Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Personalitatea juridica a societatii comerciale


Personalitatea juridica a societatii comerciale




PERSONALITATEA JURIDICA A SOCIETATII COMERCIALE

1. Elementele definitorii ale personalitatii juridice a societatii comerciale

Societatea comerciala se constituie din initiativa asociatilor, prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. Din moment ce s-a constituit cu respectarea conditiilor stabilite de lege, societatea comerciala dobandeste personalitate juridica. Art. 1 din Legea 31/1990, dispune: “In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si constitui societati comerciale, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.




Societatile comerciale cu sediul in Romania, sunt persoane juridice romane”.Societatea comerciala este persoana juridica, deoarece ea are elemente constitutive impuse de lege: organizare de sine-statatoare, un patrimoniu propriu si un scop determinat -art. 26 lit. e din Decretul 31/1954.

Personalitatea juridica ii confera societatii comerciale calitatea de a fi titulara de drepturi si obligatii, de a fi un subiect (colectiv) de drept. Ca orice persoana juridica, societatea comerciala are un statut care cuprinde anumite elemente de identificare a subiectului de drept: firma, sediul si nationalitatea. Societatea comerciala are o viata proprie care exprima vointele individuale ale asociatilor, precum si o capacitate care ii permite sa dobandeasca drepturi si sa-si asume obligatii. Gratie personalitatii juridice, societatea comerciala participa in nume propriu la raporturile juridice si raspunde pentru obligatiile asumate.

2. Atributele de identificare a societatii

Ca orice subiect de drept, societatea comerciala trebuie sa se identifice in mod obligatoriu prin anumite elemente de individualizare. Societatea comerciala se identifica prin trei elemente: firma, sediul si nationalitatea.

Aceste elemente sunt distincte de elementele de identificare a asociatilor. Societatea comerciala are propria sa firma, propriul sediu si propria nationalitate, fara o legatura obligatorie cu numele, domiciliul si cetatenia asociatilor, persoane fizice, respectiv denumirea, sediul sau nationalitatea asociatilor persoane juridice a societatii comerciale.

a. Firma societatii

Pentru identificarea ei in activitatea comerciala, societatea trebuie sa aiba un nume. Acest nume poarta denumirea de firma

Potrivit legii, firma este numele, sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza - art. 30 din Legea 26/ 1990-.

Firma trebuie precizata in mod obligatoriu in contractul de societate - art. 7 si art. 8 din Legea 31/1990. La autentificarea actului constitutiv si dupa caz la darea de data certa se va prezenta dovada eliberata de oficiul registrului comertului privitoare la disponibilitatea firmei. Firmele si emblemele radiate din registru nu sunt disponibile pe o perioda de 2 ani de la data radierii. Face exceptie de la acesta regula dobanditorul cu orice titlu al unui fond de comert care va putea sa continue activitatea sub firma anterioara care cupride numele unui comerciant, persoana fizica sau al unui asociat al asociatiei familiale, societati in nume colectiv ori comandita simpla cu acordul expres al titularului precedent ori al succesorilor sai in drepturi si cu obligatia mentionarii calitatii de succesor.

In stabilirea firmei, asociatii trebuie sa se conformeze dispozitiilor Legii 26/1990, care reglementeaza continutul firmei, diferentiat dupa forma juridica a societatii; in cazul societatilor de persoane firma consta intr-un nume, pe cand in cazul societatilor de capitaluri ea consta intr-o denumire.

Firma unei societati in nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociati. Se are in vedere numele si prenumele asociatului sau numele si initiala prenumelui acestuia. In toate cazurile, numele ales ca firma trebuie sa fie insotit de mentiunea “societate in nume colectiv”, scrisa in intregime.

Firma unei societati in comandita simpla trebuie sa cuprinda tot numele a cel putin unuia dintre asociati, dar numai din randul asociatilor comanditati. Numele ales trebuie insotit de mentiunea “societate in comandita”, scrisa in intregime.

Firma unei societati pe actiuni sau in comandita pe actiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altor societati. Aceasta denumire trebuie insotita de mentiunea scrisa in intregime “societate pe actiuni” sau prescurtat “S.A.” ori dupa caz, “societate in comandita pe actiuni”.

Firma societatii cu raspundere limitata se compune tot dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau a mai multor asociati, insotita de mentiunea scrisa in intregime “societate cu raspundere limitata” sau prescurtat “S.R.L.”.

Fiind un elemente de identificare a societatii, firma stabilita de catre asociati trebui sa se deosebeasca de firmele existente, inclusiv cele folosite de comerciantii din sectorul public.

Verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege se face de catre oficiul registrului comertului. Cand acest organ constata ca o firma noua este asemanatoare cu o alta, trebuie sa ceara sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea felului de comert exercitat sau in orice alt mod. Daca nu se introduc aceste elemente de deosebire si exista posibilitatea de confuzie cu alte firme inregistrate, oficiul registrului comertului trebuie sa refuze inscrierea firmei stabilite de asociati - art. 39 din Legea 26/1990.

In afara de firma, legea reglementeaza si emblema, ca element de identificare a societatilor comerciale. Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste o societate de o alta societate care desfasoara acelasi fel de activitate - art.30 alin. 2 din Legea 26/1990. Intrucat este un atribut de identificare facultativ, emblema are un regim juridic diferit de cel al firmei.

b. Sediul societatii





Acest atribut este menit sa situeze societatea in spatiu, in cadrul raporturilor juridice la care participa. Pentru a-l distinge mai bine de domiciliul asociatilor, sediul societatii mai este denumit si sediul social.Potrivit legii, asociatii sunt obligati sa arate sediul societatii in contractul de societate - art. 7 lit. b si art. 8 lit. b din Legea 31/1990. La acelasi sediu vor putea functiona mai multe societati, daca cel putin o persoana este, in conditiile legii, asociat in fiecare dintre aceste societati.

Cu toate ca instituie obligatia determinarii sediului societatii, totusi legea nu cuprinde nici o dispozitie privind criteriile de stabilire a acestui atribut de identificare a societatii, asa cum prevede in privinta firmei societatii.In absenta unor dispozitii legale, asociatii sunt liberi sa stabileasca sediul societatii. Ei ar putea avea in vedere locul unde se va desfasura activitatea comerciala a societatii sau locul unde se vor gasi organele de conducere ale societatii.In general, se considera ca sediul societatii trebuie sa fie acolo unde va fi centrul de conducere a societatii, unde vor activa organele de deliberare si administrare ale societatii. Acest loc are si avantajul stabilitatii fata de locul desfasurarii activitatii comerciale, care poate sa fie multiplicat ori schimbat, in functie de conjunctura.

Determinarea sediului societatii prezinta interes practic sub mai multe aspecte. Astfel, sediul societatii este unul dintre elementele in raport de care se stabileste nationalitatea societatii.

Apoi, sediul societatii este elementul principal care serveste la rezolvarea unor probleme procedurale; la sediul social se comunica societatii actele procedurale si in raport de sediul societatii se determina instanta competenta sa solutioneze litigiile in care societatea apare ca parata. Datorita importantei sale pentru viata societatii, sediul social poate fi schimbat numai prin modificarea actelor constitutive ale societatii, in conditiile legii - art. 199 din Legea 31/1990.

c. Nationalitatea societatii

Societatea comerciala se identifica si prin nationalitatea sa. Intr-adevar, desi se constituie de catre persoane fizice, care au o anumita cetatenie, societatea are o nationalitate proprie.

Cu privire la societatea comerciala, notiunea de nationalitate nu este folosita in intelesul ei tehnic, de apartenenta a unui individ la un anumit stat, ci in sensul de statut juridic, adica de lege aplicabila constituirii, functionarii, dizolvarii si lichidarii societatii. Deci, nationalitatea societatii determina legea aplicabila persoanei juridice.

In determinarea nationalitatii societatii comerciale sunt folosite criterii care privesc cetatenia asociatilor sau criterii care tin de realitatea noului subiect de drept (locul constituirii societatii, sediul social, centrul afacerilor etc.). Legea 31/1990 a adoptat sediul societatii drept criteriu pentru determinarea nationalitatii societatii comerciale. Art. 1 alin. 2, nemodificat, din lege prevede: „Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane”. Prin urmare, orice societate comerciala, daca si-a stabilit sediul pe teritoriul Romaniei are nationalitate romana si in consecinta este supusa regimului Legii 31/1990. Regula este deopotriva aplicabila si societatilor comerciale cu participare straina - art. 280 din Legea 31/1990, nemodificat.

3. Vointa societatii comerciale. Caracterizare generala

Ca persoana juridica, societatea comerciala are o vointa de sine-statatoare, care nu se confunda cu vointele asociatilor. Desigur, societatea comerciala, ca orice persoana juridica, nu are o existenta organica si nici o vointa naturala. Societatea comerciala este un procedeu tehnic pentru realizarea unei finalitati si anume punerea in valoare in comun a resurselor si capacitatilor mai multor persoane, in scopul obtinerii si impartirii beneficiilor rezultate.

Neavand o existenta organica, legea atribuie persoanei juridice vointa persoanelor fizice care o compun, in masura in care acestea actioneaza pentru realizarea scopului persoanei juridice. Dar, vointa persoanei juridice nu este suma vointelor persoanelor fizice, ci este o calitate noua. Cu referire la societatea comerciala, vointele individuale ale asociatilor, prin manifestarea lor in adunarea generala, devin o vointa colectiva, care constituie vointa sociala, adica vointa societatii, ca persoana juridica. La baza formarii vointei sociale sta principiul majoritatii. In prezent, acest principiu se aplica tuturor societatilor comerciale, indiferent de forma juridica a societatii.Intrucat vointa majoritatii este vointa societatii, ca persoana juridica, ea este hotaratoare si obligatorie in viata societatii.

Legea consacra existenta vointei sociale si rolul acesteia in luarea deciziilor in cadrul societatii. Potrivit Legii 31/1990, hotararile luate de adunarea generala asociatilor, in limitele legii, contractului de societate sau statutului sunt obligatorii chiar pentru asociatii care nu au luat parte la adunare ori au votat contra .

Cat priveste formarea vointei sociale, Legea 31/1990 cuprinde anumite distinctii, in functie de forma juridica a societatii comerciale.

In societatile de persoane, asociatii pot lua hotarari valabile cu majoritatea absoluta a capitalului social, in cazurile prevazute expres de lege - art. 76, art. 77 alin. 1; art. 78 alin. 2, iar potrivit art. 86, pentru aprobarea situatiei financiare anuale si pentru deciziile referitoare la introducerea actiunii in raspunderea administratorilor este necesar votul asociatilor reprezentand majoritatea capitalului social.

Principiul majoritatii absolute a capitalului social isi gaseste aplicarea si in celelalte cazuri care nu sunt mentionate de lege, cu exceptia cazurilor de modificare a contractului de societate, pentru care este necesar votul tuturor asociatilor.



In societatile de capitaluri, principiul majoritatii se aplica pentru toate hotararile adunarii generale. Conditiile de cvorum si majoritate sunt diferite, dupa cum este vorba de adunarea ordinara sau extraordinara si in functie de prima sau a doua convocare - art. 112; art. 115. In toate cazurile se are in vedere majoritatea raportata la capitalul social, iar nu la numarul asociatilor.

In societatea cu raspundere limitata, adunarea asociatilor decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel, iar pentru modificarea actelor constitutive, cu votul tuturor asociatilor; in acest caz, majoritatea este raportata, atat la numarul asociatilor, cat si la capitalul social.

Trebuie aratat ca vointa sociala, ca vointa colectiva a asociatilor, se manifesta in raporturile juridice prin anumite persoane, care au puterea de a reprezenta societatea. Prin reprezentantii sai, societatea incheie acte juridice, dobandeste drepturi si isi asuma obligatii.

Potrivit legii, dreptul de reprezentare se confera unui asociat ori unei persoane straine de societate, prin actele constitutive sau ulterior prin vointa asociatilor, in conditiile legii.

4. Capacitatea juridica a societatii

Ca orice persoana juridica, societatea comerciala are capacitate juridica; ea dispune de aptitudinea de a avea si de a exercita drepturi si de a-si asuma obligatii.Capacitatea juridica a societatii cuprinde capacitate de folosinta si capacitatea de exercitiu.In absenta unor dispozitii legale speciale, capacitatea juridica a societatii comerciale este guvernata de regulile generale privind capacitatea persoanelor juridice, stabilite de Decretul 31/1954, cu luarea in considerare a specificului societatilor comerciale.

a. Capacitatea de folosinta

Societatea comerciala are capacitate de folosinta, adica aptitudinea de a avea drepturi si obligatii.

Capacitatea de folosinta se dobandeste din ziua inmatricularii in registrul comertului - art. 40 alin. 2 din Legea 31/1990, inmatricularea se efectueaza in termen de 24 de ore de la data pronuntarii incheierii judecatorului delegat prin care se autorizeaza inmatricularea societatii comerciale. Societatea are o capacitate de folosinta restransa de la data autentificarii actelor constitutive, cat priveste drepturile constituite in favoarea ei, indeplinirea obligatiilor si a oricaror masuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai intrucat sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil - art. 33 alin. 3 din Decretul 31/1954.

In principiu, societatea comerciala poate avea orice drepturi si obligatii Deci ea poate dobandi drepturi si isi asuma obligatii patrimoniale si nepatrimoniale, indiferent de izvorul lor, in limitele stabilite de lege. Pentru societatea comerciala, un rol important il au drepturile si obligatiile privind bunurile care formeaza patrimoniul societatii precum si drepturile si obligatiile care decurg din raporturile juridice stabilite cu tertii.

O trasatura specifica a capacitatii de folosinta a societatii comerciale o reprezinta aptitudinea de a dobandi drepturi si a-si asuma obligatii prin savarsirea faptelor de comert -art. 3 C.com. Desi, ca vocatie, capacitatea de folosinta a societatii se caracterizeaza prin generalitate, totusi, in concret ea este limitata. Intr-adevar, capacitatea de folosinta a societatii comerciale este circumscrisa de scopul pentru care societatea a fost constituita. Ea este o capacitate de folosinta specializata. Asa cum prevede art. 34 din Decretul 31/1954, “persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut”.

Specialitatea capacitatii de folosinta a societatii este determinata prin precizarea obiectului de activitate a societatii in contractul de societate.Deci, societatea poate incheia numai acele acte juridice (acte de comert) care servesc la realizarea obiectului societatii. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este lovit de nulitate - art. 34 alin. 2 din Decretul 31/1954. Trebuie observat ca limitarea capacitatii de folosinta a societatii, prin stabilirea in actul constitutiv a obiectului societatii, este diminuata prin fixarea unui obiect de activitate larg, care sa asigure supletea necesara pentru adaptarea la schimbarile conjuncturale.

b. Capacitatea de exercitiu

Avand calitatea de persoana juridica, societatea comerciala beneficiaza si de capacitate de exercitiu; ea are aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii, incheind acte juridice.

PRINCIPIU - Potrivit legii, persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale. Actele juridice incheiate de organele persoanei juridice in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi - art. 35 din Decretul 31/1954. Asa cum prevede Legea 31/1990, societatea comerciala are organe de deliberare si decizie (adunarea asociatilor), organe de administrare (administratorii) si organe de control al gestiunii societatii (cenzorii).

Actele juridice prin care societatea dobandeste drepturi si isi asuma obligatii se incheie de catre administratorii societatii carora li s–a conferit puterea de reprezentanti ai societatii.Trebuie observat ca dreptul de reprezentare este un drept special, deosebit de dreptul general de administrare, care include numai dreptul de gestiune. In consecinta, dreptul de reprezentare il au numai administratorii carora li s-a conferit acest drept, prin actele constitutive, ori ulterior, prin vointa asociatilor, in conditiile legii.



Obligatiile si raspunderile administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele speciale prevazute de Legea 31/1990. Societatea comerciala dobandeste capacitatea de exercitiu de la data constituirii sale, adica din ziua inmatricularii in registrul comertului, cu conditia sa fi fost desemnat administratorul care reprezinta societatea. In limitele capacitatii de folosinta restransa, administratorul desemnat prin actele constitutive in calitate de reprezentant al societatii, poate incheia actele cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil.

5. Patrimoniul societatii

Caracterul autonom al patrimoniului societatii. Legea recunoaste societatea comerciala ca persoana juridica, deoarece ea intruneste toate elementele constitutive ale personalitatii juridice. Societatea are, pe langa organizare de sine-statatoare si un anumit scop, si un patrimoniu propriu. Patrimoniul societatii este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial care apartin societatii. Potrivit principiilor generale, patrimoniul societatii cuprinde activul social si pasivul social.In activul social sunt cuprinse drepturile patrimoniale, reale sau de creanta. Aceste drepturi privesc, in principal bunurile aduse de asociati ca aport la constituirea societatii. De asemenea, intra in activul social bunurile dobandite de societate ulterior construirii, in cursul desfasurarii activitatii precum si beneficiile nedistribuite.In pasivul social sunt cuprinse obligatiile patrimoniale ale societatii, contractuale si extracontractuale (obligatii sociale).

Intrucat patrimoniul societatii are drept titular societatea, ca persoana juridica, inseamna ca acest patrimoniu are un caracter autonom; patrimoniul societatii este distinct de patrimoniile asociatilor care au constituit societatea. Pentru a evidentia caracterul sau autonom, patrimoniul societatii mai este denumit si patrimoniu social.

Consecintele autonomiei patrimoniului societatii. Autonomia patrimoniului societatii, fata de patrimoniile proprii ale asociatilor, determina anumite consecinte juridice.Bunurile aduse ca aport de asociati ies din patrimoniul lor si intra in patrimoniul societatii. Aceste bunuri devin proprietatea societatii, afara de cazul cand s-a convenit altfel prin contractul de societate - art. 65 din Legea 31/1990.

Asupra bunurilor aportate, asociatii nu mai au nici un drept. In schimbul lor, ei au dobandit parti de interes, parti sociale sau actiuni, care le confera un drept de creanta impotriva societatii, de o natura speciala, cu caracter social (dreptul de a participa la luarea deciziilor in adunarea generala, dreptul la beneficii si la impartirea activului social, in caz de lichidare).

De vreme ce bunurile aportate au iesit din patrimoniul asociatilor, inseamna ca nici creditorii personali ai asociatilor nu mai pot urmari aceste bunuri indiferent de data creantei lor. In acest sens, art. 66 din Legea 31/1990, prevede ca, pe durata societatii, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil, iar dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare.

In afara de aceste drepturi, art. 66 alin 2 din Legea 31/1990 recunoaste creditorilor asociatilor si alte drepturi care pot fi exercitate in timpul duratei societatii.Creditorii asociatilor pot popri partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidarea societatii. Prin poprirea efectuata in conditiile Codului de pr.civ. suma de bani ce s-ar cuveni asociatului debitor prin lichidarea societatii va fi indisponibilizata in favoarea creditorului asociatului.

In cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni, creditorii asociatilor pot sechestra si vinde actiunile debitorilor lor. Deci, actiunile apartinand asociatilor debitori pot fi puse sub sechestru asigurator si vandute de catre creditorii asociatilor, in conditiile legii.Trebuie observat ca exercitarea acestor drepturi speciale ale creditorilor asociatilor nu incalca principiul autonomiei patrimoniului societatii. Intr-adevar, poprirea, respectiv sechestrarea si vanzarea se exercita asupra unor bunuri care apartin asociatilor debitori, iar nu asupra patrimoniului societatii.

Bunurile aduse ca aport de catre asociati, care sunt cuprinse in activul social, formeaza gajul general al creditorilor sociali. Deci, ele vor putea fi urmarite numai de catre creditorii societatii. Asupra acestor bunuri este exclus concursul creditorilor sociali cu creditorii asociatilor. Trebuie aratat ca in mod exceptional, creditorii sociali beneficiaza, pe langa dreptul de gaj asupra bunurilor din activul social, si de un drept de gaj general asupra patrimoniului asociatilor debitori. Avem in vedere cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita, in care asociatii respectiv asociatii comanditati raspund pentru obligatiile sociale nelimitat si solidar.

Obligatiile societatii fata de terti nu se pot compensa cu obligatiile tertilor fata de asociati. Potrivit art. 1145 C.civ., pentru a opera compensatia trebuie ca obligatiile sa existe intre aceleasi persoane, care sa fie creditor si debitor, in acelasi timp una fata de alta. Or, avand patrimonii deosebite, societatea si asociatii sunt subiecte de drept distincte. In consecinta, daca societatea are o obligatie fata de un tert, iar acest tert are o obligatie fata de unul dintre asociati, cele doua obligatii nu se pot distinge prin compensatie, deoarece obligatiile nu sunt reciproce; tertul se afla in raporturi juridice cu doua subiecte de drept diferite, fiecare cu drepturile si obligatiile sale.

Aplicarea procedurii falimentului fata de societate priveste numai patrimoniul societatii. Deoarece societatea comerciala are un patrimoniu propriu, distinct de patrimoniile asociatilor, procedura falimentului are ca obiect exclusiv patrimoniul societatii care a incetat platile pentru datoriile sale comerciale, fara a se putea extinde asupra patrimoniilor asociatilor - art. 22 din Legea 64/1995, cu anumite exceptii.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate