Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» EFECTELE CASATORIEI


EFECTELE CASATORIEI




EFECTELE CASATORIEI

Efectele casatoriei trebuie analizate analizate din doua perspective – cea a relatiilor personale dintre soti si cea a relatiilor patrimoniale dintre acestia.

Desi se spune ca principalul raport dintre soti este dat de relatiile nepatrimoniale, legislatia, doctrina si jurisprudenta se bazeaza mai mult pe reglementarea relatiilor patrimoniale.




Efectele casatoriei cu privire la relatiile personale

Intre soti se stabilesc relatii juridice personale, nepatrimoniale. Din acestea rezulta si obligatia de sprijin reciproc, prevazuta expres in art. 309(1) din Noul Cod civil.

Desigur ca si in cazul efectelor nepatrimoniale se aplica principiul egalitatii sotilor (art. 48 alin 1 Constitutie, art1 Codul familiei, art. 258 Noul Cod civil), adica ei hotarasc de comun acord in tot ceea ce priveste casatoria (art. 26 C.Fam, art. 308 Noul Cod Civil ).

De lege lata, obligatiile reciproce ale sotilor, de natura nepatrimoniala, sunt:

1.obligatia de sprijin reciproc – este o obligatie juridica, desi se refera la o conduita morala. Sanctiunea nerespectarii acestei obligatii este posibilitatea formularii actiunii de divort de catre sotul ce se considera neglijat.

2.obligatia de fidelitate – nu este reglementata expres in Codul familiei actual, dar este reglementata in art. 309(1) din Noul Cod civil. Chiar si de lege lata existenta acestei obligatii este de netagaduit, conform prezumtiei de paternitate prevazute la art. 53 din Codul familiei. Sanctiunea infidelitatii este, la fel ca la toate obligatiile nepatrimoniale reciproce, posibilitatea introducerii divortului de catre celalalt sot.

3.obligatia de a locui impreuna – nu este reglementata expres in Codul familiei, dar este prevazuta in art. 309(2) din Noul Cod civil. Totusi, jurisprudenta a admis ca, daca exista motive temeinice, sotii pot locui si separat. Sanctiunea= poate constitui motiv de divort.

4. indatoririle conjugale (adica intretinerea de raporturi sexuale) – aceasta obligatie nu este reglementata expres nici in Codul familiei, nici in Noul Cod Civil. Exista opinii ca acestea ar fi de esenta casatoriei. Totusi, doctrina recunoaste si posibilitatea casatoriei in extremis vitae. Prin urmare, aceste indatoriri nu sunt de esenta casatoriei. Sanctiunea nerespectarii obligatiei= poate constitui motiv de divort.

5. obligatia de a purta numele declarat la incheierea casatoriei(art.27 C. fam.) [ cauza Burghartz contra Elvetiei prin care li se da dreptul sotilor de a avea nume diferite – unul isi pastreaza numele dinaitne de casatorie, celalalt ia numele reunite]. In prezent, art. 27(2) din C. fam. este contrar art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, iar in corelatie cu art. 20 din Constitutie, el este si neconstitutional. Aceasta problema va fi rezolvata prin art. 282 din Noul Cod civil. Astazi, 28(2) C. fam. prevede posibilitatea schimbarii numele pe cale administrativa, cu acordul celuilalt sot.

De lege ferenda, in Noul Cod civil se prevede ca obligatiile nepatrimoniale ale sotilor sunt acealeasi, indiferent de regimul matrimonial pe care si l-au ales. Aceasta mentiune nu este necesara in prezent, cand exista un singur regim matrimonial. Art. 309(1) din Noul Cod civil enumera expres cateva obligatii cu continut nepatrimonial ale sotilor: obligatia de fidelitate, sprijin moral, respect, regementate si astazi.

6. independenta sotilor (art. 310 Noul Cod civil) – un sot nu poate cenzura corespondenta, relatiile sociale sau profesia celuilalt sot

In privinta cetateniei sotilor se prevede ca nu exista niciun efect al casatoriei asupra cetateniei.

Odata cu adoptarea legii 288/2007 si barbatul minor se poate casatori. Prin casatorie, minorii dobandesc capacitate deplina de exercitiu.

Efectele casatoriei cu privire la relatiile patrimoniale

Regimul matrimonial = ansamblul normele juridice care reglementeaza relatiile dintre soti cu privire la bunurile lor, dar si dintre acestia, impreuna sau separat, si tertii.

Clasificarea regimurilor matrimoniale

Notiunea de „regim matrimonial” are 2 acceptiuni. In sens larg, regimul matrimonial reprezinta toate normele juridice care reglementeaza raporturile dintre soti, dar si dintre acestia, impreuna sau separat, si terti, indiferent de numarul regimurilor matrimoniale specifice reglementate in legislatie. In sens restrans, regimul matrimonial reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza un regim matrimonial concret.

Daca avem in vedere sensul larg, in functie de numarul regimurilor matrimoniale reglementate acestea pot fi pluraliste (cum sunt majoritatea, prevazand multe regimuri matrimoniale concrete, specifice; la fel este si regimul prevazut in Noul Cod civil) si moniste (cum este cel din actualul Cod al familiei).

Daca avem in vedere sensul restrans, regimurile matrimoniale pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:





a)dupa izvorul lor, regimurile matrimoniale pot fi legale (izvorasc din lege) sau conventionale.(din conventia partilor). Regimuri matrimoniale conventionale pure, create dupa imaginatia viitorilor soti,a notarului sau avocatilor, nu exista in sistemul continental. Se mai gasesc cateva elemente de genul acesta in sistemul de drept anglo-saxon.

b) dupa structura lor, regimurile matrimoniale sunt:

de comunitate(bunurile comune) – care se impart, in functie de cat e de severa reglementarea, in regimuri de comunitate universala(sotii nu au deloc bunuri proprii sau au un nr. restrans de bunuri proprii – ex: cele dobandite prin mosteire, cele pt exercitarea profesiei ) si   regimuri de comunitate partiala (o parte din bunuri sunt comune, iar celelalte proprii);

· de separatie (sotii nu au niciun bun común; tóate sunt bunuri proprii; acest regim este cel mai comod pentru soti si pentru terti); si in cazul acestui tip de regim pot exista bunuri comune, dar in sensul dreptului común, sotii devenind coproprietari.

mixte – regimul participarii la achizitii; nereglemantat in Noul Cod civil. Sotii traiesc in timpul casatoriei ca si cum ar fi sub regimul separatiei. La iesirea din casatorie, bunurile dobandite de fiecare se impart in mod egal (adica daca unul iese cu bunuri de valoare mai mare ii da si celuilalt, pana se ajunge la sume egale.)

c) dupa cum pot fi sau nu modificate in timpul casatoriei, exista regimuri matrimoniale mutabile (cele pluraliste) si regimuri matrimoniale imutabile (cel monist).

REGIMUL MATRIMONIAL IN NOUL COD CIVIL

In Noul Cod civil, regimul matrmonial este reglementat in Capitolul VI, Titlul II al Cartii a 2-a. Este un regim matrimonial pluralist, dand posibilitatea sotilor sa aleaga intre 3 regimuri matrimoniale – comunitatea legala (art.339-359), separatia de bunuri (art.360-365) sau comunitatea conventionala (varianta prin care sotii pot amenda comunitatea legala).

Comunitatea legala este un regim matrimonial legal, supletiv. Separatia de bunuri si comunitatea conventionala sunt regimuri matrimoniale conventionale. Toate sunt regimuri mutabile, dar modificarea lor poate fi si judiciara (art. 370, 371 NCC)

La incheierea casatoriei, sotii trebuie sa declare regimul matrimonial; in caz contrar, se aplica comunitatea legala. Conventia trebuie incheiata in forma autentica, sub sanctiunea nulitati.

Avand in vedere pluralitatea de regimuri matrimoniale, Noul Cod civil reglementeaza, pentru protectia tertilor, un sistem de publicitate. Se instituie un Registru National Notarial al Regimurilor Matrimoniale. Asta nu inseamna ca vor fi inlaturate sistemele patrimoniale de publicitate (Cartea Funciara, Registrul Comertului, Arhiva Electronica etc.).

In cadrul oricarui regim matrimonial exista un corp de norme- Constitutia regimului matrimonial – care contine norme imperative pe care sotii trebuie sa le respecte, indiferent de regimul matrimonial ales. Spre exemplu, reglementarile privind locuinta familiei sunt imperative si trebuie respectate de soti. Locuinta are un regim juridic special => regim primar imperativ. De exemplu, art. 325 privind contributia sotilor la incheierea casatoriei stipuleaza ca orice conventie ar prevedea ca doar unul dintre soti contribuie la incheierea casatoriei este considerata nescrisa.

Regimul matrimonial actual, reglementat de articolele 29-36 C. fam,, este un regim legal, de comunitate partiala, imutabil. Este un regim unic, obligatoriu si legal => coproprietatea devalmasa a sotilor. Caracterul unic si obligatoriu rezulta din corelatia art. 30 cu art. 2 C. fam.

Domeniul de aplicare poate fi analizat din 2 perspective:

• al persoanelor intre care se poate incheia conventia – atat conventii contrare comunitatii de bunuri intre soti, cat si conventiile incheiate de unul sau de ambii soti cu tertii

• continutul conventiei – cele prin care s-ar suprima sau micsora comuniunii de bunuri, dar si cele prin care domeniul comuniunii de bunuri s-ar mari

In ceea ce priveste persoanele car pot incheia conventia din art. 30 alin 2 c.fam, sunt interzise atat conventiile exprese intre soti, cat si cele care aduc atingere indirect regimului matrimonial.

In ceea ce priveste continutul conventiei, conventia prin care se micsoareaza sau se mareste comunitatea de bunuri este interzisa. Exista opinia potrivit careia conventiile prin care se mareste comunitatea de bunuri ar trebui permise. Totusi, aceasta opinie nu interpreteaza strict literar textul legii, ci in mod extensiv. Prin urmare, consideram ca si aceste conventii sunt tot lovite de nulitate absoluta, potrivit art. 30 alin. 2)

Sotii pot face acte de conservare si administrare asupra bunurilor comune. Actele de dispozitie se pot face, in functie de natura bunului, fie prin instrainarea de oricare dintre soti, aplicandu-se prezumtie de mandat tacit (bunuri moblie), fie doar cu consimtamantul expres al ambilor soti.

Donatiile intre soti sunt revocabile, iar vanzarea-cumpararea este nula.

Neintelegerile dintre soti cu privile la bunurile comune – sotii pot sa-si imparta bunurile comune in timpul casatoriei, pentru motive temeinice, prin hotarare judecatoreasca.



In cazul neintelegerilor in privinta contributiei sotilor la cheltuielile de casatorie, se poate introduce fie actiune in justitie contra sotului reclacitrant, fie cerere de divort.

Bunurile comune si datoriile sotilor

Bunurile se impart in bunuri comune si bunuri proprii.

In momentul intrarii in vigoare a Codului familiei au fost adoptate 3 acte normative si, potrivit normelor tranzitive, casatoriile incheiate dupa intrarea in vigoarea a C. fam, se supun regimului matrimonial prevazut de acest cod. Casatoriile incheiate anterior, in vigoarea in acel moment, se supun si ele regimului comunitatii de bunuri, iar cele care nu mai erau in vigoarea ramaneau supuse prevederilor din Codul civil.

Conform art. 30(1) C. fam., pentru ca un bun sa fie comun el trebuie sa fie dobandit in timpul casatoriei si sa nu fie bun propriu.

Prin notiunea de bunuri se inteleg lucruri in materialitatea lor, drepturile asupra bunurilor si actiunile in justitie, dar si drepturile de creanta, adica toate bunurile din circuitul civil susceptibile a fi proprietatea privata.

Dobandirea reprezinta mecanismul juridic prin care oricare dintre soti devine titularul unui drept de proprietate. Bunurile se dobandesc in timpul casatoriei, prin vanzare-cumparare,donatie, uzucapiune, etc. Bunurile sunt comune, indiferent de modul de dobandire. Exceptie fac bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie.

Bunul este comun indiferent daca in actul juridic prin care a fost dobandit sunt mentionati ambii soti sau doar unul dintre ei, daca se precizeaza ca dobanditorul este casatorit sau nu, sau daca ambii soti sunt trecuti in cartea funciara sau nu.

Notarea in cartea funciara a calitatii de bun comun se poate face la cererea oricaruia dintre soti.

Bunurile din timpul casatoriei sunt bunuri comune. Bunul e común indiferent din ce venituri a fost obtinut, cu exceptia art. 31, lit f). Exceptie – subrogatia reala personala. Fructele bunurilor comune sunt tot bunuri comune.

In privinta uzucapiunii, daca posesia a inceput in momentul casatorie, acel bun este unul comun. In caz contratr, va fi bun propriu, deoarece uzucapiunea are efect retroactiv, iar bunurile dobandite inainte de casatorie sunt bunuri proprii.

Jurispridenta a acceptata ideea ca sotii pot conveni inainte de incheierea casatoriei ca un bun propriu sa devina bun comun => bun comun sub conditia suspensiva a casatoriei.

Art. 39 C. fam. prevede ca o casatorie se socoteste desfacuta la data la care a ramas irevocabila hotararea de divort. Totusi, Noul Cod civil prevede ca regimul matrimonial a incetat la data introducerii cererii de divort. Bunurile trebuie dobandite inainte de deces si inainte de divort (art. 39 C fam) pentru a fi bunuri comune.

In privinta tertilor, efectele patrimoniale ale divortului se produc la data la care hotararea de divort este inscrisa in certificatul de casatorie sau la data la care au cunoscut divortul pe alta cale. In Noul cod civil, regimul matrimonial isi inceteaza efectele la momentul introducerii cererii de divort

In cazul in care exista o separatie in fapt, bunurile dobandite sunt tot bunuri comune (cu anumite corectii), dar se poate stabili contributia diferita a sotilor, astfel incat coproprietatea devalmasa devine copriprietate pe cote-parti. Contributia sotilor se stabileste in raport cu intreaga masa a bunurilor, iar nu in raport cu un bun individual determinat.

Bunurile dobandite de concubini sunt bunuri proprii, acestia fiind coprorpietari pe cote-parti, portrivit dreptului comun.

Data dobandirii bunurilor este esentiala pentru stabilirea regimului lor. Daca actul este afectat de modalitati, data esentiala pentru determinarea naturii juridice a unui bun este momentul dobandirii dreptului de proprietate.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate