Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Afaceri


Index » business » Afaceri
» Studiile de fezabilitate


Studiile de fezabilitate




STUDIILE DE FEZABILITATE – NOTIUNI INTRODUCTIVE

1. Structura studiului de fezabilitate

Un studiu de fezabilitate constituie un instrument destinat sa stimuleze initiatorul unui proiect sa ia o decizie asupra propunerii de investitie din studiu. Pentru a facilita aceasta decizie, se convine sa se prezinte clar costurile de investitie si de productie, tinand seama ca rentabilitatea unui proiect depinde, in ultima instanta, de volumul si structura costurilor de investitie si de productie, ca si de esalonarea lor in timp.




Necesitatea unui studiu de fezabilitate apare in urmatoarele cazuri:[1]

- extinderea unei intreprinderi;

- infiintarea de noi unitati industriale in cadrul aceleiasi linii de productie;

- extinderea pietei unui / unor produse in afara tarii de origine.

Studiul de fezabilitate trebuie sa serveasca drept baza (tehnica, economica si financiara) deciziei de investitii intr-un proiect. El trebuie sa defineasca si sa analizeze elementele esentiale ale produsului in discutie, cat si diversele procedee de productie utilizate. Un astfel de studiu trebuie sa prezinte un proiect al capacitatii de productie bine definit, pe un amplasament bine ales si utilizand una sau mai multe tehnologii speciale in functie de materialele si de factorii de productie exacti, de costurile de investitie si de productie bine identificate si de un volum al vanzarilor care sa asigure un randament dat al investitiei.

Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie sa se faca apel la un proces interactiv, cuprinzand un ciclu de actiuni si de relatii pentru diversele variante posibile ale programelor de productie, de localizare si de amplasare, de tehnologie, de instalatii, de echipament mecanic si electric, de lucrari de constructii civile cat si de organizare, aspecte care se pot armoniza in asa maniera incat sa reduca la minimum costurile de investitie si de productie. Ca regula generala, un studiu de fezabilitate nu va fi satisfacator decat daca analizeaza toate elementele principale si implicatiile de baza ale unui proiect de investitii.

Studiul de fezabilitate trebuie sa tina seama de factorii de productie disponibili, de conditiile locale ale pietei si ale productiei, ceea ce necesita o analiza care sa poata fi transpusa in termeni de costuri si incasari. In masura in care aceste studii nu sunt legate de factorii de productie locali sau nu sunt adaptate acestora, ele risca sa genereze confuzie si sa antreneze o afectare negativa a resurselor unui investitor.

Studiul de fezabilitate nu reprezinta un scop in sine, el este doar un mijloc care permite sa se ajunga la o decizie de investitie, fara ca aceasta sa fie in mod necesar in conformitate cu concluziile studiului.

Evaluarea financiara a proiectului de investitii se realizeaza pentru a se vedea daca investitia este suficient de rentabila la nivelul intreprinderii, daca se obtin venituri care sa asigure recuperarea cheltuielilor si un profit. Deci, pentru un initiator care doreste sa-si investeasca capitalul in proiectul propus, obiectivul de baza al analizei financiare este sa determine daca investitia ii va genera pe viitor un flux de venit care sa regleze sau sa depaseasca costul de substitutie al capitalului.

Sursa de date pentru analiza financiara o constituie documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de rezultate si anexa la bilant. Analiza financiara vizeaza exclusiv activitatea agentului economic ca unitate de baza a economiei nationale. In analiza financiara, preturile luate in calcul sunt cele nominale, platite sau obtinute efectiv. La venituri se includ sumele realizate din vanzarea produselor, imprumuturile facute, sumele obtinute din valorificarea activului la scoaterea obiectivului din functiune.

La analiza economica se vizeaza, fata de analiza financiara, si influenta unor factori de mediu asupra activitatii agentului economic, cum sunt subventiile, impozitele, epuizarea resurselor de materii prime, efecte indirecte, educatie, asistenta medicala, calitatea vietii.

Evaluarea proiectului nu se limiteaza la calculul indicatorilor de sinteza ai eficientei (de exemplu RIR), ci are in vedere masura in care valoarea adaugata a proiectului contribuie la sporirea veniturilor administratiei publice, a economiilor populatiei si intreprinderilor. Intr-o prima etapa se face masurarea costurilor si avantajelor aferente proiectului din punctul de vedere al colectivitatii. Pentru aceasta, in calcule se substituie preturile pietei cu preturile de referinta. In a doua etapa se masoara costurile si avantajele proiectului folosind preturile pietei.

Pe baza preturilor de referinta sunt calculate numai efectele directe ale proiectului, ceea ce releva interesul investitiei respective pentru agentul economic. Practic, preturile de referinta sunt stabilite pe baza preturilor reale ale pietei carora li se aplica anumiti coeficienti de corectare. In unele situatii se considera drept preturi de referinta preturile pietei externe, mai ales pentru importuri si exporturi. La stabilirea lor se tine seama de: raritatea sau abundenta factorilor de productie, politica guvernului in utilizarea acestor factori etc.

In vederea adoptarii deciziei finale asupra proiectului se face analiza economica detaliata, folosind metoda efectelor. Metoda efectelor difera foarte mult de metoda preturilor de referinta, pe de o parte pentru ca toate costurile si avantajele sunt calculate in preturile pietei, iar pe de alta parte pentru ca se calculeaza in mod separat si apoi se aduna cele trei categorii de efecte:[2]

Efectele directe constand in cheltuielile si costurile proiectului insusi. Efectele indirecte fiind avantajate de costurile suplimentare pe care un proiect de investitii le antreneaza pentru alte proiecte cu care este el legat pe plan tehnologic si economic. Efectele “induse” sunt generate de utilizarea veniturilor distribuite. Astfel, economiile banesti ale gospodariilor familiale, administratiei publice si intreprinderilor pot servi unor noi investitii ce vor duce la cresterea productiei.

Rezultatul proiectului pentru economie este apreciat prin valoarea adaugata neta, aceasta reprezentand contributia proiectului la cresterea venitului national, dar, pe langa aceasta, trebuie sa se releve si repartitia acestei valori intre diferiti agenti economici definiti de contabilitatea nationala.

In cazul economiei nationale nu se pot transpune, pur si simplu, metodele analizei financiare. Nu putem considera ca rata de randament economic, prin asimilare, rata interna de rentabilitate financiara (RIRF), drept rata de profit pentru societate.

Analiza economica trebuie sa releve cum proiectul raspunde intereselor economiei nationale, iar acestea trebuie luate in calcul nu global, ci pe diferiti agenti economici.

O alta parte importanta a studiului de fezabilitate este analiza de sensibilitate. Aceasta analiza studiaza modificarea nivelului criteriului de eficienta sub presiunea modificarii unor parametrii ai proiectului. Se recomanda ca analiza sa fie facuta in raport cu variabilele cheie, care au importanta cruciala pentru proiect, cum ar fi modificarile de preturi, de curs de revenire, de costuri, dobanzi, inflatie.

Pentru efectuarea analizei de sensibilitate se calculeaza indicatorii de eficienta in varianta cu si fara modificari, alegandu-se o varianta pesimista si o varianta optimista, dupa care se analizeaza rezultatele. Se considera ca proiectul este riscant daca se remarca o sensibilitate sporita a indicatorilor de eficienta economica la modificarile luate in considerare. In principiu, analistul are datoria de a analiza si de a propune masuri de atenuare a incertitudinii, ca de exemplu:

1. In cazul investitiilor se pot introduce cote de cheltuieli neprevazute, pe capitole. Aceste cote pot constitui:

- rezerve pentru cheltuieli fizice;

- rezerve pentru preturi care au ca destinatie anihilarea fluctuatiilor relative ale preturilor sau preluarea efectelor negative ale inflatiei.

Pentru ca existenta acestor cote de cheltuieli neprevazute sa nu scada interesul pentru o evaluare corecta a investitiei nominale, analistul trebuie sa arate clar pentru ce sunt facute aceste “rezerve”, precum si modul lor de calcul.

2 Tot pentru preluarea efectului inflatiei, se poate face o corectie a valorilor in timp cu rata de inflatie estimata, dar de cele mai multe ori, aceasta se include in rata de actualizare.

3 Daca se presupune ca pe durata de viata a proiectului este nevoie de inlocuirea unor echipamente, se pot estima cheltuieli de inlocuire. In tabloul de flux de numerar aceste cheltuieli vor aparea in coloana investitiilor la anul in care se estimeaza inlocuirea si este posibil sa negativeze fluxul de numerar.

Studiul de fezabilitate reprezinta un prim proiect ideal al obiectivului de investitii cu o evaluare bazata pe previziuni ale pietei interne si externe, evaluari si calcule de eficienta economica din care rezulta in principal:[3]

- necesitatea si oportunitatea investitiei;

- profilul, sortimentele si capacitatea de productie;

- termenele de punere in functiune;

- tehnologia, utilajele si instalatiile tehnologice;

- destinatia produselor, clientii;

- furnizorii de materii prime si materiale;

- solutiile constructive si arhitecturale de principiu;

- utilitatile - modul de asigurare;

- sursele de finantare;

- manopera si numarul locurilor de munca;

- eficienta economico - financiara a investitiei;

- valoarea totala a obiectivului de investitii (devizul general).

2. Tipologia studiilor de fezabilitate

Practica a aratat ca, tinand seama de destinatia lor exista mai multe categorii de studii de fezabilitate si anume pentru:[4]

- obiective noi, de productie sau servicii, care deseori pot fi devansate de studii de prefezabilitate in scopul restrangerii numarului de variante analizate si clarificarii unor aspecte tehnice, de marketing si financiare;

- dezvoltarea societatilor comerciale existente care au un profil bine definit, o piata de desfacere sigura (interna si externa), un profit apreciabil si resurse proprii de dezvoltare;

- restructurarea societatilor comerciale existente care nu au profit (sau un profit minim) urmarind pe aceasta cale rentabilizarea si obtinerea unui profit corespunzator;

- privatizare; aceasta priveste sectiile nerentabile din cadrul unei societati comerciale ce se gasesc sub acoperirea financiara a celor rentabile; se va putea propune privatizarea intregii societati sau a numai a sectiilor rentabile; in cazul ca studiul releva ca prin restructurare nu pot fi rentabilizate si sectiile nerentabile, se propune lichidarea acestora;

- desprinderea unei sectii dintr-o societate comerciala, in conditiile in care partea ramasa din societate continua a fi rentabila, ca si sectia desprinsa;

- lichidarea societatii comerciale, pe baza unui studiu de fezabilitate in care se arata ca nu exista conditii de restructurare si rentabilizare si ca singura solutie ramane lichidarea societatii, propunandu-se si metodele ce pot fi folosite.

Fiecare din aceste categorii de studii de fezabilitate si de restructurare au specificul lor decurgand din obiectivele urmarite. Deosebiri in continutul acestor studii vor exista si dupa domeniile studiate; industrie, agricultura, transporturi, comert, servicii; principalul scop urmarit ramane insa acelasi, respectiv ameliorarea rezultatelor economice. De aceea, analiza economico-financiara detine o pozitie dominanta in elaborarea acestor studii.

3. Acte normative privind studiile de fezabilitate pentru proiectele de investitii in Romania

Dupa anul 1990, elaborarea studiilor de fezabilitate si de restructurare au facut obiectul mai multor masuri legislative, din care mentionam:

- Legea 31/1990 si HG 250/1991 referitor la desprinderea unei sectii dintr-o societate comerciala si transformarea ei in societate independenta; aceasta actiune se va face pe baza unui studiu de fezabilitate;

- HG 64/1991, prin care s-a prevazut obligativitatea elaborarii de catre fiecare societate comerciala a unui studiu de fezabilitate intr-un termen foarte scurt; s-a constatat ca lipsa de experienta in acest domeniu a condus la lucrari neconcludente, termenele de cele mai multe ori fiind depasite chiar cu unul-doi ani;

- HG 780/1993 in care se arata necesitatea intocmirii studiilor de restructurare in vederea trecerii la privatizarea societatilor comerciale;

- Legea 66/1993 a contractului de management, care prevede ca la stabilirea candidatului pentru postul de manager, acesta sa prezinte propuneri cu privire la restructurarea, relansarea si privatizarea societatii comerciale;

- Ordinul 792/1994 al Ministerului Finantelor pentru normele metodologice privind continutul cadru al proiectelor pe faze de proiectare, a documentelor de licitatie, a ofertelor si a contractelor pentru executia investitiilor;

- HG 13/1995 in legatura cu restructurarea societatilor comerciale;

- Ordinul 1743/1996 al Ministerului Finantelor pentru normele metodologice privind continutul cadru al proiectelor pe faze de proiectare a documentelor de licitatie, a ofertelor si a contractelor pentru executia investitiilor.

La acestea se adauga:

- Instructiunile 32/1993 ale Ministerului Finantelor privind continutul cadru al studiilor de fezabilitate.

- H.G.28/2008 privind aprobarea continutului cadru al documentatiei tehnico-economice aferente investitiilor publice precum si a structurii si metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investitii si lucrari de interventii.

In aceste norme metodologice se prevede defalcarea continutului cadru al proiectelor pe faze de proiectare a investitiilor publice in: continutul cadru al studiului de prefezabilitate, continutului cadru al studiului de fezabilitate si continutul cadru al proiectului tehnic.

Studiul de prefezabilitate reprezinta documentatia tehlnico-economica prin care persoana juridica achizitoare fundamenteaza necesitatea si oportunitatea realizarii obiectivului de investitii.

Continutul studiului de prefezabilitate cuprinde parti scrise si parti desenate. Partile scrise se refera la datele generale privind denumirea obiectivului de investitii, elaborarea studiului de prefezabilitate, ordonatorul principal de credite, entitatea achizitoare (investitorul), amplasamentul, tema cu fundamentarea necesitatii si oportunitatii investitiei. In cadrul partilor scrise sunt cuprinse evaluari pentru proiectarea studiului de prefezabilitate si a studiului de fezabilitate avand in vedere valoarea totala estimativa a obiectivului de investitii, a cheltuielilor aferente obtinerii avizelor legale. Tot in cadrul partilor scrise sunt cuprinse datele tehnice ale investitiei cum sunt: suprafata si situatia juridica a terenului, caracteristicile geofizice ale terenului, inclusiv zona seismica si nivelul maxim al apelor freatice, caracteristicile principale ale constructiilor, aria construita, aria desfasurata, numarul de niveluri, lungimi si diametre pentru retele, utilajele din dotare, utilitati. In partile scrise se cer si date privind finantarea investitiilor in procente (valoarea totala, surse proprii de finantare, credite bancare, de la bugetul de stat sau local, fonduri special construite sau credite externe). Partile desenate privesc planul de amplasare in zona si planul general.

Studiul de fezabilitate reprezinta documentatia care cuprinde caracteristicile principale si indicatorii tehnico-economici ai investitiei, din care trebuie sa se asigure utilizarea rationala si eficienta a cheltuielilor de capital si a cheltuielilor materiale pentru satisfacerea cerintelor economice si sociale din domeniul respectiv. Continutul cadru al studiului de fezabilitate, cuprinde pe langa datele mentionate anterior, date privind forta de munca si numarul de locuri de munca nou create; devizul general al investitiei; devize pe categorii de lucrari cuprinzand cheltuielile directe cu materialele, manopera, utilajele de constructii si mijloacele de transport, cheltuielile generale si profitul estimat; principalii indicatori tehnico-economici cum ar fi valoarea totala a investitiei, esalonarea investitiei, durata de realizare a investitiei. Indicatorii: fluxul de lichiditati, rata interna de rentabilitate, raportul cost-profit, rata dobanzii la credite bancare, rata de schimb, rata inflatiei si se analizeaza in functie de conditiile financiare de realizare a obiectivului.

Proiectul tehnic se elaboreaza pe baza studiului de fezabilitate aprobat, etapa in care au fost stabilite elementele si solutiile principale ale lucrarii si au fost obtinute toate avizele, acordurile si aprobarile executiei lucrarii in conformitate cu prevederile legale.

Scopul acestor norme este de a asigura indrumarea metodologica unitara pentru aplicarea principiilor si regulilor care stau la baza organizarii si desfasurarii licitatiilor publice, precum si a adjudecarii executiei investitiilor publice.

4. Intocmirea studiilor de fezabilitate

Obiectivul de baza al studiilor de fezabilitate fiind rentabilizarea societatilor comerciale si stabilirea unei strategii pe termen mediu sau lung, va fi necesar sa se analizeze variante avand drept scop restructurarea productiei si a factorilor de productie, innoirea tehnologiilor si a dotarii tehnice, ameliorarea organizarii si conducerii societatilor, aplicarea rezultatelor cercetarii stiintifice, generalizarea informatizarii, toate acestea avand drept consecinta imbunatatirea calitatii produselor, diversificarea acestora, reducerea cheltuielilor de productie. Rezulta ca in aceste variante vor fi necesare investitii pentru noi fonduri fixe, realizarea de utilitati, efectuarea de cercetari stiintifice, dezvoltarea sistemelor informatice.

4.1. Obiective concrete avute in vedere la elaborarea studiilor de fezabilitate

Principalele obiective avute in vedere la elaborarea studiilor de fezabilitate sunt:[5]



- economisirea de mijloace (materii prime, energie, manopera) pentru realizarea productiei sau serviciilor preconizate, cu consecinte favorabile asupra cresterii rentabilitatii in conditiile pietei libere si actiunii concurentiale;

- redresarea economica a societatii prin ameliorarea performantelor si calitatii produselor, extinderea pietei (interne si externe), cresterea productivitatii muncii si capitalului, reducerea cheltuielilor de productie, de transport, de desfacere;

- conturarea unei strategii pe termen mediu sau lung in care sa se inscrie deciziile succesive adoptate de managerii societatii; in aceasta strategie va trebui acordat locul cuvenit aspectelor sociale dar si celor necuantificabile.

Studiile de fezabilitate si de restructurare vor trebui insotite de studii adiacente care privesc in special:

- informatizarea activitatilor esentiale ale societatii, si dotarea cu echipamentul si personalul corespunzator;

- cercetarea stiintifica proprie; conducerile societatilor comerciale trebuie sa fie convinse ca ameliorarea rezultatelor economice nu se poate obtine decat prin dezvoltarea activitatii de cercetare proprie si aplicarii rezultatelor acesteia; de aici necesitatea dezvoltarii si organizarii acestui compartiment;

- reorganizarea societatii ca element esential al managementului performant;

- colaborarea cu alte societati (din tara si din strainatate) sub diverse forme: obtinerea de licente, participari, infiintarea de societati mixte, credite financiare, sau cel putin obtinerea de informatii, invitatii la convorbiri, simpozioane si expozitii.

De asemenea, este necesara existenta unor studii premergatoare care, in afara de analiza diagnostic, au in vedere:

- prognozarea produselor in care, pornind de la performantele si calitatea produselor ce se

realizeaza in prezent in societate si de catre concurenti, se estimeaza evolutia lor in perspectiva, masurile necesare a fi luate, inclusiv estimarea rezultatelor economice ce pot fi obtinute;

- prognozarea tehnologiilor legata de procesele de productie, urmarind reducerea cheltuielilor, respectiv cresterea profitului, dar si obtinerea de bunuri avand calitati superioare;

- studii de piata (marketing) cu accent asupra concurentei, cu analiza cerintelor consumatorilor evidentiind: substitutia produselor, niveluri de saturatie, perioada de absorbtie a noilor produse, asigurarea de service, garantii, reclama, facilitati de creditare acordate etc.

4.2. Aspecte importante la intocmirea studiilor de fezabilitate

Mai multe aspecte este necesar a fi avute in vedere la intocmirea studiilor de fezabilitate:[7]

a) studiile de fezabilitate si de restructurare nu sunt preocupari de moment, ele urmand a se elabora, pe etape, in continuare ori de cate ori managementul societatilor va sesiza schimbari importante aparute pe plan national sau international in ce priveste produsele, performantele si calitatea acestora, piata, tehnologiile si resursele de productie. Din acest motiv conducerile societatilor si colectivelor de marketing vor trebui sa-si insuseasca practica intocmirii acestor studii, sa fie in masura sa intocmeasca noi variante cand acestea vor parea necesare; in etapa actuala elaborarea de studii de fezabilitate si de restructurare constituie una din conditiile dinamismului si eficientei activitatilor societatilor comerciale;

b) studiile de fezabilitate includ, de obicei, si activitatile de restructurare si fara indoiala pe cele de retehnologizare si de dezvoltare. In acest mod studiile de fezabilitate constituie elementul integrator al acestor preocupari. Ele se sprijina pe unele studii preliminare (prognoza produselor, prognoza tehnologiilor, studii de marketing, analiza diagnostic) ale caror concluzii vor fi folosite in variantele studiilor de fezabilitate;

c) fiecare societate comerciala constituie o problema aparte, studiile de fezabilitate si de restructurare fiind orientate catre rezolvarea concreta a problemelor majore ale acesteia; totusi in elaborarea lor poate fi utilizata o metodologie comuna;

d) este util, deseori, sa se intocmeasca un studiu de prefezabilitate care sa analizeze intr-o maniera succinta posibilitatile de dezvoltare sau de restructurare a societatii, pentru ca apoi, dupa decizia Consiliului de Administratie in legatura cu varianta ce considera indicata a fi adoptata, sa se treaca la elaborarea studiului de fezabilitate propriu-zis, care sa se concentreze asupra recomandarilor primite;

e) orice studiu de fezabilitate are la baza ipoteze si premise cu privire la evolutia viitoare; acestea constituie, impreuna cu realizarile perioadei trecute, baza intocmirii variantelor de perspectiva;

f) studiile de fezabilitate trebuie sa se incheie cu propunerea unei strategii de dezvoltare pe termen mediu sau lung cu precizare activitatilor in care se va actiona, rezultatele economice probabile, efortului necesar, etapizarea acestuia, incertitudinea si riscul in atingerea rezultatelor.

Se poate aprecia ca in conditiile actuale de trecere la economia de piata, strategia nu ar trebui sa ia in considerare o perioada mai mare de 10 ani, si chiar mai putin, tinand seama de actiunea inflatiei si a schimbarilor ce pot apare in mediul economic intern si international.

Aceste aspecte evidentiaza rolul complex ce revine studiului de fezabilitate ca document de baza pentru luarea deciziilor de catre Consiliul de Administratie cu privire la evolutia viitoare a societatii respective, trebuie mentionat ca studiile de fezabilitate isi gasesc utilitatea si in probleme complexe la nivel macroeconomic, ele fiind in masura sa imbine activitati diverse precum exploatarea resurselor naturale, transporturi, dezvoltarea retelelor de distributie a produselor, infiintarea de sectii sau filiale, intr-un cuvant actiuni care conduc la ameliorarea rezultatelor economice generale.

4.3. Date necesare elaborarii studiilor de fezabilitate

Datele de baza (tehnice, economice, financiare) care vor trebui pregatite de beneficiar pentru elaborarea studiilor de fezabilitate si de restructurare sunt urmatoarele:

1. Cadrul general:

- denumirea intreprinderii, adresa (strada, numarul), telefon, fax, sectii anexe ;

- scurt istoric al societatii comerciale;

- act normativ de infiintare, numar in Registrul Comertului;

- unitatea de stat din care provine, departamentul;

- bunuri din patrimoniu cedate prin locatie de gestiune, inchirieri, vanzari;

- structura organizatorica (organigrama), filialele si modul de colaborare cu acestea.

2. Patrimoniul economic la data de 31.12.2007

- capital fix (valoare de inventar, uzura, valoare ramasa), total din care:

- fonduri fixe;

- alte valori patrimoniale;

- investitii in curs de executie.

- capital circulant, total din care:

- stocuri de materii prime, combustibil;

- stocuri de produse intermediare si finite;

- debitori.

- capital disponibil, total din care:

- in casa;

- credite.

- proprietati intelectuale: inventii, brevete, programe de calculator.

3. Activitati de baza si auxiliare (total si pe principalele sectii):

- capacitatile de productie si gradul de utilizare;

- productia realizata in anii respectivi, din care:

- fizica (pe principalele produse);

- valorica (total si structurata pe principalele produse);

- tehnologia folosita (descrierea pe scurt); daca a avut loc o retehnologizare,o modernizare ;

- starea echipamentului (anul de fabricatie, structura pe grupe de varsta, uzura fizica medie, uzura morala fata de utilajele cunoscute, reparatii capitale efectuate;

- inconveniente datorate tehnologiei si starii fizice a echipamentului;

- consumuri specifice (materii prime, energie, combustibil, manopera) la capacitatea totala de productie si la cea efectiv utilizata;

- caracteristicile produselor si compararea lor cu performantele produselor asemanatoare pe piata interna si mondiala;

- reziduuri din procesul de fabricatie, poluari (aer, apa, sol) si compararea lor cu limitele internationalele admise;

- cheltuielile de productie (in lei si in valuta);

- materii prime (din tara si import), cantitati si valori, cu indicarea principalilor furnizori;

- energie si combustibil (forme de energie, surse de aprovizionare, cantitati, valori);

- utilitati (apa, gaze termice, aer comprimat), cantitati, surse si valori;

- cheltuielile de intretinere anuale (reparatii curente, piese de schimb);

- salarii si asigurari sociale;

- amortizari (valori si in procente din capitalul fix);

- importuri anuale (in valuta);

- cheltuieli diverse (ambalaje, transpoturi, asigurari, taxe vamale, comisioane, telefon, rechizite, reclama, chirii, asistenta juridica externa, centrul de calcul).

4. Potentialul uman:

- numar mediu de salariati in perioada analizata;

- stuctura pe sexe, grupe de varsta, nivel de pregatire si vechime in munca.

5. Situatia economica si financiara in anii analizati:

- cifra de afaceri bruta, din care se scad:

- remedieri;

- rabat (eventual);

- comisioane;

- debitori nerecuperabili.

- cifra de afaceri neta;

- incasari totale (in lei ), din care:

- din activitati de baza;

- din alte activitati.

- incasari restante (sold intre incasari si plati restante);

- incasari din exporturi si colaborari externe (in valuta);

- cheltuieli totale de productie si structurarea lor (%):

- materii prime, materiale, energie;

- alte cheltuieli (intretinere, ambalaje, transport);

- amortizari;

- salarii si contributii sociale (inclusiv premieri, fond de somaj, cercetare stiintifica);

- cheltuieli administrative;

- cheltuieli financiare (dobanzi si restituiri la creditele primite, asigurari, dividende platite, profit din activitati diverse minus impozitele);

- cheltuieli pentru investitii, identificarea profitului impozabil (brut), a impozitelor datorate bugetului general consolidat al statului in procentul reglementat prin dispozitii legale, stabilirea profitului net, evidentierea subventiilor petru investitii daca acestea exista.

- calculul indicatorilor de eficienta, respectiv: profit brut/ incasari totale, profit net, cifra de afaceri bruta/ salariat, profit brut/ salariat, profit net/ salariat, profit net/ capital social.

- pragul de rentabilitate (%).

6. Piata interna si comercializarea produselor in perioada analizata:

- vanzari pe piata interna (milioane lei), principalii destinatari;

- vanzari la export (milioane lei), principalii parteneri;

- pozitia pe piata specific interna (ponderea in consumul national);

- contracte comerciale pe termen scurt si lung;

- retele proprii de distributie;

- concurentii .

4.4 Etapele metodologiei de intocmire a studiilor de fezabilitate

Elaborarea studiilor de fezabilitate parcurge, in principal, urmatoarele etape:[8]

1. Prezentarea generala a sectorului, subsectorului si a agentului economic. Cuprinde cadrul general in care functioneaza organizatia economica (un scurt istoric al aparitiei si dezvoltarii agentului economic, organizarea lui, capacitatile si perspectivele de dezvoltare). Vor fi mentionate unitatile care il compun, forma de organizare, capacitatea de productie si gradul de folosire a acesteia, dotarea tehnica, programe de retehnologizare, zonele de aprovizionare si pietele de desfacere, cererea , cadrul legislativ, informatii privind forta de munca, salarizare. Se prezinta, de asemenea daca perspectivele de dezvoltare se vor realiza prin modernizari, reutilari, obiective noi sau extinderea unitatilor existente, si impactul acestora asupra productivitatii muncii, consumurilor specifice, calitatea produselor, costurilor de productie. O atentie deosebita trebuie acordata conducerii si organizarii unitatii; se va face o caracterizare a salariatilor si vor fi prezentate masurile preconizate pentru asigurarea cu forta de munca si cresterea nivelului de pregatire profesionala. Intrucat echipa manageriala are un efect hotarator in functionarea eficienta a unitatii, se impun aprecieri si recomandari asupra stilului de conducere.

2. Piata si comercializarea la nivelul agentului economic. Piata interna: se prezinta contractele incheiate, relatiile traditionale si posibilitatile de extindere pe alte segmente de piata, preturile practicate, organizarea comerciala. Piata internationala: sunt redate si analizate relatiile traditionale, posibilitatile de cooperare cu firmele din strainatate, evolutia probabila a preturilor pe piata internationala, reteaua de distributie interna si externa.

3. Evaluarea activitatii viitoare a agentului economic. In aceasta etapa sunt formulate, pe baza analizelor previzibile in domeniul de activitate in care agentul economic este implicat, orientarile in activitatile viitoare. De asemenea, sunt abordate tehnologiile si procesele tehnologice viitoare, precum si modul concret de realizare (modernizare, reutilare, dezvoltare, constructii noi), capacitatea de productie pe sortimente si calitatea; asigurarea cu materii prime si personal instruit sunt analizate si implicatiile ecologice, efectele cuantificabile asupra mediului inconjurator, costurile estimative si sursele de finantare.

4. Analiza economico-financiara este cel mai important capitol al studiului de fezabilitate, deoarece prin analiza se stabileste eficienta activitatii agentului economic, a proiectului de investitii. Analiza se face pe baza metodologiei cost - beneficiu. Prin analiza cost - beneficiu se fundamenteaza eficienta proiectului de investitii si se realizeaza evaluarea economico-financiara a unitatii economice, respectiv capacitatea acesteia de obtine profit in urma restructurarii factorilor de productie si modului in care isi desfasoara activitatea.

Pentru orice proiect de investitii este important de cunoscut profitul total, rentabilitatea la nivel economic a tuturor resurselor angajate, indiferent de natura lor si de cui apartin rezultatele.

Acestui scop serveste analiza economica din punct de vedere al investitorului; interesul vizeaza numai profitul obtinut pe baza fondurilor proprii si se stabileste prin analiza financiara.

Deosebirile intre cele doua categorii de analiza constau deci in sfera de cuprindere. Astfel, daca analiza financiara vizeaza exclusiv activitatea agentului economic ca unitate de baza a economiei nationale, analiza economica vizeaza si influenta unor factori din mediul in care acestia isi desfasoara activitatea, cum sunt subventiile, impozitele, comenzile de stat, poluarea mediului, epuizarea resurselor de materii prime, efecte indirecte, educatie, asistenta medicala, calitatea vietii.

In analiza economica, determinarea rentabilitatii si viabilitatii unui proiect de investitii se face din punct de vedere al economiei nationale. In fluxurile de valori, subventiile se includ in costuri, iar taxele si impozitele se scad din venituri. Asadar, in analiza economica se tine seama de beneficiile societatii corespunzatoare tuturor resurselor angajate pentru proiect, indiferent de cine contribuie la constituirea acestora si de cine beneficiaza de rezultatele investitiei. De asemenea, taxele vamale, impozitele pe venituri, dobanzile si ratele la credit nu sunt considerate un cost, ci fac parte din beneficiul total al proiectului. Exceptie fac doar imprumuturile externe si dobanzile la ele, care sunt cheltuieli si pentru economia nationala.

Diferentele dintre fluxurile de valori financiare si cele economice, generate de subventii si impozite, apar in evidentele unitatii economice. Exista insa si alte elemente de costuri si venituri care nu sunt evidentiate. Astfel, unitatea poate beneficia de subventii din partea statului si indirect, atunci cand acestea sunt acordate furnizorilor. Agentul economic inregistreaza economie la costuri atunci cand lasa in seama statului si actiunile de protectie si de depoluare a mediului, de asistenta sociala si educatie. In acelasi timp, statul realizeaza economii pe seama agentilor economici care, cu fonduri proprii, pun in valoare anumite zone geografice, dezvolta turismul sau infiinteaza locuri de munca. Toate aceste transferuri de cheltuieli intre agentii economici si economia nationala trebuie luate in calcul in masura in care pot fi cuantificate, deoarece contributia lor la rezultatele generate ale proiectului este importanta. Depistarea acestora se poate face cu ajutorul testului „cu si fara obiectiv”. Testul consta in compararea situatiei in care nu s-ar realiza obiectivul respectiv cu situatia in care s-ar realiza.



5. Analiza de risc si incertitudine. Pentru estimarea corecta a eficientei proiectului si luarea unor decizii viabile, este necesar sa luam in calcul si sa analizam eventualele modificari ce pot aparea in evolutia activitatii obiectivului. Metoda folosita in acest scop este aceea a variantelor optimista si pesimista, prin care estimarile sunt modificate toate in sens favorabil (varianta optimista) sau in sens defavorabil (varianta pesimista). Analiza se reface cu noile date si se obtine imaginea marjei de influenta posibila a elementelor de risc si incertitudine asupra rentabilitatii obiectivului.

In acest scop se poate folosi si analiza de sensibilitate, in care calculele se refac succesiv, modificand cate un element, iar apoi o combinatie selectiva de elemente. Se poate astfel stabili ce influenta are asupra rentabilitatii proiectului, modificarea pretului de vanzare a produsului finit, a pretului anumitor materii prime, a cursului valutar, a cresterii salariilor.

6. Concluziile cu privire la solutiile tehnice si eficienta economica.

5. Metodologia Bancii Mondiale privind elaborarea studiului de fezabilitate

Orice lucrare de investitii se materializeaza intr-un obiectiv de investitii, care in final participa la realizarea procesului de productie sub forma de capital fix. Scopul oricarei lucrari de investitii este, prin urmare, acela de a constitui substanta materiala pe care se desfasoara viitoarea activitate preconizata, avand, dupa caz, caracter productiv, social sau cultural. De aceea, este firesc ca toate actiunile premergatoare punerii in functiune a unui obiectiv de investitii si transformarii sale in capital fix sa fie subordonate mecanismului de a produce marfuri de catre acest capital fix, respectiv, de a inlesni desfasurarea activitatilor sociale sau culturale. Intrucat acest mecanism trebuie sa fie cat mai simplu, flexibil si eficient, lucrarile de investitii trebuie astfel organizate si realizate incat obiectivul rezultat – capital fix – sa functioneze la parametrii optimi. In consecinta, scopul final al cresterii eficientei economice a productiei de marfuri si servicii trebuie avut in vedere nu de la data punerii in functiune a capitalului fix, ci inca de la asezarea ”primei caramizi” a obiectivului de investitii si inca mai inainte, de la conceperea si proiectarea sa.

Intreaga strategie de concepere si realizare a obiectivelor de investitii, in conexiune cu rezultatele economico-financiare ale viitoarei productii de marfuri, este cuprinsa in studiul de fezabilitate al fiecarui obiectiv de investitii. Asadar, prin studiul de fezabilitate se intelege ansamblul de piese scrise (calcule tehnico-economice, desene, memorii de fundamentare, masuri concrete de actiune) privind necesitatea viitorului obiectiv, sursele de aprovizionare cu materii prime si pietele de desfacere, asigurarea capitalului – lichiditati si credite etc.

In prezent, in tara noastra studiile de fezabilitate se intocmesc in concordanta cu metodologia elaborata de Banca Mondiala.

5.1. Ciclul unui proiect finantat cu credite

Proiectele sunt foarte variate, nu exista doua asemanatoare, fiecare isi are propria istorie, fapt pentru care imprumutul sau creditul care se acorda trebuie studiat special, dupa fazele bine conturate cu urmatorul ciclu:

a)      cercetarea si definirea proiectului;

b)      pregatirea proiectului;

c)      evaluarea proiectului;

d)     negocierea, aprobarea administratorilor si semnarea imprumutului;

e)      controlul executarii si punerii in functiune;

f)       evaluarea retrospectiva.

Acest proces se considera ca un ciclu deoarece fiecare faza este nu numai o consecinta logica a precedentei, ci le determina pe urmatoarele.

a) Cercetarea si definirea proiectului.

Scopul acestei prime faze consta in gasirea proiectelor care sa raspunda conditiilor cerute, pentru a putea fi finantate. Adica, proiectele sa reprezinte o deosebita prioritate pentru dezvoltarea nationala sau sectoriala si sa asigure o rentabilitate suficient de mare, care sa permita cel putin acoperirea obligatiilor fata de Banca.

Definirea unui proiect cere, in principal, verificarea a trei conditii:[9]

- daca sectorul economic la care se refera proiectul, precum si proiectul insusi sunt considerate ca fiind de inalta prioritate pentru cresterea economica si sunt cuprinse in programul guvernamental;

- determinarea la prima vedere a viabilitatii proiectului, ceea ce inseamna posibilitatea gasirii unei solutii tehnice a problemelor la care se refera, compararea costului cu avantajele ce urmeaza sa se obtina;

- de constatat, in final, daca guvernul este dispus sa accepte sprijinul Bancii, in special pe plan financiar, avand in vedere faptul ca imprumuturile sunt acordate fie guvernelor sau organismelor guvernamentale, fie institutiilor particulare cu asigurarea si a garantiei statului.

O problema care se cere solutionata, si care nu este deloc simpla, este aceea a cailor de urmat pentru identificarea (reperarea) unui proiect. Insasi formularea proiectului presupune identificarea cailor posibile pentru atingerea scopurilor propuse. In acest sens, sunt investigate diferite forme de realizare a proiectului, tinand seama de disponibilul de resurse, posibilitatile de utilizare eficienta a acestora etc.

Identificarea proiectelor se face pe baza orientarilor de perspectiva si a obiectivelor prioritare din tarile care solicita imprumuturi. Se analizeaza cerintele sau piata, resursele materiale, disponibilul de forta de munca etc. Pe baza acestor analize, se elaboreaza o prima schita a solutiilor, a optiunilor tehnico-economice.

Se pot utiliza doua metode pentru identificarea proiectelor, si anume:[10]

- metoda proiectului releu, in cazul cand exista un proiect in executie sau deja infaptuit si se cere o extindere a acestuia, adica aceluiasi beneficiar i se acorda un alt imprumut, asa zis releu, pentru studii ulterioare, de dezvoltare a unui proiect existent sau a unui proiect asemanator; obiectivul in functiune ofera informatii in elaborarea unui proiect nou;

- metoda proiectelor susceptibile de a favoriza obiectivele de dezvoltare care se intemeiaza pe studiile de dezvoltare a sectoarelor sau ramurilor economice; in acest scop, Banca isi trimite specialisti (misiuni speciale) pentru recunoasterea preliminara a sectoarelor din anumite tari membre si a constata existenta unor proiecte interesante.

Aceasta fraza este importanta in sensul ca identificarea diferitelor elemente reale,

favorabile va oferi unele garantii pentru parcurgerea celorlalte etape necesare in formularea si pregatirea proiectului.

b) Pregatirea proiectului de investitii

Odata ce un proiect a fost reperat, el intra in faza de pregatire, timp in care incepe o stransa si lunga perioada de colaborare intre Banca si eventualul beneficiar de imprumut sau credit. Pregatirea unui proiect presupune infaptuirea anumitor actiuni menite sa aduca proiectul in situatia de a fi recunoscut de investitor ca realizabil in privinta aspectelor tehnice si de engineering, precum si a celor de ordin economic si financiar. Practic, se aprofundeaza datele din studiul precedent si se justifica solutia propusa, dupa discutarea altor solutii posibile. In aceasta etapa, se adopta o serie de decizii in lant, bazate pe judecati de ordin tehnic, referitoare la pozitie, amplasamentul investitiilor prevazute, in general, pe caracteristicile tehnice ale proiectului.

Aspectele referitoare la amplasament vizeaza variantele de amplasament propuse, avantajele si dezavantajele fiecarei variante, costul terenului etc.

Studiul tehnic al proiectului trebuie sa puna in evidenta disponibilitatea materiilor prime, accesul la tehnologiile avansate, oferta de forta de munca, disponibilul de piete potentiale, existenta utilitatilor.

De retinut faptul ca se acorda o atentie deosebita mijloacelor tehnice si tehnologiilor care se adopta in proiect, pentru ca acestea sa reflecte cele mai noi realizari stiintifice si tehnice. In acest sens, Banca pune la dispozitia celor interesati oferte de utilaje si echipamente, precizari in legatura cu solutiile tehnice si tehnologice care pot fi adoptate si, aspectele legate de calitatea si performantele produselor finite similare existente pe plan mondial.

Pregatirea proiectelor revine, in mod oficial, solicitantului de imprumut, Banca asumandu-si responsabilitatea de a veghea ca proiectele sa fie pregatite. Pretentiile Bancii in privinta pregatirii proiectelor sunt cunoscute in general de solicitantii de imprumuturi sau credite. Daca o tara nu dispune de cadrele necesare pregatirii unui proiect, poate apela la serviciile diversilor specialisti sau societatilor de engineering pentru intocmirea studiilor de justificare. Aceste studii pot fi finantate de solicitantul de imprumut din fondurile primite in cazul unui imprumut anterior sau, cateodata, prin subventii ori credite ale Bancii consimtite cu titlul de asistenta tehnica. In cazul misiunilor Bancii, personalul care indeplineste proiectul ajuta la pregatirea lui, bineinteles in situatia cand nu sunt necesare studii de stricta specialitate.

Activitatea de engineering are in vedere stabilirea suprafetei terenurilor, tehnologiile, utilajele si lucrarile civile. Referitor la tehnologii si utilaje se elaboreaza o schema generala a utilajelor propusa pe: utilaje de productie, utilaje auxiliare, utilaje service, piese de schimb, subansambluri, unelte; se face o estimare generala a costurilor de investitii, a utilajelor (locale sau straine). Lucrarile civile trebuie sa cuprinda descrierea generala a acestora privind cladirile, constructiile civile speciale si stabilirea aproximativa a costurilor de investitii.

In pregatirea proiectului nu pot fi neglijate aspectele de ordin financiar, juridic si administrativ, adica de stabilire a resurselor de finantare a investitiei, studierea clauzelor de ordin juridic administrativ pe care le implica realizarea proiectului etc.

In aceasta etapa se determina, in linii mari, costurile si avantajele economice ale proiectului, pe variante.

c) Evaluarea proiectului

Etapa de evaluare a proiectului este deosebit de importanta, intrucat in decursul ei se studiaza aprofundat fiecare aspect al proiectului. Operatiunea de evaluare se poate face de catre beneficiarul imprumutului, cu asistenta de specialitate a Bancii. Aceasta operatiune se face integral de catre Banca, atunci cand pregatirea proiectului s-a efectuat de institutii specializate sau consultanta.

Evaluarea trebuie sa acopere pana la sase aspecte din proiect: tehnic, economic, comercial, financiar, gestionar si organizatoric.[11]

In domeniul tehnic, se va stabili certitudinea ca toate solutiile au facut obiectul unui studiu aprofundat si ca au fost retinute numai solutiile tehnice adecvate.

Proiectele tehnice propuse sunt analizate sub aspect economic, intr-o forma definitiva, pe baza raportului costuri-beneficii; o astfel de analiza se face si in faza pregatirii proiectului.

Cu prilejul analizei definitive a solutiilor tehnice, sub aspect economic, se cauta si stabilirea relatiei optime a proiectului cu programul global de dezvoltare a tarii respective, mai exact, se observa daca sectoarele pentru care se acorda imprumutul au o prioritate ridicata in dezvoltarea economica a tarii.

Aspectul comercial prezinta importanta pentru intreprinderile producatoare. In acest caz, se studiaza elementele proiectului privind negocierile de vanzare-cumparare, cererea pentru produsul ce se va fabrica, evolutia pietei de desfacere si a celei de aprovizionare cu materii prime, forta de munca etc.

Vanzarea si comercializarea produselor trebuie sa vizeze: localizarea pietei de desfacere; competitivitatea anticipata tinand seama de producatorii existenti, potentiali, locali sau straini; veniturile din vanzarile anuale estimate din produse si subproduse; costurile anuale estimate din promovarea vanzarilor si comercializare.

Aspectul financiar al proiectului este strans legat de cel comercial, el comportand doua laturi distincte: analiza prin prisma Bancii si stabilirea masurii in care poate fi acoperita cu imprumuturi valoarea proiectului.

Banca nu obisnuieste sa imprumute pentru intreaga valoare a proiectului; poate sa il finanteze in proportie de 10% sau 20% din total, uneori se poate ajunge la 70% si 80%, insa niciodata suta la suta. Beneficiarul este, deci obligat sa participe la finantarea diferentei cu fondurile sale, iar in lipsa acestora sa apeleze la alte surse de credit, cum ar fi organismele nationale ale tarilor exportatoare de capital.

Evaluarea financiara a unui proiect poate, de asemenea, sa aiba ca obiect asigurarea unui plan de finantare care sa furnizeze fondurile necesare constructiei proiectului in termenul prevazut. Cand beneficiarul este un guvern ale carui dificultati bugetare sunt cunoscute, Banca ii poate sugera dispozitii speciale, cu precadere deschiderea de credite anticipate sau efectuarea anumitor incasari fiscale pentru a se asigura o finantare continua si in timp util a proiectului.

O alta problema financiara se refera la faptul ca daca intreprinderea, odata intrata in functiune, va putea sa faca fata obligatiilor financiare. Intrucat Banca acorda de obicei imprumuturi direct intreprinderii care executa proiectul, este normal sa se preocupe in primul rand de rambursarea si plata dobanzii. Pentru aceasta se previzioneaza bilantul intreprinderii respective, precum si contul sau de profituri si pierderi, rentabilitatea ramanand conditia sine qua non, careia Banca ii subordoneaza toate acordarile de imprumuturi intreprinderilor productive.

In analiza gestiunii, se are in vedere competenta cadrelor superioare chemate sa dirijeze constructia proiectului si sa asigure ulterior gestiunea, precum si capacitatea de executie a intregului personal al intreprinderii.

In privinta analizei structurii administrative a intreprinderii sau a organismului care realizeaza proiectul, se cere ca intreprinderea productiva publica sa se bucure de o anumita autonomie pentru administrarea afacerilor sale, ea trebuie sa fie in afara imixtiunilor politice si rigiditatii, cateodata inerente organismelor care sunt administrate direct de catre stat.

Dupa terminarea evaluarii, misiunea insarcinata se intoarce la sediul Bancii, unde isi intocmeste raportul.

d) Negocierea, aprobarea administratorilor si semnarea imprumuturilor.

In cadrul negocierilor, Banca si beneficiarul de imprumut cauta sa se puna de acord asupra dispozitiilor, care, dupa raport, sunt indispensabile asigurarii reusitei proiectului, ele urmand sa devina obligatii juridice odata cu inscrierea in acordul de imprumut.

Masurile convenite intre cele doua parti, la sfarsitul negocierilor, sunt incorporate in raportul de evaluare, care, astfel adus la zi, este predat cu piesele dosarului Consiliului Administratorilor Bancii. Dupa aprobare, acordul de credit sau imprumut se semneaza in cursul unei simple ceremonii ce marcheaza sfarsitul ciclului proiectului.

e) Controlul realizarii proiectelor.

Este o sarcina ce ii revine Bancii, in conformitate cu prevederile statutului sau. Banca este interesata sa cunoasca masura in care obiectivele finantate se realizeaza potrivit acordului incheiat cu beneficiarul de imprumuturi sau credit, sa rezolve si sa preintampine eventualele greutati ce ar impiedica mersul lucrurilor.

In decursul timpului, metodele de control ale Bancii au evoluat in functie de numarul si complexitatea proiectelor. La inceput, se trimitea un reprezentant la fiecare proiect, care urmarea lucrarile. Odata cu inmultirea proiectelor, aceasta metoda a intampinat dificultati, din lipsa cadrelor necesare. S-a recurs atunci la o alta metoda, aceea a primirii de rapoarte periodice din partea beneficiarilor de proiecte, cuprinzand informatii asupra mersului lucrarilor. Dar nici aceasta metoda nu a putut satisface toate cerintele controlului, mai ales in cazul proiectelor problema, motiv pentru care s-a renuntat partial la ea si s-a adoptat o metoda combinata de control, adica verificari prin misiuni la fata locului si primirea de rapoarte, metoda fiind in vigoare in prezent.

Controlul pe care il exercita Banca se segmenteaza in trei etape: de la semnare si pana la intrarea in vigoare a imprumutului, pe timpul realizarii investitiei si controlul pe timpul exploatarii proiectului, pana la amortizarea integrala a imprumutului sau a creditului.

f) Evaluarea retrospectiva.

Reprezinta ultimul stadiu al ciclului unui proiect si urmareste sa se constate masura in care proiectul dat in exploatare corespunde evaluarilor care au stat la baza finantarii de catre Banca. Aceasta evaluare se concretizeaza intr-un raport pentru fiecare proiect, iar anual imbraca forma unei sinteze de ansamblu a rapoartelor ce se inainteaza Consiliului Administratorilor, pentru examinare.

6. Continutul cadru al studiului de fezabilitate conform metodologiei Ministerului Finantelor Publice.



A. PARTILE SCRISE
DATE GENERALE
1.1 Denumirea obiectivului de investitii;
1.2 Elaborator (proiectantul, dupa caz, persoana juridica achizitoare);
1.3 Ordonatorul principal de credite;
1.4 Persoana juridica achizitoare (investitor);
1.5 Amplasamentul (judet, localitate, strada);
1.6 Tema, cu fundamentarea necesitatii si oportunitatii avute in vedere la aprobarea studiului de prefezabilitate;
1.7 Descrierea functionala si tehnologica, inclusiv memorii tehnice pe specialitati.
2. DATE TEHNICE ALE INVESTITIEI
2.1 Suprafata si situatia juridica a terenului ce urmeaza a fi ocupata de obiectivul de investitii (definitiv si/sau temporar);
2.2 Caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament (zona seismica; natura terenului de fundare si presiunea conventionala; nivelul maxim al apelor freatice);
2.3 Caracteristicile principale ale constructiilor;
2.3.1 Pentru cladiri: aria construita, aria desfasurata, numar de nivele si inaltimea acestora, volumul construit;
2.3.2 Pentru retele: lungimi, latimi, diametre, materiale.
2.4 Structura constructiva.
2.5 Principalele utilaje de dotare a constructiilor (cazane de abur sau apa fierbinte, hidrofoare, ascensoare).
2.6 Instalatii aferente constructiilor. Se vor descrie solutiile adoptate pentru instalatiile de iluminat, apa, canalizare.
2.7 Utilitati. Se va descrie modul de asigurare a acestora si solutiile tehnice adoptate.
3. DATE PRIVIND FORTA DE MUNCA OCUPATA DUPA REALIZAREA INVESTITIEI
3.1 Total personal, din care - personal de executie
3.2 Locuri de munca nou create.
4. DEVIZUL GENERAL AL INVESTITIEI
Valoarea totala a obiectivului de investitii, cu detalierea pe structura devizului general, conform prevederilor legale.
5. PRINCIPALII INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI AI INVESTITIEI
5.1 Valoarea totala a investitiei, din care: - constructii - montaj
5.2 Esalonarea investitiei (INV/C+M): - Anul I; Anul II etc.
5.3 Durata de realizare a investitiei (luni).
5.4 Capacitati (in unitati fizice).
Principalii indicatori se vor completa dupa caz cu date privind:
- conditiile financiare de realizare a obiectivului (analiza cash-flow, inclusiv cu rata de actualizare, rata interna de rentabilitate, analiza raportului cost-profit, rata impozitului, perioada de scutire de impozit, influenta variatiei in timp a preturilor, rata dobanzii la credite bancare, rata de schimb valutar);
- masini si utilaje necesare procesului tehnologic (lista principalelor utilaje, echipamente si dotari cu indicarea capacitatii tehnice a acestora);
- productia si desfacerea (lista produselor, capacitatea teoretica anuala pe produse, durata proiectata pentru functionarea capacitatii pentru fiecare produs, pretul unitar pe fiecare produs, pretul de vanzare a produselor similare fabricate in tara sau procurate din import);
- materiile prime, materialele, combustibilii, si energia consumata pentru fiecare produs in parte si preturile de procurare ale acestora;
- manopera (cu detalierea pe structura de personal);
- cheltuieli generale ale unitatii (taxe, comisioane, impozite, instruire personal, chirii si amortismente, cheltuieli de administratie si marketing).

6. FINANTAREA INVESTITIEI
Din valoarea totala a investitiei:
. . . . . mii lei din surse proprii, . . . mii lei din credite bancare, . . . . mii lei din fondurile bugetului de stat sau ale bugetului local, . . . . mii lei din fondurile special constituite prin lege, in afara acestor bugete, . . . mii lei din credite externe garantate sau contractate direct de stat.
7. AVIZE SI ACORDURI
Avizele si acordurile emise de organele in drept, potrivit legislatiei in vigoare, privind:
- avizul ordonatorului principal de credite privind necesitatea si oportunitatea realizarii investitiei;
- certificatul de urbanism, cu incadrarea amplasamentului in planul urbanistic, avizat si aprobat potrivit legii, precum si regimul juridic al terenului;
- avizele privind asigurarea utilitatilor (energie termica si electrica, gaz metan, apa, canal, telecomunicatii);
- avizele pentru consumul de combustibil;
- avizele pentru protectia mediului si a apelor;
- alte avize de specialitate, stabilite potrivit dispozitiilor legale.
B. PARTILE DESENATE
1. Plan de amplasare in zona (1 : 25.000 - 1 : 5000).
2. Plan general (1 : 5000 - 1 : 500).
3. Planuri si sectiuni de arhitectura pentru principalele obiecte de constructii.
NOTA:
La faza studiu de fezabilitate este interzisa angajarea de cheltuieli pentru pregatirea documentelor privind organizarea licitatiei, prezentarea ofertelor si adjudecarea executiei investitiei publice (proiect tehnic, caiete de sarcini, instructiuni pentru ofertanti, publicitate, onorarii).
Aceste cheltuieli se pot efectua numai dupa aprobarea studiului de fezabilitate potrivit competentelor valorice stabilite de Legea privind finantele publice nr. 72/1996 si dupa asigurarea fondurilor bugetare - la nivelul primului an de executie stabilite prin Acordul Ministerului Finantelor - prin listele de investitii, anexa la bugetul de stat, dupa caz local, aprobate potrivit legii.

Studiul de fezabilitate aprobat sta la baza obtinerii autorizatiei de constructii si la elaborarea proiectului tehnic (proiectul de executie).

7. Beneficiarii studiilor de fezabilitate

In functie de obiectul studiului de fezabilitate si de scopul urmarit prin realizarea sa, beneficiarii studiilor de fezabilitate pot fi:[12]

- Institutiile administratiei de stat: ministere, primarii, Agentia pentru Administrarea Participatiilor Statului etc. Aceste institutii solicita studii de fezabilitate in scopul selectarii variantei optime de proiecte de investitii, sau evaluarea celor existente la nivel macroeconomic.

- Bancile solicita intocmirea studiilor de fezabilitate pentru proiecte de investitii, pentru reducerea riscului de acordarea creditelor.

- Societatile de asigurari solicita studii de fezabilitate pentru stabilirea valorii de asigurare a obiectelor de asigurat (cladiri, utilaje, mijloace de transport, instalatii individuale etc.)

- Societatile comerciale. Acestea utilizeaza studiile de fezabilitate pentru diverse activitati cum ar fi: investitia optima, evaluarea in scopul infiintarii, retehnologizarii, fuzionarii, desfiintarii, privatizarii. Antreprizele in constructii, societatile imobiliare, intreprinderile de utilaj greu pentru constructii si clientii lor utilizeaza studiile de fezabilitate in momentul solicitarii unor credite bancare sau pentru participarea la licitarea lucrarilor de constructii.

- Organele financiare (in unele cazuri) pentru stabilirea nivelului de impozitare.

Fiecare dintre acesti beneficiari ai studiilor de fezabilitate solicita o anumita structura a studiilor de fezabilitate care sa fie conforma cu necesitatile lor. Astfel, ponderea diverselor tipuri de analize (de marketing, economico - financiara, de impact sau mediu, analiza logica) ce se fac cu ocazia intocmirii studiilor de fezabilitate este diferita in functie de beneficiar.

Studiile de fezabilitate nu reprezinta preocupari de moment, ele urmand a se elabora, pe etape, in continuare, ori de cate ori managementul societatii va sesiza schimbari importante aparute in ceea ce priveste activitatea sa. Realizarea unor studii de fezabilitate pertinente, sustinute de utilizarea unei metodologii corespunzatoare, constituie una dintre conditiile dinamismului si eficientei activitatii societatilor comerciale. Fiecare intreprindere reprezinta o entitate aparte cu probleme specifice, motiv pentru care studiile de fezabilitate sunt orientate catre rezolvarea concreta a problemelor majore ale acesteia.

Cu toate acestea, indiferent de scopul propus, de particularitatile specifice fiecarei intreprinderi, metodologia elaborarii studiilor de fezabilitate este comuna si are la baza ipoteze si premise cu privire la evolutia viitoare, care impreuna cu realizarile perioadei trecute stau la baza intocmirii variantelor de perspectiva.

Ca instrument fundamental al managementului strategic, studiul de fezabilitate trebuie sa prezinte o strategie de dezvoltare pe termen mediu si lung, cu precizarea activitatilor in care se va actiona, a rezultatelor economice probabile, a efortului necesar, etapizarea acestuia si preconizarea realizarii obiectivelor propuse.



A. Gheorghiu – „Metodologia studiilor de fezabilitate”, Ed. ASE, Bucuresti, 1997, pag. 18

L. Zahiu – „Studiu de fezabilitate privind restructurarea unei societati comerciale”, Ed. ASE, Bucuresti, 1997, pag. 42

I. Sandulescu – „Plan de afaceri. Ghid practic”.Ed. CH Bech, Bucuresti, 2007, pag. 39

A. Gheorghiu – „Metodologia studiilor de fezabilitate”, Ed. ASE, Bucuresti, 2007, pag. 26

G. Prelipcean – „Fundamente economice ale investitiilor”, Ed. Universitatii, Suceava, 2000, pag. 73

C. Bisa – „Elaborarea studiilor de fezabilitate si a planurilor de afaceri”, Ed. BMT, Bucuresti, 2005, pag. 126

E. Topala – „Fezabilitate si restructurare”, Ed. Semne, Bucuresti, 1996, pag. 29

G. Prelipcean – „Fundamente economice ale investitiilor”, Ed. Universitatii, Suceava, 2000, pag. 75

M. Stoian - „Metodologia de elaborare a studiilor de fezabilitate recomandata de BIRD”, Ed. Semne, Bucuresti, 2000, pag. 61

C. Bisa – „Elaborarea studiilor de fezabilitate si a planurilor de afaceri”, Ed. BMT, Bucuresti, 2005, pag. 81

M. Stoian – „Metodologia de elaborare a studiilor de fezabilitate recomandata de BIRD”, Ed. ASE, Bucuresti, 1994, pag.61

C. Bisa – „Elaborarea studiilor de fezabilitate si a planurilor de afaceri”, Ed. BMT, Bucuresti, 2005, pag. 112








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate