Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Afaceri


Index » business » Afaceri
Mecanismul francizei in afaceri


Mecanismul francizei in afaceri


Mecanismul francizei

Mecanismul dezvoltarii unei afaceri prin intermediul francizei se bazeaza pe o schema foarte simpla. Desi in realitate se intalnesc multe sisteme diferite, toate acestea se bazeaza pe aceeasi schema pe care economistii au denumit-o "multiplicarea unei afaceri prin francizare".

In esenta, franciza presupune cel putin doi parteneri, francizorul si beneficiarul. In general, pentru ca o franciza sa utilizeze adevaratul potential al acestui tip de afacere este necesara o mutiplicare a afacerii prin mai multi beneficiari sau subfrancizori. Numai astfel se poate beneficia de avantaje ca reducerea costurilor, crearea unui nume de marca sau utilizarea unei politici de marketing comune.



O afacere de succes, cu un potential de dezvoltare ridicat, poate apela la franciza pentru a beneficia de avantajele oferite de acest sistem. Pentru aceasta, cel care desfasoara afacerea se poate transforma in francizor, oferind unor beneficiari independenti dreptul de a desfasura o afacere similara, respectand conditiile si sub numele beneficiarului. Pentru a verifica modul prin care afacerea initiala poate fi multiplicata, francizorul deschide o locatie pilot. Urmarind evolutia acesteia, el poate observa cu usurinta cel mai eficient mod de realizare acest lucru, precum si modul in care se poate standardiza cat mai bine acest proces. De succesul acesteia depinde insasi posibilitatea de francizare a activitatii - numai daca rezultatele inregistrate sunt bune se poate trece la utilizarea sistemului de franciza. 

Apoi francizorul creeaza o centrala de franciza ce se va ocupa de relatiile cu beneficiarii, furnizorii si dezvoltarea retelei. Aceasta alege beneficiarii potriviti, negociaza si incheie contractele in numele francizorului, asigura controlul asupra retelei si asupra functionarii acesteia. Deasemenea, centrala se ocupa cu instruirea beneficiarilor, dezvoltarea unor relatii adecvate cu furnizorii si crearea si aplicarea politicilor de promovare.

 In anumite cazuri, francizorul poate apela la un subfrancizor. Acestuia ii este oferit in mod special dreptul de a oferi franciza altor beneficiari, la randul sau. Si in aceasta situatie se infiinteaza mai intai o locatie pilot pentru a se observa daca afacerea este francizabila intr-un mod eficient pe piata respectiva.

Mecanismul francizei

Aceasta scurta descriere a mecanismului dezvoltarii unei afaceri prin intermediul francizei are ca scop intelegerea functionarii acestui sistem. In pagina "Dezvoltarea unei afaceri prin intermediul francizei" este explicata in detaliu dezvoltarea si functionarea unei afaceri de acest tip, precum si toate elementele acesteia.  

Relatia francizor - beneficiar

Practica ne-a demonstrat ca relatia francizor - beneficiar poate afecta intr-o mare masura buna derulare a afacerii. Insusi principiul francizei se bazeaza pe motivatia beneficiarului si pe obligatiile si sprijinul francizorului. Acest lucru trebuie sa se infaptuiasca intr-un mod cat mai amiabil pentru ca afacerea sa  poata functiona optim. Pentru aceasta, firmele francizoare isi dezvolta departamentele de relatii publice, printre cele mai importante din cadrul acestor afacerii. Mentinerea unor relatii bune cu partenerii sunt esentiale pentru o colaborarea reciproc avantajoasa cu beneficiarii.

Unele firme se bazeaza pe lungi programe de instruire si de selectie a candidatilor pentru a evita posibilele divergente ce pot aparea. Administratorii unor firme mai mici se bazeaza si pe instinct, directorii refuzand persoanele cu care nu pot sa se inteleaga, chiar daca acestia au referinte si calitati excelente. Acest lucru este logic in sine, intelegerea intre parteneri fiind vitala pentru o colaborare de succes intr-un domeniu cum este franciza.

Anumite firme isi dezvolta relatiile de colaborare in functie de cerintele clientilor. Astfel, beneficiarii sunt multumiti de colaborarea cu francizorul, aceasta creand premizele unei motivatii superioare a acestora si implicit cresterea profiturilor percum si a sanselor de succes. Cunoscuta firma OBI foloseste metoda grilei pentru a evalua relatiile francizori - beneficiari. Metoda este prezentata mai jos.

Se alcatuieste o grila ce contine 9 X 9 patrate, in total 81 de campuri. Pe orizontala se evalueaza in mod crescator intensitatile activitatii beneficiarilor in relatiile cu francizorii, adica productivitatea muncii, rezultatele obtinute - adevaratul mers al afacerii. Pe verticala sunt ordonate in functie de intensitate relatiile interumane - intelegerea si colaborarea intre parteneri. Prin combinarea celor doua axe se realizeaza o imagine analitica a climatului relational a colaborarii. Grila este prezentata mai jos.

                        9,9



                           9,1

In functie de prestatie, calitatile productive si aspectele interumane ale relatiei francizor - beneficiar se noteaza pe o scala de la 1 la 9. Astfel se creeaza perechi de forma (x,y) care descriu cu usurinta atmosfera relatiilor parteneriale.

 Perechea 1,1 reflecta o totala dezinteresare in cooperarea agentilor, dar si a relatiilor interumane. Angajamentele nu sunt respectate iar respectul fata de partener lipseste cu desavarsire.

Perechea 1,9 arata un maxim de intelegere dar un minim de productivitate. Cauzele pot fi multiple, in general aceste nefiind legate datorate beneficiarilor.

Perechea 9,1 reflecta o totala dedicatie a partenerilor pe latura productiva, rezultatele fiind multumitoare. Relatiile interumane lasa insa de dorit, practic neexistand nici un fel de colaborare pentru imbunatatirea randamentului afacerii.

Perechea 9,9 caracterizeaza maximum existent a celor doua componente. Intelegerea parteneriala functioneaza la capacitatea maxima, existand succese economice, dar si relatii pozitive in sfera intelegerii intre parteneri.

 Perechea 5,5 caracterizeaza relatiile medii, ce nu exceleaza prin cooperare, pastrandu-se o intelegere formala la nivel interuman. 

Relatiile fracizor - beneficiar

 Asociatii de franciza

            Pentru a-si proteja cat mai bine interesele, francizorii si beneficiarii importanti s-au organizat in asociatii de franciza. Aceste asociatii, organizate la nivel de sector sau ramura, au ca principal scop imbunatatirea cadrului legislativ, a principiilor de colaborare si a imaginii sistemului de franciza. In SUA, principala tara in care s-a dezvoltat acest tip de afacere, s-au constituit si primele astfel de organizatii. Acestea aveau insa o viziune mai restransa asupra pietelor internationale, neimplicandu-se activ la extinderea activitatii lor.

 Legislatia Francizei in Romania

In Romania, inainte de 1989, franciza nu a fost reglementata in nici un fel. Se poate spune ca nici nu a avut de ce sa fie. Prima reglementare in domeniu apare odata cu ordonanta de urgenta a guvernului nr. 52 din 28 august 1997, publicata in Monitorul Oficial la 30 august acelasi an. La 8 ani de la schimbarea sistemului economic, dupa ce multe companii francizoare deja activau de cativa ani pe piata romaneasca, se poate spune ca ordonanta venea cu o mare intarziere. Acest fapt nu era insa un impediment major pentru aceste companii, multe dintre contractele de franciza fiind incheiate sub dreptul civil sau comercial.

Ordonanta 52, ce apoi este modificata si aprobata de legea 79 / 1998, contine majoritatea prevederilor din Codului de Etica a Francizei. In situatia accederii Romaniei la Uniunea Europeana, acest domeniu se poate spune ca este unul dintre cele mai bine reglementate.

 Ordonanta de urgenta nr. 52 / 1997

Pentru a evita intarzierea reglementarii afacerilor in franciza, Guvernul a decis sa utilizeze prerogativele oferite de legea 134 din 1997, ce ii abiliteaza sa emita ordonante de urgenta. Specialistii guvernului au realizat o structura cu 5 capitole, acestea fiind structurate pe sectiuni si articole, iar continutul este sistematizat asemanator Codului European de Etica al Francizei

Capitolul 1, dispozitii generale, defineste sistemul francizei si partile participante la o astfel de colaborare. Definitiile prezentate sunt asemanatoare cu cele oferite de toate organizatiile internationale, inclusiv a Federatiei Europene de Franciza.  De asemenea, se defineste know-how-ul ca fiind totalitatea avantajelor imateriale transmise de francizor beneficiarilor.

Capitolul 2, principii generale, reglementeaza principiile de incheiere, functionare si incheiere a contractelor de franciza. Sectiunea I, "relatiile pre- si postcontractuale" defineste obligatiile si drepturile ce decurg din etapa de negociere a contractului, cat si cele ce raman dupa rezilierea contractului. Sectiunea a II-a, "contractul de franciza", reglementeaza principiile de redactare si derulare a contractelor. Sectiunea a IV-a, "contractul de exclusivitate" prevede obligativitatea incheierii unui astfel de tip de contract odata cu cel principal de franciza.

Capitolul 3, publicitate si selectie, reglementeaza modul in care se realizeaza atragerea beneficiarilor in reteaua de franciza. Aceasta parte a ordonantei este extraordinar de utila pentru a proteja investitorii creduli de inselaciune sau dezinformare. Toate organizatiile internationale recomanda o astfel de masura pentru a evita deteriorarea imaginii conceptului de franciza datorita impostorilor si excrocilor.

Capitolul 4, sanctiuni si contraventii, ofera libertatea stabilirii acestora la fiecare contract in mod separat, drepturile intelectuale si industriale fiind protejate de legile specifice.

Capitolul 5, dispozitii finale, legifereaza faptul ca orice contract de franciza trebuie sa se supuna codului deontologic al Asociatiei Romane de Franciza. De asemenea, se stipuleaza ca litigiile aparute in astfel de contracte pot fi solutionate pe cale amiabila, prin  arbitraj sau pe cale judecatoreasca.

Legea 79/1998

Legea 79 din 9 aprilie 1998 aproba ordonanta de urgenta nr. 52 / 1997 si prezinta modificarile si adaugarile aduse de Parlamentul Romaniei textului initial elaborat de Guvern.

Capitolul 1, dispozitii generale, este modificat in sensul perfectionarii definitiilor partilor sistemului de franciza si a know-how-ului. Acesta este prezentat ca fiind "ansamblul formulelor, definitiilor tehnice, documentelor, desenelor si modelelor, retelelor, procedeelor si a altor elemente analoge, care servesc la fabricarea si comercializarea unui produs". Nu se specifica insa partea imateriala a acestuia, conferita de instruirea oferita de francizor si a modalitatilor de actionare in anumite situatii. De asemenea, faptul ca nu se specifica utilizarea know-how-ului si asupra serviciilor, cum se face in cadrul Codului de Etica a Francizei.

Capitolul 2, redenumit " norme privind relatiile intre parti; relatiile precontractuale, contractuale si postcontractuale", structura acestuia ramanand insa aproape acelasi. Se elimina obligativitatea includerii in contractele de franciza a clauzelor din Codul de Etica, singurele clauze obligatorii fiind urmatoarele:

     obiectul contractului

     drepturile si obligatiile partilor

     conditiile financiare

     durata contractului

     conditiile de modificare, prelungire si reziliere

Astfel se acorda francizorilor mai multa libertate la realizarea contractelor, in functie de specificul activitatii desfasurate de acestia.

Capitolul 3, publicitate si selectie, se modifica prin faptul ca se elimina obligativitatea francizorului sa ofere potentialilor beneficiarilor, inainte de incheierea contractului, a unei copii a codului deontologic a francizei.

Capitolele 4 si 5 se abroga, disparand obligativitatea partenerilor din contractele de franciza de a respecta codul deontologic al francizei. Necesitatea urmarii principiilor unui astfel de cod este evidenta iar lipsa prevederilor legale in acest sens lasand astfel posibilitatea efectuarii unor actiuni nu tocmai morale.

Codul European de Etica al Francizei

Federatia Europeana a Francizei a redactat, incepand cu 1972, un cod deontologic a francizei, cu scopul de a reglementa cat mai clar metodele si principiile acestui tip de afacere. Codul de Etica s-a dovedit de-a lungul timpului a fi baza fundamentala a oricarei reglementari in domeniu. Abordarea auto-regulatoare a EFF fata de practica francizei in Europa a condus la practici comerciale oneste si rentabile, dar si la crearea unui rol puternic si credibil a federatiei, atat fata de organismele nationale, cat si fata de cele comunitare.  Fiecare membru al federatiei subscrie, astfel, la principiile inscrise in acest cod.

Faptul ca acest Cod de Etica a fost redactat sub supravegherea si cu sprijinul Comisiei Europene ii ofera sustinere absoluta din partea tuturor organismelor Uniunii Europene. Odata cu modernizarea metodelor comerciale, codul a fost actualizat, Comisia aproband aceste modificari. In 1989, Codul a fost aprobat in varianta sa finala, valabila acum.

Adaptarea la specificul national se poate face de catre asociatiile fiecarei tari in parte, dar fara a modifica textul original. Se pot anexa amendamente sau clauze speciale, daca acestea au fost in prealabil aprobate de EFF si numai daca duc la imbunatatirea efectelor Codului in tara respectiva.



 Printre altele, textul de baza al Codului reglementeaza urmatoarele aspecte mai importante:

Definirea francizei

Franciza este un sistem de comercializare a bunurilor,  serviciilor sau tehnologiilor ce se bazeaza pe o colaborare apropiata si durabila intre entitati juridice si financiare independente - francizorul si beneficiarul - prin care primul acorda celui de-al doilea dreptul, dar odata cu acesta si obligatia, de a desfasura o activitate in concordanta cu conceptul francizorului.

Beneficiarul utilizeaza numele de marca al francizorului, precum si know-how-ul oferit de acesta, metodele tehnice, de procedura sau industriale si / sau comerciale si proprietatea intelectuala in schimbul unor redevente financiare directe sau indirecte. De asemenea, el beneficiaza si de sprijinul continuu al francizorului pe durata contractului intre parti.

Obligatiile francizorului

     sa exploateze afacerea o anumita perioada anterior lansarii retelei de franciza;

     sa detina drepturile de proprietate intelectuala si/sau industriala;

     sa asigure beneficiarilor o pregatire initiala, precum si asistenta comerciala si/sau tehnica permanenta pe durata contractului;

Obligatiile beneficiarului

     sa mentina reputatia retelei de franciza;

     sa ofere francizorului orice informatie necesara pentru analizarea performantelor afacerii administrate de beneficiar;

     sa gestioneze eficient afacerea;

     sa nu divulge know-how-ul preluat de la francizor;

Obligatii comune

     sa participe la contract in mod onest, iar francizorul sa prezinte in scris orice abatere de la clauzele contractului si sa acorde un termen rezonabil de remediere a problemei;

     partile sa incerce sa rezolve disputele mai intai pe cale amiabila, prin negociere directa;

Promovarea afacerii

     campania trebuie sa nu contina elemente ambigue si sa nu dezinformeze;

     orice document oficial al francizorului trebuie sa fie prezentat in mod obiectiv, fara  a induce in eroare;

     fiecarui potential beneficiar trebuie sa-i fie oferita, de catre francizor, o copie a Codului de Etica a Francizei;

Selectia beneficiarilor individuali

Francizorii trebuie sa aleaga si sa accepte doar beneficiari care, in urma investigatiilor, dovedesc a poseda calitatile de baza necesare la derularea cu succes a afacerii francizate.

Principiile contractelor de franciza

     durata contractului trebuie sa permita beneficiarului amortizarea investitiilor efectuate;

     francizorul trebuie sa acorde beneficiarului un preaviz suficient de mare asupra intentiei de a nu reinnoi contractul;

     in cadrul clauzelor de reziliere trebuie stabilite in mod clar circumstantele in care se poate efectua o reziliere fara preaviz;

     clauzele de non-concurenta trebuie incluse in contract, pentru protejarea know-how-ului francizorului;

     obligatiile financiare ale beneficiarului trebuie precizate in mod clar;

Clauze contractuale obligatorii

     drepturile francizorului;

     drepturile beneficiarului;

     bunurile si/sau serviciile si/sau tehnologiile furnizate beneficiarului;

     obligatiile francizorului si ale beneficiarului;

     conditiile financiare pentru beneficiar;

     durata contractului;

     conditiile de reinnoire a contractului, daca este cazul;

     conditiile in care vor putea sa opereze cesiunea sau transferul drepturilor decurgand din contract si conditiile de peremptiune ale francizorului;

     conditiile de utilizare de catre beneficiar a insemnelor distinctive apartinand francizorului: firma, emblema, marca de fabrica sau de comert, marca, sigla etc.;

     dreptul francizorului de a dezvolta obiectul francizei;

     rezilierea contractului;

     recuperarea, de catre francizor, a oricarui element corporal sau necorporal care-i apartine, in caz de incetare a contractului inainte de termenul de scadenta prevazut;

     descrierea know-how-lui ce va fi realizata potrivit contractului de franciza, intr-un document separat sau in oricare alta forma adaptata;

 Franciza si reglementarea concurentei

Comisia Europeana, ca aparator al principiilor comune asupra unei piete deschise si competitive, a impiedicat orice actiune a unui subiect economic de a monopoliza o anumita piata sau de a limita concurenta pe aceasta. Prin specificul sau, franciza presupune anumite practici ce pot fi considerate anticoncurentiale, cum sunt obligarea beneficiarilor de a folosi anumite preturi de vanzare, de a cumpara marfuri de la anumiti furnizori sau de a nu actiona intr-o anumita arie geografica. Deoarece aceste masuri nu au scop anticoncurential, ci sunt menite sa asigure functionarea unui intreg sistem economic, oferind astfel beneficii substantiale consumatorilor, Comisia Europeana a elaborat de-a lungul timpului doua rezolutii menite sa scoata de sub incidenta legii concurentei afacerile in franciza, precum si alte afaceri asemanatoare. Aceasta nu s-ar fi putut intampla fara eforturile sustinute ale EFF, ce a sustinut in fata Comisiei Europene avantajele acestui sistem pentru consumatorii finali.

Cele doua rezolutii au fost redactate de Directoratul General al Concurentei (DG IV) si votate de Consiliul de Ministrii.

Reglementarea Comisiei (EEC) nr. 4087 din 30 noiembrie 1988 pentru aplicarea articolului  85 (3) a Tratatului asupra afacerilor in franciza  (OJ L 359)

Rezolutia are ca scop utilizarea exceptarii in bloc a afacerilor in franciza de la aplicarea articolului 85 (1). Astfel, se considera ca datorita specificului acestui tip de afacere, odata cu oferirea catre beneficiari a drepturilor de utilizare a numelui de marca si a know-how-ului francizorului, acesta impune anumite conditii, ce sunt justificate. Rezolutia se aplica insa doar asupra relatiilor intre francizorii si beneficiarii din domeniul comercial, afacerile industriale de acest tip nefiind reglementate de aceasta rezolutie. De asemenea, rezolutia acopera si tranzactiile efectuate prin intermediari, master-franchise si cele de distributie.

Avantajele sistemului de franciza pentru consumatorii finali sunt in principal datorate marimii retelei, ceea ce imbunatateste distributia si reduce costurile. Aceasta nu deterioreaza relatiile competitive pe piata, permitand intrarea unor noi concurenti, in special companii mici si mijlocii. Micii intreprinzatori au sanse sporite de succes datorita sprijinului francizorilor, ceea ce duce la cresterea sanselor de a concura cu marile firme.

Alt avantaj reiese din faptul ca locatiile din retea sunt in principal administrate de indivizi independenti, ce sunt preocupati in mod direct de bunul mers al afacerii lor, precum si de eficienta economica a societatilor beneficiare. Omogenitatea retelei si sprijinul si eforturile francizorului asigura pastrarea unei calitati inalte a produselor sau serviciilor oferite, ceea ce reprezinta un avantaj substantial pentru consumatori. Faptul ca acestia pot alege liber intre diferitele retele de franciza, precum si intre beneficiarii individuali, face ca avantajele sistemului in termen de eficienta sunt, in mare parte, transmise mai departe consumatorilor.

Exceptarile de la articolul 85 (1) vizeaza in special limitarea ariei de activitate a beneficiarilor prin contractul de franciza. Acestia sunt obligati sa nu caute activ clienti sau sa nu desfasoare activitati specifice in afara acestui teritoriu desemnat. Aceasta datorita faptului ca beneficiarii nu trebuie sa intre in competitie intre ei. Desi ar putea fi considerata ca o incalcare grava a prevederilor asupra competitiei, comisia a inteles ca aceasta masura este necesara pentru a asigura o amortizare cat mai rapida si sigura a investitiei intreprinzatorilor independenti, precum si functionarea optima a retelei. Rezolutia stipuleaza insa clar ca aceasta exceptie trebuie sa se aplice doar bunurilor principale ale francizei, alegerea furnizorului oricarui alt accesoriu sau serviciu complementar trebuind sa ramana la alegerea fiecarui beneficiar. De asemenea, exceptiile se aplica doar in cazul in care acestea sunt necesare pentru bunul mers al afacerii. Cand acestea asigura un avantaj suplimentar retelei, comisia poate refuza acordarea acestora.

Conditiile sub care se acorda exceptiile in bloc sunt, in principal, ca libertatea de actiune sau intrare pe piata sa ramana libere. Importurile paralele trebuie sa ramana posibile, precum si schimburile incrucisate intre francizori. In cazul in care franciza este combinata cu o alta forma de distributie, beneficiarii trebuie sa ramana liberi in a-si alege furnizorii.

In ceea ce priveste preturile pentru clientii finali, atunci cand mai multe francize controleaza marea parte a pietei, fixarea preturilor duce la dezavantajarea clientilor. In aceste cazuri, francizorii nu vor avea posibilitatea de a impune beneficiarilor preturi prestabilite. Ei vor putea totusi recomanda preturile la care beneficiarii individuali pot sa comercializeze bunurile sau serviciile respective.  

Orice alta incalcarea a prevederilor legate de concurenta comunitara va fi remediata de Comisie sau de Curtea Europeana de Justitie prin ridicarea exceptiilor in bloc francizei respective. Aceasta se va face dupa analizarea efectelor exceptiei in virtutea celor stabilite de aceasta rezolutie.

 Pentru a beneficia de exceptiile in bloc stipulate de articolul 85 (3) din Tratat, un sistem de franciza trebuie sa indeplineasca una sau mai multe din conditiile urmatoare:

     obligatia din partea francizorului asupra beneficiarului ca, pe un teritoriu comunitar, acesta sa nu acorde dreptul de franciza unor terti, sa nu exploateze franciza in afara ariei desemnate acestuia si sa nu distribuie produsele francizorului unor terte parti;

     sub-francizorul sa nu distribuie franciza in afara teritoriului desemnat acestuia;

     obligatia beneficiarului sa nu utilizeze franciza in afara termenelor stipulate in contract;



     obligatia beneficiarului de a nu cauta activ clienti in afara ariei desemnate acestuia;

     obligatia beneficiarului de nu cumpara, produce sau comercializa bunuri care sunt oferite de francizor sau stipulate prin contract ca acestea sa fie achizitionate de la distribuitorii autorizati;

In aceasta situatie, beneficiarii francizei sunt obligati la respectarea anumitor clauze, daca acestea sunt incluse in contractul de franciza. Acestea sunt necesare pentru a proteja proprietatile intelectuale sau industriale ale francizorului, precum si know-how-ul oferit de acesta beneficiarilor. Beneficiarii sunt obligati la urmatoarele:

     sa nu vanda sau sa utilizeze bunuri de o calitate mai slaba decat cea prevazuta in contractul de franciza;

     sa nu inceapa o alta activitate asemanatoare intr-o arie desemnata, chiar dupa terminarea contractului de franciza;

     sa nu detina capital la o afacere concurenta, ceea ce ar putea duce la conflict de interese sau la incercari de manipulare a consumatorilor;

     sa nu utilizeze alte canale de distributie in afara celor desemnate de francizor;

     sa plateasca francizorului contributiile necesare promovarii sistemului, asa cum este prevazut in contract;

     sa nu utilizeze know-how-ul primit de la francizor in alt mod decat cel stabilit prin contract si sa nu-l instraineze sub nici un fel;

Pentru a limita tentativele de a abuza de aceste exceptii, rezolutia interzice aplicarea acestora in anumite cazuri:

     cand intelegerea se incheie intre agenti economici ce produc sau comercializeaza bunuri identice sau asemanatoare;

     cand beneficiarul poate procura bunurile oferite de francizor , la aceeasi calitate si cu un pret mai mic;

     cand beneficiarul este impiedicat sa utilizeze know-how-ul primit de la francizor, acesta devenind odata cu trecerea timpului general cunoscut;

     beneficiarii sunt obligati sa tranzactioneze cu furnizori din afara Uniunii Europene;

Cand Comisia observa ca anumite activitati determina impiedicarea liberei concurente, aceasta poate, din proprie initiativa sau la recomandarea institutiilor abilitate, sa retraga aplicarea exceptiilor in bloc companiei respective. Aceasta se poate intampla in general, atunci cand:

     efectul cumulativ al mai multor retele de franciza limiteaza accesul pe piata;

     bunurile comercializate / produse de franciza nu beneficiaza de o piata destul de dezvoltata;

     consumatorii nu sunt in pozitia de a alege furnizorii anumitor produse sau servicii datorita unor particularitati geografice, iar sistemul de franciza se utilizeaza de aceasta pozitie de monopol;

     francizorii colaboreaza pentru stabilirea preturilor pe o anumita piata, in detrimentul consumatorilor;

Prezenta rezolutie a fost aprobata la 1 februarie 1989, urmand sa ramana in functiune pana la 31 decembrie 1999. Pana la acea data, Comisia si-a asumat raspunderea realizarii unei noi rezolutii, mai actuale, care sa reglementeze toate aceste exceptii de la articolele referitoare la concurenta.

Adoptarea rezolutiei reprezinta primul pas in recunoasterea sistemului francizei ca afacere privilegiata datorita avantajelor aduse consumatorilor. Eforturile EFF, concretizate in stranse legaturi cu Comisia si celelalte institutii europene, au avut ca rezultat respectarea Codului de Etica a Francizei la nivel european prin sustinerea acestuia la nivelul supranational, cat si prin adoptarea acestei rezolutii.

Reglementarea Comisiei (EEC) nr. 2790 din 22 decembrie 1999 pentru aplicarea articolului  81 (3) a Tratatului asupra aranjamentelor verticale si a practicilor dirijate (OJ L 336, 29.12.1999, p 0021 - 0025)

La 10 ani dupa prima reglementare, Comisia Europeana stabileste o alta, menita sa imbunatateasca modul de aplicare a prevederilor Tratatului in domeniul concurentei prin articolul 81 (1). Articolul 81 (3) stabileste exceptiile de la aplicarea acestuia, iar afacerile in franciza trebuie incluse intr-o astfel de exceptie.

Desi exista nenumarate diferente intre cele doua reglementari, prevederile acestora sunt asemanatoare. Comisia a conceput insa noua reglementare pornind de la realitatile actuale ale pietei comunitare.

Principala diferenta fata de prima reglementare este reprezentata de faptul ca nu se mai face referire directa la afacerile in franciza, exceptiile vizand "aranjamentele verticale si "practicile concertate". Bineinteles, reglementarea vizeaza in special aceste afaceri, dar ofera posibilitatea ca si alte tipuri de colaborari sa intre sub incidenta acestor exceptii. Principala conditie pentru care aceste tipuri de afaceri sunt exceptate de la prevederile articolului referitor la concurenta il reprezinta avantajele de scara a acestor retele de distributie, avantaje ce se manifesta la  nivelul consumatorului.

Incadrarea acestor aranjamente verticale in categoria celor exceptate de la supunerea la prevederile articolului 81 (3) este stabilita foarte precis de prezenta reglementare. Se considera ca orice astfel de intelegere, pentru a beneficia de exceptiile in bloc, nu trebuie sa detina mai mult de 30 % din piata pe care activeaza. Peste o astfel de cota se considera ca se afecteaza libera concurenta. De asemenea sunt eliminate aliantele ce determina restrictionarea celorlalti concurenti.

Calcularea acestei cote de piata se face utilizand volumul vanzarilor de pe intreaga piata, respectiv cele ale afacerii analizate. Cand aceste date nu sunt disponibile, se utilizeaza estimari ale institutiilor specializate. Perioada de analiza este de un an calendaristic.

Regula spune ca atunci cand o firma detine mai putin de 30 % dintr-o piata intr-un an anterior, apoi depasind aceasta cota, exceptarile vor mai fi valabile 2 ani calendaristici de la data la care a fost depasita cota stabilita.

Nota 291 a Comisiei Europene detaliaza conditiile pentru acceptarea si revocarea privilegiilor. Astfel este posibil un control strict asupra beneficiarilor acestor exceptii. Firmele de franciza trebuie sa respecte aceste reglementari pentru a nu intra sub incidenta legilor anticoncurentiale. Pentru firmele serioase, ce recunosc drepturile beneficiarilor, dar si pe cele ale competitiei, aceste regulamente nu fac decat sa imbunatateasca posibilitatile unei concurente libere si cinstite.

Romania

Considerente

Ordonanta 52 / 1997

Legea 79 / 1998

  Uniunea Europeana

Codul de Etica

Franciza si concurenta

Regl. EEC 4087 / 1998

  Regl. EEC 2790 / 1999

  Anexe

  Ordonanta 52 / 1997

  Legea 79 / 1998

  Codul de Etica

  Regl. EEC 2790 / 1999

  Vertical Restraints

  Link-uri

  Navigare

  Inapoi

  Pagina principala







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate