Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Drept penal - partea speciala


Drept penal - partea speciala




Drept penal - partea speciala

Principiul incriminarii - presupune ca prin lege sa fie descrisa fiecare conduita care constituie infractiune, precum si pedeapsa aplicabila. Aceasta se realizeaza in mod concret prin normele juridice penale care au caracter special si alcatuiesc partea speciala a codului penal.

Conform celor aratate putem defini partea speciala a dreptului penal ca fiind aceea care cuprinde ansamblul normelor juridice prin care se stabilesc faptele de pericol social, considerate infractiuni, si pedepsele aplicabile celor vinovati de comiterea lor.

Partea speciala a dreptului penal constituie un sistem in care infractiunile prevazute de legislatia penala in vigoare sunt clasificate si grupate in anumite categorii, grupe si subgrupe, deci constituie un ansamblu sistematizat al tuturor infractiunilor incriminate de codul penal si legile speciale.




Criterii de alcatuire a partii speciale de drept penal:

Clasificarea infractiunilor pe categorii, in functie de obiectul lor juridic generic (de ex. infractiuni contra statului, contra vietii persoanei, contra avutului public).

Impartirea infractiunilor din cadrul unei categorii in grupe, in functie de unele trasaturi specifice lor.

Infractiunile contra persoanei se clasifica in:

infractiuni contra vietii, integritatii corporale;

infractiuni contra libertatii persoanei;

infractiuni privitoare la viata sexuala;

infractiuni contra demnitatii.

Subclasificarea infractiunilor dintr-o grupa in subgrupe (de ex. infractiunile contra integritatii corporale si a vietii umane se subimpart in omucidere si lovirea, respectiv vatamarea integritatii corporale).

Infractiuni contra statului - sunt fapte de pericol social indreptate impotriva sigurantei statului roman si care sunt savarsite cu scopul de a suprima sau stirbi unitatea, suveranitatea sau independenta statului sau care sunt de natura sa puna in pericol in orice mod siguranta acestuia.

1. Infractiuni asupra persoanei

In istoria statului si dreptului, totdeauna statele s-au preocupat sa ocroteasca, prin norme de drept penal, viata, sanatatea si integritatea corporala a cetatenilor, intrucat acestea constituie valori fundamentale ale societatii.

obiect juridic general - relatia sociala care asigura dreptul la viata ca drept absolut si indispensabil al persoanei;

obiect material - il reprezinta viata unui om in sensul biologic, corpul unui om in viata.

Infractiunile contra vietii persoanelor pot fi comise si din culpa, situatie in care tratamentul juridic aplicabil infractorilor este mai bland.

2. Infractiuni contra avutului public sau particular

Obiectul juridic generic - il constituie relatiile sociale sau care se refera la existenta si folosirea libera a avutului public sau particular.

Obiectul material al acestor infractiuni trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie un bun material, corporal sau o energie;

sa fie un bun mobil (inscrisuri, bani, titluri de valoare);

bunul sa prezinte o valoare sociala, economica sau una de intrebuintare;

sa se afle in posesia sau detentia cuiva.

Latura obiectiva - fapte de sustragere sau de distrugere.

- sustragerile - constau in trecerea ilicita a bunului sau valorii din posesia sau detentia persoanei pagubite in stapanirea faptuitorului.

Delapidarea - este incriminata prin art. 151 care prevede trei forme, una simpla si doua forme calificate.

Obiectul juridic are caracter complex.

relatiile sociale privitoare la patrimoniul public;

relatiile sociale privitoare la indeplinirea unor atributii de serviciu privind administrarea sau gestionarea avutului public.

Obiectul material - il constituie bunuri, bani, valori din avutul public care trebuie sa se afle in momentul savarsirii delapidarii in gestiunea sau administrarea autorului.

Latura subiectiva - intotdeauna intentie directa.

Scopul special de a delapida.

Subiectii: subiectul activ este un subiect - functionar sau salariat - care este gestionar.

Notiunea de functionar Orice salariat care exercita permanent sau temporar cu orice titlu o insarcinare din partea statului. Persoane care exercita astfel de atributii in serviciul unei organizatii obstesti.

In practica judiciara sunt asimilati "altor salariati" persoanele care exercita temporar, fara o numire speciala in mod efectiv insarcinari in numele unei astfel de unitati.

Functionarul sau salariatul sa fie gestionar.

Gestionarul este cel care primeste, pastreaza si elibereaza bunuri aflate in proprietatea unei societati economice de stat. Sunt asimilati gestionarilor si asa numitii gestionari de fapt (vanzatori de la raioane).




Notiunea de administrator personal care exercita functii de conducere cu privire la activitatea de inregistrare a patrimoniului.

Subiect pasiv al infractiunii - unitatea economica prejudiciata.

- pedeapsa pentru forma simpla 6 luni - 5 ani.

- pedeapsa pentru formele agravate:

- delapidarea cu consecinte grave, pedepsita cu inchisoare de la 5 la 15 ani.

- delapidarea cu consecinte deosebit de grave, pedeapsa - inchisoare intre 15 si 20 ani sau detentia pe viata.

4. Inselaciune in paguba avutului public

- consta in inducerea in eroare a unei unitati economice de stat prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba;

- are trei forme:

- inselaciunea simpla - pedeapsa - inchisoare de la 6 luni la 5 ani;

- inselaciunea cu consecinte grave - inchisoare de la 3 la 12 ani;

- inselaciunea cu consecinte deosebit de grave - inchisoare de la 15 la 20 ani.

- inselaciunea mai are forme de calificare cand a fost savarsita prin mijloace frauduloase si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 7 ani.

Cel mai frecvent mijloc fraudulos prin care se comite inselaciunea este falsul.

5. Infractiuni de fals

Intelesul notiunii de fals:

sensul larg - alterarea sau denaturarea adevarului;

sensul restrans - falsul penal, doar acel fals care prin consecintele produse sau prin posibilitatea producerii unei consecinte juridice prezinta un anumit grad de pericol social.

Obiectul juridic generic - relatiile sociale juridice privitoare la asigurarea adevarului, adica a veridicitatii si autenticitatii anumitor valori materiale. Relatiile sociale privitoare la mentinerea increderii publice fata de aceste valori.

Obiectul material - il constituie bunuri materiale care reprezinta valorile puse sub protectia legii penale impotriva falsificarii penale (de ex. monede, titluri de credit, timbre, marci postale, sigilii, stampile).

Latura obiectiva - consta intr-o actiune de falsificare, adica de alterare sau denaturare a adevarului sau autenticitatii acestei valori.

In general, cu exceptia falsului intelectual in inscrisuri, falsurile se comit prin activitati comisive.

Activitatea de falsificare poate fi partiala sau totala si se realizeaza prin doua forme:

- contrafacerea sau plasmuirea - confectionarea in mod artificial a unui instrument in scris, prin imitarea dupa modelul sau cu asemanarea ori cu aparenta celui autentic.

- prin alterarea sau modificarea unei piese autentice.

Infractiunea de fals este o infractiune de pericol.

Latura subiectiva - aceste infractiuni se savarsesc cu intentie.

Subiectii activitatii: orice persoana.

Codul penal prevede trei grupe de infractiuni de falsuri:

falsificarea de timbre, monede etc.;

falsificarea instrumentelor de marcare, autentificare;

falsificarea in inscrisuri.

6. Gestiunea frauduloasa

Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Gestiunea frauduloasa savarsita in scopul de a dobandi un folos material, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani, daca fapta nu constituie infractiune mai grava.

Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului in care acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. 1 se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

7. Inselaciunea

Inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 12 ani.

Inselaciunea savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.

Inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane, cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in aliniatele precedente, dupa distinctiile aratate acolo.

Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare in scopul aratat in alin. 1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin. 2.

Inselaciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate