitor). Aceste economii au insa un rol important la nivelul intregii economii nationale. Astfel, sumele depuse la bancile comerciale de catre persoane fizice sau juridice sunt folosite pentru acordarea de credite altor persoane fizice si juridice, finantand astfel investitii in diverse sectoare economice si contribuind la dezvoltarea economiei in ansamblul sau.



Principalele modalitati de plasare a sumelor disponibile din economie sunt:

- sume detinute in moneda nationala;

- sume detinute in valute convertibile;

- certificate de depozit, depozite sau sume detinute la banci comerciale, CEC sau alte institutii financiare;

- titluri de stat;

- titluri de participare la fonduri de investitii;

- actiuni si obligatiuni ale societatilor publice, cotate la bursa de valori sau pe piata Rasdaq;

- investitii pe piete la termen (contracte futures si options);

- alte modalitati de investire (polite de asigurare si alte instrumente ale societatilor de asigurari, investitii directe in societati necotate, investitii imobiliare, plasamente alternative (aur, antichitati, opere de arta etc.).

1.2. Tipologia pietelor de capital

Pietele de capital pot fi grupate in functie de un numar mare de caracteristici. Cele mai importante dintre acestea sunt:

a). din punct de vedere al delimitarii pietei de capital se disting:

- conceptia anglo-saxona potrivit careia piata financiara este formata din piata de capital, piata monetara si cea a asigurarilor. In acest caz piata de capital apare ca un segment al pietei financiare, al carui obiect al tranzactiilor este constituit de instrumentele financiare pe termen mediu si lung;

- conceptia continental-europeana in care piata de capital este formata din piata financiara, piata monetara si cea ipotecara. In Romania a fost adoptata conceptia anglo-saxona.

b). in functie de tipul valorilor mobiliare tranzactionate:

- piata actiunilor;

- piata obligatiunilor;

-piata contractelor la termen (futures) este piata pe care valorile mobiliare se tranzactioneaza pentru livrare si plata viitoare. Instrumentul tranzactionat este numit contract la termen. Valorile mobiliare ce fac obiectul contractului pot fi deja in circulatie sau pot fi emise inainte de scadenta contractului. Daca un contract la termen este tranzactionat la ghiseu, prin negociere, se numeste contract forward;

- piata optiunilor (options) este piata in care se tranzactioneaza valori mobiliare pentru livrare viitoare conditionata. Instrumentul tranzactionat este numit contract pe optiuni. Contractul este executat la optiunea detinatorului. Cele mai des intalnite tipuri de contracte de optiuni sunt: optiunile call (de cumparare) si optiunile put (de vanzare).

c). dupa procedurile de tranzactionare utilizate:

- piata de licitatie caracterizata prin faptul ca tranzactionarea este condusa de un intermediar, in functie de suprapunerea preturilor la ordinele primite de a cumpara sau vinde a anumita valoare mobiliara. Persoana care tranzactioneaza este un agent de piata. Tranzactiile se realizeaza la acele preturi pentru care exista atat cerere, cat si oferta. Cumparatorii si vanatorii nu tranzactioneaza unul cu celalalt si in general, nu cunosc identitatea celeilalte parti. Piata are in acest caz un caracter impersonal;

- piata de negocieri in care cumparatorii si vanzatorii negociaza intre ei pretul si volumul valorilor mobiliare, fie direct, fie prin intermediul unui broker sau dealer.

d). dupa localizarea fizica a pietei:

- piata zonala ce cuprinde o regiune geografica mai mica;

- piata nationala localizata la nivel de economie nationala;

- piata internationala ce cuprinde o regiune geografica mai mare in care se situeaza mai multe state (americana, europeana, Asiei de Sud-est etc.).

e). din punct de vedere al distributiei:

- piata primara pe care sunt negociate pentru prima oara emisiunile noi de valori mobiliare;

- piata secundara ce cuprinde tranzactii cu valori mobiliare aflate deja in circulatie;

f). din punct de vedere al organizarii:

- piata organizata cu reguli de tranzactionare fixate. Functioneaza intr-un sediu cu o localizare fizica centrala unde tranzactionarea se realizeaza in general prin licitatie. Actiunile sunt tranzactionate de obicei pe astfel de piete. 

- piata la ghiseu localizata la birourile brokerilor, dealerilor si emitentilor de valori mobiliare secundare, cum sunt bancile comerciale sau societatile de asigurari. Deoarece tranzactiile au loc in mai multe locuri, este o piata prin telefon, fax sau computer. Obligatiunile se vand de obicei pe o astfel de piata.

g). dupa termenul de finalizare al tranzactiei:

- piata la vedere in care valorile mobiliare sunt tranzactionate pentru livrare si plata imediata, aceasta insemnand o variatie de la o zi la o saptamana, in functie de tipul valorii mobiliare. Este uneori numita piata in numerar;

- piata la termen in care finalizarea tranzactiilor are loc dupa un numar de zile de la incheiere.

Indiferent de modul de segmentare al pietei de capital, aceasta prezinta in ansamblul sau urmatoarele trasaturi specifice:

este o piata deschisa datorita accesului oricarui investitor la efectuarea tranzactiilor, acestea avand un caracter public;

produsele pietei sunt emise pe termen mediu si lung. Pe piata financiara termenele de investire sunt mai mari de un an in timp ce pe piata monetara acest termen este sub un an.

valorile mobiliare pot fi transferate si negociate liber;

tranzactiile cu valori mobiliare au caracter public.

1.3. Cererea si oferta de capital

Miscarea fondurilor in economie se poate realiza in doua modalitati:

- prin concentrarea disponibilitatilor banesti la banci si utilizarea de catre acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri - finantare indirecta;

- prin emisiune de instrumente financiare de catre utilizatorii de fonduri pe piata financiara - finantare directa.

In cazul finantarii directe se pun in circulatie instrumente financiare si o data cu ele, se stabileste o retea de relatii intre emitentii respectivelor instrumente, care reprezinta cererea de fonduri si cumparatorii acestora, cei ce reprezinta oferta de fonduri.

1.3.1. Cererea de capital apartine unor operatori cum sunt: societati comerciale publice si private, alte categorii de agenti economici, institutii financiar-bancare si de asigurari, institutii publice, guverne, organisme financiar-bancare de pe piata internationala. Cererea de capital se poate grupa in:

a) cerere structurala de capital;

b) cerere legata de factori conjuncturali.

a) Cererea structurala este determinata de nevoia finantarii unor actiuni economice in diverse ramuri de activitate, achizitionarea bunurilor de investitii si finantarea unor programe de dezvoltare, constituirea si majorarea fondurilor financiare ale institutiilor si organismelor financiar-bancare nationale si internationale,

b) Cererea conjuncturala este efectul insuficientei sau indisponibilitatii resurselor interne, restrictiilor excesive in acordarea creditelor, nevoilor financiare generate de deficitul bugetar si de cel al balantei de plati externe. Cererea este perturbata de factori cum sunt: fluctuatia preturilor, cresterea ratei dobanzii, nerambursarea la termen a imprumuturilor. Exponentii cererii sunt debitori pe piata financiara. Acestia pot fi grupati astfel:

a) dupa activitatea desfasurata:

. guverne si colectivitati publice locale;

. societati comerciale publice si private fara profil financiar;

. banci comerciale si alte institutii bancare;

. autoritati monetare etc.

b) dupa scopul urmarit:

. finantarea industriei si gospodariei comunale;

. petrol si gaze naturale;

. transport si servicii publice;

. banci si finante;

. organizatii internationale;

. scopuri generale.

1.3.2. Oferta de capital provine din economisire, adica din tot ceea ce ramane in posesia detinatorilor de venituri dupa ce-si satisfac nevoile de consum. Aceasta apartine detinatorilor de capitaluri: societati comerciale, banci, case de economii, societati de asigurare, case de pensii, persoane particulare. Oferta este reprezentata de disponibilitati banesti temporar libere pentru care se cauta un plasament cat mai avantajos. Nivelul ofertei este direct influentat de procesul de economisire. Economiile devin oferta pe piata de capital numai daca posesorii lor sunt satisfacuti de modalitatea de fructificare, adica daca piata asigura rentabilitatea ceruta de investitori. Investitorii se impart in doua mari categorii:

a) individuali;

b) institutionali.

a) Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice care fac tranzactii de dimensiuni modeste pe piata titlurilor financiare. Acestia pot fi:

. investitori pasivi pe termen lung, care cumpara si pastreaza valorile mobiliare cu scopul de a-si asigura castiguri de capital pe termen lung. Acest grup de investitori are un impact redus asupra pretului zilnic al valorilor mobiliare;



. negociatori activi, care incearca sa valorifice miscarea cursului bursier in vederea obtinerii unui profit.

b) Investitorii institutionali sunt societati sau institutii care fac tranzactii de dimensiuni mari. Acestia cuprind: bancile, societatile de asigurare, societatile de investitii, organismele de plasament colectiv, institutiile care gestioneaza fondurile de pensii. O astfel de categorie de investitori exercita o influenta semnificativa asupra volumului tranzactiilor si pretului instrumentelor financiare.

Cererea si oferta sunt doua dimensiuni ale procesului de economisire-investire supuse influentei directe si indirecte a unor riscuri multiple, dintre care o importanta deosebita o au:

riscul optional al investirii, care apare in momentul adoptarii deciziei de plasament prin orientarea catre piata monetara sau catre piata de capital;

riscul afacerii, care vizeaza incertitudinea privind produsele pe care le poate oferi piata de capital la un moment dat atat detinatorilor de fonduri, cat si investitorilor ce gestioneaza portofolii de valori mobiliare;

riscul pietei, care vizeaza evolutia preturilor instrumentelor financiare in viitor si posibilitatea inregistrarii unor pierderi ca urmare a modificarii raportului cerere-oferta pentru un anume tip de instrument financiar;

riscul lichiditatii, ce intervine in cazul in care se restrang posibilitatile de transformare rapida si fara pierderi in numerar a valorilor mobiliare detinute;

riscul creditului, specific pietei obligatiunilor, care intervine atunci cand debitorul nu-si poate respecta angajamentul de rascumparare a obligatiunii sau de plata a dobanzii;

riscul schimbarii cadrului legislativ, care vizeaza atat piata de capital, cat si modificarea legislatiei economice si financiare in general.

1.4. Piata primara si piata secundara

Piata primara asigura emisiunea si prima vanzare-cumparare a titlurilor financiare (spre exemplu, cand o societate emite actiuni la constituire), permitand finantarea activitatii agentilor economici prin atragerea capitalurilor financiare disponibile.

Piata secundara este cea pe care investitorii si intreprinzatorii cumpara si vand valorile mobiliare emise, puse in circulatie pe piata primara. Datorita existentei acestei piete, investitorii care-si plaseaza capitalurile pe piata primara, pot iesi de pe piata inainte de scadenta titlurilor cumparate, prin vanzarea lor. Astfel, piata secundara asigura o excelenta mobilitate si lichiditate a capitalurilor, extrem de bine venite pentru buna functionare a oricarei economii. Pe piata secundara intervin bursele de valori alaturi de piata OTC (piata interdealeri, piata la ghiseu sau bursa electronica cum mai este cunoscuta) avand rolul de a realiza tranzactii cu valori mobiliare. Cele doua institutii sunt cu atat mai eficiente cu cat concentreaza mai mult din intentiile de cumparare sau de vanzare de valori mobiliare si reusesc astfel sa echilibreze cererea cu oferta. Piata secundara, prin modul de functionare, tranzactiile realizate si posibilitatile de fructificare a capitalurilor, reprezinta obiectul principal al acestui curs. In continuare va fi numita generic piata bursiera sau bursa in sens larg.

Delimitarea pietei de capital in primara si secundara este pur teoretica insa de folos in intelegerea mecanismului emisiunii, plasarii si tranzactionarii valorilor mobiliare. Astfel primara cuprinde emisiunile noi de valori mobiliare ce sunt negociate pentru prima data. Cu sprijinul intermediarilor financiari, valorile mobiliare emise de utilizatorii de capitaluri ajung la investitori. Pentru acest tip de sericii intermediarii percep un comision. Serviciile de difuzare in teritoriu a valorilor mobiliare noi nu pot fi realizate decat de intermediarii care au o retea vasta de distributie.

O data puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primara, fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este in principal vorba de bursa de valori si de piata extrabursiera (sau piata OTC - Over the Counter Market). Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC) constau in:

existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara pentru admitere;

conditii distincte de informare a investitorilor;

garantii diferite oferite pentru investitori;

modul de functionare si organizare a celor doua piete (bursa de valori este o piata de licitatie in timp ce piata OTC este o piata de negociere).

Piata primara are deci rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt in capitaluri pe termen mediu si lung. Pentru a functiona eficient, piata secundara trebuie sa respecte anumite cerinte:

- lichiditate: abundenta de fonduri si titluri (asigura continuitatea derularii tranzactiilor);

- eficienta: mecanisme operative la costuri cat mai reduse;

- transparenta: informatia asigura o buna orientare investitionala si contracararea tendintelor de monopol;

- corectitudine: prin reglementari se contracareaza tendintele de manipulare a pietei;

- adaptabilitate la conditiile economice.






Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate