Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Efectele raspunderii comitentului in raporturile cu victima prejudiciului


Efectele raspunderii comitentului in raporturile cu victima prejudiciului




Efectele raspunderii comitentului in raporturile cu victima prejudiciului

Prin notiunea de efecte ale savarsirii faptei ilicite de catre prepus intelegem consecintele pe care fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu a prepusului le determina, respectiv drepturile si obligatiile ce revin subiectelor implicate in mecanismul raspunderii reglementate de art. 1000 alin. 3 Cod Civil (comitent, prepus, victima), in cadrul raporturilor ce se nasc intre ei ca urmare a comiterii de catre prepus a faptei care a provocat prejudiciul.

Raporturile juridice de drept material ce se nasc in urma savarsirii faptei ilicite de catre prepus se numesc raporturi de despagubire si ele sunt urmatoarele: un raport de despagubire dintre comitent si victima; un raport de despagubire dintre prepus si victima; un raport de despagubire dintre comitentul solvens si prepus; un raport de despagubire dintre prepusul solvens si comitent




Instituirea prin art. 1000 alin. 3 Cod Civil a raspunderii comitentului pentru fapta prepusului ofera posibilitatea victimei de a se adresa, la alegerea sa, pentru intreaga despagubire, fie comitentului singur, fie comitentului si prepusului deodata ori succesiv, fie numai prepusului.

A. Pe temeiuri diferite si cu fundamentari diferite fata de victima prejudiciului exista o raspundere solidara a comitentului impreuna cu prepusul, solidaritate dedusa din art. 1003 Cod Civil, potrivit caruia „cand delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt tinute solidar pentru despagubire

Intemeierea solidaritatii pe art. 1003 Cod Civil este admisa de unii autori, dar este negata de altii , practica judecatoreasca pare a admite aceasta intemeiere.

Autorii care neaga invocarea art. 1003 Cod Civil, ca temei al solidaritatii dintre comitent si prepus, propus sa vorbeasca nu de o solidaritate, ci de o obligatie in solidium, aceasta desemnand diferitele cazuri cand, fara solidaritate legala sau conventionala, se recunoaste ca fiecare dintre mai multi debitori, chiar daca pana la urma trebuie sa contribuie pentru cote diferite, poate fi urmarit de catre creditor pentru acelasi intreg, daca un principiu care decurge din natura proprie a unor asemenea obligatii reclama aceasta solutie.

Doctrina si literatura de specialitate socotesc ca ideea de garantie, care fundamenteaza raspunderea comitentului, nu exclude total ideea vinei acestuia si deci nu exclude total ideea imputabilitatii, fata de el, a faptei prepusului. Se costata ca si practica noastra judecatoreasca promovand ideea de garantie, nu desprinde aceasta idee de imprejurarea ca, in virtutea raportului de prepusenie, comitentul exercita supravegherea, indrumarea si controlul activitatii prepusului si nici de imprejurarea ca in aceasta exercitare au putut exista anumite carente imputabile comitentului. Existand aceasta imputabilitate sau mai exact si aceasta imputabilitate conditiile art. 1003 Cod Civil pentru instituirea solidaritatii sunt intrunite.

B. Nu exista o ordine in care victima sa cheme la raspundere pe comitent sau pe prepus. Totusi, intrucat raspunderea comitentului este conditionata de intrunirea in persoana prepusului a conditiilor raspunderii pentru fapta proprie, comitentul el insusi, are interesul ca sa cheme in garantie, alaturi de el, pe prepus, chiar daca victima prejudiciului nu l-a actionat in judecata si pe acesta din urma.

Aceasta chemare in judecata va avea un dublu avantaj:

se va putea stabili in mod temeinic, in cadrul unui singur proces, toate elementele raspunderii;

aceasta stabilire va fi opozabila si prepusului, ceea ce va usura actiunea in regres a comitentului, daca acesta va achita despagubirile catre victima.

C. In legatura cu solidaritatea comitent-prepus, in practica judecatoreasca s-a pus problema modului in care se va aplica aceasta solidaritate in ipoteza in care prepusii unor comitenti diferiti au savarsit impreuna o fapta ilicita prin care au cauzat prejudicii unei terte persoane. Este fara indoiala ca prepusii vor raspunde solidar, pentru intregul prejudiciu fata de victima. In schimb, se ridica probleme referito la solidaritatea comitentilor cu prepusii lor, adica victima prejudiciului va putea sa obtina, de la oricare comitent plata integrala a daunelor produse de prepusii lor? Doua solutii sunt posibile: a) victima ar avea posibilitatea sa se adreseze oricaruia dintre comitenti pentru intregul prejudiciu. Cu alte cuvinte, „daca sunt mai multi comitenti ei raspund solidar pentru integralitatea prejudiciului, iar nu fiecare pentru partea propriului prepus, caci si prepusii lor – pentru care ei raspund – sunt obligati solidar la integralitatea prejudiciului produs”

b) o alta solutie considera ca daca fiecare dintre comitenti este garantul propriului prepus, atunci, pentru fiecare comitent in parte, se instituie solidaritatea cu propriul sau prepus, in limitele partii de prejudiciu cauzate de acest prepus.

Drept urmare, fata de victima numai prepusii sunt solidar raspunzatori pentru intregul prejudiciu, in vreme ce fiecare comitent este solidar cu propriul sau prepus doar in limitele partii de prejudiciu pe care a produs-o acest prepus

In practica judecatoreasca, intr-o situatie in care prepusii unor comitenti diferiti au cauzat un prejudiciu unui tert, s-a indicat instantei de trimitere ca, la rejudecarea cauzei, „sa puna in discutia partilor introducerea in cauza a celor doua unitati comitente, ca parti responsabile civilmente, in ceea ce priveste paguba cauzata tertului in masura culpei prepusului”



D. O alta problema care s-a pus in practica judiciara a fost aceea in care mai multi prepusi, subordonati unor comitenti diferiti, au savarsit o fapta ilicita prin care s-a cauzat un prejudiciu unuia dintre acesti comitenti.

In situatii de acest gen Tribunalul Suprem a decis in mod constant ca “fata de comitentul victima a prejudiciului ceilalti comitenti vor raspunde solidar numai cu propriul sau prepus, in limita partii de prejudiciu aferenta acestui prepus. In ceea ce priveste prepusii, indiferent de subordonarea lor, acestia vor fi tinuti solidar fata de victima prejudiciului, pentru intreg prejudiciul”

E. In ceea ce priveste cauzele de exonerare de raspundere, comitentul poate invoca numai acele imprejurari care erau de natura sa inlature insasi raspunderea pentru fapta proprie a prepusului. Inlaturandu-se aceasta raspundere, devin inaplicabile prevederile art. 1000 alin. 3 Cod Civil.

Comitentul nu are o alta posibilitate de a inlatura aplicabilitatea acestei prevederi, intrucat art. 1000 alin. 5, referindu-se la exonerarea de raspundere pentru fapta altuia, prevede posibilitatea numai pentru parinti, institutor si mestesugar, nu insa si pentru comitent, de a proba ca „n-au putut impiedica faptul prejudiciabil”, de a inlatura, cu alte cuvinte, prezumtiile de raspundere consacrate prin art. 1000 Cod Civil.

De la aceasta regula exista insa o exceptie; este vorba despre art. 9 alin. 2 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale , care prevede ca fapta de concurenta neloiala savarsita de un salariat in cursul atributiilor sale de serviciu atrage raspunderea comerciantului in solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite, afara de cazul in care comerciantul va putea dovedi ca, potrivit uzantelor, nu era in masura sa previna comiterea faptelor.

Aceasta dispozitie legala, neluand intr-un caz particular principiul raspunderii comitentului, consacra – cu titlu singular in actuala legislatie si spre deosebire de reglementarea din codul civil – posibilitatea de exonerare de raspundere a comitentului-comerciant in conditiile aratate, asemanatoare cu cele din textul art. 1000 alin. 5 Cod Civil, referitor la parinti si institutori.



E. Lipcanu op. cit., pag 161.

C. Statescu, C. Barsan – op. cit., pag 253, I. M. Anghel, Fr. Deak, M. F. Popa – op. cit., pag 174.

M. Eliescu – op. cit., pag 298.

C. Statescu, C. Barsan – op. cit., pag 253-254.

I. M. Anghel, Fr. Deak, M. F. Popa – op. cit., pag 174.

C. Statescu, C. Barsan – op. cit., pag 254-255.

Tribunalul Suprem, sectia penala Decizia nr. 2442 din 14 iunie 1972 in C.D. 1972, pag 411.

Decizia de indrumare nr. 18/10.05.1961 a Plenului Tribunalului Suprem in C.D. 1961, pag 65.

Legea nr. 11/1991 publicata in Monitorul Oficial nr. 24 din 30 ianuarie 1991.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate