Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
ป Mobila - Materiale utilizate la fabricarea mobilei - Clasificarea mobilei - Mobila stil


Mobila - Materiale utilizate la fabricarea mobilei - Clasificarea mobilei - Mobila stil


Mobila - Materiale utilizate la fabricarea mobilei - Clasificarea mobilei - Mobila stil


Mobila este un ansamblu de piese de mobilier fabricate din lemn, metal si mase plastice, intrebuintate in locuinte si localuri publice pentru a satisface o serie de necesitati de ordin functional, estetic si de confort.

Mobila reprezinta cea mai inalta treapta de valorificare a lemnului. Ea incorporeaza, pe langa materialul lemnos cu un grad superior de prelucrare, si creativitatea designerilor care au proiectat-o.


1. Materiale utilizate la fabricarea mobilei



Materialele folosite la fabricarea mobilei se impart dupa rolul lor in cadrul procesului tehnologic in:

materii prime

materiale auxiliare.

Materiile prime servesc la obtinerea reperelor de baza din care este format mobilierul. Din aceasta grupa de materiale fac parte: cheresteaua, furnirul, placajul, panelul, placile din aschii de lemn si placile din fibre de lemn simple sau innobilate.

Materialele auxiliare au atat rol tehnologic cat si unul estetic si de asigurare a confortului. Ca materiale auxiliare se utilizeaza o serie de articole de feronerie, materiale pentru tapiterie, adezivi, materiale pentru finisare.

Articolele de feronerie cuprind o serie de accesorii precum: manere, broaste, balamale, zavoare, elemente de sustinere. Acestea sunt confectionate din otel obisnuit, otel inoxidabil, aliaje de zinc, aluminiu, alama, antimoniu, mase plastice si sunt acoperite cu un strat de nichel, crom, alama cu rol estetic si de protectie impotriva coroziunii.

Materialele pentru tapiterie cuprind materialele de sustinere si arcuire, materialele de umplutura, materialele pentru captusirea interioara si cele pentru tapitarea fetelor.

Materialele de sustinere si arcuire constituie, alaturi de suportul de lemn sau metalic, elementul de rezistenta al pieselor de mobilier tapitate. In acest scop se utilizeaza chingile, arcurile si sarmele pentru cant.

Chingile intr-o forma impletita constituie elementul principal de sustinere a arcurilor, care, impreuna cu acestea, formeaza ansamblul elastic al pieselor de mobilier tapitate. Dupa natura materialului din care sunt executate, chingile pot fi: metalice, din banda sau sarma de otel, textile executate din in sau canepa sau elastice, executate din cauciuc.

Arcurile sau impletiturile de arcuri constituie elementul principal prin care se asigura elasticitatea si forma comoda pentru sezut si odihna. In prezent, se prefera inlocuirea arcurilor si impletiturilor din arcuri cu perne din materiale plastice elastice (spuma de poliuretan sau poroplast).

Sarmele pentru cant, executate din sarma de otel, constituie elementele cu ajutorul carora se realizeaza rama elastica de cant la canapele, somiere, fotolii.

Materialele de umplutura sunt necesare pentru obtinerea formei generale a obiectului tapitat, pentru marirea rezistentei la uzura precum si pentru asigurarea unei bune izolari termice. Dupa natura lor, materialele de umplutura pot fi din fibre vegetale (zegras, calti de in si canepa, scame de bumbac), de origine animala (lana de oi, par de cal, penele unor specii de pasari) sau sintetice (cauciuc spongios, placi din poliuretan etc.)

Materialele pentru captusirea interioara au rolul de a acoperi arcurile si materialele de umplutura. Ele sunt realizate din fibre de in, canepa si bumbac si cuprind: panza de sac, panza nealbita, inletul, gradelul, moltonul.

Materialele pentru tapiteria fetelor, denumite in general stofe, sunt folosite la imbracarea ansamblurilor elastice si a altor elemente ale mobilierului. In acest scop sunt folosite: drilul, goblenul, damascul, brocartul, atlasul, muselina, catifeaua, plusul, pielea si inlocuitorii din piele.

Adezivii servesc la imbinarea intr-un tot unitar a reperelor ce compun piesa de mobilier. In industria mobilei adezivii de baza sunt cleiurile. Acestea sunt substante care, aplicate sub forma de strat subtire, pe o suprafata sau intre suprafetele a doua repere, se intaresc sau polimerizeaza, realizandu-se astfel o coeziune puternica a suprafetelor de contact.

La fabricarea mobilei se intrebuinteaza cleiul pe baza de poliacetat de vinil, alcool vinilic in apa, clei colagenic, clei de nitroceluloza.

Materialele pentru finisare. Din aceasta grupa de materiale auxiliare fac parte baiturile si lacurile.

Baiturile sunt materiale cu ajutorul carora se coloreaza lemnul. Ele trebuie sa fie constituite din compusi solubili care, dupa uscarea lemnului, sa ramana aderenti la fibra lemnului si sa-l coloreze uniform. Se utilizeaza baituri minerale sau organice.

Lacurile aplicate intr-un strat subtire pe o suprafata formeaza dupa un anumit timp o pelicula solida, elastica, cu sau fara luciu. Se utilizeaza lacuri pe baza de derivati celulozici, lacuri poliesterice.


2. Clasificarea mobilei

Principalele criterii de clasificare a mobilei sunt:

a) natura materiei prime

mobilier din lemn masiv

mobilier din placi aglomerate

mobilier din rame placate (cu placaj, PFL si PAL)

mobilier din materiale lemnoase combinate (lemn masiv, PAL, PFL, panel, placaj)

b) modul de constructie

mobilier corp

mobilier pe schelet

mobilier din panouri

mobilier din panouri si schelet

mobilier curbat

c) modul de asamblare

mobilier nedemontabil

mobilier demontabil

mobilier asamblat mixt

d) modul de finisare

mobila slefuita

mobila baituita

mobila ceruita

mobila emailata

mobila lacuita care poate fi finisata:

cu luciu

cu semiluciu

semimata

mata

e) felul ornamentelor

mobila profilata

mobila sculptata

mobila incrustata

mobila mozaicata

mobila gravata

mobila pictata

f) destinatie

mobilier pentru uz casnic

mobilier pentru instalatii publice

mobilier pentru cladiri social-culturale

mobilier comercial si hotelier

mobilier pentru spitale si sanatorii

mobilier scolar

mobilier industrial

g) modul de utilizare

mobilier pentru depozitare

mobilier pentru lucru si servit masa

mobilier pentru odihna si sedere

h) modul de aranjare in spatiul de locuit

mobila aparenta

mobila inzidita

mobila camuflata

mobila modulara

i) stil

mobila stil antic grec si roman

mobila stil gotic

mobila stil Renastere

mobila stil baroc

mobila stil Regence

mobila stil Rococo

mobila stil neoclasic

mobila stil rustic

mobila realizata in stiluri moderne

mobila in stil contemporan



3. Mobila stil

Mobila, ca obiect de utilizare personala sau colectiva, a fost realizata din cele mai vechi timpuri, in zilele noastre capatand noi atribute in viata oamenilor. In timp, mobila a evoluat si a imbracat diferite forme caracteristice, specifice pentru o anumita perioada, numite stiluri.

Stilul cuprinde mijloacele de expresie comune, atat in forma cat si in continut, pe care le au arhitectura, decoratia interioara, mobila, operele de arta si arta industriala a unei societati intr-o anumita epoca.

Gusturile oamenilor, finetea si frumusetea ornamentelor, functionalitatea, culorile, alaturi de conditiile socio-istorice au fost elemente care au realizat diferentieri importante in durata de mentinere a unui stil. Chiar in zilele noastre abordarea stilurilor in proiectarea mobilei se realizeaza diferentiat, in functie de traditiile din tara producatoare si din cea consumatoare, de nivelul de dezvoltare al producatorilor, de puterea de cumparare a consumatorilor.

In cele ce urmeaza sunt prezentate particularitatile stilurilor care au cea mai larga utilizare in proiectarea si executia mobilei stil din zilele noastre.

a – tron, b,c – masute,                 d – taburet, e - pat

 
a. Stilul antic egiptean

Mobilierul, din lemn de cedru vopsit mai ales in alb, avea, uneori, incrustatii de pietre semipretioase si ceramica, care formau un bogat decor de suprafata. Dintre piesele de mobilier din aceea perioada, merita amintite:

scaunele-comode, cu spatarul si planul de sedere inclinate,

taburetele simple sau pliante,

tronurile somptuoase cu picioarele in forma labelor de leu,

paturile amintind silueta unor animale,

lazile pictate sau incrustate, unele dintre acestea avand patru picioare si acoperis boltit sau in doua pante (fig. 6.21).

Mobila egipteana a influentat puternic dezvoltarea mobilierului antichitatii greco-romane si a constituit, la inceputul secolului al XIX-lea, una din principalele surse de inspiratie ale stilului Empire.


Fig. 6.21. Mobilier egiptean


b. Stilul antic asirian

Mobilierul asirian (fig. 6.22) era ornamentat cu capete de lei, tauri si berbeci. Mesele, tronurile si paturile erau executate din metal si lemn. Scaunele din perioada timpurie erau lipsite de spatare, iar picioarele se terminau cu labe de leu si copite de tauri din aur, argint sau bronz. Pernele erau somptuos tapitate.

Fig. 6.22. Mobilier asirian


Figurile reprezentate pe mobilierul asirian erau mult mai grosolane si rigide decat cele reprezentate pe mobilierul egiptean. In general, mobilierul asirian era mult mai masiv decat cel egiptean.

Un motiv ornamental deseori utilizat la tronuri si scaune este reprezentarea conventionala a copacului sfintit Asshur (Jupiter in varianta asiriana); de asemenea, poate fi intalnit destul de des conul de pin, un alt motiv sacru, care este utilizat la decorarea elementelor sau joaca rolul de picior ornamental.


c. Stilul antic grec

In perioada Greciei antice, mobilierul a evoluat de la forme arhaice mai rigide la forme modelate mai suplu, dupa modelul corpului omenesc. Principalele piese de mobilier erau:

lazile cu rol de pastrare (fig. 6.23 a),

scaunele si jilturile (fig. 6.23 b,c,d),

taburetele simple sau pliante (fig. 6.23 e,i),

paturile cu functiuni multiple (fig. 6.23 f,g),

mesele (fig. 6.23 h).

n.

 

m.

 

l.

 

k.

 

j.

 

i.

 

h.

 

g.

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 

Fig. 6.23. Mobilier antic grec


La fabricarea mobilei se folosea lemnul de paltin, cedru, maslin, palmier, nuc. In general, lemnul utilizat la fabricarea mobilei era colorat, dominante fiind culorile: albastru, galben, rosu, roz si brun deschis.

Ornamentele in relief sunt dominante, dar se utilizau si cele obtinute prin pictare. Motivele vegetale, animale si corpul uman erau utilizate cu predilectie. Frunza de acant (fig. 6.23 j), de laur, precum si crengile cu frunze de maslin au constituit baza ornamentelor vegetale, realizandu-se o reproducere fidela sau stilizata (fig. 6.23 k) si simplificata sub forma palmetelor (fig. 6.23 l). Un alt motiv prezent in ornamentatia mobilierului grecesc il reprezinta marea al carei freamat a fost simbolizat prin meandre (fig. 6.23 m) sau forme stilizate ale valurilor (fig. 6.23 n).


d. Stilul antic roman

Mobilierul roman a fost folosit ca sursa de inspiratie incepand din Renastere si pana in secolul al XIX-lea. Principalele piese caracteristice mobilierului roman sunt:

taburetul (fig. 6.24 f,h) cu patru picioare si scaunul pliant, preluate de la greci,

jilturile din bronz sau marmura (fig. 6.24 e), avand elemente de sustinere sub forma de animale fantastice,

paturile pentru citit, sedere sau servire a mesei (fig. 6.24 c, i, k), dotate cu forme corespunzatoare acestor functii, erau turnate din bronz, unele avand capataiul mobil.

mesele (fig. 6.24 a,b,d), care sunt la romani piese principale ale interiorului, fara a mai avea un caracter mobil. Executate din lemn, marmura sau bronz, in forme variate (dreptunghiulare, rotunde sau trapezoidale), acestea erau sustinute de capre sau de unul, trei sau patru picioare in forma de animale, sfincsi, himere, satiri, realizate intr-o factura realista.

Ornamentele de pe mobilierul roman sunt preluate de la greci, dezvoltate si imbogatite dupa gustul celor care-l utilizau si adaptate tehnicilor folosite de mesterii executanti. Frunza de acant este preluata si transformata, ajungandu-se la un ornament complet diferit, specific romanilor (fig. 6.24 j). Elementele strunjite, utilizate ca picioare pentru paturi, taburete, scaune, sunt dominante. De asemenea, sculpturile ronde-bosse (fig. 6.24 g), care reprezinta animale sau corpul uman, domina in constructia meselor, jilturilor, impunand prin perfectiunea executiei si dimensiuni. Pentru prima data apare piciorul de caprioara in constructia meselor (fig. 6.24 b), forma care va constitui elementul dominant al barocului. In decorarea mobilierului roman sunt prezente si ornamente vegetale sub forma de ghirlande, lujeri, rozete, cornuri ale abundentei.


e. Stilul gotic (sec. XIII – XIV)

Mobilierul in stil gotic are un aspect auster. Decorul este sculptat in relief plat. Elementele de rezistenta ale mobilelor formeaza un sistem de cadre rigide, in campurile carora se monteaza tablii usoare, ornamentate in relief plat sau in ajur.

k.

 

j.

 

i.

 

h.

 

g.

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 

Fig. 6.24. Mobilier antic roman

Text Box:  
Fig. 6.25. Detalii ornamentale specifice stilului gotic
Motivele decorative caracteristice mobilierului gotic sunt, pe langa cele arhitecturale (arce frante, profiluri, colonete, grupaje de strapungeri), cele vegetale (frunzisuri, flori si cele figurative (himere, capete omenesti, dragoni).

Ornamentatia in fier forjat ca: platbande, broaste cu paftale, zavoare grele (la usi si cufere) se practica alaturi de celelalte tehnici decorative (fig. 6.25). In ornamentarea bogata a mobilierului spaniol si a celui venetian se pot distinge si unele influente orientale.

Principalele piese de mobilier folosite erau:

scaunele si taburetele cu spatar (fig. 6.26 a,b),

mesele prevazute adesea cu un corp sertar (fig. 6.26 c),

paturile asezate pe estrade si cu baldachin (drept sau boltit),

bufetul prevazut cu doua usi si doua sertare,

lazile (fig. 6.26 e) si dulapurile (fig. 6.26 d), formate din doua lazi suprapuse, unele avand chiar doua corpuri distincte.


e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 

Fig. 6.26. Mobilier in stil gotic

f. Stilul Renasterii (sec. XV-XVI)

Mobilele Renasterii italiene devin piese independente, sistemul constructiv cu rame si tablii ia forme arhitecturale in care se evita scheletul aparent, caracteristic mobilierului gotic. Mobilierul reproduce compartimentarile fatadelor cu soclu, cu zidul decorat cu pilastri si cornise specifice arhitecturii Renasterii. Studiul atent al proportiilor si al armoniei, cautarea legilor echilibrului, alegand ca dominanta linia orizontala, sunt preocupari comune in arhitectura si in arta mobilierului.

Secolul al XVI-lea inseamna triumful sculpturii in mobilier, sculptura realizata cu un relief din ce in ce mai puternic. Sunt utilizate motivele decorative inspirate din antichitatea greco-romana (medalioane, vrejuri ale unor plante, lire, dragoni, himere, grifoni, cariatide), alaturi de alte elemente decorative preluate din sculptura monumentala (coloane, arcaturi, pilastri, arabescuri, volute etc.). Decorul plastic se dezvolta in mod excesiv ascunzand structura si functiunea mobilei, ale carei suprafete sunt tot mai abundent incarcate cu ornamente sculptate reprezentand scene alegorice si mitologice. Evolutia spre efecte plastice si supraincarcarea decorativa anunta stilul baroc.

Principalele piese de mobilier erau:

bufetul (fig. 6.27 a) cu rol de pastrare a veselei,

dulapul (fig. 6.27 b) care inlocuieste treptat lada (fig. 6.27c) cu destinatia de mobila pentru depozitare,

masa (fig. 6.27 d) avand blatul de forma dreptunghiulara sau rotunda cu 4, 6 sau 8 picioare,

cabinetul, o creatie a Renasterii italiene, care a evoluat de la o simpla caseta cu sertare inchisa cu o usa la o piesa de mobilier cu doua corpuri,

taburetele, scaunele cu spatar, fotoliile (fig. 6.27 e) si

paturile asezate pe estrade si acoperite cu baldachin (fig. 6.27 f).


f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 


Fig. 6.27. Mobilier in stilul Renasterii italiene


Mobilierul Renasterii franceze (fig. 6.28) imbina structurile traditionale gotice cu ornamentatia bogata a mobilierului Renasterii italiene. Principalele piese de mobilier pastreaza inca forme articulate: frontoanele incununeaza bufetele, tabliile cuferelor sunt decorate cu busturi in medalioane, paturile sunt acoperite cu baldachin, unele scaune cu montanti in forma de colonete. Motivele decorative principale (coloane, capiteluri, nise, cariatide, motive florale si arabescuri) sunt preluate din Italia. In secolul al XVI-lea arcul frant se imbina cu vrejurile vegetale specifice Renasterii. Se poate remarca spre sfarsitul perioadei renascentiste prezenta unei ornamentatii cu motive florale stilizate, care sunt la randul lor inlocuite cu formele carnoase ale decorului de tip italian. Stilul mobilierului francez ramane totusi arhitectural, avand piese de mobilier organizate dupa principiul fatetelor.


n.

 

m.

 

l.

 

k.

 

j.

 

i.

 

h.

 

g.

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 

a, b, c – scaune, d, e – mese, f – cabinet, g – jilt, h - dulap, i – canapea, j – pat cu baldachin, k – scaun, l,m – bufete, n - comoda

 




Fig. 6.28. Mobilier in stilul Renasterii franceze


Mobilierul Renasterii germane (fig. 6.29) este mai abundent decorat cu sculpturi decat cel francez, supraincarcarea cu ornamente fiind echilibrata de aspectul masiv al elementelor structurale. Se executa dupa moda italiana cabinete din lemn de abanos cu incrustatii de baga si mici scene pictate. Principiile arhitecturii clasice s-au integrat destul de greu in formele mobilierului german ca urmare a persistentei traditiei gotice. De-abia secolul al XVII-lea impune constructia intensiva a lazilor si dulapurilor cu elemente ornamentale clasice preluate din arhitectura (coloane, pilastri, ancadramente de ferestre si usi).

a – bufet, b – taburet, c – masa, d,e – scaune, f – masa, g, h – scaune, i - pat

 

i.

 

h.

 

g.

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 

Fig. 6.29. Mobilier in stilul Renasterii germane

Mobilierul Renasterii engleze (fig. 6.30) este caracterizat atat de persistenta stilului gotic cat si de imprumuturi tarzii de elemente decorative din Germania si Italia. Mobilierul englez din perioada Renasterii se distinge printr-o ornamentatie mai simplificata si mai austera, exprimata prin compozitii inspirate din motivele Renasterii continentale.

a, b, c – mese, d, e – mese extensibile, f, g – scaune, h –cabinet, i – bufet, j – pat cu baldachin, k - bufet

 

k.

 

j.

 

i.

 

h.

 

g.

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 

Fig. 6.30. Mobilierul in stilul Renasterii engleze

Mobilierul Renasterii spaniole se caracterizeaza prin sobrietatea si conturarea clara a formelor, in contradictie cu gustul pentru desfasurarile de ornamente bogate si materiale pretioase. Intarsii de lemn exotic, aurarie, catifele, fier forjat, piele colorata si aurita imbraca mobilele. Mobilierul Renasterii spaniole imbina decorurile gotice cu motivele maure si decoratia flamanda, influentate hotarator de Renasterea italiana.


g. Stilurile baroce (sec. XVII – XVIII)

Formele, in general regulate si masive, sunt supraincarcate cu ornamentatii. Se cauta curburi si contorsionari, efecte cromatice bazate pe contraste de culoare, jocuri violente de lumina si umbra, linii si suprafete framantate. Suprafetele mobilei se imbraca in furniruri de lemn pretios, iar elementele portante din lemn masiv, cornisele si soclurile sunt abundent decorate cu reliefuri, cu motive mai putin riguros echilibrate decat formele folosite in Renastere.

Mobilierul baroc italian tinde catre mobile luxoase, cu o ornamentatie bogata, folosind marchetaria cu toate fanteziile posibile, incrustatiile de pietre colorate si motive puternic reliefate executate in lemn masiv sau in stuc vopsit.

Mesele si cabinetele (fig. 6.31) au blatul din placi de marmura sau din mozaic de piatra, rezemat pe elemente portante puternice, decorate prin sculptare, cu genii, naiade, lei si vulturi, spirale ample de acant, volute, scoici, balustri proeminenti. Scaunele au scheletul reliefat plastic si aurit. Montantii (barele) scaunelor si ai meselor au contururi curbate si sunt consolidati cu volute. Pe ramele meselor sau pe spatarele unor scaune se sculpteaza cartuse proeminente. Mobilierul venetian se distinge prin aurirea lemnului si aplicarea unor incrustatii de ceramica si sticla colorata.

Stilul baroc francez se mai numeste si „stilul regilor francezi”, deoarece perioada sa coincide cu perioada domniei celor mai vestiti regi. Barocul francez poate fi impartit in patru perioade distincte:

barocul timpuriu in timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea (1610-1643);

barocul clasic in timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715);

regence, stil de tranzitie intre barocul clasic si Rococo, in timpul minoratului lui Ludovic al XV-lea (1715-1723);


f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 


Fig. 6.31. Mobilier in stilul baroc italian

a – scaun, b – masa, c – dulap, d – lada, e – masa, f - fotoliu

 


Rococo, in timpul domniei lui Ludovic al XV-lea (1723-1774).

Stilul Ludovic al XIII-lea. Mobilierul are forme si suprafete sobre, delimitate de linii drepte, inspirate din arhitectura. Aspectul general este de masivitate austera, iar decoratia este dispusa in compozitii geometrice guvernate de legea simetriei.

Se intrebuinteaza foarte mult lemnul masiv, dar se impun si noi tehnici: placajul de abanos realizat din foi sculptate in relief, incrustatiile cu lame de lemn colorat sau cu marmura, marchetaria din mici bucati de lemn care compun un decor. Pe ramele planurilor de sedere si ale spatarelor se fixeaza garnituri de piele, catifea sau tapiterie.

In ceea ce priveste decoratia, principalele motive ornamentale sunt: arabescurile, torsadele, colonetele, balustrii, motivele florale, ghirlandele si cartusele; pe usile dulapurilor apar ornamente cu taieturi in forma de diamant. Alte motive folosite pentru ornamentarea mobilierului sunt: crucea de Malta, simpla sau fatetata, cornul abundentei, fructe, palmete, masti de heruvimi, botul de leu care tine in gura un inel metalic, ramuri incrucisate de laur si de palmier, frunze de acant, vulturi cu aripile desfasurate, capete de femeie, rozete etc.

Principalele piese de mobilier erau (fig. 6.32):

scaunele cu sau fara brate, taburetele, banchetele si fotoliile,

mesele sprijinite pe picioare strunjite in forma de balustri, coloane torsionate,

birourile (care sunt mentionate pentru prima data),

cabinetele bogat decorate cu marchetarie, incrustatii si reliefuri,

dulapurile existente in varianta inalta cu doua usi sau in varianta cu doua corpuri suprapuse avand intre ele sertare,

patul acoperit cu baldachin.

Stilul Ludovic al XIV-lea. Andr้ Charles Boulle (1642-1732), cel mai mare creator de mobilier al timpului, introduce in Franta tehnica italiana a marchetariei cu baga, cupru si cositor. Colturile mobilierului sunt protejate si decorate cu elemente din bronz aurit. Motivele ornamentale, de o mare bogatie, executate cu mare grija pentru detalii sunt grupate in compozitii riguros simetrice. Principalele elemente decorative sunt (fig. 6.33): scoica plata sau reliefata, frunza de acant, palmetele, initiala regala (doua litere L inlantuite) si emblema apolinica a regelui (soarele, adesea cu un cap de femeie in centru), ramuri cu frunze si fructe incolacite, retele de romburi si patrate presarate cu perle si mici motive florale. Se mai folosesc ornamente de origine greco-romana, trofee, casti, coroane, sabii, platose, tridente, coarne de berbec, draperii, volute in forma de C sau S, delfini, cai de mare etc.



dulap

 

scaun

 

lada

 

masa

 

b. Piese de mobilier

 

a. Detalii ornamentale

 

Fig. 6.32. Mobilier stil Ludovic al XIII-lea

Fig. 6.33. Detalii ornamentale ale stilului Ludovic al XIV-lea


Principalele piese de mobilier erau:

scaunele, fotoliile clasice si cele de odihna, prevazute in partea superioara cu doua elemente proeminente pentru sprijinirea capului,

mesele, incarcate cu decoruri bogate si pretioase, construite in doua variante: masa consola si masa obisnuita,

masa-birou specifica acestui stil, formata din doua corpuri cu sertare care se sprijina pe 8 picioare in consola,

masa de scris, aparuta spre sfarsitul secolului al XVII-lea, este prevazuta cu 3 sertare si 4 picioare,

comodele apar pentru prima data, luand locul cuferelor; sunt piese de mobilier scunde avand 2 pana la 4 sertare sprijinite pe picioare scurte,

dulapurile, de forma rectangulara, sunt mobile ample terminate in partea superioara cu o cornisa proeminenta; se sprijina pe picioare in forma de sfera aplatizata sau de laba de leu,

paturile acoperite de baldachine suspendate sau sustinute pe 4 stalpi .

Stilul Regence. Aspectul general al mobilei continua sa fie solemn. Liniile si structurile devin mai elegante (fig. 6.34). Liniile curbe le inlocuiesc pe cele rectangulare, caracteristice stilului precedent. Mobilele pentru sedere sunt desenate cu suplete, avand rotunjimi si arcuiri continue, care trec fara intreruperi de la un element al structurii la altul. Picioarele devin mai cambrate, traversele de legaturi tind sa dispara, iar centurile au frecvent un profil in dubla acolada.

Se foloseste lemnul de esenta nobila (trandafir, lamai etc.) sub forma unor lamele de furnir, dispuse astfel incat sa urmeze directiile fibrelor de lemn sau sa compuna un joc de fond in forma de romburi, tabla de sah si alte desene geometrice.

Tehnica savanta si complicata a marchetariei este preferata in decoratie. Cu ajutorul ei se creeaza adevarate tablouri din lemn, utilizandu-se pana la o suta de esente diferite.

In ceea ce priveste ornamentatia, decorul echilibrat al stilului evolueaza catre o arta mai gratioasa si mai plina de fantezie. Cu toate ca se mai pastreaza unele reguli de simetrie, motivele, compuse dupa un desen sinuos, devin mai aerisite. Motivele folosite cu predilectie sunt: scoici pentalobate, frunze de acant asimetrice si vrejuri curbe alaturi de capete de faun sau de femei cu diademe. Se mai folosesc si motive inspirate din arta barocului italian (flori, plante, scoici, fructe, animale) sau motive de provenienta orientala (pagode, maimute, umbrele, flori exotice).

Bronzurile aurite si cizelate, aplicate mai ales pe mese, comode si sertare, raman la moda.

Stilul Ludovic al XV-lea (rococo, rocaille). Stilul rococo este definit prin rafinamentul formelor si decorurilor, prin finetea liniilor si jocul curgator, asimetric al ornamentatiei.

Speciile de lemn utilizate cu predilectie la fabricarea mobilierului sunt: nucul, fagul, stejarul, paltinul, mahonul, palisandrul si trandafirul. Mobilierul este fie lacuit cu rosu si negru, fie pictat cu alb, roz, verde si albastru deschis, fie marchetat. Liniile se arcuiesc in curbe si contracurbe elegante, formele sunt cambrate, iar ornamentatia este delicata si asimetrica.

Motivele ornamentale principale sunt: scoica asimetrica, frunza de acant, ramuri inlantuite, cascadele de flori, pasarile, buchetele, fructele. Definitorii sunt motivele denumite de francezi „rocaille”, extravagante, framantate si asimetrice, inspirate dupa forma unor scoici. Astfel, cartusul devine o compozitie avand ca elemente cochilia inaripata si doua tolbe de sageti incrucisate. Inspiratia de natura orientala este si ea o particularitate a

a – dulap, b – masa, c - scaun, d – canapea pentru odihna, e, f – detaliu ornamental,            g – canapea pentru sedere, h – masa, i -comoda

 

h.

 

i.

 

g.

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 


Fig. 6.34. Mobilier stil Regence


j.

 

i.

 

h.

 

g.

 

f.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 

e.

 

k.

 

l.

 

fig. 6.35. Mobilier stil Ludovic al XV-lea


decoratiei rococo. Abunda peisaje si personaje exotice, flori, dragoni, pasari, fluturi, stanci, munti, case si poduri.

Piesele de mobilier specifice stilului Ludovic al XV-lea sunt de o mare varietate atat ca structura cat si ca forma.

Scaunele (fig. 6.35 a,b) si fotoliile (fig. 6.35 c) sunt mai usoare si mai confortabile decat cele apartinand stilului anterior. Fotoliile au bratele tapitate si spatarele curbate urmarind linia corpului; in aceasta perioada, apare si fotoliul de tabinet (fig. 6.35 d).

Canapelele pentru sedere (fig. 6.35 e) au sezutul si spatarul tapitate, cu scheletul vizibil. Sunt realizate cu doua sau trei locuri, fiind prevazute cu perne cilindrice detasabile.

Canapelele pentru odihna (fig. 6.35 f) si fotoliile canapea (fig. 6.35 g), independente sau alaturate, formeaza complexe de mobila specifice stilului.

Mesele (fig. 6.35 h,i) devin usoare si usor de manevrat. Ele se diferentiaza dupa destinatie: mese pentru lucrul de mana, mese de scris cu sertare si tablete mobile, mese de cafea cu platou de marmura sau portelan, servante rotunde sau patrate, noptiere, masute de joc, masute de toaleta cu oglinda mobila si tablete rabatabile etc.

Birourile (fig. 6.35 j,k) sunt disponibile in urmatoarele variante: birou plat de forma rectangulara cu colturi rotunjite si avand 3 sertare, biroul „capucin” cu ascunzatori, sertare si resorturi secrete, masuta de scris care dispune in partea superioara de casete si sertare mascate de un panou mobil, iar in partea inferioara de sertare si un dulapior, mascate de doua usi culisante, biroul cu cilindru mobil (cu rulouri din lamele articulate).

Comodele (fig. 6.35 l) devin mobile la moda si sunt folosite uneori in locul dulapurilor. Exista in doua variante: cu doua sertare suprapuse si cu picioare inalte, cambrate sau masive, cu mai multe sertare si picioare scurte.

Sifonierul este o mobila mica, derivata din comoda, dezvoltata in inaltime.

Mobilierul baroc englez se caracterizeaza prin impletirea stilului Renasterii cu reminiscentele tarzii ale ornamentatiei gotice, dezvoltat in limitele sobrietatii specifice locale. In acest sens se remarca liniile drepte dominante, fara a fi eliminate profilurile, ornamentele si liniile curbe. Mobilierul este decorat cu marchetarii bogate din diferite specii de lemn, fildes sau metal, care figureaza motive de inspiratie florala. Panourile lacuite incep sa fie folosite si in Anglia. Picioarele mobilelor pentru sedere iau o forma caracteristica, evazata, cu partea de jos in forma de laba de animal.

Sub denumirea de baroc englez sunt reunite urmatoarele stiluri:

stilul „Queen Anne” (Regina Anne) care este corespondentul englez al stilului Ludovic al XIV-lea. Caracteristic acestui stil sunt suprafetele plane neprofilate, picioarele arcuite in S, dulapurile si comodele cu sertare care inlocuiesc lazile traditionale (fig. 6.36);

stilul Chippendale care reprezinta o interpretare engleza a Rococo-ului, imbinand forme franceze ale stilului Ludovic al XV-lea cu elemente de traditie gotica si cu unele influente chinezesti (fig. 6.37).


h. stilurile neoclasice (a doua jumatate a sec. al XVIII-lea – prima jumatate a sec. al XIX-lea)

Ca urmare a descoperirilor arheologice de la Herculanum si Pompei, in Europa incepe sa se manifeste interesul pentru creatiile echilibrate ale antichitatii greco-romane, determinand inlocuirea formelor agitate ale Rococo-ului cu forme mai concise, dominate de liniile drepte si de principiile simetriei.

Neoclasicismul francez cuprinde trei perioade distincte:

perioada domniei regelui Ludovic al XVI-lea (1774-1792)

perioada Directoratului (1795-1799)

perioada imperiului lui Napoleon I (1800-1815).

Stilul Ludovic al XVI-lea (fig. 6.38). Mobila stil Ludovic al XVI-lea renunta la liniile curbe, revenind la simetrie in constructie si ornamentatie. Formele geometrice regulate (dreptunghi, prisma, cerc, elipsa) si liniile drepte recapata importanta in definirea formelor si ornamentatiei pieselor de mobilier. Liniile fluente, continue, specifice barocului, sunt abandonate, asa incat noul stil prezinta structura constructiva a mobilei prin zone vizibile de imbinare a elementelor.

Alaturi de motive grecesti, elenistice si pompeiene (meandre, capete de berbec, vulturi romani, cornuri ale abundentei, frunze de acant, cariatide), sunt folosite motive rustice si idilice (fluiere, cosulete cu flori, stupi de albine, instrumente muzicale, inimi strapunse de sageata, pasari, rozete, impletituri geometrice, coronite si ghirlande de flori, palmete, medalioane, capete de animale). Pentru cornise si cadre se utilizeaza ornamente repetitive.


a – cabinet, b – masa descris, c – comoda, d - canapea pentru sedere, e – scaun, f – masuta de toaleta cu oglinda, g – fotoliu, h – masa, i – oglinda, k – scaun, l,m,n – detalii ornamentale ale spatarului, o – canapea, p – detalii ornamentale

 

p.

 

o.

 

n.

 

m.

 

l.

 

k.

 

i.

 

h.

 

g.

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 

Fig. 6.36. Mobilier stil Queen Anne

a – scaun, b – canapea, c,l  – detalii ornamentale al spatarelor, d – birou, e, f – vitrine, g – comoda, h – vitrina, i – fotoliu, j,k – scaune

 

l.

 

k.

 

i.

 

h.

 

h.

 

g.

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 


Fig. 6.37. Mobilier stil Chippendale


Lemnul de acaju este frecvent intrebuintat,pictat sau ceruit. Abanosul revine la moda. Se practica pictarea si lacuirea mobilei, in culori slabe, in acord cu culorile tesaturilor. Marchetaria se executa din lemn de palisandru si trandafir, defectele si nodurile lemnului fiind utilizate si ele pentru obtinerea unor efecte decorative. Pe panourile comodelor si ale meselor se practica placarea cu portelan de S่vres si incrustatii cu sidef si pietre colorate.

Picioarele mobilelor sunt drepte si usoare, mai subtiri in partea de jos si au forma de coloneta dreapta sau de spirala. Ele au terminatii in forma de sabot, de gheara de vultur sau de sfarleaza. Spatarele scaunelor, fotoliilor si canapelelor sunt ovale, rotunde, dreptunghiulare sau in forma de lira si sunt totdeauna incadrate cu elemente sculptate sau profilate.

Stilul Directoire face tranzitia intre stilurile Ludovic al XVI-lea si Empire. Mobilierul este destul de greoi si de pretentios. Picioarele mobilierului sunt drepte, in forma de colonete rotunjite sau canelate. Motivele decorative principale sunt: palmeta greaca, vasele antice, urnele sculptate, coloanele, sagetile, leii inaripati, rozetele inscrise in romb sau in patrat, dragonii, sirenele, busturile feminine cu aripi de vultur, sfincsi purtand pe cap un cos cu fructe.

a – masa de scris, b – scaun, c – comoda,          d – pat, e – birou, f - comoda

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 

Fig. 6.38. Mobilier stil Ludovic al XVI-lea


Unele piese de mobilier sunt ornate cu motive simbolice, caracteristice epocii Revolutiei franceze: victorii inaripate, ramuri de stejar, cocosul galic, casti, trofee si lanci etc. Centurile si picioarele mobilelor pentru sedere sunt adesea decorate cu motivul margaretei; rombul apare pe dulapuri, spatare si suporturi de brate. Furnirurile, marchetaria si bronzurile se folosesc mai putin.

Stilul Empire. Una din caracteristicile acestui stil somptuos in perioada neoclasica este influenta egipteana: linii drepte, forme masive, simetrice, bronzurile aurite etc.

Formele mobilierului sunt in general rectangulare (fig. 6.39). Scaunele au spatar drept, uneori terminat in fronton, picioarele sunt drepte si masive, in forme de coloana, balustru sau sabie, adesea terminate in laba de animal. Suporturile bratelor au forma de capete de femeie sau de sfincsi inaripati.

b. Piese de mobilier

 

a. Detalii ornamentale

 


Fig. 6.39. Mobilier stil Empire


Predomina motivele ornamentale de inspiratie clasica: pilastri si cariatide, victorii inaripate si incoronate cu lauri, tridentul lui Neptun si caduceul lui Hermes, centauri, delfini, frunze de acant stilizate, roze cu patru lobi. Motivele razboinice sunt de asemenea frecvente: trofee, sabii, armuri, casti, ca si semnele imperiale: vulturul, albina napoleoniana,initiala N. Bronzurile reprezinta zeite si dansatoare eline, scene mitologice si sunt aplicate uneori abuziv.

Marchetaria este parasita in favoarea lemnului de acaju masiv, uneori incrustat cu abanos, cu lemn de culoare deschisa sau cu metal. Ornamentele sunt dispuse riguros geometric, in friza sau in mijlocul panourilor.

Stilul neoclasic in Anglia (fig. 6.40) a fost dezvoltat de creatorii de mobila Robert Adams, George Hepplewhite si Thomas Sheraton.

Stilul Adams (fig. 6.40 a,b,c,d,e). Mobilele au forme rigide si un caracter pretentios. Sunt folosite cu predilectie ornamentele de provenienta greco-romana, realizandu-se o imbinare intre diferite tehnici de decorare (sculptura, intarsie, pictura) pe aceeasi piesa de mobilier. Materialul de baza este lemnul de mahon (masiv sau in furnire), ornamentele fiind realizate in culori deschise, contrastante cu culoarea roscata a fondului.

Influentele stilului Ludovic al XVI-lea sunt vizibile prin forma picioarelor si a spatarelor scaunelor.

Stilul Hepplewhite (fig. 6.40 f,g,h,i,j,k) preia stilul Ludovic al XVI-lea, asociindu-i mai multe linii curbe. Ornamentatia este mai restransa, efectul estetic deosebit fiind obtinut prin forma ovala, rotunda sau parabolica a spatarelor scaunelor, fotoliilor si canapelelor. Frumusetea scaunelor, fotoliilor si canapelelor este obtinuta prin forma spatarelor, realizate prin traforare, sculptare sau prin aranjament de baghete strunjite. Corpurile de mobila sunt dominate de liniile drepte si de figurile geometrice ordonate (dreptunghi, patrat), ornamente cu elemente sculptate sau obtinute prin marchetarie si pictura. Usile cu sticla pastreaza rama fagure cu elemente fatetate. Tapiteria este realizata din stofe cu dungi.

Stilul Sheraton (fig. 6.40 l,m,n). Caracteristic acestui stil sunt liniile drepte. Ornamentatia mai mult plana este realizata in special prin lucrari de intarsie, culoarea fondului fiind cea a mahonului, specia cu cea mai larga utilizare.

Stilul neoclasic german este reprezentat de stilul Biedermeier (fig. 6.41). Conceptia si realizarea mobilierului in neoclasicismul german are in vedere simplificarea formelor si ornamentatiei si folosirea in constructie a speciilor indigene, acoperite cu specii exotice, astfel incat sa rezulte un mobilier ieftin. Este folosit lemnul de cires, frasin, par colorat in nuante maronii, atat sub forma masiva cat si sub forma de furnir. Mahonul este folosit cu predilectie sub forma de furnire.

Ornamentele dominante sunt cele de natura vegetala, stilizate (flori, frunze, coroane, rozete, crengute cu flori) si mai putin cele de origine

n.

 

m.

 

l.

 

k.

 

j.

 

i.

 

h.

 

g.

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 


Fig. 6.40. Mobilier in stilurile neoclasice engleze

(Stilurile Adams, Hepplewhite si Sheraton)

a – masuta ovala, b, c – scaune, d – masa rotunda, e – dulap, f - comoda

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 


Fig. 6.41. Mobilier stil Biedermeier

animala (lebede, grifoni, pasari). Ornamentele aplicate din alama se realizeaza din tabla prin ambutisare.

Stilul Biedermeier a influentat mobilierul din Anglia, Austria, Danemarca, tarile baltice, Ungaria, Tarile Romane si Rusia.


i. Stilurile eclectice (sec. al XIX-lea)

Dupa 1815,stilul neoclasic este indepartat de pe linia modei de catre stilurile eclectice, care marcheaza astfel revenirea la stilurile anterioare (rococo, baroc, renascentist, gotic).

Stilul Restauration (1815-1830). In aceasta perioada persista stilul Empire, dar cu forme mai suple, revenindu-se la linia curba. Mobilierul isi pierde rigiditatea si simetria, devenind mai confortabil. Scaunele si fotoliile au din nou picioarele, spatarele si bratele curbate (fig. 6.42). In locul ornamentatiei cu aplice din bronz si alama se prefera incrustatiile, pictarea lemnului in alb si aplicatiile de portelan. Ca motive decorative se folosesc palmete, rozete, flori, stele, lebede, care triumfale, cai de mare, perle, panglici, de inspiratie antica ca si alte elemente mostenite de la stilurile anterioare.

Fig. 6.42. Masa si fotolii stil Restauration


Fotoliile „in gondola” sunt la moda: ele au picioarele arcuite in forma de sabie, spatarul rotunjit si bratele rasucite in voluta sau sub forma de gat de lebada pana in partea din fata a planului de sedere. Apare tipul de fotoliu numit „voltaire”, cu planul de sedere scund, spatar inalt si cambrat si bratele in forma de gat de lebada. Canapelele sunt foarte joase, centura servind uneori drept soclu. Caracteristica este canapeaua denumita „recamier” cu bratele inegale legate printr-un spatar inclinat. Comodele au numeroase sertare si se sprijina pe picioare scurte. Alaturi de patul „in gondola” apar primele paturi din fier pictat si aurit.

Stilul Ludovic Filip (1830-1848) se caracterizeaza prin mobile masive si greoaie, dar confortabile (fig. 6.43). Sunt copiate toate genurile stilistice din secolele precedente, ca si vechile motive ornamentale. Mobilierul mult simplificat incepe sa fie produs pe cale industriala. Se dezvolta mobilierul de mare serie lipsit de ornamentatie.

a – dulap, b – canapea, c – masa de scris, d – fotoliu, e, g – scaune, f - masuta

 

g.

 

f.

 

e.

 

d.

 

c.

 

b.

 

a.

 

Fig. 6.43. Mobilier stil Ludovic Filip

In aceasta perioada se manifesta si curentul neogotic: spatarele scaunelor si usile dulapurilor sunt decorate cu motive medievale, rozete si ogive etc.

Canapelele capitonate se fac din ce in ce mai joase, se fabrica fotolii gondola si fotolii in forma de cos, avand spatarul si bratele unite. Apare masa de sufragerie cu blaturi rabatabile sau culisante, cu picioarele arcuite si asezate pe rotite care faciliteaza deplasarea mobilei.

Stilul Napoleon al III-lea (1852-1870). Se caracterizeaza printr-o impletire eclectica a stilurilor precedente, dominata insa de eleganta stilului rococo. Se folosesc lemnul inchis la culoare sau lacuit in negru, incrustatiile si marchetaria cu sidef, baga, metal, email si lemn de specii exotice, pictura aurita, panourile de portelan, bronzurile bogate pe fond de abanos sau palisandru. Motivele decorative cele mai frecvent folosite sunt cele apartinand stilului Ludovic al XV-lea.

Stilul eclectic se raspandeste in majoritatea tarilor europene unde au denumiri specifice (de exemplu, in Anglia se numeste stil victorian).


j. Stilurile rustice

Stilurile artistice create si dezvoltate la curtile regale nu au fost accesibile marii mase a populatiei care si-a rezolvat problemele de confort cu piese de mobilier mai simple, mai putin ornamentate, la care accentul se punea pe rolul functional si mai putin pe cel estetic.

Stilurile rustice sunt specifice fiecarei tari si, mai mult chiar, fiecarei zone sau regiuni geografice cu elemente de interferenta si cu influente greu de descifrat si departajat. Formele constructive si modul de ornamentare sunt simple si specifice regiunii respective, nefiind agreate si acceptate in alte regiuni.


k. Stilul contemporan

Mobilierul contemporan se proiecteaza pe baza unor metode care tind din ce in ce mai mult sa devina stiintifice. Se fabrica pe cale industriala tinand seama de cerintele practic-utilitare, economice si estetice.

Mobila din elemente tipizate (moduli standard) se produce in serii mari in conditiile mecanizarii si automatizarii proceselor de fabricatie. Se folosesc materiale noi: mase plastice, tesaturi de poliester, placi aglomerate din fibre de lemn, otel cromat, aluminiu etc.

Formele obiectelor sunt concepute in stricta concordanta cu structura lor, elementele portante fiind clar detasate de cele de sustinere. Forma nu mai este imprumutata din natura sau din stilurile traditionale. Ea nu mai este nici simbolica, nici ornamentala, ci exprimata prin accentuarea unor calitati structurale sau plastice, osciland intre o expresie geometrica si una organica.

Mobila, proiectata in forme noi care sa se integreze realitatilor sociale contemporane, respecta exigentele economiei si tehnicii moderne, oferind un maximum de avantaje pentru un pret minim.




stuc – material sub forma de pasta, folosit pentru decoratii care se prepara dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmura si praf de creta

cartus – ornament sculptat sau gravat pe care se scriu de obicei inscriptii sau monograme





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate