Transmisiunea pasivului succesoral

Transmisiunea pasivului succesoral

Din mai multe prevederi ale Codului civil (art. 774-789, art. 896-897 si art. 902) rezulta ca pasivul succesoral este suportat numai de succesorii universali si cu titlu universal, asadar, de mostenitorii legali, legatarii universali si cu titlu universal, iar nu si de legatarii cu titlu particular. Aceasta intrucat primii mostenesc o universalitate care cuprinde nu numai drepturi dar si datorii si sarcini, pe cand legatarul cu titlu particular, cum am aratat mai inainte, devine el insusi un creditor avand dreptul de a pretinde plata legatului al carui titular este.

Codul civil consacra, asadar, regula potrivit careia legatarii cu titlu particular nu sunt tinuti de plata pasivului succesoral (art. 775 si art. 909 C. civ.). Cu toate acestea in mod exceptional, in anumite situatii si limite, ei pot fi obligati la plata pasivului . Astfel:

a) in ipoteza in care testatorul insusi a impus legatarului cu titlu particular plata unei datorii sau a unei sarcini. In masura in care legatarului i se pare ca sarcina este prea oneroasa el poate renunta la legat, dar daca a acceptat legatul trebuie sa execute obligatia instituita prin testament;

b) daca legatul are ca obiect un imobil ipotecat de defunct, legatarul poate, potrivit dreptului comun, urmari imobilul la legatar. Acesta insa se poate intoarce cu actiune in regres impotriva succesorilor universali sau cu titlu universal intrucat se subroga in drepturile creditorului platit (art. 1108 pct. 2 C. civ.

c) cand obiectul legatului este constituit dintr-o succesiune nelichidata ori cota-parte dintr-o societate, intrucat in aceasta ipoteza el a mostenit o universalitate sau o parte dintr-o universalitate;

d) atunci cand activul succesiunii nu este indestulator pentru acoperirea pasivului, legatarul cu titlu particular va fi tinut indirect la suportarea datoriilor. Venind in concurs cu creditorii succesiunii, acestia din urma au preferinta (nemo liberalis nisi liberatus), iar legatul va fi redus in masura necesara platii pasivului succesoral;

e) impartasind si noi teza potrivit careia legatul uzufructului intregii mosteniri sau a unei parti din aceasta, este un legat cu titlu particular, titularul unui astfel de legat va trebui sa contribuie, alaturi de nudul proprietar, la plata unor datorii si sarcini, in conditiile si limitele prevazute de art. 550 si art. 552 C. civ.

Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Codul civil consacra in mai multe texte legale (art. 774, art. 775, art. 777, art. 893, art. 896, art. 902 si art. 1060) principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral, de la data deschiderii succesiunii, proportional cu partea ce revine fiecarui mostenitor, universal sau cu titlu universal, din acea mostenire. In mod unanim se admite ca desi unele texte legale vorbesc de divizarea pasivului in functie de emolumentul "cules", sau "in proportie de ce ia" fiecare mostenitor (art. 774, art. 775 si art. 902 C. civ.), in realitate diviziunea are loc in functie de partea ereditara a fiecaruia, sau, mai exact spus, in functie de partea calculata dupa vocatia fiecarui mostenitor, chiar daca efectiv el culege mai putin sau mai mult. ³ De altfel, s-a subliniat in practica judiciara ⁴ si in doctrina ⁵ , ca regula impartirii de drept a pasivului, proportional cu partea ereditara a fiecaruia, nu are caracter imperativ de vreme ce se recunoaste defunctului dreptul de a insarcina numai pe unul dintre mostenitori cu executarea obligatiei, de pilda cu plata cheltuielilor de inmormantare.

Diviziunea de drept a pasivului in functie de cota ereditara a fiecarui mostenitor are loc atat in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, cat si in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar. Chiar in ipoteza acceptarii pure si simple a mostenirii, succesorul nu va raspunde pentru pasiv solidar cu ceilalti mostenitori, ci numai proportional cu partea ce i se cuvine din mostenire potrivit vocatiei sale . Riscul insolvabilitatii unuia dintre mostenitori este suportat de catre creditori. Tot creditorii suporta riscul insolvabilitatii mostenirii si in cazul acceptarii acesteia sub beneficiu de inventar, cand neavand loc confuziunea patrimoniului defunctului cu cel al mostenitorilor acceptanti in aceasta forma, raspunderea pentru pasiv este limitata intra vires hereditatis, spre deosebire de acceptarea pura si simpla cand raspunderea pentru pasiv este ultra vires hereditatis.

Calitatea de mostenitori sezinar sau nesezinar nu are importanta in privinta suportarii pasivului succesoral, intrucat obligatia de plata a pasivului nu este o consecinta a sezinei, ci a transmisiunii universale sau cu titlu universal. In consecinta creditorii pot actiona pentru realizarea creantelor lor nu numai impotriva mostenitorilor sezinari ci si impotriva celor nesezinari

Statul raspunde intotdeauna, in cazul mostenirilor vacante, pentru pasivul succesoral numai in limita activului mostenirii preluate

In doctrina si practica judecatoreasca s-au ridicat unele intrebari in legatura cu modul de realizare practica a principiului diviziunii de drept a pasivului succesoral in unele situatii speciale. Astfel, in cazul sotului supravietuitor, cand acesta primeste pe langa cota sa, stabilita de art. 1 din Legea nr. 319/1944, si bunurile casnice prevazute de art. 5 din aceeasi lege, s-a pus problema daca la divizarea pasivului se va tine seama si de valoarea acestor bunuri sau nu. Practica judiciara , dar si o parte a doctrinei a raspuns ca se va tine seama si de valoarea bunurilor pe care sotul supravietuitor le primeste in baza art. 5 din Legea nr. 319/1944 atunci cand se va stabili proportia in care se va suporta pasivul. S-a exprimat insa si o alta parere, pe care o impartasim si noi, in sensul ca la divizarea pasivului intre mostenitori se au in vedere, in mod exclusiv, numai partile ereditare pe care, potrivit legii, sotul supravietuitor le are in concurs cu cele patru clase de mostenitor. Dreptul special al sotului supravietuitor, reglementat de art. 5 din Legea nr. 319/1944, nu poate fi atins prin valorificarea creantelor creditorilor. Creantele acestora "urmeaza a fi satisfacute din restul bunurilor, inclusiv partea sotului supravietuitor din aceste bunuri"

O alta situatie este aceea in care partea care se cuvine fiecarui mostenitor nu este stabilita sub forma unei cote-parti din mostenire. Astfel, in cazul legatului cu titlu universal al tuturor bunurilor mobile, de pilda, nu se stie din capul locului ce fractiune reprezinta acestea din intreaga mostenire. In astfel de situatii se impune efectuarea unui calcul prin care valoarea legatului sa fie raportata la aceea a intregii mosteniri, pentru a se putea sti ce cota proportionala reprezinta acesta din acea mostenire. Pana la efectuarea acestui calcul, se admite ca pasivul mostenirii se va divide, provizoriu in parti virile, adica raportat la numarul mostenitorilor, iar dupa aceea, in masura in care calculele valorice se vor definitiva, urmeaza sa se faca desocotirea intre mostenitori

Titlurile executorii obtinute de creditori impotriva defunctului sunt executorii si impotriva mostenitorilor sai, insa executarea in acest caz nu se poate face decat dupa 8 zile de la notificarea lor in acest sens (art. 780 C. civ.

Exceptii de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Regula diviziunii de drept a pasivului proportional cu partile ereditare, suporta unele exceptii, ce izvorasc din lege, din vointa lui de cuius, ori din conventia comostenitorilor.

Codul civil prevede in art. 1061 C. civ. ca principiul diviziunii pasivului succesoral intre mostenitori, asa cum este consacrat in art. 1060 C. civ., nu se aplica in urmatoarele situatii:

a) cand obligatia are ca obiect un lucru cert, mostenitorul posesor este tinut singur sa o execute, dar are drept de regres impotriva celorlalti mostenitori, asa cum prevede art. 1061 alin. (2) C. civ.

b) cand unul dintre mostenitori este insarcinat singur, prin titlu, cu executarea obligatiei, acesta poate fi urmarit pentru plata intregului debit [art. 1061 alin. (3) C. civ.]. In cazul in care ceilalti mostenitori au fost scutiti de executarea obligatiei de catre de cuius prin testament, iar prin aceasta s-ar aduce atingere rezervei mostenitorului insarcinat cu executarea obligatiei, fiind vorba de o liberalitate, ea poate fi supusa reductiunii pana la limita cotitatii disponibile. In cazul in care insarcinarea unuia singur dintre mostenitori ar rezulta din titlul creantei incheiat de de cuius cu creditorul, mostenitorul insarcinat are recurs impotriva celorlalti mostenitori pentru ceea ce a platit peste partea sa [art. 1061 alin. (3) C. civ. . Titlul la care face referire art. 1061 pct. 2 C. civ. poate fi constituit si din conventia comostenitorilor, incheiata dupa deschiderea mostenirii, in sensul ca pasivul sa fie suportat numai de catre unul din ei. Creditorii sau legatarii il pot urmari in acest caz pe mostenitorul insarcinat pentru intreg. Daca ei nu au interes la aceasta, atat in cazul testamentului cat si in acela al conventiei dintre mostenitori, intrucat ei nu au consimtit, pot urmari pe toti mostenitorii potrivit regulii diviziunii legale a pasivului

c) cand obligatia este indivizibila, fie prin natura ei, fie prin vointa partilor contractante, oricare dintre mostenitori poate fi urmarit pentru intreg, iar acesta are recurs impotriva celorlalti mostenitori [art. 1061 alin. (1) pct. 3, art. 1061 alin. (3) teza a II-a, art. 1063 si art. 1065 C. civ.

d) cand unul dintre mostenitori primeste un imobil ipotecat, intrucat ipoteca este indivizibila, potrivit art. 893, art. 896 si art. 902 alin. (2) C. civ. creditorii sau legatarii particulari il vor putea urmari pe acest mostenitor pentru intreg, dar numai pana la concurenta valorii imobilului [art. 902 alin. (2) C. civ. . Pentru ceea ce depaseste aceasta valoare obligatia se divide potrivit regulii generale, iar pentru ceea ce a platit singur mostenitorul detinator al imobilului are recurs impotriva celorlalti mostenitori;

e) desi neacceptata de toti autorii , in practica se mai recunoaste o exceptie, neprevazuta de lege, si anume nedivizarea pasivului pe durata cat se mentine starea de indiviziune intre comostenitori. Exceptia se fundamenteaza pe aceea ca gajul general al creditorilor asupra bunurilor succesorale este indivizibil cat timp dureaza starea de indiviziune succesorala. Asa fiind, creditorii mostenirii pot urmari bunurile succesorale pentru intreaga datorie, fara sa suporte riscul insolvabilitatii unora dintre mostenitori, prin diviziunea de drept a pasivului

Regularizarea platii pasivului intre mostenitori. S-a dovedit in practica ca exista situatii in care plata pasivului, in totalitate sau in parte, se face de catre terti care nu au calitatea de mostenitori si deci nu sunt tinuti la aceasta, sau unii dintre mostenitori platesc peste partea care li se cuvine.

In cazul in care plata pasivului s-a facut de catre un tert din eroare, solvens-ul are doua posibilitati. Poate sa ceara, potrivit art. 993 C. civ., restituirea platii nedatorate de la creditorul pe care l-a platit, sau poate, prin actio de in rem verso, sa se indrepte impotriva mostenitorilor tinuti la plata, in temeiul imbogatirii fara just temei. In ambele situatii actiunea este considerata personala si deci supusa prescriptiei de 3 ani

In ipoteza in care tertul a platit in mod voluntar pasivul succesiunii, dar fara intentia de a gratifica pe mostenitorii tinuti la plata, el are dreptul la a pretinde despagubiri in temeiul gestiunii de afaceri, potrivit art. 987 C. civ.

Mostenitorul care, desi tinut la plata pasivului potrivit partii sale ereditare, a platit, din eroare, peste partea ce i se cuvine, are dreptul la restituirea a ceea ce a platit peste partea sa, la fel ca si tertul strain de mostenire, la care ne-am referit mai sus. Daca comostenitorul a platit in mod voluntar peste partea lui din pasiv, se poate indrepta impotriva celorlalti comostenitori, fie in temeiul gestiunii de afaceri, fie al subrogatiei legale reglementata de art. 1108 pct. 4 C. civ., iar daca a platit dupa sistarea starii de indiviziune poate uza de actiunea in garantia impartelii, potrivit art. 787 C. civ.

In cazul in care comostenitorul a platit peste partea sa ca urmare a faptului ca obligatia era, de pilda, indivizibila sau garantata cu ipoteca etc. situatii de exceptie cand acest lucru se impune, el are la dispozitie o actiune recursorie impotriva celorlalti mostenitori, fundamentata pe subrogatia legala prevazuta de art. 1108 pct. 3 C. civ., dar nu poate pretinde de la fiecare peste partea sa contributiva (art. 778 C. civ. si art. 1053 C. civ.). Asadar, in toate cazurile actiunea este divizibila, cu toate ca creanta creditorului platit poate sa fie indivizibila. In caz de insolvabilitate, partea mostenitorilor insolvabili se divide intre ceilalti mostenitori, inclusiv mostenitorul solvens, proportional cu partile lor ereditare (art. 779 C. civ.). Actiunea este considerata ca avand caracter personal, fiind, asadar, prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, dar posesia bunurilor din partea mostenitorului care a platit intrerupe curgerea termenului de prescriptie

Separatia de patrimonii. Confuziunea patrimoniului succesoral cu cele ale mostenitorilor este impiedicata, in primul rand, prin acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar, modalitate prin care succesorii isi pun la adapost propriul patrimoniu atunci cand exista indicii ca patrimoniul succesoral este insolvabil. Simetric invers, creditorii succesiunii, atunci cand patrimoniul succesoral este solvabil, pot obtine separatia de patrimoniul succesorilor pentru a-l pune la adapost de patrimoniul insolvabil al acestora. Oricare mostenitor al succesiunii poate cere si obtine, potrivit art. 781 C. civ., separatia de patrimonii, pastrand astfel patrimoniul succesoral ca gaj general al creditorilor succesiunii, pentru a nu veni in concurs cu creditorii personali ai mostenitorilor. Separatia de patrimonii este, asadar, un privilegiu, sau un beneficiu individual al oricarui creditor sau legatar cu titlu particular, in virtutea caruia are dreptul de a-si realiza creanta din valoarea bunurilor succesorale, cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorilor ²¹ .

In dreptul nostru, spre deosebire de dreptul roman (separatio bonorum), separatia de patrimonii nu are caracter colectiv, ci unul individual, in sensul ca poate fi ceruta de oricare creditor succesoral sau legatar particular, si nu este necesar sa se realizeze pentru intregul patrimoniu succesoral, ci se poate obtine si in privinta unui anumit bun din succesiune . Potrivit art. 781 C. civ. ea se cere contra creditorilor mostenitorilor, fie a tuturor acestora, fie a creditorilor unuia dintre mostenitori, fie a unuia dintre creditorii unuia dintre mostenitori.

In schimb, creditorii mostenitorilor, chiar daca ar avea interes, nu pot cere separatia de patrimonii in contra creditorilor succesiunii (art. 784 C. civ.

Desigur, daca, asa cum am aratat mai sus, acceptarea mostenirii s-a facut sub beneficiu de inventar, separatia de patrimonii nu mai are nici o ratiune, astfel ca nu poate fi ceruta.

A) Conditiile de exercitiu ale separatiei de patrimonii. Privilegiul separatiei de patrimonii poate fi cerut de oricare creditor al succesiunii, indiferent ca este vorba de o datorie a defunctului sau de o sarcina succesorala, ca este vorba de un creditor privilegiat sau chirografar si indiferent ca acea creanta este exigibila sau nu.

Legatarii universali sau cu titlu universal nu pot cere separatia de patrimonii intrucat, fata de pasivul succesiunii, ei apar ca debitori iar nu creditori. Legatarii cu titlu particular, al caror obiect este constituit dintr-un drept real asupra unui bun individual-determinat, nu pot invoca beneficiul separatiei de patrimonii, ei fiind titularii dreptului respectiv din chiar momentul deschiderii succesiunii, fara a fi pusi in situatia de a suporta concursul creditorilor personali ai mostenitorilor. In schimb, daca obiectul legatului particular il constituie bunuri de gen sau obligatii de a face sau a nu face, separatia de patrimonii va putea fi ceruta si de legatarii particulari.

In doctrina, prin interpretarea art. 782 C. civ. (ai carui termeni expresi sunt inexacti intrucat in dreptul nostru, spre deosebire de dreptul roman in care printr-o fictiune defunctul era considerat debitor, mostenitorii sunt intotdeauna debitori ai creditorilor succesiunii, astfel incat nu este vorba de o novatiune prin schimbare de debitor, cum se prevede in textul legal) s-a precizat ca privilegiul separatiei de patrimonii nu poate fi invocat in cazul in care creditorii succesorali renunta in mod expres sau tacit la el. In privinta mobilelor, prevede art. 783 C. civ. separatia de patrimonii nu poate fi invocata daca au trecut mai mult de 3 ani de la data deschiderii succesiunii, dreptul fiind in aceste conditii prescris, prezumandu-se ca a operat confuziunea mobilelor succesorale cu acelea ale mostenitorilor. Chiar daca termenul de prescriptie de 3 ani nu s-a implinit, s-a precizat in doctrina , separatia nu poate fi invocata nici atunci cand, in fapt, confuziunea mobilelor succesorale cu cele ale mostenitorilor s-a realizat. Tot art. 783 C. civ. prevede ca, in privinta imobilelor, privilegiul se poate exercita atata timp cat se gasesc in mana mostenitorilor, regula aplicandu-se, a fortiori si in cazul mobilelor

Legiuitorul nu cere forme speciale in ce priveste exercitarea privilegiului, el putand fi invocat nu numai prin actiune intentata impotriva mostenitorilor, asa cum rezulta, se pare, din art. 783 C. civ., ci si pe cale incidenta. Astfel, spre exemplu, solicitarea inventarierii bunurilor succesorale, luarea de masuri de conservare, inscrierea in tabloul de ordine al creditorilor in vederea distribuirii pretului, daca bunul succesoral a fost vandut etc. sunt acte care atesta vointa creditorului de a invoca privilegiul, astfel ca efectele sale se vor produce, conferindu-i preferinta creditorului care le-a exercitat, fata de creditorii personali ai mostenitorului. In cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, asa cum am aratat, invocarea privilegiului separatiei nu are sens, dar dorim sa precizam ca, in acest caz, separatia profita creditorilor succesiunii chiar daca beneficiul de inventar a incetat prin renuntare sau decadere

In privinta imobilelor succesorale, pentru a fi opozabil, privilegiul trebuie sa fie conservat, prin inscrierea sa potrivit regulilor de publicitate imobiliara, avand rangul dupa data inregistrarii cererii (art. 1743 C. civ. art. 21, art. 27, art. 61 din Legea nr. 7/1996). In sistemul registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni imobiliare, potrivit art. 1743 C. civ. cei care cer separatia de patrimonii isi conserva privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii in fata creditorilor mostenitorilor (chiar si impotriva acelora cu garantii reale constituite si inscrise anterior) prin inscriptia acestuia in termen de 6 luni de la data deschiderii mostenirii.

B) Efectele separatiei de patrimonii. Principalul efect al separatiei de patrimonii este acela ca, in virtutea acestui privilegiu ²⁷ creditorii succesorali (inclusiv legatarii creditori) au dreptul de a fi platiti cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorilor, din pretul bunurilor succesorale cu privire la care separatia s-a invocat.

In raporturile dintre creditorii succesorali care au cerut separatia si cei care nu au cerut-o, privilegiul nu aduce nici o modificare. Preferinta pe care acesta o creeaza opereaza numai fata de creditorii personali ai mostenitorilor si nu fata de ceilalti creditori succesorali astfel ca, in raporturile dintre creditorii succesiunii va opera dreptul comun, dupa cum sunt creditori chirografari sau cu garantii reale . Legatarul particular-creditor, care a cerut separatia va fi platit dupa satisfacerea creditorilor succesiunii, potrivit adagiului nemo liberalis nisi liberatus

Daca pretul bunurilor succesorale cu privire la care s-a cerut separatia nu va acoperi creantele creditorilor succesiunii acestia pot urmari bunurile succesorilor dupa regulile consacrate privind impartirea pasivului intre mostenitori.

A se vedea I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 596-597.

Chiar daca se accepta teza potrivit careia legatarul uzufructului intregii mosteniri sau a unei parti din aceasta este un legatar cu titlu universal, el va suporta, tot in aceste limite, datoriile si sarcinile succesiunii. A se vedea, in acest sens, M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 185-186; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., vol. II, p. 385-390; Fr. Deak, op. cit., p. 510.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 936/1984, in C.D. 1985, p. 88-90. Daca, de pilda, exista doi fii ai defunctului, fiecare are vocatie de 1/2 din mostenire, si vor suporta pasivul in aceste cote, chiar daca sa presupunem, unul din ei nu va culege acele bunuri pe care le-a dosit sau le-a dat la o parte pentru a-l frauda pe celalalt (art. 703 C. civ.). Sau daca avem doi legatari cu titlu universal, fiecare va fi tinut la acoperirea pasivului in cota de 1/2 chiar daca unul dintre ei este beneficiarul unui legat cu sarcina in favoarea unui tert si deci efectiv va primi mai putin decat celalalt legatar.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1658/1981, in R.R.D. nr. 8/1982, p. 60; T.M.B., decizia civila nr. 230/1977, apud C. Turianu, Mostenirea si impartirea ei. Practica juridica adnotata, Ed. Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 2001, p. 232.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 512.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 613/1961, p. 198-199.

A se vedea: M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 267; M. Eliescu, op. cit., p. 230; Fr. Deak, op. cit., p. 512.

A se vedea: Trib. jud. Hunedoara, decizia civila nr. 736/1985, in R.R.D. nr. 3/1986, p. 77; T.M.B., decizia civila nr. 1130/1992, in Culegere, pe 1992, p. 167.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 338/1989, in Dreptul nr. 1-2/1990, p. 128.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 248.

A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 513; C. Toader, op. cit., p. 156.

A se vedea: M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 298; M. Eliescu, op. cit., p. 231; D. Chirica, op. cit., p. 248; Fr. Deak, op. cit., p. 513.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1658/1981, in R.R.D. nr. 8/1982, p. 60; Fr. Deak, op. cit., p. 514.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 232-233.

Solutia este aceeasi in cazul oricarei alte garantii reale. A se vedea M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 299.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 249.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 231; St. Carpenaru, op. cit., p. 533-534; Fr. Deak, op. cit., p. 515-516.

A se vedea Trib. jud. Hunedoara, decizia civila nr. 128/1988, in R.R.D. nr. 7/1988, p. 57.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 250.

A se vedea, in acest sens, Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 503/1987, in R.R.D. nr. 12/1987, p. 72; Trib. jud. Hunedoara, decizia civila nr. 128/1988, in R.R.D. nr. 7/1988, p. 57. A. Ivanov, loc. cit.; I.A. Man, loc. cit. Practica judiciara anterioara, chiar a instantei supreme, a fost insa in sensul ca lichidarea cheltuielilor de inmormantare intre mostenitori, facandu-se in cadrul actiunii de partaj, este imprescriptibila de vreme ce si actiunea de imparteala este imprescriptibila. A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1699/1972, in R.R.D. nr. 4/1973, p. 176. Cu privire la impozitele si taxele platite de catre un comostenitor pentru bunurile succesorale, a se vedea, Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 111/1978, in C.D. 1978, p. 123-127 si decizia nr. 129/1983, in C.D. 1983, p. 80-82. Solutia prescriptibilitatii actiunilor in regres, indiferent din ce categorie fac parte, fie ca au fost exercitate deodata cu actiunea in imparteala fie separat, a fost argumentata cu aceea ca regulile de fond ale prescriptiei trebuie aplicate in functie de natura dreptului si de caracterul actiunii si nu de cadrul procesual in care dreptul este valorificat. Desi argumentele de natura strict juridica justifica, in buna masura, aceste din urma solutii ale practicii judiciare, credem ca practica anterioara este de preferat, intrucat argumentul adus atunci in sensul ca lichidarea activului si pasivului succesoral are loc concomitent cu actiunea in imparteala, iar aceasta actiune este imprescriptibila, sta si azi in picioare si are darul de a nu pune pe mostenitori in situatia de a exercita prea multe actiuni, cu termene si caractere diferite, cand se poate rezolva totul printr-una singura.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 519.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 170; D. Chirica, op. cit., p. 253.

A se vedea: D. Alexandresco, op. cit., vol. III, p. 739-740; M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 308; M. Eliescu, op. cit., p. 175. Renuntarea tacita s-ar putea realiza prin: preschimbarea titlului creantei pe numele mostenitorilor; prelungirea termenului de plata; schimbarea conditiilor obligatiei initiale; primirea unor garantii de la mostenitori; luarea unei inscriptii ipotecare asupra imobilelor mostenitorilor; urmarirea averii personale a mostenitorilor; stipularea solidaritatii contra mostenitorilor etc. A se vedea si D. Chirica, op. cit., p. 254.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 175-176; D. Chirica, op. cit., p. 254.

A se vedea I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 439.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 521.

Unii autori considera separatia de patrimonii doar un drept de preferinta si nu un veritabil privilegiu, intrucat creditorii separatisti nu au dreptul de urmarire a bunurilor imobile succesorale la tertii subdobanditori, ci numai dreptul ca in virtutea subrogatiei reale sa fie preferati fata de mostenitori la acoperirea creantei lor din pretul vanzarii. A se vedea, in acest sens, D. Alexandresco, op. cit., vol. III, p. 751-752; M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 307-308; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 436-437. Alti autori insa, la a caror parere ne raliem, considera ca separatia de patrimonii este un veritabil privilegiu, intrucat creditorii separatisti au dreptul de a declansa urmarirea in vederea realizarii creantelor lor, nefiind obligati sa astepte ca alti creditori sa o faca pentru a participa apoi la impartirea pretului. A se vedea, in acest sens, M. Eliescu, op. cit., p. 175; D. Chirica, op. cit., p. 256; Fr. Deak, op. cit., p. 522.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 174; D. Chirica, op. cit., p. 256; Fr. Deak, op. cit., p. 522.

A se vedea Fr. Deak, loc. cit.