Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Obiectul si trasaturile actiunii penale


Obiectul si trasaturile actiunii penale




Obiectul si trasaturile actiunii penale

Sectiunea I

Notiunea si obiectul actiunii penale

Notiunea  de actiune penala

Prin savarsirea unei infractiuni, ia nastere un conflict concret de drept penal substantial intre societate (reprezentata prin stat) pe de o parte , si autorul infractiunii pe de alta parte. Rezolvarea conflictului nascut in urma savarsirii infractiunii sta sub semnul oficialitatii, de aceea este nevoie ca el sa fie dedus in mod obligatoriu spre solutionare organelor judiciare competente. Instrumentul juridic cu ajutorul caruia conflictul de drept penal este adus spre solutionare organelor judiciare paorta denumirea de actiune penala[1]. Desi numeroasele definitii date in literatura de specialitate actiunii penale se deosebesc intre ele, acestea au totusi o trasatura esentiala comuna, si anume aceea ca prefigureaza in acelasi mod obiectul actiunii penale.




Actiunea penala constituie instrumentul juridic prin intermediul caruia se deduce in fata organelor judiciare raportul conflictual de drept penal in vederea dinamizarii procesului penal si a realizarii scopului sau. Actiunea penala este mijlocul prin care se realizeaza in justitie tragerea la raspundere penala si pedepsirea inculpatului.

Actiunea penala este conditia necesara ca o instanta sa exercite atributiile sale jurisdictionale. Actiunea traseaza in acelasi timp limitele in care se exercita aceste atributii, ele fiind in mod obisnuit determinate de actul procesual prin care s-a facut cererea in justitie[2]. Promovarea actiunii penale are drept scop sesizarea instantei care odata investita este obligata sa judece. Instanta nu poate judeca o cauza decat in masura in care se exercita impotriva inculpatului o actiune penala .

Actiunea penala are importanta si sub aspectul determinarii pozitiei procesuale a faptuitorului. Prin pornirea actiunii penale impotriva unei persoane, aceasta devine inculpat. Actiunea penala declansata transforma pe faptuitor din subiect de drepturi procesuale in parte in proces, constituind temeiul in virtutea caruia exercita in deplinatate drepturile ce revin oricarei parti.

Data fiind autonomia actiunii penale, precum si functionalitatea sa deosebita in cadrul procesului penal, se poate spune ca ea reprezinta o institutie procesuala de o importanta cu totul deosebita; ea constituie mijlocul legal prin intermediul caruia se realizeaza scopul procesului penal.

Obiectul actiunii penale

Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni. El se deosebeste de obiectul oricarei altei actiuni, indiferent ca aceasta ar avea caracter judiciar sau extrajudiciar (actiune civila, administrativa sau disciplinara).

Obiectul actiunii penale nu trebuie confundat cu scopul acesteia care rezida in judecarea si pedepsirea celor care savarsesc infractiuni.

Actuala reglementare a actiunii penale contine o formula corespunzatoare, deoarece prin actiune penala se urmareste tragerea la raspundere penala, actiunea putand fi exercitata in tot cursul procesului penal.

A considerea ca actiunea penala are ca obiect aplicarea sanctiunii penale inseamna a reduce posibilitatea exercitiului actiunii numai la faza de judecata, fiindca numai in aceasta faza se face aplicarea sanctiunilor penale, ori o asemenea concluzie ar fi inexacta deoarece actiunea penala poate fi exercitata in tot cursul procesului penal.

Sectiunea II

Trasaturile actiunii penale

Avand in vedere obiectul sau specific, precum si cadrul legal in care se desfasoara actiunea penala are urmatoarele caracteristici:

a)Actiunea penala apartine statului. Numai statul prin norme juridice de incriminare stabileste ce fapte antisociale constituie infractiuni si ce sanctiuni se aplica in cazul savarsirii acestora. In consecinta, numai statul are dreptul sa actioneze impotriva celor vinovati fiind singurul titular al actiunii penale. Dreptul de a trage la raspundere penala apartine statului, care incredinteaza exercitiul actiunii penale prin care se realizeaza acest drept procurorului si in cazuri restranse persoanei vatamate[5].

Imprejurarea ca actiunea penala apartine statului rezulta nu numai din faptul ca acesta stabileste prin lege conditiile si modalitatile concrete de exercitare ale actiunii. Suplimentar, mai trebuie subliniat ca statul poate dispune de actiunea penala uneori in mod sporadic, alteori sub o conditie stabilita anterior. Astfel, amnistia ca act de clementa apatinand inclusiv puterii de stat alaturi de abrogarea unor norme penale incriminatoare reprezinta cazuri in care statul, ca singur titular, dispune asupra actiunii penale.

Dreptul statului de a dispune de actiunea penala se invedereaza chiar cand actiunea se exercita de catre partea vatamata. De aceea, statul isi pastreaza dreptul de a amnistia sau dezincrimina faptele care fac obiectul plangerii prealabile a celui vatamat.

b)Actiunea penala este obligatorie. Intrucat infractiunile sunt fapte socialmente periculoase indreptate  impotriva ordinii de drept, statul trebuie sa actioneze pentru apararea acesteia prin mijloace de drept penal; exerciatrea actiunii penale devine obligatorie . Punerea in miscare a actiunii penale este o datorie de serviciu a organelor competente sa realizeze aceasta activitate.Aceasta trasatura a actiunii penale este consecinta directa a regulii oficialitatii care calauzeste intreaga activitate procesual penala. Aceasta trasatura a actiunii penale paleste in cazurile in care principiul oficialitatii procesului penal este stirbit sau suprimat. Astfel, in unele cazuri, punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de existenta unei sesizari facuta de anumite organe competente (intre altele, in cazul infractiunilor prevazute de art. 273 alin. 1, 274 alin. 2 si 275 alin. 1 si 2 din C.pen), de anumite autorizari (art. 5 alin. 2 C.pen) etc. In anumite cazuri, oficialitatea este suprimata atat in ceea ce priveste declansarea actiunii penale, cat si in ceea ce priveste stingerea acesteia; asemenea situatii intalnim, spre exemplu, in cazul infractiunilor prevazute in art. 180, 181, 193, 195 din C.pen.





c)Actiunea penala este irevocabila si indisponibila. Odata pusa in miscare, actiunea penala nu mai poate fi oprita si nici limitata de cel care a declansat-o; ea nu mai depinde de vointa organului care o exercita, urmand a fi epuizata, pentru ca pricina dedusa in justitie sa capete o solutionare. Actiunea declansata nu se poate stinge decat in cazurile prevazute de lege.

Indisponibilitatea actiunii penale are o stransa legatura cu principiul fundamental al oficialitatii procesului penal. Disponibilitatea procesuala se manifesta ca o exceptie a regulii de baza amintite, in sensul ca declansarea, desfasurarea sau stingerea procesului penal depinde de vointa partii vatamate in cazuele in care actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila. Chiar in aceste cazuri actiunea penala apartinand statului si nu celui vatamat ramane indisponibila.

d)Actiunea penala este indivizibila. Ea se extinde asupra tuturor celor care au participat la savarsirea infractiunii. Caracterul indivizibil al actiunii decurgand din unitatea infractiunii , nu are nicio relevanta in determinarea acestuia faptul ca la savarsirea infractiunii au participat mai multe persoane . Ca o consecinta a faptului ca infractiunea ca fapt juridic indivizibil, determina si indivizibilitatea actiunii penale in cazul participatiei penale, nu vom avea tot atatea actiuni penale cati infractori sunt, ci numai o singura actiune indreptata impotriva tuturor participantilor .

Actiunea penala isi pastreaza caracterul indivizibil si in cazul in care este pusa in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Potrivit dispozitiilor legii penale (art. 131 C. pen.), fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine numai pentru unul dintre acestia. Ca o evitare a efectului indivizibil a actiunii in caz de retragere a plangerii prealabile care produce efecte in rem, legea a institutionalizat si impacarea partilor, care fiind personala produce efecte numai pentru cei intre care a intervenit .

e)Actiunea penala este individuala. Principiul raspunderii penale are drept consecinta procedurala necesara individualizarea actiunii penale. Actiunea penala poate fi exercitata numai impotriva inculpatului, cu excluderea tuturor persoanelor care participa in cauza penala sau pretind sa intervina in cauza . Nimeni nu poate cere sa fie subiect pasiv al actiunii penale, alaturi de inculpat sau in locul acestuia.

Caracterul individual al actiunii penale are numeroase consecinte:

-succesorii inculpatului nu pot fi subiecti pasivi ai actiunii penale, in locul celui decedat;

-daca inculpatul e un incapabil (minor, interzis, etc.) nu este necesar, in caz de exercitare a actiunii penale, ca reprezentantul sau legal sa participe alaturi de acesta ;

-nimeni nu poate pretinde a interveni in cauza alaturi de inculpat, fie pentru a-i asigura mai bine apararea, fie pentru a fi judecat in locul lui sau alaturi de el.





V. Dongoroz op. cit. p. 61. I Gorganeanu, op. cit. p. 24

R. Merle, A. Vitu, op. cit. p. 651

Actiunea penala este energia care insufleteste intreg procesul (e. Florian, op. cit. p. 201)

N. Volonciu, op. cit. p. 103

Gr. Theodoru, op. cit., vol. I, p. 246-247

actiunea civila este un drept potestativ;actiunea penala e o functie, respectiv o obligatie de a statului ( E. Florian, op. cit. p. 205)

I. Gorganeanu, Caracteristicil actiunii penale in noua reglementare procesual penala, R.R.D, nr. 9/1969, p. 82

Gr. Theodoru, Puterea lucrului judecat, Scuza de impiedicare a pornirii sau continuarii procesului penal, in ’’ justitia noua’’, nr. 12/1995, p. 83

I. Gorganeanu, Actiunea penala, Editura stiintifica si enciclopedica, Buc, 1977, p. 48

Vezi Trib. Suprem sect. pen. dec. nr. 1247/1978, R.R.D, nr. 1/1979, p. 49

Actiunea penala nu poate fi exercitata impotriva partii civilmente responsabile, persoanelor juridice si succesorilor inculpatului R. Garraud, op. cit, vol. I, p. 223

Teza nu se refera la necesitatea apararii obligatorii a incapabililor in general sau la posibilitatea participarii alaturi de minor, la anumite activitati procesuale, ca de ex, cele prevazute in art 481 c. pr. pen. a unor reprezentanti




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate