Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Ocrotirea minorului prin curatela


Ocrotirea minorului prin curatela




Ocrotirea minorului prin curatela

Sectiunea 1: Sediul materiei

Curatela este reglementata prin urmatoarele dispozitii legale, care constituie sediul materiei: art.132, 139, 146 si 152-157 din Codul familiei; art.15-16 din Decretul nr.31/1954; art.34, 37 si 39 din Decretul nr.32/1954; art.7 din Decretul nr.40/1953; art.672 din Codul de procedura civila; art.816 din Codul civil.




Sectiunea a 2-a: Felurile curatelei

Din reglementarile legale in vigoare privitoare la aceasta institutie rezulta ca exista doua feluri de curatele:

- curatela incapabilului sau curatela speciala, care reprezinta masura de ocrotire luata in favoarea celui lipsit de capacitatea de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restransa;

- curatela capabilului sau curatela propriu-zisa, care este masura de ocrotire luata in favoarea persoanei fizice cu capacitate de exercitiu deplina, dar aflata in anumite situatii speciale.

Aceasta distingere intre curatela incapabilului si curatela capabilului este importanta din punctul de vedere al regimului juridic aplicabil fiecareia. Curatelei incapabilului i se aplica regulile de la tutela, fapt pentru care ea se numeste si tutela provizorie, pe cand curatelei capabilului i se aplica regulile de la mandat.

Sectiunea a 3-a: Notiunea curatelei minorului

Curatela este o institutie de ocrotire juridica a intereselor unei per­soane care poate fi capabila, cu capacitate de exercitiu restransa, ori lip­sita de capacitate de exercitiu[1].

Prin curatela minorului intelegem acea institutie de drept civil prin intermediul careia se asigura, temporar si subsidiar, ocrotirea unui minor aflat in anumite situatii expres prevazute de lege care il pune in imposibilitate de a-si exercit drepturile si de a-si apara interesele prin ocrotitorul sau legal. Mai simplu, aceasta curatela a fost definit ca „mijlocul juridic, temporar si subsidiar, de ocrotire a minorului”[2].

Curatela minorului se inscrie, deci, alaturi de ocrotirea parinteasca si tutela, in sistemul mijloacelor de ocrotire a minorului. Ea este o masura de ocrotire cu caracter exceptional, subsidiar si temporar, instituita pentru si pana la solutionarea anumitor situatii prevazute de lege[3].

Sectiunea a 4-a: Continutul ocrotirii minorului prin curatela

Curatela minorului se instituie in considerarea lipsei de capacitate sau a capacitatii restranse a celui ce urmeaza sa fie ocrotit, fie ca acesta este vremelnic lipsit de ocrotire legala, fie fiindca parintii sau tutorele nu pot sa actioneze in numele si in interesul minorului. In cazul curatelei minorului, „varsta sau starea de minte a celui ocrotit ramanand aceeasi, nici incapacitatea sa nu sufera vreo schimbare si, prin urmare, nici mijlocul adecvat prin care el este ocrotit nu se modifica. In consecinta, curatelele, in aceste cazuri, sunt adevarate tutele cu caracter vremelnic sau special, iar incapabilul, care in cadrul ocrotirii parintesti sau a tutelei, dupa cum era lipsit de capacitate sau cu capacitate restransa, se afla supus reprezentarii sau incuviintarii, va ramane tot atat de radical sau partial incapabil ca si inainte de infiintarea curatelei, el participand la circuitul civil, in cadrul curatelei, prin curatorul sau ori cu incuviintarea acestuia, dupa categoria de incapabili din care face parte”.

Continutul ocrotirii minorului prin curatela priveste atat persoana minorului, cat si bunurile acestuia. In ceea ce priveste latura patrimoniala a ocrotirii, curatorul va administra bunurile minorului si-1 va reprezenta la incheierea actelor juridice civile pana la implinirea varstei de 14 ani, respectiv ii va incuviinta actele respective intre 14 si 18 ani.

Sectiunea a 5-a: Procedura de instituire a curatelei minorului

Autoritatea tutelara competenta a institui curatela minorului este cea de la domiciliul minorului.

Autoritatea tutelara poate institui curatela minorului din oficiu sau la cererea celui care urmeaza a fi reprezentat, a rudelor, in general a oricarei persoane mentionata de art.115 C.fam.

Aceasta curatela se instituie cu respectarea aceleiasi proceduri ca si la tutela minorului.

Sectiunea a 6-a: Cazuri de instituire a curatelei minorului

Curatela minorului se instituie in urmatoarele cazuri:

a)   Cand inlocuirea tutorelui minorului cu altul nu se produce in acelasi moment, concomitent. Potrivit art. 139 C.fam., „Pana la intrarea in functiune a noului tutore, autoritatea tutelara va numi un curator”;

b)   Cand apare intre minor si ocrotitorul sau legal o contrarietate de interese[4]. Potrivit art.132 C.fam., „Ori de cate ori se ivesc intre tutore si minor interese contrare, care nu sunt dintre cele care trebuie sa duca la inlocuirea tutorelui, autoritatea tutelara va numi un curator”.

c)   in cursul procesului privitor la punerea sub interdictie a unui minor, pana la solutionarea definitiva a acestuia. In conformitate cu prevederile art.146 C.fam., „in caz de nevoie si pana la rezolvarea cererii de punere sub interdictie, autoritatea tutelara va putea numi un curator pentru ingrijirea persoanei si reprezentarea celui a carui interdictie a fost ceruta, precum si pentru administrarea bunurilor”.

d)  in caz de impiedicare vremelnica a ocrotitorului legal al minorului de a-si exercita drepturile si indatoririle fata de persoana si bunurile acestuia, potrivit art.152, lit.c din C.fam.

Potrivit art.156 C.fam., curatorul poate cere inlocuirea sa dupa trecerea a trei ani de la numire.

Curatorul se numeste, dupa I. P. Filipescu, in urmatoarele situatii:

a)   cand exista contrarietate de interese intre parinte ori tutore si minor (art. 132 si 105 C. fam.);

b)  cand din cauza bolii ori din alte motive, parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele persoanei pe care o reprezinta sau ale carei acte le incuviinteaza (art. 152 lit. c, C. fam.);

c)   cand pana la numirea tutorelui unui minor neinterzis (fie pentru prima data, fie in cazul inlocuirii tutorelui cu altul) este nevoie de timp si se impune luarea unor masuri provizorii, intre care numirea unui curator (art. 139 C. fam.);

d)  cand s-a facut o cerere de punere sub interdictie a unui minor lip­sit de ocrotire parinteasca si caruia nu i s-a instituit insa tutela, asadar pana la solutionarea cererii de punere sub interdictie (art. 146 C. fam.).

Ocrotirea minorului aflat sub curatela se infaptuieste prin reprezen­tarea acestuia daca nu a implinit 14 ani si prin incuviintarea actelor minoru­lui cu capacitate de exercitiu restransa (intre 14-18 ani). Incetarea curatelei se produce daca au incetat cauzele care au determinat instituirea ei sau o data cu incetarea incapacitatii ori a restrangerii capacitatii de exercitiu. Din art. 142 C. fam. rezulta ca poate fi pus sub interdictie si minorul (I. P. Filipescu).

Atributiile autoritatilor abilitate

Autoritatea abilitata precum si celelalte organe implicate prevazute de art. 41 si 42 din Legea nr. 272/2004, are atributii in legatura cu tutela minorului, curatela acestuia si cu punerea sub interdictie a minorului.

a) Atributii privind tutela minorului, si anume:

deschiderea tutelei si numirea tutorelui (art. 113 si 116 C. fam.);

pana la intrarea in functie se poate lua masura provizorie a numirii unui curator (art. 119 si 139 C. fam.);

comunicarea numirii tutorelui acestuia in scris (art. 119 C. fam.);

afisarea deciziei de numire a tutorelui la sediul primariei (art. 119 C. fam.).

Cu privire la ocrotirea minorului prin tutela, in timpul acesteia, autoritatea abilitata are urmatoarele atributii:

- trimiterea unui delegat care sa verifice la fata locului si in prezenta tutorelui situatia tuturor bunurilor minorului, intocmind un inventar care se supune spre aprobare autoritatii abilitate (art. 126 C. fam.);





- stabilirea sumei anuale care este necesara minorului pentru intretinerea sa si administrarea bunurilor (art. 127 C. fam.);

- incuviintarea actelor juridice privitoare la bunurile minorului, care depasesc dreptul de administrare. Incuviintarea se da tutorelui, cand minorul are sub 14 ani, ori minorului cand are peste aceasta varsta (art. 130 C. fam.);

- incuviintarea ridicarii sumelor depuse pe numele minorului la casele de pastrare, care intrec nevoile intretinerii lui si ale administrarii bunurilor sale, precum si a titlurilor de valoare depuse la casele de pastrare (art. 131 C. fam.);

numirea unui curator ori de cate ori se ivesc interese contrare intre tutore si minor, altele decat acelea care atrag excluderea ori indepartarea de la tutela (art. 132 C. fam.);

incuviintarea data minorului pentru schimbarea felului invataturii ori pregatirii profesionale sau de a avea o alta locuinta decat aceea a tutorelui (art. 137 si art. 122 C. fam.);

acordarea tutorelui, prin apreciere, a unei remuneratii (art. 121 C. fam.);

exercitarea unui control efectiv si continuu asupra activitatii tutore­lui, putand cere colaborarea organelor administratiei de stat si a institutiilor de ocrotire (art. 136 C. fam.);

primirea darilor de seama, anuale si generale, verificarea gestiunii si descarcarea tutorelui (art. 134, 135, 136 C. fam.);

daca este cazul, indepartarea tutorelui de la tutela (art. 138 C. fam.), ori inlocuirea tutorelui (art. 117 si 118 C. fam.).

b) Atributii privind curatela minorului si anume[5]:

instituirea curatelei, in conditiile legii (art. 132,152 si 153 C. fam.);

in anumite cazuri si conditii da instructiuni curatorului (art. 155 C. fam.);

- incuviintarea unor acte ce urmeaza a fi savarsite cu privire la bunurile persoanei aflate sub curatela;

- exercitarea controlului asupra felului in care curatorul isi indeplineste atributiile:

- inlocuirea curatorului ori ridicarea curatelei (art. 157 C. fam.).

Cu privire la minorul interzis, atributiile sunt corespunzatoare, dar privind tutela minorului (art. 147 C. fam.).

Sectiunea a 7-a: Incetarea curatelei minorului

Prin „incetarea curatelei” intelegem aici atat incetarea functiei curatorului, cat si incetarea curatelei, in situatia in care sarcina tutelei a fost realizata. Cu alte cuvinte, curatela inceteaza daca au disparut cauzele care au condus la instituirea ei pe baza hotararii autoritatii tutelare.

Sunt indreptatiti sa ceara ridicarea curatelei: curatorul, persoana reprezentata, precum si orice persoana dintre cele enumerate in art.115 C.fam., adica oricine cu interes. Intr-adevar, in art.157 C.fam. se prevede: „Daca au incetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicata de autoritatea tutelara la cererea” persoanelor aratate mai sus sau din oficiu.

CONSIDERATII FINALE

SECTIUNEA I: PREVEDERILE LEGALE

IN MATERIA TUTELEI

Ocrotirea persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa este reglementata de mai multe ramuri de drept printre care si dreptul international privat.

Tutela ca una din modalitatile de realizare a acestei ocrotiri a persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, care nu beneficiaza de ingrijire parinteasca este si ea reglementata in cadrul dreptului international privat roman in Legea nr. 105 din 22 septembrie 1992.

Astfel, in art. 37 se arata ca: „instituirea, modificarea, efectele si incetarea tutelei, precum si raporturile dintre tutore si persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt supuse legii nationale a persoanei ocrotite”.

In acelasi articol se mai arata ca: „obligatia de a accepta si de a exercita tutela este supusa legii nationale a tutorelui”.

Actul normativ mai sus mentionat are in vedere stabilirea legii aplicabile raporturilor juridice care iau nastere in cadrul tutelei.

In continuare art. 38 arata ca masurile care se iau de catre tutore cu privire la minor ori cu privire la bunurile ce apartin acestuia, sunt supuse legii statului ale carui autoritati indruma si supravegheaza exercitarea ocrotirii de catre cei in drept.

Se precizeaza de asemenea expres, de urmatorul articol, ca dispozitiile art. 37 si 38 se aplica corespunzator curatelei si oricaror institutii de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.

Privitor la competenta jurisdictionala, Legea 105/1992 precizeaza in art. 148, ca, in general, in materia dreptului familiei, instantele judecatoresti romane sunt competente, in conditiile unor dispozitii ce urmeaza, sa solutioneze procesele dintre o parte romana si o parte straina sau numai dintre straini, persoane fizice sau persoane juridice.

In felul acesta instantele judecatoresti romane sunt competente in procesele referitoare la ocrotirea minorului sau interzisului, cetatean roman cu domiciliul in strainatate, conform art. 150, pct. 2.

Instantele romane sunt exclusiv competente sa judece procesele privind raporturi de drept international privat referitoare, printre altele, la tutela si curatela privind ocrotirea unei persoane domiciliate in Romania, cetatean roman sau strain fara cetatenie, conform art. 151, pct. 3.

Acestea sunt in ansamblu prevederile Legii 105/1992 in ceea ce priveste materia tutelei.

SECTIUNEA a II-a ALTE MIJLOACE DE OCROTIRE A MINORULUI LIPSIT DE OCROTIRE PARINTEASCA

La ora actuala, in tara noastra, masurile de protectie a copilului sunt diverse si in continua imbogatire.

Pe langa tutela, care este unul dintre cele mai vechi mijloace de ocrotire a minorilor lipsiti de ocrotire parinteasca, mai intalnim, ca modalitati de ocrotire a acestor categorii de minori, curatela, adoptia, incredintarea copiilor aflati in aceasta situatie, unei familii, persoane sau unui organism privat autorizat, incredintarea provizorie a copilului catre servicii publice specializate, plasamentul copilului la o familie sau la o persoana, plasamentul copilului la un serviciu public specializat, la un organism autorizat, intr-o familie asistata, eturatela minorului este o masura de ocrotire cu caracter exceptional, subsidiar si temporar, instituita pentru si pana la solutionarea anumitor situatii prevazute de lege, care il impiedica pe minor sa-si exercite drepturile si sa-si apere interesele. Ea trebuie privita ca o adevarata tutela provizorie, careia ii vor fi aplicabile regulile de la tutela.

Masura incredintarii copilului, inclusiv incredintarea provizorie unei familii, persoane, organism privat autorizat sau unui serviciu public specializat, se hotaraste in cazul in care parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti, disparuti sau decazuti din drepturile parintesti si nu a fost instituita tutela si in cazul in care copilul a fost declarat abandonat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva. in aceasta situatie, drepturile parintesti se exercita de catre consiliile judetene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin Comisia pentru Protectia Copilului.

Masura plasamentului copilului se hotaraste daca securitatea, dezvoltarea, integrarea morala a copilului este periclitata in familie din motive independente de vointa parintilor, la cererea acestora, a unuia dintre ei sau a unei rude a copilului. De regula, in aceasta situatie, copilul nu este abandonat de parintii sai. in acest caz este incurajata mentinerea legaturii intre copil si familie, iar parintii isi mentin drepturile si obligatiile fata de copil pe toata durata plasamentului.

Adoptia este o masura speciala de protectie a drepturilor copilului, prin care se stabileste rudenia dintre adoptat si descendentii sai si adoptator si rudele acestuia. Din momentul incuviintarii adoptiei, va produce efecte numai rudenia civila, incetand toate efectele rudeniei firesti. Adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului.

In dezvoltarea obisnuita socio-economica a unei tari, a unei populatii, apar situatii si perioade de dezvoltare, fapt ce poate determina schimbari in atitudini, mentalitati, concepte, inclusiv in domeniul bunastarii drepturilor copilului.



Astfel, in Romania, se fac eforturi in directia activitatilor de dezinstitutionalizare, prin incercarea de a plasa copiii in familiile de origine sau in familii substitutive, prin incercarea de a crea si dezvolta structuri rezidentiale alternative, prin incredintarea copiilor spre ingrijire unor asistenti maternali, prin promovarea si facilitarea adoptiilor, etc.

Institutiile care se ocupa de intreaga activitate in domeniul protectiei drepturilor copilului sunt consiliile judetene, locale, ale sectoarelor municipiului Bucuresti, Comisia pentru Protectia Copilului, Serviciul public specializat pentru protectia copilului, autoritatile administratiei publice locale, organizatiile neguvernamentale, Agentia Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului , Comitetul Roman pentru Adoptii.

Aceste institutii coordoneaza activitatea de protectie a copilului aflat in dificultate, elaboreaza si aplica strategii nationale in acest domeniu, sustin si promoveaza orice forme de protectie a copilului lipsit de ocrotirea parinteasca.

Hot.Guvernului nr.1432/2004, privind atributiile organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.868 din 23 / 09 / 2004

SECTIUNEA a III-a:  PREVEDERI ALE CONVENTIEI ONU DIN 1989 CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI

In prezent, in Romania si in lume se observa o preocupare intensa, in ceea ce priveste elaborarea unor norme care, impreuna cu cele deja existente, sa asigure o protectie reala a drepturilor copilului.

Primele exprimari oficiale ale nevoii copilului de a se bucura de o protectie speciala au fost enuntate in „Declaratia de la Geneva” din 1924 cu privire la drepturile copilului, in „Declaratia universala a drepturilor omului” si in „Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale”.

Organizatia Natiunilor Unite a adoptat in anul 1989 „Conventia cu privire la drepturile copilului”, conventie ratificata si de Romania prin Legea nr. 18 din

La baza tuturor drepturilor copilului stau principiile nediscriminarii, respectarea interesului superior al copilului, respectarea responsabilitatii, drepturilor si obligatiilor parintilor fata de cresterea si dezvoltarea copilului.

Prin ratificarea Conventiei ONU privind drepturile copilului, statele recunosc si se obliga sa respecte: dreptul copilului la viata, la protectie, la sanatate, la educatie, etc.

Dupa modelul Conventiei ONU privind drepturile copilului, Consiliul Europei a redactat „Conventia europeana privind drepturile copilului”, in curs de ratificare de catre Romania, prin care se instituie, alaturi de drepturile prevazute de Conventia ONU, o serie de drepturi specifice statelor membre ale Consiliului Europei.

Romania, in urma ratificarii in 1990 a Conventiei ONU privind drepturile copilului, a inclus in Constitutie principiul care garanteaza libera dezvoltare a personalitatii umane: „Copiii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor”.

Drepturile copilului vizeaza drepturile ce revin copilului in virtutea faptului ca sunt fiinte umane si ca din cauza lipsei de maturitate fizica si intelectuala, ei nu au posibilitatea sa-si asigure in mod autonom respectarea acestora.

Tocmai de aceea, acest sector trebuie sa ocupe un loc primordial in domeniul vast al protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, considerat, pe buna dreptate, cel mai important in cadrul bunastarii si evolutiei omenirii.

BIBLIOGRAFIE

TRATATE. CURSURI UNIVERSITARE

1. Adrian Pricopi, ,,Dreptul familiei”, Editura „Lumina Lex”, Bucuresti, 2004

2. Bacaci Alexandru, Dumitrache Viorica, Hageanu Codruta - „Dreptul familiei”, Editura All Beck, Bucuresti, 2002

C. Statescu - „Drept civil. Persoana fizica. Persoana juridica.  Drepturi reale”, Editura Didactica Pedagogica , Bucuresti, 1970

4. Dogaru Ion - „Elementele dreptului civil. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, Casa de Editura si Presa „Sansa”, Bucuresti, 1993

5. Emese Florian, ,,Protectia drepturilor copilului”, Editura C.H. Beck,

Bucuresti, 2007

6. Emese Florian , ,, Dreptul familiei ” Editura Luminalex, Bucuresti, 1997

Filipescu Ion - „Tratat de dreptul familiei”, Editura All Beck, Bucuresti, 1993

8. Hamangiu C, Rosetti - Balanescu I., Baicoianu Al. - „Tratat de drept civil roman Editura All Beck, Bucuresti,

9. Ionascu Tr. - „Persoana fizica in dreptul R.P.R.”, Editura Academiei, Bucuresti, 1963

Lupan Ernest, Popescu Dan - „Drept civil - Persoana fizica”, Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 1993



Lupan Ernest - „Drept civil. Persoana fizica”, Editura Lumina Lex,

Bucuresti, 1999

Maria Banciu, ,,Dreptul familiei”, [editie revazuta], Editura Canonica,

Cluj-Napoca, 2008

Poenaru Emil - „Introducere in dreptul civil. Teoria generala. Persoanele”, Editura Europa Nova,Bucuresti 1996

Pop Luana Miruna - „Dictionar de politici sociale”, Editura Expert, Bucuresti, 2002

15. Pop Teofil - „Drept civil roman. Persoana fizica si persoana juridica”, Editura Lumina Lex, Bucuresti

Popescu Tudor - „Dreptul familiei” - Tratat vol. II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965

Trusca Petrica, Puscas Nicolae, Staniloaie Gheorghe - „Drept civil roman. Persoana fizica si persoana juridica”, Editura Arc 2000, Bucuresti, 1995

18. Teodor Bodoasca, ,,Dreptul familiei” , Editura All Beck, Bucuresti, 2005

MONOGRAFII

Barasch E. A., Nestor I, Zilberstein S. – „Ocrotirea parinteasca (Drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii minori)”, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1960

Filipescu Ion, Calmuschi Otilia - „Raporturile juridice dintre parinti si copii”, Editura Academiei, Bucuresti, 1985

Ionascu A., Muresan M., Constantin M.N., Ursa V. - „Filiatia si ocrotirea minorilor”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980

22. Nicolescu V, Hentea T., Popescu E. - „Autoritatea tutelara”, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1965

23. Pricopi Adrian - „Rudenia in dreptul roman”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000

24. Rascanu Ruxandra - „Metode si tehnici de asistenta sociala”, Editura Fundatiei Humanitas, 2001

PRACTICA JUDICIARA

25. „Legalitatea populara” nr. 5/1958

26. „Legalitatea populara” nr. 7/1969

27. „Legislatia familiei si practica judiciara in materie” 1987

28. ,,Revista romana de drept nr. 9/1979”

29. ,,Revista romana de drept nr. 10/1981”

30. ,,Revista romana de drept nr. 4/1984”

31. ,,Culegere de decizii – 1970”

LEGISLATIE

- Codul Civil din 26 / 11 / 1864 publicat in Monitorul Oficial nr. 271 din 04/12/1864

- Codul Familiei din 1953 ( republicat ) ( actualizat la 08 / 11 / 2007), adoptat prin Legea nr.4 din 4 / 01 / 1953, modificat si completat prin Legea nr.4 din

04 / 04 / 1956 si republicat in B.Of. nr. 13 din 18 / 04 / 1956

- Codul Penal republicat in Monitorul Oficial nr. 65 din 16 aprilie 1997, in temeiul art. III din Legea nr. 140/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.

Codul penal a fost publicat in Buletinul Oficial nr. 79 - 79 bis din 21 iunie 1968 si a mai fost republicat in Buletinul Oficial nr. 55 - 56 din 23 aprilie 1973, in temeiul art. III din Legea nr. 6/1973, publicata in Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973

Decretul Lege nr. 167 din 10 / 04 / 1958, privitor la prescriptia extinctiva, publicat in B.Of. nr. 19 in 21 / 04 / 1958

Decretul Lege nr. 31 din 30 / 01 / 1954, privitor la persoana fizica si persoana juridica publicat in Buletinul Oficial nr. 8 din 30 / 01/ 1954

Hamangiu C. - „Codul civil adnotat”, Editura Librariei „Universala”

Alcalay & co., Bucuresti, 1925

- Legea nr. 272 din 21 / 06 / 2004, privind protectia drepturilor copilului, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.557 din 23 / 06/2004

- Legea nr. 105 / 22/ 09 / 1992, cu privire la reglementarea raporturilor de Drept International Privat, publicat in Monitorul Oficial nr.254 din 26 / 10 / 1993



Adrian Pricopi, Dreptul familiei, Editura „Lumina lex”, Bucuresti, 2004, pag. 363

Gh. Beleiu, op.cit., 1982, p.299.

C. Statescu, op. cit., p.360; M.N. Costin, op. cit, p.227; Gh.Beleiu, op. cit., 1995, p.309; D.A. Popescu, in E. Lupan, D.A. Popescu, op. cit., p. 177.

Contrarietatea (concurenta) de interese intre minor si ocrotitorul sau legal apare in materie succesorala, cand la mostenire vine copilul minor al defunctului in concurs cu sotul supravietuitor.

Adrian Pricopi, op. cit., pag. 364







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate