Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Sinteza cursului de dreptul familiei


Sinteza cursului de dreptul familiei




S I N T E Z A

CURSULUI DE DREPTUL FAMILIEI




CONSIDERATII GENERALE PRIVIND FAMILIA

A.)   Notiunea de familie.

Enuntare: Familia constituie :

o realitate biologica , prin uniunea dintre barbat si 

femeie precum si prin procreatie;

o realitate sociala, prin comuniunea de viata dintre soti, dintre parinti si copii precum si dintre toti membrii familiei;

o realitate juridica, prin reglementarile legii cu privire la familie.

Relatiile de familie pot fi :

personale ( nepatrimoniale);

patrimoniale.

Sensurile notiunii de familie .

In interes restrans notiunea de familie include parintii si

copii lor minori.

Intelesuri largi ale conceptului de familie se regasesc in unele legi speciale.

B.)    Functiile familiei.

Functia de perpetuare;

Functia economica;

Functia educativa;

Functia de solidaritate familiala;

NOTIUNEA SI PRINCIPIILE DREPTULUI FAMILIEI

A.)   Notiunea , obiectul si formele de exprimare ale dreptului familiei .

1. Notiune.

Dreptul familiei este acea ramura a dreptului, care reglementeaza raporturile personale si patrimoniale ce rezulta din casatorie, rudenie, adoptie, precum si raporturile asimilate de lege acestora, necesar a fi prevazute si ca relatii juridice.

Obiect:

Raporturile de familie reglementate de normele dreptului

familiei sunt:

a.)        raporturile de casatorie ( raporturile personale si patrimoniale dintre soti, incheierea, desfiintarea, incetarea si desfacerea casatoriei);

b.)        raporturile izvorate din rudenie ( filiatia fata de mama si fata de tata, obligatia de intretinere etc.);

c.)        raporturile rezultate din adoptie ;

d.)       raporturile privitoare la ocrotirea parinteasca;

e.)        raporturile asimilate de lege, din anumite puncte de vedere, raporturilor de familie ( relatiile rezultate din luarea unui copil spre crestere fara intocmirea formelor pentru adoptie, relatiile privitoare la tutela, interdictie si curatela, etc.).

Formele de exprimare ( izvoarele ) dreptului familiei:

a.)    Constitutia Romaniei;

b.)Codul familiei ( Legea nr. 4/1054) intrat in vigoare la 1 februarie 1954;

c.)Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice;

d.)Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a decretului privitor la persoanele fizice si juridice;

e.)Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila.

B.) Locul dreptului familiei in sistemul de drept.

Dreptul familiei este o ramura de drept distincta, deoarece are :

a.)          obiect propriu de reglementare, reprezentat de raporturile de familie;

b.)         metode specifice de reglementare.

Metoda de reglementare a dreptului familiei cu privire la relatiile dintre soti este aceea a egalitatii partilor in raportul juridic , iar referitor la raporturile dintre parinti si copiii metoda subordonarii in interesul celui ocrotit.

C.) Principiile dreptului familiei:

a.)    Principiul monogamiei;

b.)    Principiul casatoriei liber consimtite;

c.)    Principiul egalitatii in drepturi si obligatii a sotilor;

d.)   Principiul ocrotirii casatoriei si familiei de catre stat.

Cunoasterea principiilor este de mare ajutor in adoptarea solutiei corecte in – cel putin – urmatoarele situatii:

inexistenta reglementarii;

reglementare insuficient de explicita;

stabilirea masurii in care dispozitiile Codului familiei se completeaza cu cele ale dreptului civil.

D.) Legaturile dreptului familiei cu alte ramuri de drept.

Dreptul familiei interfereaza cu aproape toate celelalte ramuri ale sistemului de drept, realizand legaturi de :

a.)        reglementare juridica, prin completarea dispozitiilor dreptului familiei cu reglementari ale altor raporturi de drept sau invers;

b.)       ocrotire a raporturilor de familie, prin reglementari apartinatoare altor ramuri de drept.

INCHEIEREA CASATORIEI

NOTIUNE SI TRASATURI JURIDICE

A.)   Notiunea de casatorie.

Terminologie.

Legea foloseste notiunea de casatorie cu doua semnificatii: act juridic si situatie juridica

In primul rand, casatoria inseamna actul juridic pe care il incheie cei ce vor sa se casatoreasca.

In al doilea rand, casatoria semnifica starea (situatia ) juridica sau statutul legal al sotilor.

Definitia casatoriei.

Casatoria este uniunea liber consimtita intre barbat si femeie, incheiata in conditiile legii, in scopul intemeierii unei familii.

Caracterele actului juridic al casatoriei.

Caracterele casatoriei sunt urmatoarele :

este o uniune intre barbat si femeie;

este liber consimtita;

este monogama;

este un act solemn ( formele prevazute de lege sunt cerute ad validitatem);

are caracter civil;

se incheie pe viata;

are ca scop intemeierea unei familii;

se fundamenteaza pe egalitatea in drepturi si obligatii intre barbat si femeie.

CONDITIILE DE FOND SI LIPSA IMPEDIMENTELOR LA CASATORIE

A.)   Conditiile de fond ale casatoriei.

Clasificarea conditiilor.

a.) Dupa gradul de intensitate cu care se impun a fi respectate si sanctiunile pe care le atrage incalcarea lor, se deosebesc conditiile dirimante si conditiile prohibitive .

Conditiile dirimante trebuie intocmai respectate, neindeplinirea lor fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a casatoriei. Ele constau in :

diferenta de sex;

varsta matrimoniala;

consimtamantul la casatorie .

Conditiile prohibitive sunt cele a caror neindeplinire nu

compromite valabilitatea casatoriei.

Singura conditie de aceasta natura intalnita in dreptul nostru consta in comunicarea intre viitorii soti a starii sanatatii lor.

b.)Dupa ratiunea de a fi a diverselor conditii de fond la casatorie ele se pot imparti in conditii de ordin :

fizic ( varsta matrimoniala);

psihic ( consimtamantul).

1.)Diferenta de sex;

2.)Varsta matrimoniala ( varsta legala pentru casatorie

sau varsta pubertatii legale).

Potrivit art.4 alin.1 C.fam., barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de optsprezece ani, iar femeia numai daca a implinit saisprezece ani.”

Consimtamantul la casatorie.

Casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti (

art.1 alin.3, art.16 si 17 C.fam.).

In sens juridic, consimtamantul liber la casatorie semnifica lipsa viciilor de consimtamant : eroarea, dolul si violenta.

Consimtamantul este de esenta casatoriei.

Consimtamantul trebuie sa se manifeste, potrivit dispozitiilor legii.

Consimtamantul la incheierea casatoriei trebuie sa fie :

actual ( exprimat in momentul celebrarii casatoriei ;

neviciat ( nealterat prin eroare, dol ori violenta);

dat simultan si personal de viitorii soti;

constatat in mod nemijlocit de ofiterul starii civile.

Comunicarea starii sanatatii.

Dovada indeplinirii conditiilor de fond la casatorie.

Sarcina probei indeplinirii conditiilor incumba viitorilor

soti.

B.)   Lipsa impedimentelor la casatorie .

Clasificarile impedimentelor .

a.)    Dupa gradul de intensitate cu care impiedica

incheierea casatoriei si natura sanctiunilor pe care le atrage incalcarea lor, se deosebesc, aidoma conditiilor de fond, impedimentele dirimante si cele prohibitive.

Impedimentele dirimante sunt cele a caror incalcare atrage nulitatea absoluta a casatoriei:

existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti;

rudenia fireasca;

rudenia in linie dreapta rezultata din adoptie;

alienatia sau debilitatea mintala precum si lipsa pasagera a discernamantului.

Impedimentele prohibitive sunt acelea a caror existenta

nu determina nulitatea casatoriei incheiate, atragand, eventual, doar sanctiuni pentru functionarul care nu le-a observat:

- adoptia, in ceea ce priveste oprirea casatoriei intre copiii adoptatorului, pe de o parte, si persoana adoptata sau copiii sai, pe de alta parte, precum si impiedicarea casatoriei intre cei adoptati de aceeasi persoana.

tutela.

b.)    Dupa persoanele fata de care opresc casatoria impedimentele se clasifica in absolute si relative.

Impedimentele absolute sunt acelea care opresc incheierea casatoriei unei persoane cu orice alta persoana:

starea de persoana casatorita;

alienatia sau debilitatea mintala precum si lipsa vremelnica a discernamantului.

Impedimentele relative impiedica incheierea casatoriei

unei persoane numai cu o anumita alta persoana:

rudenia fireasca;

adoptia;

tutela.

Existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre soti.

Conform art.5 C.fam., “ este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita”.

3.)Rudenia.

Potrivit art.6 alin.1 C.fam., “ este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv ”.

4.)Adoptia .

Potrivit art.7 alin.1 C.fam., “ este oprita casatoria:

a.)    intre cel care adopta sau ascendentii lui, de o parte, si cel adoptat ori descendentii acestuia, de alta ;

b.)    intre copiii celui care adopta, de o parte, si cel adoptat sau copiii acestuia, de alta;

c.)    intre cei adoptati de aceeasi persoana”.

5.)Tutela .

Potrivit art.8 C.fam.,“ in timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa”.

6.)Alienatia sau debilitatea mintala ori lipsa temporara de discernamant.

Conform art.9 C.fam., ” este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal , debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale”.

Dovada existentei impedimentelor la casatorie.

Conform art. 13 C.fam., “ in declaratia de casatorie, viitorii soti vor arata ca nu exista nici o piedica legala la casatorie”.

Existenta piedicilor, a impedimentelor , poate fi dovedita

insa de terti pe calea opozitiilor la casatorie sau de ofiterul de stare civila, din oficiu.

CONDITIILE DE FORMA ALE CASATORIEI

Scopurile conditiilor de forma constau in asigurarea:

indeplinirii conditiilor de fond si lipsei impedimentelor la casatorie;

recunoasterii publice a casatoriei;

mijlocului de dovada a casatoriei.

Conditiile de forma se impart in formalitati premergatoare

casatoriei si formalitati concomitente incheierii casatoriei.

Formalitatile premergatoare incheierii casatoriei:

a.)    Declaratia de casatorie;

b.)    Prezentarea dovezilor cerute de lege.

Conform art.13 C.fam., odata cu declaratia de casatorie, se

vor prezenta si dovezile cerute de lege.

PROCEDURA INCHEIERII CASATORIEI

Localitatea unde se incheie casatoria.

Conform art.11 C.fam., casatoria se incheie, la alegere, in

localitatea in care unul dintre viitorii soti are domiciliul sau resedinta.

Locul unde se incheie casatoria.

Potrivit art.16 alin.1 C.fam., casatoria se incheie la sediul

serviciului de stare civila.

3.)Competenta ofiterului de stare civila.

Casatoria se incheie in fata ofiterului de stare civila din localitatea determinata in modul aratat ( art. 11 C.fam.).

4.) Incheierea casatoriei. (Formalitati concomitente incheierii casatoriei). Ele constau – printre altele – in :

identificarea sotilor;

constatarea indeplinirii conditiilor de fond si a lipsei impedimentelor;

constatarea inexistentei opozitiilor;

luarea consimtamantului;

declararea casatoriei incheiate pe baza manifestarii de vointa a sotilor;

intocmirea actului de casatorie in registrul de stare civila si semnarea sa de soti si functionar.

5.)Momentul incheierii casatoriei este acela in care ofiterul starii civile constata existenta consimtamantului si declara casatoria incheiata.

EFECTELE CASATORIEI

Efecte juridice si nejuridice.

Intre efectele nejuridice ( afectiv – sentimentale si etice –

spirituale) si cele juridice, exista raporturi de intrepatrundere si conditionare reciproca.

Notiunea efectelor juridice.

Prin efecte juridice ale casatoriei se inteleg drepturile si

obligatiile personale si patrimoniale, ce se nasc intre soti consecutiv incheierii casatoriei.

RELATIILE PERSONALE DINTRE SOTI

a.)    Numele sotilor.

Potrivit art. 27 alin.2 C.fam., privitor la numele de familie

viitorii soti pot decide astfel:

pastrarea numelui avut inaintea casatoriei;

alegerea ca nume comun pe acela al unuia sau altuia dintre ei;

alegerea ca nume comun, a numelor lor reunite.

Ipotezele sunt de stricta interpretare, nefiind astfel

ingaduite variante combinate.

In timpul casatoriei sotii sunt obligati sa poarte numele

declarat cu ocazia incheierii acesteia.

b.)    Obligatia de a locui impreuna.

Sotii au obligatia de a coabita, indiferent daca au sau nu domiciliul comun. Uniunea juridica dintre soti poate deveni o comunitate afectiv – morala, numai in masura in care sotii locuiesc impreuna.

In timp ce domiciliul comun este de natura casatoriei , locuinta comuna este de esenta sa .

c.)    Obligatia de sprijin moral.

Conform art.2 C.fam., sotii sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral. 

d.)Obligatia de fidelitate.

Insasi prezumtia de paternitate a copilului nascut in timpul casatoriei se fundamenteaza pe indeplinirea acestei obligatii.

e.)Obligatia conjugala.

2.)Efectele casatoriei cu privire la capacitatea de exercitiu.

Femeia minora care se casatoreste, dobandeste capacitatea

deplina de exercitiu( art.8 alin.3 din Decretul nr. 31/1954).

OBLIGATIILE SOTILOR DE A SUPORTA CHELTUIELILE CASNICIEI SI DE A-SI ACORDA RECIPROC SPRIJIN MATERIAL

Obligatia sotilor de a suporta cheltuielile casniciei.

Potrivit art.29 C.fam., “ sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei”.

In sens restrans, notiunea priveste cheltuielile pentru gospodarirea in comun a sotilor.

In sens larg, prin termenul de cheltuieli( sarcini) ale casatoriei se inteleg, pe langa cele de mai sus, si cheltuielile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea profesionala a copiilor precum si cele pentru intretinerea sotului aflat in stare de nevoie din cauza incapacitatii de a munci.

Obligatia de sprijin material.

Ea cuprinde :

obligatia de intretinere intre soti;

obligatia suportarii cheltuielilor propriu- zise ale casniciei;

orice alta forma posibila de contributie materiala.

COMUNITATEA MATRIMONIALA DE BUNURI

A.)Notiune si trasaturi.

Definitia regimului comunitatii matrimoniale de bunuri.

Regimul matrimonial este alcatuit din ansamblul regulilor care reglementeaza raporturile dintre soti cu privire la bunurile lor precum si raporturilor patrimoniale in care ei intra in legatura cu tertii in calitate de soti.

Caracteristicile comunitatii matrimoniale de bunuri.

Potrivit art. 30 C.fam., “bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula.”

Conform art.31 C.fam., numai anumite bunuri sunt proprii fiecaruia dintre soti.

Rezulta prin urmare ca regimul matrimonial este :

legal, prin reglementarea sa de lege;

unic, deoarece legea permite numai acest regim;

obligatoriu, nefiind ingaduita nici o derogare;

imutabil ( stabil), deoarece pe tot timpul casatoriei nu poate fi modificat.

Sanctiunea conventiilor potrivnice comunitatii matrimoniale de bunuri.

Conventiile contrare dispozitiilor art.30 alin.1 C.fam. sunt lovite de nulitate absoluta, dat fiind caracterul imperativ al regimului comunitatii matrimoniale de bunuri.

B.)Natura juridica a comunitatii matrimoniale de bunuri.

Patrimoniul fiecaruia dintre soti este fractionat in grupa bunurilor comune si cea a bunurilor proprii.

Privitor la bunurile comune pe care sotii le au in proprietate, ei au un drept de proprietate in devalmasie, deci fara o precizare a cotelor – parti din drept.

Patrimoniul unei persoane nu cuprinde, insa, numai drepturile de proprietate, ci toate drepturile si obligatiile care au valoare economica. Toate acestea apartin sotilor in stare de devalmasie.

Toate elementele active si pasive ce exista in comunitatea matrimoniala alcatuiesc comunitatea patrimoniala in devalmasie.

C.)Bunurile sotilor.

Notiunea de bunuri din dreptul familiei are intelesul statornicit in dreptul civil ( art. 461 – 474 C.civ.).

D.)Bunurile comune ale sotilor

Criterii de determinare

sa fie dobandite de soti impreuna sau numai de unul din ei;

sa fie dobandite in timpul casatoriei.

Notiunea de dobandire.

A dobandi un bun comun, inseamna a deveni titularul unui drept real sau de creanta, prin incheierea de acte juridice, savarsirea de fapte juridice sau in puterea legii .

Calitatea dobanditorului.

Sunt comune bunurile dobandite de catre oricare dintre

soti.

Comunitatea de bunuri, reprezentand un efect legal al casatoriei, bunul devine comun chiar daca numai unul dintre soti a contribuit efectiv la dobandirea sa.

De contributie se tine, insa, intotdeauna seama la determinarea partilor ce revin sotilor cu ocazia partajului.

Timpul casatoriei.

Prin timpul ( durata casatoriei) se intelege intervalul de timp cuprins intre data incheierii casatoriei si data desfacerii, desfiintarii sau incetarii casatoriei.

Data dobandirii bunurilor.

Momentul dobandirii este acela in care dreptul intra in patrimoniul sotilor. In acest sens, creantele nascute inainte de casatorie in folosul unuia dintre soti, dar realizate in timpul casatoriei, nu devin bunuri comune, iar cele nascute in timpul casatoriei, dar realizate dupa desfacerea acesteia, sunt bunuri comune.

E.)Bunurile proprii.

Categoria bunurilor proprii ale sotilor este reglementata de art.31 C.fam. si se caracterizeaza prin acea ca:

reprezinta o exceptie de la comunitatea de bunuri;

bunurile proprii sunt limitativ prevazute de lege;

determinarea lor se face pe baza mai multor criterii (data dobandirii lor, legatura dintre bun si persoana sotului dobanditor, afectatiunea si subrogatia reala);

intre ele si categoria bunurilor comune exista un anumit circuit ( bunurile comune pot deveni proprii chiar in timpul casatoriei, urmare impartirii cerute pentru motive temeinice de unul dintre soti sau de creditorii lor personali).

Bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei(art.31 lit.a C.fam.);

Bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie ( art.31 lit.b C.fam.);

Ele devin proprii datorita caracterului personal al dobandirii lor.

Bunurile de uz personal, si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti ( art.31 lit.c C .fam.).

a.)    Bunurile de uz personal.

Numai destinatia bunului nu este suficienta pentru ca bunul sa fie propriu, fiind necesara si folosinta efectiva a acestuia de catre unul dintre soti, deoarece bunurile nu sunt proprii datorita naturii lor, ci datorita folosintei efective.

b.)    Bunurile destinate exercitarii profesiunii.

Sunt apreciate ca astfel de bunuri cele destinate exercitarii efective a unei meserii sau profesiuni ( unelte, instrumentar medical, biblioteca de specialitate , etc.).

Bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii precum si alte asemenea bunuri ( art.31 lit.d C.fam.).

a.)Premiile si recompensele sunt bunuri proprii, deoarece ele reprezinta rodul efortului propriu.

b.)Manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii si alte asemenea bunuri sunt proprii, deoarece in ele se concretizeaza creatia intelectuala exclusiva a unuia sau altuia dintre soti.

Indemnitatea de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei ( art.31 lit.e C.fam.).

In ambele situatii se repara pagube strans legate de persoana celui vatamat.

Valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare ( art.31 lit.f C.fam.).

Bunul dobandit devine propriu in temeiul subrogatiei reale cu titlu universal.

A.)   Dovada bunurilor comune si proprii.

Aceasta problema se ridica, de regula, in urmatoarele situatii:

impartirea bunurilor comune la desfacerea casatoriei;

contestatia la executare in cazul urmaririi bunurilor de catre creditorii personali ai unuia dinre soti;

constatarea calitatii de bun propriu ceruta instantei de judecata de catre oricare dintre soti.

Prezumtia de comunitate.

Orice bun dobandit in timpul casatoriei este considerat comun, atata vreme cat nu se face dovada ca este propriu.

Dovada bunurilor proprii in raporturile dintre soti.

Potrivit art.5 alin.1 din Decretul nr. 32/1954, ” dovada ca un bun este propriu, se va putea face, intre soti, prin orice mijloc de proba”.

Se instituie astfel un regim probatoriu derogator de la cel comun prevazut de art.1191 C.civ..

Dovada bunurilor proprii in raporturile dintre si tertele persoane.

In cazul casatoriilor incheiate inainte de punerea in aplicare a Codului familiei ( 1 februarie 1954), cu privire la bunurile proprii dobandite pana la acea data, dovada se va putea face prin orice mijloc de proba.

In cazul casatoriilor incheiate dupa punerea in aplicare a acestui act normativ, respectiv a bunurilor proprii dobandite de persoanele casatorite anterior intrarii in vigoare a Codului familiei dupa data de 1 februarie 1954, dovada se va face dupa regulile dreptului comun ( art.1191 alin.1 si 2 C.civ.).

Tertii vor putea face dovada calitatii de bun propriu prin orice mijloc de proba, deoarece fata de ei imprejurarea are semnificatia unui fapt juridic.

B.)   Situatii speciale privind calificarea unor bunuri ca proprii sau comune.

Teza de calificare a castigului din munca.

a.)    Castigul din munca este bun comun.

Atat sub forma dreptului de creanta (salariul neincasat) , cat si sub forma dreptului de proprietate( salariul incasat) salariul este considerat bun comun.

b.)Castigul din munca este bun propriu;

c) Castigul din munca este bun de afectatiune;

d.) Castigul din munca sub forma dreptului de creanta este bun propriu, iar sub forma dreptului de proprietate el devine bun comun, dat fiind ca:

salariul reprezinta remunerarea muncii prestate;

subrogarea reala prevazuta de art.31 lit.f C.fam. opereaza doar privitor la bunurile enumerate de art.31 C.fam., ceea ce inseamna ca bunurile achizitionate din salariu devin comune.

Aceasta din urma teza este larg imbratisata in doctrina si consacrata in practica judiciara.

2.)Sumele depuse la banca.

Pentru stabilirea caracterului de bun propriu sau comun al depunerilor trebuie facuta o distinctie neta intre raporturile dintre sotul deponent si depozitar ( in care depozitul este privit ca un bun propriu al deponentului) si raporturile dintre soti si intre acestia si terti( in care depozitul este apreciat conform naturii juridice din momentul depunerii).

3.)Constructii ridicate in timpul casatoriei.

Ipotezele sunt diferite si privesc:

aportul sotilor la cheltuieli;

titularul dreptului de proprietate asupra terenului;

buna sau reaua – credinta a constructorilor.

Calificarile juridice sunt urmatoarele :

a.)        Un sot ridica o constructie cu mijloace comune pe terenul proprietatea celuilalt sot, cu consimtamantul acestuia.

Constructia va fi bun comun, sotul neproprietar dobandind un drept de superficie.

b.)    Ambii soti ridica o constructie cu mijloace comune pe terenul unuia dintre ei.





Constructia este bun comun, sotul neproprietar dobandind un drept de superficie.

c.)     Un sot ridica o constructie cu mijloace comune pe terenul celuilalt sot impotriva vointei acestuia.

Constructia este dobandita prin accesiune conform art.491 C.civ. de proprietarul terenului, iar numai contravaloarea materialelor si pretul muncii vor constitui bun comun.

d.)    Un sot ridica o constructie cu mijloace proprii pe terenul comun al ambilor soti cu consimtamantul celuilalt sot.

Sotul constructor devine superficiar.

e.)     Un sot ridica o constructie cu mijloace proprii pe terenul bun comun al ambilor soti, fara consimtamantul celuilalt sot.

Drepturile prevazute de art.494 C.civ. sunt bun propriu, nu

constructia.

f.)      Ambii soti ridica cu mijloace comune o constructie pe terenul proprietatea unui tert.

Daca edificiul s-a ridicat cu invoiala proprietarului sotii vor dobandi un drept de superficie, iar in caz contrar proprietarul terenului va dobandi constructia prin accesiune.

Imbunatatiri , reparatii si transformari aduse unui bun propriu prin contributia sotului neproprietar.

Sporul de valoare adus bunului va constitui bun comun.

Locuinte construite ori cumparate de catre soti cu credite din partea statului.

a.)    Locuinte construite cu credit de la stat.

Dreptul de proprietate asupra locuintei se dobandeste pe

data predarii – preluarii.

b.)    Locuinte cumparate cu credit acordat de stat.

Momentul dobandirii locuintei cumparate este acela al incheierii contractului de vanzare cumparare, potrivit regulii inscrise in art.1295 alin.1 C.civ.

Fructele si productele.

a.)Fructele bunurilor comune vor fi – in temeiul principiului accesiunii prevazut de art.483 C.civ. – bunuri comune.

b.) Fructele bunurilor proprii sunt, la randul lor, proprii. Fructele sunt accesorii ale bunurilor frugifere si ele se cuvin in virtutea caracterului complet al drepturilor asupra bunurilor proprii, titularului acestora.

c.) Productele bunurilor comune si ale celor proprii pastreaza - in baza subrogatiei reale cu titlu universal – natura juridica a bunurilor din care provin.

H.)Drepturile sotilor asupra bunurilor comune .

Art.35 C.fam. prevede ca ” sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele.

Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi este socotit ca are consimtamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”.

Sotii exercita in aceste conditii toate prerogativele dreptului de proprietate:

posesia;

folosinta;

dispozitia ( juridica si materiala).

Prezumtia legala de mandat tacit reciproc.

In scopul facilitarii incheierii unor acte juridice in timpul casatoriei, al consolidarii circuitului juridic civil si al ocrotirii tertilor de buna - credinta, legea a instituit prezumtia de mandat tacit reciproc intre soti, in temeiul careia sotul care exercita singur acte de administrare, folosinta si dispozitie asupra bunurilor comune, este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot.

Prin urmare, in masura compatibilitatii lor cu Codul familiei, sunt aplicabile dispozitiile privitoare la contractul de mandat prevazute de art. 1532 – 1559 C.civ.

Forta prezumtiei de mandat tacit reciproc.

Prezumtia are caracter relativ, ea putand fi, astfel, rasturnata prin dovada contrara.

In cazul in care se rastoarna prezumtia de mandat, drepturile tertilor de buna – credinta raman neatinse. Daca, insa, dobanditorii au fost de rea – credinta, ei nu se mai pot situa la adapostul art.1909 C.civ si nu mai pot invoca mandatul tacit reciproc, actul fiind astfel invalidat.

Actul juridic incheiat de catre un sot impotriva vointei celuilalt este lovit de nulitate relativa.

Restrangeri voluntare ale mandatului reciproc al sotilor.

Prin vointa comuna sau unilaterala sotii pot restrange aria mandatului lor reciproc, fara ,insa, a o suprima cu desavarsire, deoarece s-ar modifica insusi regimul juridic al comunitatii matrimoniale de bunuri.

Restrangerile presupun, asadar, individualizarea bunurilor sau a actelor juridice.

a.)        Restrangerea conventionala rezulta din intelegerea prealabila a sotilor ca un anumit act sau anumite acte, care de drept comun sunt supuse regimului mandatului reciproc, sa fie indeplinite doar impreuna.

b.)        Restrangerea unilaterala deriva din opunerea unuia dintre soti la savarsirea unui act la care este indreptatit in temeiul mandatului tacit.

Restrangeri legale ale mandatului tacit reciproc.

a.)    Restrangerea legala expresa.

In temeiul art.35 alin.2 C.fam. actele de instrainare sau grevare a terenurilor sau constructilor nu pot fi facute de catre unul din soti, decat cu consimtamantul expres al celuilalt sot.

Consimtamantul expres poate fi dat personal sau prin mandat special.

b.)    Restrangerea legala implicita.

Aceasta se refera la actele cu titlu gratuit intre vii.

Atat bunurile mobile, cat si cele imobile comune pot fi instrainate prin acte cu titlu gratuit numai cu consimtamantul ambilor soti.

I.)Drepturile sotilor asupra bunurilor proprii.

Regimul juridic al bunurilor proprii este cel de drept

comun, respectiv cel prevazut de Codul civil cu privire la bunuri si drepturile patrimoniale.

J.)Impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei.

Regula si exceptia.

Potrivit art.36 C.fam., “ la desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soti, potrivit invoielii acestora ; daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune, va hotari instanta judecatoreasca.

Pentru motive temeinice, bunurile comune, in intregime sau numai o parte din ele, se pot imparti prin hotarare judecatoreasca si in timpul casatoriei. Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii. Bunurile neimpartite, precum si cele ce se vor dobandi ulterior, sunt bunuri comune.”

Impartirea bunurilor in timpul casatoriei, se poate face:

la cererea oricaruia dintre soti ;

la solicitarea creditorilor personali ai oricaruia dintre soti.

Impartirea la cererea oricaruia dintre soti poate avea loc numai :

a.)    pentru motive temeinice;

b.)    prin hotarare judecatoreasca.

Instanta nu poate, insa , sa ia, act pur si simplu de tranzactia partilor si sa dispuna impartirea bunurilor comune, fara a stabili mai intai existenta si temeinicia motivelor invocate.

Impartirea bunurilor comune la cererea creditorilor personali ai oricaruia dintre soti.

Potrivit art.33 alin.1 C.fam. bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.

Acestia pot urmari numai bunurile proprii.

Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.

In acest din urma caz, bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot, devin proprii( art.33 alin.2,3 C.fam.).

Impartirea bunurilor comune la desfacerea casatoriei imbraca urmatoarele caracteristici:

a.)         se poate efectua prin invoiala sotilor sau prin hotarare judecatoreasca;

b.)         invoiala sotilor privind impartirea bunurilor poate interveni numai dupa promovarea actiunii de divort si isi va produce efectele numai dupa desfacerea casatoriei;

c.)          sotii se pot intelege, fie numai asupra stabilirii intinderii drepturilor lor asupra bunurilor comune, fie asupra determinarii in natura a bunurilor pe care le va primi fiecare;

d.)         impartirea poate fi totala sau partiala.

Impartirea bunurilor comune la incetarea casatoriei este carmuita de regulile dreptului familiei cat si de cele ale dreptului succesoral.

Bunurile comune se impart mai intai in cota – parte cuvenita sotului supravietuitor si in cota parte ce i-ar fi revenit sotului defunct. Aceasta din urma, impreuna cu bunurile proprii ale defunctului, formeaza masa succesorala, supusa impartelii amiabile sau judiciare, dupa caz.

Criteriul stabilirii prin hotarare judecatoreasca a cotei fiecarui sot cu privire la bunurile comune.

Doctrina si jurisprudenta au stabilit ca partea ce revine

fiecaruia dintre soti din bunurile comune, se stabileste in functie de contributia la dobandirea si conservarea tuturor acestora.

Prin urmare, cotele – parti ale sotilor pot fi neegale, daca aportul la dobandirea bunurilor comune este diferit.

Daca stabilirea contributiei fiecaruia este cu neputinta, instanta va imparti bunurile in parti egale.

Efectele impartelii.

Bunurile impartite devin proprii, in integralitatea lor sau

numai in parte, in materialitatea lor sau pe cote - parti ideale.

Imparteala avand prin esenta sa caracter declarativ, efectele sale retroactiveaza pana la data desfacerii sau incetarii casatoriei.

DATORIILE COMUNE ALE SOTILOR

Corespunzator activului patrimoniului sotilor, care cuprinde bunuri comune si bunuri proprii, pasivul acestuia este alcatuit din datorii comune si datorii personale.

Datoriile comune

Conform art. 32 C.fam., sotii raspund cu bunurile comune pentru :

a.)        cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune ;

b.)        obligatiile ce au contractat impreuna ;

c.)        obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru indeplinirea nevoilor obisnuite ale casniciei;

d.)       repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor.

Regimul juridic al datoriilor comune ale sotilor .

Numai creditorii comuni pot urmari bunurile comune ale sotilor. In masura in care acestea sunt insuficiente, ei vor putea urmari bunurile proprii.

Daca obligatiile sunt conjuncte, creditorul comun isi va divide urmarirea intre cei doi soti, incasand de la fiecare jumatate din creanta ramasa neacoperita dupa epuizarea urmaririi bunurilor comune.

Daca, in schimb, obligatiile sunt indivizibile sau solidare, creditorul comun va putea urmari pe oricare dintre soti, pentru intreaga creanta ramasa neachitata.

Potrivit regulilor de drept comun, fiecare dintre soti va trebui sa contribuie la plata datoriilor comune proportional cu partea din comunitate care ii revine.

Regimul juridic al datoriilor personale.

Creditorii personali ai sotilor pot urmari numai bunurile proprii ale sotului debitor.

Daca ele se vor dovedi neindestulatoare, creditorii pot urmari si bunurile comune, dar numai in masura acoperirii creantelor lor.

Prezumtia legala implicita ca datoriile sunt proprii.

Exceptand datoriile enumerate de art.32 C.fam. , orice alte datorii ale sotilor sunt proprii.

DESFIINTAREA CASATORIEI

CAUZELE DE NULITATE

A.)   Aspecte generale.

Nulitatea este o sanctiune a nerespectarii conditiilor legale pentru incheierea casatoriei.

Date fiind importanta deosebita a actului juridic al casatoriei si gravitatea urmarilor atrase de desfiintarea sa, regimul nulitatilor casatoriei este derogator de la cel de drept comun cu privire la :

cauzele de nulitate;

efectele nulitatilor;

deosebirea dintre nulitatile absolute si cele relative.

Specificul nulitatilor casatoriei, consta in :

restrangerea cazurilor de nulitate;

reducerea termenului de prescriptie a dreptului la actiunea in anularea casatoriei;

posibilitatea acoperirii chiar a unor cazuri de nulitate absoluta;

atenuarea gravitatii efectelor desfiintarii casatoriei fata de soti, prin reglementarea casatoriei putative;

inlaturarea totala a efectelor nulitatii fata de copiii rezultati dintr-o casatorie desfiintata.

B.)   Clasificarile nulitatilor .

Nulitati exprese si virtuale

a.)     Nulitatile exprese sunt cele anume prevazute de art.19 si 21 C.fam..

b.)     Nulitatile virtuale sunt implicite si au fost admise de doctrina in situatia casatoriei fictive.

Nulitati absolute si relative.

Viciile de consimtamant (eroarea, dolul si violenta) sunt cazuri de nulitate relativa, iar toate celelalte cazuri de nulitate a casatoriei, atat exprese cat si virtuale, sunt absolute.

C.)   Nulitatile absolute

lipsa de diferentiere sexuala;

impubertatea ( art.19 si art.4 C.fam.);

bigamia ( art.19 si art.5 C.fam.);

incestul ( art.19 si art.6 C.fam.);

rudenia in linie dreapta rezultata din adoptie (art.19 si art.7 lit.a C.fam.);

starea de alienatie sau debilitate mintala (art.19 si art.9 teza I. C.fam.);

lipsa vremelnica a discernamantului ( art.19 si art.9 teza II C.fam.);

lipsa totala de consimtamant ( art.19 si art. 16 teza I. C.fam.);

lipsa de solemnitate la incheierea casatoriei (art.19 si art.16 teza II. C.fam.);

clandestinitatea;

incompetenta ofiterului de stare civila;

casatoria fictiva;

frauda la lege.

C.) Nulitatile relative.

Aspecte generale.

Potrivit art.21 alin.1 C.fam., “ casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violenta”.

Eroarea .

Dreptul familiei limiteaza eroarea doar cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot.

Dolul ( viclenia).

In conditiile dreptului comun, dolul poate duce la desfiintarea casatoriei.

4.) Violenta poate constitui cauza de nulitate tot in conditiile dreptului comun.

D.)   Efectele nulitatilor .

Nulitatile casatoriei au caracter jurisdictional, adica pot fi declarate numai prin hotarare judecatoreasca.

Nulitatile pot fi declarate numai pe cale principala (cerute prin actiune ), nu si pe cale incidentala ( prin ridicarea exceptiei).

Nulitatile, independent de caracterul lor absolut sau relativ, produc aceleasi efecte. Ele se produc atat pentru viitor ( ex nunc), cat si pentru trecut ( ex tunc).

Spre deosebire de dreptul comun, regula desfiintarii retroactive comporta derogarea ca, efectele desfiintarii nu se rasfrang si asupra copiilor rezultati din casatoria si exceptia specifica a casatoriei putative.

CASATORIA PUTATIVA

Casatoria putativa este aceea care, desi nula sau anulabila, produce, totusi, unele efecte fata de sotul care a fost de buna – credinta la incheierea ei.

Sunt necesare urmatoarele conditii :

a.) Aparenta juridica de casatorie, rezultata dintr-un titlu, constand de obicei din celebrarea si inregistrarea casatoriei, pe care instanta sa il constate si sa il inlature.

b.) Buna – credinta, constand in reprezentarea gresita a unuia sau a ambilor soti ca se pot casatori impreuna.

Regimul bunei – credinte este identic cu cel din dreptul comun.

Instantele sunt obligate ca atunci cand declara sau constata nulitatea casatoriei, sa statueze si asupra bunei – sau relei – credinte a sotilor.

INCETAREA SI DESFACEREA CASATORIEI

INCETAREA CASATORIEI

Art.37 C.fam. distinge intre incetarea si desfacerea casatoriei.

a.)    Casatoria inceteaza prin :

moartea unuia dintre soti;

declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti;

recasatorirea sotului celui care fusese declarat mort.

b.)Casatoria se poate desface, prin divort.

Incetarea casatoriei are loc de drept, in timp ce divortul se poate pronunta numai prin hotarare judecatoreasca.

Efectele incetarii si desfacerii casatoriei se produc numai pentru viitor ( ex nunc).

Casatoria desfacuta isi produce toate efectele pentru trecut.

DESFACEREA CASATORIEI

Notiune.

Prin divort se intelege desfacerea casatoriei prin hotarare judecatoreasca atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti, sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila ( art.38 alin.1 C.fam.).

Conceptii juridice privitoare la divort:

a.)      conceptia divortului prin efectul vointei sotilor, fie prin vointa unuia dintre soti, fie prin acordul de vointa;

b.)     conceptia divortului prin efectul hotararii judecatoresti, in masura existentei unor motive temeinice;

c.)      conceptia mixta a divortului prin efectul vointei sotilor si prin efectul hotararii judecatoresti.

Codul familiei a adoptat conceptia divortului prin

hotarare judecatoreasca.

Conceptii intemeiate pe natura motivelor de divort:

a.)        divortul – remediu reprezinta o solutie pentru o casatorie cu neputinta de continuat, fie din motive imputabile, fie din motive neimputabile sotilor;

b.)        divortul – sanctiune se pronunta pentru faptele culpabile ale unui dintre soti sau ale ambilor, chiar daca mentinerea casatoriei nu a devenit imposibila;

c.)        divortul sanctiune – remediu sau remediu – sanctiune, care se pronunta in ipoteza in care un sot ( sau ambii) au savarsit fapte culpabile, care fac cu neputinta continuarea casatoriei.

Sisteme de reglementare a motivelor de divort.

a.)        sistemul enumerarii motivelor, constand in individualizarea sau determinarea generica a motivelor de divort;

b.)        sistemul stabilirii criteriilor de apreciere a motivelor de divort, adoptat de Codul familiei;

c.)        sistemul mixt, rezidand in stabilirea criteriilor de evaluare a motivelor de divort si exemplificarea unora dintre cele mai evidente.

Efectele desfacerii casatoriei.

Efectele personale

a.)        Incetarea obligatiilor reciproce, de coabitare, conjugala, de fidelitate si de sprijin moral.

b.)    Numele .

Potrivit art.40 alin.ultim C.fam., “fiecare dintre soti va purta numele ce avea inainte de casatorie”.

Aceasta regula cunoaste urmatoarele exceptii:

invoiala sotilor ca sotul care a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacererea casatoriei ;

incuviintarea instantei, chiar in lipsa unei invoieli a sotilor, ca, pentru motive temeinice, sotul sa continue purtarea numelui dobandit prin casatorie.

Efectele patrimoniale:

a.)       incetarea comunitatii matrimoniale de bunuri ori transformarea ei in comunitate post – matrimoniala;

b.)       incetarea obligatiei de a suporta cheltuielile casniciei;

c.)       incetarea obligatiei de sprijin material;

d.)       incetarea obligatiei legale de intretinere dintre soti si nasterea, cateodata, a obligatiei legale de intretinere intre fostii soti;

e.)       atribuirea locuintei;

Efectele divortului cu privire la relatiile personale dintre parinti si copii.

a.)    incredintarea copiilor minori.

Potrivit art.42 alin.1 si 2 C.fam., instanta judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti ii vor fi incredintati copiii minori.

Instanta este obligata, chiar daca nu exista un capat de cerere expres in acest sens, sa se pronunte prin hotararea de divort asupra incredintarii copiilor, pentru a evita prejudicierea intereselor lor prin pornirea unui nou proces.

b.)    Exercitarea ocrotirii parintesti cu privire la persoana copilului.

Potrivit art.43 alin.1 C.fam., “ parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul exercita cu privire la acesta drepturile parintesti”.

Conform art.43 alin.3 C.fam., “ parintele divortat caruia nu i s-a incredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala”.

Modalitatea de exercitare a drepturilor parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul se stabileste de instanta de judecata.

Daca se schimba imprejurarile avute in vedere pentru incredintarea copilului, instanta poate modifica masurile cu privire la drepturile si obligatiile dintre parinti si copii.

Efectele divortului cu privire la relatiile patrimoniale dintre parinti si copii.

a.)    Obligarea parintilor la cheltuielile de crestere,educare, invatatura si pregatirea profesionala a copiilor.

In toate situatiile de incredintare a copiilor spre crestere si educare, instanta este obligata – chiar daca nu exista cerere expresa in acest sens – a stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile mentionate.

Potrivit art. 42 alin.ultim C.fam., parintii se pot invoi, insa numai cu incuviintarea instantei, cu privire la contributia lor.

b.)        Exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti cu privire la bunurile copiilor.

In ipoteza in care copilul a fost incredintat unuia dintre

parinti, acesta va exercita si drepturile si indatoririle patrimoniale ale minorului (administrarea bunurilor, reprezentarea copilului, incuviintarea actelor juridice).

RUDENIA

Rudenia fireasca si rudenia civila

Definitie.

Potrivit art.45 alin.1 C.fam.,rudenia fireasca ( de sange) este “ legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun”.

Spre deosebire de aceasta rudenia din adoptie ( civila) este legatura stabilita de lege, in baza actului juridic al adoptiei.

Clasificari ale rudeniei.

a.)    Dupa linia de rudenie :

rudenia in linie dreapta este legatura dintre persoana care coboara unele din altele, fie direct, in sensul ca persoana este copilul celeilalte, fie indirect, in sensul ca persoanele in cauza nu sunt nascute una din alta, insa intre ele exista un sir neintrerupt de nasteri si un sir neintrerupt de persoane intre care s-a stabilit, prin faptul nasterii, legatura de la parinte la copil.

Rudenia in linie dreapta se subclasifica in rudenie

ascendenta, cand este privita in linie urcatoare( de la copil la parinte ), si in rudenie descendenta, cand este privita in linie coboratoare( de la parinte la copil).

rudenia in linie colaterala consta in legatura dintre

doua persoane , care fara a descinde una din alta, au un autor comun( fratii, unchii si matusile, verii primari).

b.)    Dupa cum conceptia sau nasterea se situeaza in

cadrul sau in afara casatoriei, se distinge intre rudenia din casatorie si aceea din afara sa.

De remarcat ca, efectele lor sunt identice.

Gradul , intinderea, durata si dovada rudeniei.

Gradul de rudenie.

Potrivit art.46 C.fam., gradul de rudenie se stabileste astfel:

a.)     in linie dreapta, dupa numarul nasterilor: astfel fiul si tatal sunt rude in gradul intai, nepotul de fiu si bunicul sunt rude de gradul al doilea;

b.)     in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la una din rude pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda; astfel fratii sunt rude de gradul al doilea, unchiul si nepotul in gradul al treilea, verii primari in gradul al patrulea.

Aceasta inseamna ca in linie dreapta fiecare nastere,treapta sau generatie, reprezinta un grad de rudenie si ca, in linie colaterala, gradele se stabilesc dupa numarul nasterilor, al treptelor sau generatiilor care urca si care coboara intre doua rude, existand tot atatea grade cate generatii exista de la una din rude in sus pana la ascendentul comun si de la acesta in jos pana la cealalta ruda. La fel se stabileste gradul de rudenie si in cazul rudeniei create prin adoptie.

Intinderea rudeniei.

Din punct de vedere juridic legatura de rudenie prezinta

interes numai in masura in care legea ii consacra efecte juridice.

Dovada rudeniei.

Mijloacele de proba difera in functie de interesul urmarit:

a.)       Daca se vizeaza efecte de stare civila ( de exemplu,

filiatia) dovada rudeniei se face exclusiv cu certificate de stare civila.

b.)      Daca se urmaresc alte efecte decat cele de stare

civila, dovada se poate face prin orice mijloc de proba.

AFINITATEA

Notiune.

Prin afinitate se intelege legatura dintre sot si rudele celuilalt sot, fiecare sot fiind considerat afinul celuilalt sot, in gradul de afinitate corespunzator gradului respectiv de rudenie.

Intinderea legaturii de afinitate.

Afinitatea exista fara deosebire cum rudenia este de sange,

din casatorie sau din afara ei, ori din adoptie.

In situatia incetarii sau desfacerii casatoriei, legatura de afinitate inceteaza.

3.)Efectele afinitatii:

obligatia de intretinere dintre parintele vitreg si copilul vitreg ( art.87 C.fam., singurul efect in dreptul familiei);

in materie de recuzare a judecatorilor;

in materie de stramutare a cauzelor;

in materia dovezii cu martori.



FILIATIA

FILIATIA FATA DE MAMA

A.)   Notiunea filiatiei.

a.)     In intelesul larg, filiatia semnifica sirul neintrerupt al

nasterilor care leaga o persoana de stramosul sau.

b.)     In intelesul restrans, curent, filiatia desemneaza

legatura directa si imediata dintre copil si fiecare din parintii sai.

B.)   Certitudinea maternitatii.

Filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii, ceea ce

determina caracterul direct si neindoielnic al dovezii maternitatii.

C.)   Elementele de stabilire a maternitatii, constau in faptul nasterii si identitatea copilului.

Stabilirea maternitatii consta, prin urmare, in stabilirea faptului ca o anumita femeie a nascut un copil si ca acel copil este copilul nascut de ea.

De regula filiatia fata de mama se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii.

Prin exceptie, in imprejurarile deosebite, maternitatea se poate dovedi prin recunoasterea mamei sau prin hotarare judecatoreasca.

D.)   Stabilirea filiatiei fata de mama prin certificatul de nastere.

Potrivit art.47 alin.2 C.fam., filiatia fata de mama se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii.

Folosirea starii civile conforme.

Folosirea starii civile (posesia de stat) este starea de fapt din care rezulta ca un copil este al unei anumite femei.

Puterea doveditoare a certificatului de nastere conform cu folosirea starii civile.

Ori de cate ori exista concordanta intre cuprinsul certificatului de nastere si folosirea starii civile, sunt inadmisibile atat actiunea in reclamatie de maternitate, cat si actiunea in contestare de maternitate.

E.)   Stabilirea filiatiei fata de mama prin recunoastere.

Enuntare.

Acest mod de stabilire a maternitatii are un caracter exceptional si poate interveni, potrivit art. 48 alin.1 C.fam., daca:

a.)      nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila, indiferent de motiv;

b.)      copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca fiind nascut din parinti necunoscuti.

2. ) Copiii care pot fi recunoscuti:

a.)copilul nascut;

b.)copilul conceput;

c.)copilul decedat;

d.)copilul major .

3.)Formele recunoasterii

Potrivit art.48 alin.2 C.fam., recunoasterea de maternitate

se poate face “ fie prin declaratie la serviciul de stare civila, fie printr-un inscris autentic, fie prin testament”.

4.)Natura juridica a recunoasterii. Capacitatea ceruta

pentru savarsirea sa.

a.) Recunoasterea este o marturisire a faptului nasterii,

deci un mijloc de proba in sensul art.1204 – 1206 C.civ .

c.)        In acelasi timp ea constituie un act juridic incheiat cu scopul de a produce efecte juridice, constand in stabilirea legaturii de filiatie.

5.)Caracterele recunoasterii.

Recunoasterea este:

declarativa de filiatie ( nu atributiva);

irevocabila;

un act personal;

unilaterala;

valabila numai daca este facuta in anumite forme prevazute de lege.

F.)   Stabilirea maternitatii prin hotarare judecatoreasca.

Actiunea face parte din categoria celor in reclamatie de stare civila si poate fi introdusa – potrivit art. 50 C.fam – in urmatoarele cazuri:

a.)     cand, din orice imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii;

b.)     cand se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii.

Regimul actiunii in justitie.

a.)    titularul actiunii este copilul;

b.)    actiunea se porneste impotriva pretinsei mame, iar

dupa moartea sa impotriva succesorilor sai ( art.52 alin.3 C.fam.);

c.)     actiunea este imprescriptibila;

d.)    se pot folosi orice mijloace de proba.

FILIATIA DE TATA

A.)   Incertitudinea paternitatii.

Filiatia fata de tata( paternitatea) rezulta din faptul conceptiei, fapt material care – spre deosebire de faptul nasterii – nu poate fi probat direct si neindoielnic.

B.)      Modurile de stabilire a paternitatii, difera dupa cum este vorba de paternitatea copilului din casatorie sau a celui din afara acesteia.

a.)         Paternitatea copilului din casatorie se stabileste

prin prezumtiile legale de paternitate, dupa caz, prezumtia copilului nascut in timpul casatoriei sau prezumtia de paternitate a copilului conceput in timpul casatoriei ( art. 53 alin.1 si 2 C.fam.) .

b.)         Paternitatea copilului din afara casatoriei se

stabileste fie prin recunoasterea tatalui, fie prin hotarare judecatoreasca (art.56 C.fam.).

c.)          Prezumtia timpului legal al conceptiei.

Potrivit art.61 C.fam., “ timpul cuprins intre a treiasuta

si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal conceptiei. El se socoteste zi la zi.”

Timpul legal conceptiei este de 121 zile, deoarece ziua de plecare ( dies a quo) nu se ia in calcul, dar se socoteste ziua de implinire ( dies ad quem).

Caracterul prezumtiei

Prezumtia instituita de art. 61 C.fam. este irefragabila,

absoluta, in ceea ce priveste determinarea timpului legal al conceptiei.

Aplicarea prezumtiei.

Prezumtia timpului legal al conceptiei se aplica intotdeauna

in folosul copilului, astfel incat copilul nascut la 180 zile de la data incheierii casatoriei cat si cel nascut la 300 zile de la incetarea sau desfacerea casatoriei, sunt prezumati a fi conceputi in timpul casatoriei.

D.)Filiatia fata de tatal din casatorie.

Enuntare.

Potrivit art.53 alin. 1 si 2 C.fam., “copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei”.

Copilul nascut dupa desfacerea, declararea nulitatii sau

anularea casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei daca a fost conceput in timpul casatoriei si nasterea a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o noua casatorie.

Conform acestor prezumtii pentru dovedirea filiatiei fata de tata este indestulatoare stabilirea filiatiei fata de mama si casatoria acesteia la data conceptiei sau nasterii copilului.

Aplicarea prezumtiilor .

Ele se aplica de plin drept, in sensul ca ele opereaza

indiferent de cuprinsul certificatului de nastere.

Cumulul prezumtiilor (conflictele sau dubla paternitate).

In mod obisnuit se opereaza numai cu una dintre

prezumtii.

Exista, insa, unele cazuri in care ambele prezumtii sunt

incidente, conflictul dintre ele solutionandu-se, in masura in care nu o face legiuitorul, de interpret.

Singurul caz de dubla paternitate de care se ocupa Codul familiei este cel prevazut de art.53 alin.2.

Potrivit acestui text, in caz de recasatorire a mamei, copilul nascut inainte de implinirea a 300 zile de la desfiintarea desfacerea sau incetarea primei casatorii, se va bucura de prezumtia de paternitate a copilului nascut in timpul casatoriei, adica a celei de a doua casatorii.

In situatia in care prezumtia ar fi rasturnata pe calea actiunii in tagada paternitatii, se va aplica de drept prezumtia copilului conceput in timpul casatoriei, respectiv a celei dintai.

In literatura sunt discutate alte doua cazuri de dubla paternitate:

bigamia, cand din cea de a doua casatorie – lovita de nulitate absoluta – s-a nascut un copil;

declararea judecatoreasca a mortii sotului, recasatorirea sotiei si nasterea la mai putin de 300 de zile a unui copil, dupa care apare sotul declarat mort si anuleaza hotararea declarativa de moarte.

F.)Tagaduirea paternitatii.

Notiune .

Prin tagada, negarea sau dezavuarea paternitatii se intelege rasturnarea prezumtiilor de paternitate pe cale judecatoreasca.

Criteriul de apreciere a cazurilor de admisibilitate a actiunii.

Codul familiei nu prevede cazuri exprese, ci se limiteaza

doar la a institui regula de baza, in sensul ca paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului ( art.54 alin.1 C.fam.)

Dovedirea neparternitatii

Imposibilitatea sotului mamei de a fi tatal copilului, un

simplu fapt fiind, poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.

Dreptul la actiune .

Potrivit art. 54 C.fam., dreptul de a porni actiunea in

tagada de paternitate apartine numai sotului mamei, mostenitorii putand doar continua actiunea pornita de el.

Persoana impotriva careia se indreapta actiunea.

Actiunea se introduce impotriva copilului si se judeca in contradictoriu cu mama acestuia. Ea va sta in proces in dubla calitate : ca reprezentant al copilului si in nume propriu.

Prescriptia actiunii.

Potrivit art.55 C.fam.,” actiunea in tagaduirea paternitatii

se prescrie in termen de 6 luni de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului.

In cazul in care, mai inainte de implinirea acestui termen, tatal a fost pus sub interdictie, un nou termen curge pentru tutore de la data cand acesta a aflat despre nasterea copilului.

Daca actiunea nu a fost pornita de acesta, ea poate fi pornita de tata dupa ce i s-a ridicat interdictia, inauntrul unui nou termen de sase luni”.

Termenul este de prescriptie, fiind astfel suscceptibil de intrerupere si suspendare. Este posibila si repunerea in termen potrivit art.19 din Decretul nr. 167/1958.

Regimul probator.

Actiunea in tagada paternitatii poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.

Efectele hotararii judecatoresti de admitere a actiunii in tagaduirea paternitatii.

In cazul admiterii actiunii, exceptand cazurile rare ale dublei paternitati, copilul din casatorie devine retroactiv, de la data nasterii, din afara casatoriei, efectele producandu-se cu privire la :

nume;

ocrotirea parinteasca;

domiciliul copilului;

pensia de intretinere.

G.)   Filiatia fata de tatal din afara casatoriei.

Filiatia fata de tatal din afara casatoriei se poate stabili prin:

recunoastere;

hotarare judecatoreasca.

H.)   Stabilirea paternitatii prin recunoastere.

Potrivit art. 57 C.fam., “ copilul conceput si nascut din

afara de casatorie poate fi recunoscut de catre tatal sau; dupa moartea copilului acesta poate fi recunoscut daca a lasat descendenti firesti.

Recunoasterea se face prin declaratie facuta la serviciul de stare civila, fie odata cu inregistrarea nasterii, fie dupa aceasta data; recunoasterea poate fi facuta si prin inscris autentic sau prin testament.

Recunoasterea , chiar facuta prin testament, nu se poate revoca.”

Poate fi recunoscut copilul :

a.)    conceput;

b.)    decedat;

c.)    deja recunoscut;

Caracterele recunoasterii de paternitate sunt aceleasi

cu cele ale recunoasterii de maternitate( declarativa de filiatie, personala, unilaterala, facuta numai in formele prevazute de lege).

I.)      Stabilirea paternitatii prin hotarare judecatoreasca.

Principiul libertatii depline la cercetarea paternitatii.

Actiunea in justitie pentru stabilirea paternitatii se poate

introduce in toate situatiile privind un copil din afara casatoriei.

Dreptul la actiune.

Potrivit art.59 C.fam.; “actiunea in stabilirea paternitatii

din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de reprezentantul lui legal.

Dreptul de a porni actiunea in stabilirea paternitatii nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornita de acesta.

Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata

Relativ la aceste dispozitii in practica judiciara si in literatura de specialitate s-au adus unele precizari:

a.)    actiunea apartine atat copilului minor cat si celui major;

b.)    pentru minorul sub 14 ani actiunea va fi pornita de mama sa, chiar daca este minora, fara nici un fel de incuviintare;

c.)    minorul cu capacitate de exercitiu restransa poate introduce actiunea singur, fara incuviintare, deoarece aceasta are caracter personal;

d.)   actiunea nu poate fi retrasa de mama sau reprezentantul legal al minorului;

e.)    in mainile succesorilor actiunea se interverteste din personala in patrimoniala.

Prescriptia actiunii

Potrivit art. 60 C.fam.; “ actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita in termen de un an de la nasterea copilului.

Daca in cazul prev. de art.54 alin.1, un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie prin efectul unei hotarari judecatoresti, termenul de un an pentru pornirea actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei va curge de la data cand acea hotarare a ramas definitiva.

In cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori daca acesta din urma a prestat copilului intretinere, termenul de un an va curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii”.

Limitarea termenului se justifica prin :

preocuparea pentru intretinerea copilului, unul din efectele admiterii actiunii fiind acordarea intretinerii;

grija pentru conservarea probelor, care risca sa se piarda intr-un termen mai lung;

evitarea unor scandaluri sau santaje.

Dovedirea paternitatii.

Pentru admiterea actiunii in stabilirea paternitatii trebuie

dovedite urmatoarele imprejurari:

a.)    nasterea copilului;

b.)    legaturile intime dintre pretinsul tata si mama copilului in perioada conceptiei;

c.)    stabilirea in mod cert ca barbatul care a intretinut astfel de legaturi, este tatal copilului.

Sunt admise orice mijloace de proba.

Efectele hotararii de admitere a actiunii.

Potrivit art.63 C.fam., copilul din afara casatoriei, care si-a stabilit filiatia, are aceeasi situatie legala fata de parinte si rudele acestuia ca si copilul din casatorie. Prin urmare, hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii poate produce efecte cu privire la numele copilului, domiciliul sau, exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti, incredintarea copilului, obligatia de intretinere.

SITUATIA LEGALA A COPILULUI

A.     ) Notiune.

Situatia legala a copilului consta din ansamblul

efectelor juridice ale filiatiei ca:

ocrotirea parinteasca;

numele;

domiciliul si locuinta copilului;

dreptul la pensia de urmas;

vocatia succesorala fata de parinti si celelalte rude.

A.)   Principiile situatiei legale a copilului constau in :

asimilarea deplina a situatiei copilului din afara casatoriei cu cea a copilului din casatorie;

egalitatea parintilor in exercitarea ocrotirii parintesti;

exercitarea ocrotirii parintesti numai in interesul copilului;

independenta patrimoniala dintre copil si parintii sai;

exercitarea ocrotirii parintesti sub supravegherea autoritatii tutelare.

A D O P T I A

1.) Notiune.

Doctrina confera notiunii de adoptie a tripla acceptiune,

respectiv : de act juridic, de raport juridic si de institutie juridica.

Insumand cele trei laturi ale notiunii, putem defini adoptia ca fiind actul juridic prin care se stabilesc relatii de rudenie, asemanatoare rudeniei firesti, intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si intre adoptator si rudele acestuia, pe de alta parte.

In prezent adoptia este reglementata prin Legea nr. 273/2004.

2.) Principiile adoptiei ( art.2 din lege) sunt urmatoarele:

principiul interesului superior al copilului;

principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu famlial;

principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica;

principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu varsta si gradul sau de maturitate;

principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei.

Scopul adoptiei.

Scopul adoptiei este acela de a asigura protectia intereselor patrimoniale si nepatrimoniale ale copiilor lipsiti de ocrotire parinteasca sau de o ocrotire corespunzatoare.

Cerinte legale pentru incheierea adoptiei.

Pentru incheierea actului juridic al adoptiei este necesara

indeplinirea a doua categorii de conditii :

de fond si

de forma.

Conditiile de fond pot fi subclasificate in:

pozitive – care trebuie indeplinite, deci sa existe pentru nasterea acestui act juridic si

negative – in prezenta carora, adptia nu se poate incheia. Ele au fost denumite si impedimente la adoptie .

a.)Conditiile de fond cerute la adoptie.

Consimtamantul.

- Consimtamantul adoptatorului

Consimtamantul adoptatorului sau al familiei adoptatoare

se da in fata instantei judecatoresti o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei( art.11 alin.2 din Legea nr. 273/2004.)

-Consimtamantul sotului adoptatorului ( art.11 alin.2).

Este insa posibila si situatia ca numai unul dintre soti sa

aiba calitatea de adoptator. In acest caz, legea cere, ca o conditie de fond pentru incheierea adoptiei, si consimtamantul celuilalt sot,care nu devine, prin aceasta, adoptator.

-Consimtamantul parintilor firesti ai celui ce urmeaza a fi adoptat sau al tutorelui, daca este cazul (art.11 lit.a din lege.

Pentru incheierea valabila a adoptiei ambii parinti firesti ai copilului ce urmeaza a fi adoptat trebuie sa-si exprime consimtamantul in acest sens, chiar si atunci cand acestia sunt divortati.

-Consimtamantul celui ce urmeaza a fi adoptat.

Acest consimtamant se cere, daca minorul a implinit varsta

de 10 ani.

-Capacitatea deplina de exercitiu a adoptatorulu;

-Adoptatorul trebuie sa fie cu cel putin 18 ani mai in varsta decat adoptatul ;

-Cel ce urmeaza a fi adoptat sa nu fi implinit varsta majoratului;

-Adoptia trebuie sa fie in interesul superior al celui ce urmeaza a fi adoptat.

b.)Impedimente la adoptie.

Sunt socotite impedimente acele imprejurari care, daca

sunt prezente, opresc incheierea actului juridic al adoptiei.

Impedimentul izvorand din rudenia fireasca.

Potrivit art.8(1) din Legea nr 273/2004,” adoptia intre frati

este interzisa”.

Adoptia este oprita si intre parintele firesc si copilul sau.

Impedimentul izvorat din calitatea de sot

Acest impediment este expres reglementat in art.8

alin.(2) din actul normativ amintit care prevede ca „adoptia a doi soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia intre soti sau fosti soti sunt interzise”.

Impedimentul rezultand dintr-o adoptie anterioara.

Potrivit art.7 din lege copilul, respectiv majorul adoptat de

persoana sau familia care l-a crescut, nu poate fi adoptat de mai multi adoptatori nici simultan, nici succesiv.

c.)Conditiile de forma.

Conditiile de forma cerute pentru incheierea adoptiei se

refera la:

forma solemna a actelor juridice ale partilor si la

procedura adoptiei.

Actele juridice ale partilor.

a.)     consimtamantul adoptatorului sau al adoptatorilor se da in fata instantei judecatoresti o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei;

b.)     consimtamantul sotului persoanei care doreste sa adopte se da tot in fata instantei judecatoresti si nu este necesar atunci cand acesta se afla in imposibilitatea de a-si manifesta vointa;

c.)      consimtamantul parintilor firesti trebuie exprimat, in fata instantei o data cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii adoptiei;

d.)     consimtamantul copilului ce urmeaza a fi adoptat, daca acesta a implinit 10 ani, va fi cerut de instanta in faza incuviintarii adoptiei .

Procedura adoptiei.

Procedura adoptiei cuprinde doua faze:

una administrativa si

una juridica.

a.)    Procedura administrativa.

Aceasta faza presupune interventia anumitor organe

administrative cu atributii specifice, care urmaresc ca, prin adoptie, sa se realizeze interesul superior al adoptatului.

Organizarea si functionarea acestor organe administrative sunt prevazute de Legea nr. 272/2004 si Legea nr. 273/2004.

b.)    Procedura in fata instantei judecatoresti.

procedura propriu zisa cuprinde trei etape:

deschiderea procedurii adoptiei interne;

incredintarea in vederea adoptiei si

incuviintarea adoptiei.

Deschiderea procedurii adoptiei interne se face numai

daca planul individualizat de protectie stabileste ca adoptia este necesara, iar parintii sau, dupa caz, tutorele isi exprima consimtamantul in acest sens.

Incredintarea in vederea adoptiei se dispune de catre

instanta de judecata de la domiciliul copilului pentru o perioada de 90 de zile.

3) Incuviintarea adoptiei.

Instanta admite cererea doar daca adoptia este in interesul superior al copilului.

Judecata se face de complete specializate, in camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului.

7.)Efectele adoptie.

a.)    Intocmirea unui nou act de nastere pentru copil;

b.)    Nasterea rudeniei civile.

Art. 50 alin.(2) din Legea nr. 273/2004 prevede ca prin adoptie se stabilesc filiatia intre adoptat si cel care adopta si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.

Desi textul nu prevede expres, consideram ca raporturile de rudenie se nasc si intre descendentii adoptatului, pe de o parte, si adoptator si rudele acestuia, pe de alta parte.

c.)     Drepturile si obligatiile parintesti trec la adoptator

d.)    Numele adoptatului

Copilul dobandeste, prin adoptie, numele celui care adopta.

e.)     Domiciliul si locuinta adoptatului.

Adoptatul are domiciliul la adoptator si va locui la

acesta.

f.)      Obligatia legala de intretinere.

Persoanele devenite rude prin adoptie isi datoreaza intretinere intocmai ca si rudele firesti.

g.)    Vocatia succesorala.

Rudele rezultate din adoptie au vocatie succesorala

reciproca, la fel ca rudele firesti.



h.)    Cetatenia adoptatului

Minorul, strain sau fara cetatenie, adoptat de un cetatean

roman sau de doi soti, cetateni romani, dobandeste cetatenia romana (art.6 din Legea nr. 21/1991 privind cetatenia romana).

Minorul cetatean roman, adoptat de un cetatean strain,

pierde cetatenia romana, daca adoptatorul solicita aceasta in mod expres si daca adoptatul este considerat, potrivit legii straine, ca a dobandit cetatenia straina ( art. 29 alin.(1) din Legea nr. 21/1991).

8) Incetarea adoptiei.

Potrivit art.54 din lege, adoptia inceteaza prin desfacere sau ca urmare a declararii nulitatii aesteia.

a.)    Desfiintarea adoptiei.

Din structura adoptiei fac parte doua acte juridice:actul

juridic al adoptiei, act de dreptul familiei si hotararea judecatoreasca de incuviintare a adoptiei , act de drept procesual civil, astfel ca nulitatea oricareia dintre acestea duce la desfiintarea adoptiei .

Intrucat legea nu reglementeaza cauzele speciale care pot

duce la nulitatea adoptiei se impune concluzia ca aceasta este guvernata de regulile privind nulitatea absoluta si relativa din dreptul comun.

Cazuri de nulitate a adoptiei.

lipsa consimtamantului uneia dintre persoanele chemate de lege sa consimta la adoptie;

adoptia multipla;

adoptia unei persoane majore care nu a fost crescuta in timpul minoritatii de adoptator;

lipsa conditiilor cerute de lege in persoana adoptatorului;

rudenia in linie dreapta si colaterala;

adoptia intre soti;

adoptia a doi soti sau fosti soti;

incalcarea scopului adoptiei;

viciile de consimtamant.

b.)    Efectele desfiintarii adoptiei.

Atat nulitatea absoluta, cat si cea relativa produc, in

principiu, la fel ca in dreptul comun, efecte retroative. Totusi, unele efecte ale adoptiei desfiintate nu pot fi inlaturate datorita specificului actului juridic analizat.

Enumeram principalele efecte juridice:

rudenia civila se considera ca nu a existat niciodata;

ocrotirea parinteasca este redobandita de parinti firesti;

- fostul adoptat va redobandi vechiul sau nume de familie;

domiciliul si locuinta adoptatului nu vor mai fi la adoptator;

obligatia de intretinere intre adoptat inceteaza insa numai pentru viitor;

suprimarea impedimentelor la casatorie.

c.)    Desfacerea adoptiei

Desfacerea adoptiei intervine atunci cand adoptatorul sau

parintii adoptatori au decedat si s-a incuviintat o noua adoptie.

In legislatia anterioara, desfacerea adoptiei era conceputa

ca o sanctiune ce facea sa inceteze, pentru viitor, adoptia,intrucat mentinerea ei nu mai corespundea intereselor adoptatului.

OBLIGATIA LEGALA DE INTRETINERE

A.)   Notiune.

a.)    Obligatia de intretinere consta in indatorirea unei

persoane de a acorda altei persoane mijloacele necesare traiului, fie in temeiul legii, fie in baza unui act juridic unilateral ( testamentul) sau bilateral( contractul de intretinere), fie in temeiul altui izvor.

b.)        Obligatia legala de intretinere rezida in acea indatorire de intretinere impusa de lege, cu sau fara caracter reciproc, intre anumite persoane, in baza principiului solidaritatii familiale.

B.)   Persoanele intre care exista obligatia legala de intretinere.

Persoanele prevazute de art.86 C.fam.

Obligatia exista intre:

a.)      sot si sotie, executandu-se in cadrul obligatiei sotilor

de a suporta cheltuielile casniciei;

b.)      parinti si copii, fara a deosebi ca sunt din casatorie

sau din afara acesteia;

c.)       adoptator si adoptat;

d.)      bunici si nepoti;

e.)       strabunici si stranepoti;

f.)       frati si surori, fara a distinge ca sunt din casatorie

sau din afara casatoriei.

Celelalte persoane prevazute de lege.

Obligatia exista intre:

a.)     fostii soti a caror casatorie a fost desfacuta ( art.86

alin.1 si 41 alin. 1 C.fam.);

b.)     fostii soti a caror casatorie a fost desfiintata,iar cel

putin unul dintre soti a fost de buna credinta ( art. 86 alin.1 si art.24 alin.1 C.fam.);

c.)      persoana care a luat un copil spre a-l creste fara a

intocmi formele de adoptie, are obligatia de intretinere fata de acel copil( art.86 alin.1 si art.88 C.fam.);

d.)     parintele care a contribuit la intretinerea copilului

celuilalt sot, este obligat la intretinerea acelui copil ( art.86 alin.1 si art.87 alin.1 C.fam.);

e.)      copilul astfel intretinut timp de cel putin zece ani

va putea fi obligat la intretinerea sotului parintelui sau, care l-a intretinut ( art. 86 alin.1 si art.87 alin.2 C.fam.);

f.)       mostenitorii persoanei care a fost obligata la

intretinerea unui minor, sau care, fara a avea obligatia legala, a prestat acestuia intretinere ( art. 86 alin.1 si art.96 C.fam.);

C.)   Ordinea in care se datoreaza intretinerea .

Enuntare.

Atunci cand intretinerea este datorata de catre mai multe

persoane, ele pot fi obligate sa o presteze numai in ordinea prevazuta de lege.

Ordinea intre persoanele prevazute de art. 89 C.fam.

Acest text arata ca “ intretinerea se datoreaza in ordinea

urmatoare:

a.)    sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalsi obligati;

b.)    descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar cand sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai indepartat;

c.)    cel care adopta este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti;

d.)   fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor.

Ordinea in care se datoreaza intretinerea de catre alte persoane prevazute de lege.

a.)     Fostii soti isi datoreaza reciproc intretinere inaintea

oricaror alte persoane, deci in aceeasi ordine ca si sotii;

b.)     Cel care a luat un copil pentru a-l creste, fara a

indeplini formele pentru adoptie, are obligatia de a-l intretine cat timp este minor, numai cand parintii firesti au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie.

Situatia in care o persoana poate cere prestarea

intretinerii concomitent si in aceeasi ordine de la multe persoane.

Potrivit art.90 alin.1 C.fam., obligatia de intretinere este

divizibila.

Impartirea nu se face, insa, dupa numarul persoanelor

obligate, ci proportional cu mijloacele ce le au.

De la aceasta regula exista urmatoarele exceptii:

a.)     Parintele care are drept de intretinere de la mai

multi copii poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiune numai impotriva unuia dintre ei.

In acest caz obligatia este solidara.

b.)    Mostenitorii persoanei care a fost obligata la

intretinerea unui minor sau care a prestat intretinere fara a avea aceasta obligatie, sunt obligati in solidar, la intretinerea acelui minor.

Situatia in care o persoana este obligata sa presteze intretinere concomitent mai multor persoane.

a.)     In ipoteza in care debitorul are posibilitati sa indeplineasca toate indatoririle sale, obligatia va fi divizibila;

b.)     In situatia in care debitorul se gaseste in imposibilitate de a face fata tuturor creditorilor, instanta - tinand seama de nevoile fiecaruia - va putea decide :

plata intretinerii unei singure persoane;

impartirea intre mai multe sau toate persoanele indreptatite la intretinere.

D.)   Caracterele obligatiei de intretinere.

Enuntare.

Obligatia legala de intretinere apare deopotriva ca drept de

creanta si ca datorie de intretinere.

Obligatia este imperativ prevazuta de lege.

Obligatia are un caracter personal, atat cu privire la

creditor cat si la debitor. De aici rezulta ca:

creanta de intretinere este insesizabila;

creanta de intretinere este incesibila;

obligatia de intretinere este netransmisibila la mostenitori;

creanta de intretinere este exceptata de la regula compensatiei legale;

obligatia de intretinere nu poate face obiectul actiunii oblice .

Obligatia de intretinere are, in principiu, caracter

reciproc, fiecare dintre persoanele intre care legea o prevede , putand cere intretinere atunci cand se gaseste in nevoie din cauza incapacitatii de a munci, sau putand fi obligata la a presta intretinere. Calitatea de debitor si aceea de creditor este , prin urmare , reversibila.

Prin exceptie , insa, obligatia de intretinere este unilaterala adica, intre anumite persoane, una poate avea numai calitatea de creditor, iar alta, numai pe aceea de debitor.

Obligatia de intretinere are caracter succesiv.

Obligatia se executa prin prestatii succesive, deoarece este

destinata sa satisfaca nevoile actuale ale creditorului sau, care se innoiesc zi de zi.

De aici deriva urmatoarele consecinte:

intretinerea nu poate fi acordata, in principiu, sub forma unei prestatii unice;

intretinerea nu se poate acorda, in principiu decat de la data introducerii actiunii.

Obligatia este variabila.

Potrivit art.94 alin.1 C.fam., intretinerea se stabileste ca

intindere si mod de executare, in functie de nevoile creditorului si de mijloacele debitorului.

Obligatia este, de regula, divizibila, atat activ cat si pasiv.

Art.92 C.fam. referindu-se la cazul in care cand debitorul trebuie sa presteze intretinere mai multor creditori, consacra regula divizibilitatii active.

Art.90 C.fam. reglementand cazul cand mai multi creditori sunt obligati la intretinere fata de acelasi debitor, consfinteste regula divizibilitatii pasive.

CONDITIILE IN CARE EXISTA OBLIGATIA DE

INTRETINERE

A.)   Conditii privitoare la creditorul obligatiei de intretinere.

Potrivit art.86 alin.2 C.fam.,“ are drept de intretinere numai

acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci”.

Starea de nevoie este determinata de imposibilitatea

persoanei indreptatite la intretinere de a-si asigura existenta, intrucat fie ca nu are venituri, fie ca nu are bunuri de prisos pe care sa le poata valorifica in scopul asigurarii curente a intretinerii.

Cu exceptia situatiei speciale privind parintii si copiii lor

minori, o persoana nu poate cere intretinere, atata vreme cat are bunuri care nu ii sunt neaparat necesare si care, asadar, ar putea fi vandute pentru procurarea mijloacelor de trai.

Incapacitatea de a munci.

Prin incapacitate de munca se intelege nu numai

incapacitatea absoluta datorata unor cauze fiziologice, medicale, ci si incapacitatea derivata din satisfacerea unor cerinte sociale. Astfel , copilul major aflat in continuarea studiilor este considerat incapabil de munca si este indreptatit la intretinere.

Fata de regula provenientei nevoii din incapacitatea de a

munci exista exceptia privitoare la descendentul minor care potrivit art. 86 alin.3 C.fam., “ are drept la intretinere oricare ar fi pricina nevoii in care el se afla”.

Se instituie, astfel, prezumtia legala a incapacitatii de munca a descendentului minor.

Legatura dintre starea de nevoie si incapacitatea de munca.

Starea de nevoie si incapacitatea de munca se

conditioneaza reciproc.

Dovada starii de nevoie si a incapacitatii de munca.

Persoana indreptatita la intretinere trebuie sa dovedeasca atat starea de nevoie, cat si incapacitatea de a munci.

B.)   Conditii privitoare la debitorul obligatiei de intretinere.

Are mijloace de existenta.

O persoana are obligatia de a presta intretinere, numai

daca dispune de mijloace necesare.

2.)Sa nu existe alta persoana obligata la intretinere inaintea sa potrivit ordinii stabilite de lege.

C.)   Data de la care se datoreaza intretinerea .

a.)       In mod potential intretinerea se datoreaza de la data

nasterii obligatiei de intretinere, respectiv de la data existentei cumulative a conditiilor – starea de nevoie din cauza incapacitatii de a muncii a creditorului si detinerea mijloacelor de existenta de catre debitor.

b.)        In mod efectiv ,insa, potrivit unei indelungate practici, intretinerea se acorda de la data cand ea a fost ceruta.

EXECUTAREA INTRETINERII

A.)   Obiectul si cuantumul intretinerii

Obiectul obligatiei de intretinere

Intretinerea are ca obiect tot ceea ce este necesar traiului :

alimente, locuinta, imbracaminte, medicamente, mijloace necesare nevoilor spirituale.

Cuantumul obligatiei.

Obiectul obligatiei de intretinere se determina in fiecare caz fie printr-o suma de bani denumita pensie de intretinere, fie printr-o cantitate de bunuri in natura( ori atat in natura , cat si in bani).

Potrivit art.94 alin.1 C.fam., „ stabilirea cuantumului intretinerii se face „ potrivit cu nevoile celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati”.

Modificarea cuantumului intretinerii

Porivit art. 94 alin.2 C.fam.,” instanta judecatoreasca va putea mari sau micsora obligatia de intretinere sau hotari incetarea ei , dupa cum se schimba mijloacele celui care da intretinerea sau nevoia celui ce o primeste”.

INCETAREA OBLIGATIEI DE INTRETINERE

Sistarea platii intretinerii.

Art.94 alin.2 C.fam. revede ca instanta judecatoreasca va putea hotari incetarea obligatiei de intretinere in urmatoarele situatii:

incetarea incapacitatii de a munci a creditorului obligatiei;

incetarea starii de nevoie a creditorului;

mijloacele debitorului au devenit neindestulatoare.

Decesul debitorului sau creditorului obligatiei de intretinere;

Incetarea uneia din conditiile speciale prevazute de lege pentru acordarea intretinerii. De pilda :

a.)       obligatia de intretinere a parintelui fata de copilul minor inceteaza, prin ajungerea acestuia la majorat;

b.)       obligatia de intretinere intre soti inceteaza prin desfacerea casatoriei;

c.)       ca raport juridic concret obligatia de intretinere, aidoma tuturor bigatiilor , se stinge prin plata.

OCROTIREA MINORULUI

OCROTIREA PARINTEASCA

A.) CONSIDERATII INTRODUCTIVE.

Notiune .

Ocrotirea minorului in general si ocrotirea parinteasca.

Ocrotirea minorului se realizeaza, printre altele, prin urmatoarele mijloace :

a.)    prin parinti (ocrotirea parinteasca);

b.)    prin tutore ;

c.) prin adoptie;

d.)prin curatela;

e.)prin punerea sub interdictie.

Ocrotirea parinteasca rezida in totalitatea drepturilor si

obligatiilor conferite de lege parintilor in vederea cresterii, educarii si formarii copilului pentru viata , in concordanta cu interesele sale, ale familiei si ale societatii.

Aceasta institutie urmareste sa asigure atat cu privire la

persoana minorului, cat si cu privire la bunurile sale, ocrotirea deplina de catre tatal si mama sa.

B.)Principiile ocrotirii parintesti.

a.)      principiul exercitarii ocrotirii parintesti numai in interesul copilului;

b.)      principiul asimilarii depline a situatiei copilului din afara casatoriei cu cea a copilului din casatorie;

c.)      principiul egalitatii parintilor;

d.)      principiul independentei patrimoniale intre copil si parintii sai;

e.)      principiul exercitarii ocrotirii parintesti sub supravegherea si controlul autoritatii tutelare.

C.)Drepturile copilului.

Prin adoptarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si

promovarea drepturilor copilului, ocrotirea parinteasca trebuie privita ca un mijloc de realizare a interesului copilului.

Activitatea de protectie este desfasurata de familie ( parinti si copii) , familie extinsa ( copilul, parintii si rudele acestuia pana la gradul IV inclusiv) s-au substitutiva ( persoanele care asigura, in conditiile legii, cresterea si ingrijirea copilului, altele decat cele care apartin familiei extinse ) , reprezentantul legal al copilului ( persoana desemnata potrivit legii sa exercite drepturile si sa indeplineasca obligatiile parintesti fata de copil ) sau de institutiile cu atributii in domeniu.

Acestea din urma sunt : Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, Comisia pentru Protectia Copilului , Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Serviciul Public de Asistenta Sociala.

Copilul se bucura de urmatoarele drepturi:

a.) dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii ;

Acesta include dreptul copilului la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si , daca este posibil , de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.

b.)dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime,private si familiale;

c.)    dreptul la libertatea de exprimare;

d) libertatea de gandire , de constiinta si de religie;

e.) libertatea de asociere;

f.) dreptul la identitate etnica;

g.) dreptul la respectarea personalitatii sale;

h.) dreptul la un mediu familial;

i.) dreptul la un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mintala, spirituala, morala si sociala;

j.) dreptul la educatie.

D.) Exercitiul ocrotirii parintesti.

Exercitarea ocrotirii parintesti de catre ambii parinti.

Privitor la reprezentarea ori incuviintarea actelor de drept

material sau de drept procesual ale minorului, acordul parintilor trebuie sa fie dat expres.

Exercitiul drepturilor parintesti de catre un singur parinte.

Situatiile sunt urmatoarele :

a.)    moartea unuia dintre parinti;

b.)    decaderea unui parinte din drepturile parintesti;

c.)    punerea sub interdictie a unuia dintre parinti;

d.)    neputinta din orice imprejurare a unuia dintre parinti de a-si manifesta vointa.

3.)Scindarea ocrotirii parintesti reuneste cazurile in care:

a.) fie ca parintii exercita in mod neegal ocrotirea parinteasca;

b.) fie ca ocrotirea parinteasca este exercitata in parte de parinti si in parte de persoana,familia sau institutia de ocrotire caruia copilul i-a fost incredintat spre crestere si educare.

E.) Drepturile si indatoririle parintesti.

Enuntare.

Ocrotirea minorului prin parinti priveste atat persoana

copilului, cat si bunurile acestuia.

Preponderente sunt indatoririle, drepturile parintesti chiar fiind prevazute , in principal, ca mijloace pentru indeplinirea acestora.

Drepturile si indatoririle parintesti cu privire la

persoana copilului minor:

a,) dreptul si indatorirea de a creste copilul;

b.) dreptul si indatorirea de a ingriji de sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului;

c.) dreptul si indatorirea de a ingriji de educarea copilului;

d,) dreptul si obligatia de a ingriji de invatatura si pregatirea profesionala a copilului;

e.) paza si supravegherea copilului;

f.) dreptul de a lua anumite masuri fata de copil;

g.)dreptul de a cere inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept;

h,) dreptul de a consimti la adoptie;

i.) dreptul de a avea legaturi personale cu copilul;

j.) dreptul de a stabili locuinta copilului.

Drepturile si indatoririle parintesti privitoare la bunurile copilului minor:

a.)    dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului;

b.)    dreptul si indatorirea de a reprezenta pe minor in actele civile ori de a-i incuviinta aceste acte.

F.) Raspunderea pentru neindeplinirea indatoririlor parintesti.

1.) Clasificarea sanctiunilor:

a.)sanctiuni penale;

b.) sanctiuni adinistrative;

c.) sanctiuni de dreptul familiei ori civile.

2.)Sanctiuni pentru neindeplinirea indatoririlor cu privire la persoana copilului:

a.) incredintarea copilului unei institutii , unei familii sau unei terte persoane;

b.) decaderea din drepturile parintesti;

c.)raspunderea civila a parintilor pentru faptele ilicite ale copiilor (art.1000 alin.2 C.civ.);

d.) raspunderea administrativa;

e.) interzicerea drepturilor parintesti.

Ea se poate infatisa sub forma pedepsei accesorii sau a

pedepsei complimentare.

f.)raspunderea penala;

3.) Sanctiuni pentru neindeplinirea indatoririlor cu privire la bunurile copilului.

a.)    raspunderea civila pentru rea administratie;

b.)    raspunderea penala.

G.) Autoritatea tutelara si atributiile sale privitoare la ocrotirea parinteasca.

- Atributiile autoritatii tutelare privitoare la ocrotirea parinteasca:

atributii ca organ de control si indrumare;

atributii ca organ de decizie;

atributii ca organ de sesizare;

atributii in cazurile in care legea prevede ascultarea autoritatii tutelare.

TUTELA SI CURATELA MINORULUI

A.)   Tutela miorului.

Notiune.

Tutela minorului reprezinta ansamblul dispozitiilor legale prin care se realizeaza ocrotirea minorului lipsit de ocrotirea parinteasca.

Tutela se deschide atunci cand minorul este lipsit de ocrotirea parinteasca.

Raporturile si indatoririle tutorelui.

a.)    Cu privire la persoana minorului.

Tutorele are aceleasi drepturi si indatoriri ca si parintele

minorului

b.)    Cu privire la bunurile minorului.

Tutorele poate face singur acte de conservare si administrare.

Tutorele poate face acte de dispozitie numai cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare.

Tutorele nu poate face urmatoarele acte:

cele cu titlu gratuit;

garantarea obligatiilor altuia ;

cele intre el, sotul sau, o ruda in linie dreapta ori fratii si surorile sale, de o parte, si minor, de alta (art. 128 C.fam.).

B.)   Curatela minorului.

Notiune

Curatela consta in ansamblul normelor juridice care

reglementeaza ocrotirea unei persoane cu capacitate restransa sau fara capacitate de exercitiu.

In ultimele doua situatii, curatorul inlocuieste parintii sau tutela cu privire la anume acte ori cu privire la toate actele, dar numai provizoriu.

CONF. DR. IANCU MANDRU




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




LUCRARE DE LICENTA drept - Probele in dreptul civil
Reglementarea infractiunilor contra integritatii corporale sau sanatatii persoanei in Codul Penal Italian
Conditiile de valabilitate ale impartelii de ascendent
Contractul de renta viagera
TIPURI DE INCALCARI ALE DREPTULUI COMUNITAR
Bigamia: continut legal, subiecti, continut constitutiv
Notiunea de mostenire (succesiune)
APARITIA STATULUI
Consiliul Superior al Magistraturii
Persoana fizica














loading...