Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Constituirea societatilor comerciale


Constituirea societatilor comerciale


Constituirea societatilor comerciale

Inainte de inceperea activitatii, comerciantii au obligatia sa ceara inmatricularea in registrul comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului sa ceara inscrierea de mentiuni privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege in registrul comertului, cu exceptia meseriasilor si taranilor care isi desfac produsele din gospodaria proprie.

Prin inregistrare se intelege atat inmatricularea comerciantului si inscrierea de mentiuni, precum si alte operatiuni care se mentioneaza in registrul comertului.

Constituirea unei societati comerciale supusa reglementarilor legii 31/1990 presupune trei etape obligatorii: una consensuala, una de control al legalitatii constituirii, numita faza judiciara si ultima de inmatriculare si de publicitate.

Etapa consensuala in constituirea societatilor comerciale are ca obiect intocmirea de catre fondatori a actelor constitutive respectandu-se conditiile privind validitatea lor, inclusiv autentificarea lor, dupa caz. In aceasta faza, rolul dominant apartine initiativei private fara ingerinte administrative pana la momentul autentificarii actelor constitutive. In doctrina se afirma ca in aceasta perioada a intocmirii actelor constitutive legiuitorul recunoaste, in mod anticipat, o anumita capacitate restransa de folosinta si exercitiu



Etapa judiciara consta in controlul legalitatii actelor si faptelor care se inregistreaza in registrul comertului este exercitat de justitie prin judecatorul delegat.

Este o procedura necontencioasa deoarece cererea constitutiva de drepturi reclama exercitarea de catre judecatorul delegat, doar a unor atributii de verificarea actelor constitutive depuse pentru obtinerea autorizatiei de functionare. De aceasta verificare depinde aprobarea necesara pentru infiintarea valabila a societatii comerciale.

Controlul legalitatii operatiunilor efectuate de oficiul registrului comertului se face de catre unul dintre judecatorii tribunalului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, delegat anual de presedintele acestui tribunal.

Judecatorul delegat va controla operatiunile registrului comertului cel putin o data pe luna.

Controlul efectuat de judecatorul delegat nu exonereaza de raspundere personalul oficiului care conduce si executa operatiunile registrului comertului pentru conformitatea cu legea a datelor inscrise.

Lucrarile de grefa, secretariat si arhiva ale judecatorului delegat se asigura de catre personalul oficiului registrului comertului.

Etapa de inregistrare si publicitate. In aceasta etapa, societatea dobandeste personalitate juridica si opozabilitate fata de terti. Are loc indeplinirea formelor de inmatriculare la oficiul registrului comertului, eliberarea certificatului de inregistrare ce cuprinde Codul unic de inregistrare si publicarea unui extras in forma simplificata al incheierii judecatorului delegat in Monitorul Oficial si comunicarea acestui extras din oficiu directiei generale a finantelor publice teritoriale.

Competenta de inregistrare a societatii apartine oficiului registrului comertului de pe langa tribunal, in a carui raza teritoriala va avea sediul societatea.

Data inregistrarii in registrul comertului este data la care inregistrarea este efectiv operata in registru.

Inregistrarile in registrul comertului se fac pe baza incheierii judecatorului delegat sau a unei hotarari judecatoresti irevocabile, dupa caz.

Societatea comerciala este persoana juridica de la data inregistrarii in registrul comertului a incheierii judecatorului-delegat, prin care se dispune autorizarea constituirii si inmatricularea in registrul comertului.

Dupa inmatricularea in Registrul comertului, societatea prin reprezentantii sai, va efectua urmatoarele operatii:

- deschiderea contului bancar;

- intocmirea stampilelor, parafelor si sigiliilor;

- obtinere de avize, licente, autorizatii, atestate si certificate pentru desfasurarea unor activitati speciale, cum ar fi: transporturi rutiere, in domeniul medical, schimb valutar, audiovizual, etc.

In subsidiar si cu titlu eventual, legiuitorul reglementeaza si o faza reparatorie care urmareste sa regularizeze "post factum" statutul juridic al societatii in situatia in care anumite conditii preliminare nu au fost respectate de catre persoanele avand obligatia de a le indeplini.

Prin derogare de la acest regim cu sfera de aplicare generala, se instituie in cazul societatilor pe actiuni si a societatilor in comandita pe actiuni si o faza preparatorie.

1. Acte constitutive ale societatilor comerciale

Contractul de societate comerciala este acordul de vointa prin care doua sau mai multe persoane, prin aporturile lor constituie un patrimoniu distinct, destinat efectuarii de acte de comert, in vederea impartirii castigului ce ar putea rezulta si cu obligatia participarii la pierderi.

Rolul contractului de societate in constituirea unei societati comerciale e acela de a reglementa raportul juridic care ia nastere intre asociati, respectiv, drepturile si obligatiile specifice a acestora.

Societatea in nume colectiv si in comandita simpla se constituie prin contract de societate, in timp ce societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut - art.5(1) din legea nr.31/1990.

Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma inscrisului unic denumit act constitutiv si care este cel mai intalnit in practica.

Cand se incheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv. Denumirea act constitutiv desemneaza atat inscrisul unic, cat si contractul de societate si/sau statutul societatii.

In cazurile in care contractul de societate si statutul constituie acte distincte, acesta din urma va cuprinde datele de identificare a asociatilor si clauze reglementand organizarea, functionarea si desfasurarea activitatii societatii.

In cazul constituirii SRL cu asociat unic se incheie numai statut.

Rolul statutului este acela de a reglementa modul concret de functionare a societatii comerciale de a detalia atributele sau indatoririle ce revin organelor de conducere si control ale respectivei societati.

In mod evident statutul are un rol accesoriu, pe langa contractul de societate, care constituie modul de exprimare a vointei partilor in urma negocierii la momentul constituirii societatii.

In cazul societatii cu raspundere limitata constituita prin actul de vointa al asociatului unic nu se poate incheia un contract de societate, avand in vedere existenta unei singure persoane, astfel incat, singurul act care sta la baza constituirii societatii este statutul.

Societatile pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata, asociatii pot alege ca in loc de un inscris unic, denumit act constitutiv, sa redacteze contract de societate si statut.

Statutul societatii este deci conceput ca un act constitutiv dezvoltator al contractului de societate, menit sa-i intregeasca cuprinsul acestuia[2].

Intre clauzele contractului de societate si cele ale statutului se impune a exista insa o deplina concordanta.

Atunci cand se utilizeaza ambele acte juridice (contract de societate si statut) pentru constituirea unei societati comerciale, cerintele legii cu privire la modul si forma de manifestare a acordului de vointa al asociatilor, trebuiesc respectate cu privire la fiecare act in parte, sub sanctiunea refuzului de inmatriculare a societatii.

Indiferent de faptul ca documentul in baza caruia ia nastere o societate poarta denumirea de act constitutiv, acest lucru nu inlatura natura sa contractuala specifica prin faptul ca reflecta vointa asociatilor, manifestata in conditiile legii, de a pune in comun anumite bunuri, de a savarsi acte de comert si de a imparti eventualele beneficii realizate. Ca orice contract, actul constitutiv trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale unui act juridic, respectiv conditii de fond, cat si forma autentica, dupa caz.

Analizand conditiile de fond ale actului constitutiv, constatam ca societatea comerciala trebuie sa aiba cel putin doi asociati cu exceptia societatii cu raspundere limitata constituita prin vointa unei singure persoane, situatie in care ne aflam in prezenta unui act juridic unilateral - statutul. Astfel conform art.5(2) din legea nr.31/1990, S.R.L. se poate constituii si prin actul de vointa al unei singure persoane si, in acest caz se intocmeste numai statut.

De asemenea, in cazul societatii pe actiuni si a societatii in comandita pe actiuni, numarul de asociati care trebuie sa-si exprime acordul la constituirea societatii este de minimum 2.

In societatea cu raspundere limitata, numarul asociatilor nu poate fi mai mare de 50.

Cand partile sociale apartin unei singure persoane, in calitate de asociat unic, acestuia ii revin drepturile si obligatiile specifice adunarii generale a asociatilor. Daca asociatul unic este administrator, ii revin si obligatiile pentru aceasta calitate.

O persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitata.

O societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere limitata, alcatuita dintr-o singura persoana.

Contractele intre S.R.L. si o persoana fizica sau persoana juridica, asociat unic al celei dintai, se incheie in forma scrisa sub sanctiunea nulitatii absolute.

In cazul incalcarii acestor prevederi, statul prin Ministerul Finantelor Publice, precum si orice persoana interesata poate cere dizolvarea pe cale judecatoreasca a societatii astfel constituita. In baza hotararii de dizolvare, lichidarea se va face in conditiile prevazute de legea nr.31/1990, pentru societatile cu raspundere limitata.

Cu caracter de exceptie societatile comerciale cu capital integral ori majoritar de stat pot functiona cu orice numar de asociati.

Societatile comerciale organizate in baza Legii nr.15/1990, privatizate sau se vor privatiza, pot functiona numai pe baza de statut. Modificand statutul, asociatii il pot denumi act constitutiv, fara ca prin aceasta sa ia nastere o societate comerciala noua.

La societatile existente, asociatii pot modifica actul constitutiv prevazand in el documentele la care acestia urmeaza sa aiba acces, cum ar fi: clauzele privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare, controlul acesteia de catre actionari, precum si documentele la care acestia vor putea sa aiba acces pentru a se informa si a-si exercita controlul.

In ceea ce priveste conditiile generale de validitate a contractului de societate, acestea sunt cele prevazute de art.948 Cod civil, si anume:

a) capacitatea de a contracta;

b) consimtamantul valabil al partii ce se obliga;

c)  un obiect determinat;

d) o cauza licita.

A) Capacitatea juridica a partilor unui contract este aptitudinea juridica de a contracta. O persoana fizica poate fi parte in contractul de societate daca are capacitatea pentru a incheia acte juridice, daca trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina.

Semnatarii actului constitutiv, precum si persoanele care au rol determinant in constituirea societatii sunt considerati fondatori.

Nu pot fi fondatori conform art.6 din legea nr.31/1990, persoanele care sunt: incapabile, cele condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de increde, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de lege.

Asocierea este un act de dispozitie pentru o parte din patrimoniul propriu, fapt ce impune capacitatea deplina de exercitiu a persoanei fizice sau a persoanei juridice contractante.

Potrivit prevederilor art.10 si 14 Cod comercial stipuleaza interdictia de a incepe un comert pentru minori si interzisi si interdictia de a continua un comert pentru interzisi, precum si interdictia de a exercita acte de comert pentru persoanele care indeplinesc anumite functii sau indeplinesc anumite profesii: notari, avocati, judecatori, procurori .

Sotii pot incheia intre ei un contract de societate, art.1307 Cod civil interzice numai vanzarea intre soti, deci sotii pot face parte din aceeasi societate comerciala inclusiv din societati in nume colectiv. Bunurile comune nu pot forma insa, obiect de aport la capitalul social, pentru ca s-ar incalca dispozitiile art.30 din Codul familiei, iar conventia incheiata ar fi ilicita.

Se considera ca un sot poate cu acordul celuilalt sot sa constituie ca aport bunurile comune intr-o societate comerciala fara ca subscrierea bunului sa fie considerata o conventie ilicita[4].



B) consimtamantul valabil al asociatilor;

Vointa partilor contractante care isi dau consimtamantul in vederea constituirii unei societati comerciale, trebuie sa aiba la baza intentia de a desfasura in comun o activitate comerciala (affectio societatis). Ca si in materie civila, vointa partilor trebuie sa fie manifestata liber si constient, neafectata de vicii de consimtamant.

Vointa asociatilor trebuie sa nu fie afectata de eroare, dol sau violenta.

Regimul juridic al erorii ca viciu de consimtamant, depinde de tipul societatii. Astfel, eroarea asupra persoanei atrage nulitatea relativa numai in cazul societatilor in care aceste element de ordin subiectiv, respectiv persoana asociatilor, este esential, cum este cazul societatilor de persoane, fiind insa lipsit de relevanta in cazul societatilor pe actiuni.

Chiar si in cazul societatilor de persoane, eroarea asupra persoanei asociatului, trebuie sa prezinte gravitate, in sensul ca cel al carui consimtamant, se pretinde, a fi fost astfel viciat, sa se fi inselat asupra unor aptitudini, esentiale scopului societatii, ale contractantului.

Eroarea asupra obiectului contractului, poate reclama sanctiunea nulitatii numai daca are in vedere anumite insusiri considerabile ale acestui obiect. Astfel, doctrina retine, ca eroarea asupra valorii reale a aportului subscris sau a sanselor de succes ale viitoarei societati comerciale este nesemnificativa, in sensul ca nu atrage vicierea consimtamantului si pe cale de consecinta, nici nulitatea contractului.

Dolul ca eroare provocata, pentru a afecta consimtamantul manifestat la realizarea actului constitutiv, trebuie sa fie indus de catre toti asociatii partii vatamate, sau sa provina din partea reprezentantilor legali ai societatii.

Neindeplinirea acestor conditii exclude invocarea nulitatii actului constitutiv. Totodata, pentru a invoca dolul ca viciu de consimtamant, relativ la vointa manifestata cu ocazia realizarii sau aderarii la actul constitutiv, acesta trebuie sa fie identificat drept factorul determinant al adeziunii victimei, fara de care aceasta si-ar fi exprimat acordul.

Ca si in dreptul comun, activitatea dolosiva trebuie sa fie reclamata si nu presupusa, pe fondul lipsei nici unei vigilente a persoanei vatamate.

Cu privire la cel de-al treilea viciu de consimtamant, in materie comerciala, respectiv violenta, doctrina nu retine pana in prezent situatii practice in care acesta sa se fi manifestat cu ocazia realizarii actului constitutiv al unei societati comerciale.

In toate cazurile in care se reclama vicierea consimtamantului, drept cauza de nulitate a actului constitutiv, competenta de constatare apartine instantelor judecatoresti.

C) Obiectul sau obiectul social nu se confunda cu obiectul contractului de societate.

Obiectul societatii comerciale este ansamblul de acte de comert pe care societatea urmeaza sa le indeplineasca in vederea realizarii de beneficii de catre asociati.

Obiectul contractului de societate este punerea in comun a unor aporturi in vederea impartirii beneficiilor ce vor rezulta.

Obiectul social nu se confunda cu cauza pentru care a fost creata societatea, cu interesul social sau cu activitatea sociala.

Obiectul social trebuie sa fie determinat, adica in contract sa se prevada actele de comert pe care asociatii inteleg sa le realizeze. Obiectul social poate fi si determinabil.

Obiectul social trebuie sa fie licit adica sa nu fie contrar ordinii publice si bunelor moravuri.

Obiectul social trebuie sa fie posibil.

Este ilicit obiectul unei societati comerciale, daca:

se incalca normele de protectie a mediului inconjurator;

se aduce atingere intereselor de securitate si aparare nationala;

se incalca ordinea publica sau este daunatoare sanatatii ori moralei.

Obiectul de activitate al societatii comerciale trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit si moral si sa priveasca savarsirea de acte de comert, in caz contrar, societatea avand regim juridic civil. Daca aportul social consta intr-un fapt sau in activitatea la care se obliga un asociat, atunci obiectul trebuie sa raspunda si cerintei de a fi posibil.

Sanctiunea incalcarii reglementarilor privind obiectul societatilor comerciale poate fi nulitatea societatii, daca obiectul este ilicit sau imposibil de realizat ori obiectul nu este bine determinat sau contine prevederi contrare legii instanta judecatoreasca nu va autoriza functionarea societatii[5].

Obiectul de activitate al societatii trebuie sa cuprinda precizarea domeniului si a activitatii principale. Un rol important il are Clasificarea activitatilor din economia nationala - C.A.E.N.[6].

Nu pot face obiectul activitatii unei societati comerciale:

a) activitatile care, potrivit legii penale, constituie infractiuni sau sunt contrare unor dispozitii legale cu caracter imperativ;

b) activitatile care constituie, in conditiile stabilite de lege, monopol de stat;

c) fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice in alt scop decat ca medicament;

d) remedii secrete (vrajitorie, ghicitorie);

e) imprimarea hartilor cu caracter militar;

f) fabricarea sau comercializarea de aparatura utilizata in activitatea de interceptare de convorbiri telefonice ori de codificare, fara avizul Ministerului Internelor si Reformei Administrative sau cu incalcarea acestui aviz;

g) folosirea, utilizarea sau comercializarea de echipamente care folosesc spectrul de frecvente radioelectrice, fara avizul Ministerului Comunicatiilor sau cu incalcarea acestui aviz[7];

h) activitati de pilotaj pe sectorul maritim al Dunarii de jos.

D) Cauza unui contract de societate este scopul urmarit de asociati prin acel contract, un element de natura psihologica spre deosebire de obiectul contractului, care este un element de natura materiala. Cauza intr‑un contract de societate este formata din trei elemente:

constituirea fondului social;

afectarea acestui fond unor acte de comert;

impartirea beneficiului comun.

Cauza contractului de societate trebuie sa fie licita - art.968 Cod civil:

sa nu fie interzisa de lege, deci, scopul urmarit sa fie cuprins in sfera actelor juridice emise de lege;

sa nu fie contrara bunurilor moravuri;

sa nu fie contrara ordinii publice.

Deoarece impartirea beneficiilor este scopul urmarit de fiecare asociat, contractul de societate va fi lipsit de cauza daca s-a stipulat ca totalitatea beneficiilor sa revina unuia dintre asociati (clauza leoniana), in acest caz clauza este lovita de nulitate.

In cazul nerespectarii conditiilor de fond prevazute de art.948 Cod civil, contractul de societate este lovit de nulitate.

Conditii de forma

Actul constitutiv se incheie sub semnatura privata, se semneaza de toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de fondatori. Forma autentica a actului constitutiv este obligatorie atunci cand:

a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren;

b) se constituie o societate in nume colectiv sau in comandita simpla;

c) societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica.

In aceste situatii actul constitutiv se incheie in forma inscrisului autentic.

Avand la baza un acord de vointa al asociatilor, contractul de societate, statul sau inscrisul unic, trebuie sa indeplineasca conditiile de fond, prevazute de art. 948 Cod civil. De asemenea, actul constitutiv trebuie sa indeplineasca conditia formei inscrisului autentic sau inscrisului sub semnatura privata, dupa caz, ceruta "ad validitatem".

Trebuie sa facem precizarea ca actul constitutiv incheiat, atat in forma inscrisului sub semnatura privata, cat si cel incheiat in forma inscrisului autentic sunt prevazute "ad validitatem", lipsa lor atragand nulitatea actului constitutiv. Actul constitutiv dobandeste data certa si prin depunerea la Oficiul registrului comertului.

Persoanele care semneaza actul constitutiv ca si cele care au un rol determinant in constituirea societatii, au calitatea de fondatori, acestia putand fi atat persoane fizice cat si persoane juridice de nationalitate romana, sau straina.

Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, pentru infractiunile prevazute de art. 143-145 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei[8].

Actul constitutiv al unei societati comerciale cuprinde atat clauze comune cat si clauze specifice unei anumite forme juridice de societate comerciala.

Astfel, art.7 din legea nr.31/1990 prevede ca, actul constitutiv al societatii in nume colectiv, in comandita simpla, sau cu raspundere limitata, trebuie sa cuprinda:



Actul constitutiv al societatii in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata va cuprinde:

a) datele de identificare a asociatilor; la societatea in comandita simpla se vor arata si asociatii comanditati, precum si reprezentantul fiscal, daca este cazul[9]. Datele de identificare prevazute la art. 7 lit. a), e) si f) includ:

   - pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul numeric personal si, daca este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislatiei nationale aplicabile, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia;

   - pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, nationalitatea, numarul de inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale aplicabile

b) forma, denumirea si sediul social. La acelasi sediu vor putea functiona mai multe societatii daca imobilul, prin structura lui, permite functionarea mai multor societati in incaperi diferite; cel putin o persoana este asociat in fiecare dintre societati; daca cel putin unul dintre asociati este proprietar al imobilului ce urmeaza a fi sediul societatii; 

c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

d) capitalul social, cu mentionarea aportului fiecarui asociat, in numerar sau in natura, valoarea aportului in natura si modul evaluarii. La societatile cu raspundere limitata se vor preciza numarul si valoarea nominala a partilor sociale, precum si numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau; 

e) asociatii care reprezinta si administreaza societatea sau administratorii neasociati, datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat; 

f) in cazul societatilor cu raspundere limitata, daca sunt numiti cenzori sau auditor financiar, datele de identificare ale primilor cenzori, respectiv ale primului auditor financiar; 

g) partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi;  

h) sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica -, atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare;

i) durata societatii. Precizarea duratei prezinta interes practic, deoarece in cazul stabilirii unui termen pentru functionarea societatii, la expirarea lui societatea se dizolva de drept, fara indeplinirea vreunei formalitati de publicitate

j) modul de dizolvare si de lichidare a societatii.

Avand ca izvor dispozitiile articolului 1513 C. civ., aplicabile si in materie comerciala, se considera ilicita clauza prin care un asociat, fie isi atribuie totalitatea castigurilor, fie este scutit de a participa la pierderi (clauza leonina)[10].

Doctrina[11] considera ca si clauza prin care unul dintre asociati beneficiaza, potrivit actului constitutiv, de un minim garantat de foloase, incalca principiile egalitare ce trebuie sa stea la baza contractului.

Pe baza aceluiasi rationament se considera leonina clauza care rezerva unui asociat dreptul de a prelua o cota invariabila de dobanzi, daca in fapt acestea epuizeaza totalul beneficiilor.

Lipsa obiectului ca si caracterul sau ilicit atrage nulitatea absoluta a contractului afectat. Competenta de a califica natura unei clauze indoielnice ca ilicite sau leonine si de a dispune anularea, apartine in mod exclusiv instantei judecatoresti sesizata in acest scop.

Conform prevederilor art.8 din legea nr.31/1990, in cazul societatilor pe actiuni, sau in comandita pe actiuni, actul constitutiv va trebui sa cuprinda:

a) datele de identificare a fondatorilor; la societatea in comandita pe actiuni vor fi mentionati si asociatii comanditati, precum si reprezentatul fiscal, daca este cazul. Datele de identificare prevazute la art. 8 lit. a), i) si l), includ:

- pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul numeric personal si, daca este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislatiei nationale aplicabile, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia;

- pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, nationalitatea, numarul de inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale aplicabile

b) forma, denumirea si sediul social. La acelasi sediu vor putea functiona mai multe societatii daca imobilul, prin structura lui, permite functionarea mai multor societati in incaperi diferite; cel putin o persoana este asociat in fiecare dintre societati; daca cel putin unul dintre asociati este proprietar al imobilului ce urmeaza a fi sediul societatii; 

c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

d) capitalul social subscris si cel varsat si, in cazul in care societatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia; 

e) natura si valoarea bunurilor constituite ca aport in natura, numarul de actiuni acordate pentru acestea si numele sau, dupa caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport; 

f) numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator; 

g) daca sunt mai multe categorii de actiuni, numarul, valoarea nominala si drepturile conferite fiecarei categorii de actiuni; 

 h) orice restrictie cu privire la transferul de actiuni; 

i) datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administratie, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere; 

j) puterile conferite administratorilor si, dupa caz, directorilor, si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat; 

l) datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar; 

m) clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare, numarul membrilor consiliului de administratie sau modul de stabilire a acestui numar; 

n) puterile de reprezentare conferite administratorilor si, dupa caz, directorilor, respectiv membrilor directoratului, si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat; 

o) durata societatii;

p) modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor;

r) sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica - atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare;

s) orice avantaj special acordat, in momentul infiintarii societatii sau pana in momentul in care societatea este autorizata sa isi inceapa activitatea, oricarei persoane care a participat la constituirea societatii ori la tranzactii conducand la acordarea autorizatiei in cauza, precum si identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje; 

s) numarul actiunilor comanditarilor in societatea in comandita pe actiuni;

t) cuantumul total sau cel putin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire; 

t) modul de dizolvare si de lichidare a societatii.

Cu privire la administratori, trebuie sa se mentioneze elementele de identificare a acestora, fie ca sunt persoane fizice, fie ca sunt persoane juridice, garantia pe care acestia sunt obligati sa o depuna, puterile ce li se confera, faptul daca urmeaza sa lucreze separat sau impreuna, atunci cand sunt mai multi administratori, precum si eventualele drepturi speciale de reprezentare si administrare acordate unora dintre ei.

In cazul societatilor in comandita pe actiuni, trebuie sa se indice comanditatii care reprezinta si administreaza societatea precum si actiunile comanditarilor detinute in cadrul societatii.

In cazul acestor doua forme de societati, trebuie sa fie mentionati prin actul constitutiv cenzorii, care pot fi atat persoane fizice cat si juridice, precum si avantajele speciale rezervate fondatorilor.

Elementele caracteristice ale contractului de societate sunt

obligatia asociatilor de a face aporturi pentru a constitui capitalul social al societatii;

intentia de a se asocia spre a constitui o societate comerciala;

participarea la beneficii si la pierderi.

Persoanele care participa la incheierea actului constitutiv al unei societati comerciale trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie avand in vedere obligatia depunerii aportului in numerar, care este obligatorie oricarei forme de societate, cat si aporturi in natura sau in creante dupa caz, asumata in calitate de asociat.

Societatea comerciala pentru a functiona, spre deosebire de asociatie, trebuie sa aiba un fond social, care este baza pe care se va cladi tot restul societatii.

Capitalul social se formeaza prin insumarea aportului propriu al asociatilor

Prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat prin actul constitutiv de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala in conditiile si la termenele stipulate.

Obiectul aportului - aportul individual poate avea ca obiect orice bun cu valoare economica si care prezinta interes pentru societatea comerciala. Conform prevederilor art.1492 Cod civil, aportul poate fi "bani sau alte lucruri sau industria sa

Aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate, si poate sa fie atat in moneda nationala cat si in moneda straina, asa cum este prevazut in actul constitutiv. In caz de neexecutare a obligatiei asumate, asociatul care intarzie sa verse partea sa, va plati, pe langa dobanda legala si daunele interese cauzate prin fapta sa. Dobanda se plateste din ziua in care trebuia sa se faca varsamantul, nu din ziua punerii in intarziere (art.43 Cod comercial).

Aportul se deosebeste de capitalul social care reprezinta expresia valorica a aporturilor individuale ale asociatilor, pe cand aportul este bunul   pus in comun de asociat.

Aportul in numerar nu se confunda cu suma depusa de fondator in cont pentru acoperirea cheltuielilor de infiintare a societatii si nici cu imprumutul acordat societatii.

Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societati, si se pot realiza prin transferarea drepturilor corespunzatoare cat si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor obiect al aportului societatilor.

Aportul in natura are ca obiect bunuri imobile (cladiri, terenuri, instalatii, etc.), bunuri mobile corporale (materiale, marfuri, masini, etc.) si bunuri mobile incorporale (creante, fond de comert, etc.)

Asociatii trebuie sa prevada in actul constitutiv daca aduc numai folosinta bunului sau intreaga proprietate . In caz contrar, bunurile constituite ca aport in societate devin proprietatea acesteia din momentul inregistrarii in registrul comertului.



La societatile pe actiuni, conform art.38 din legea nr.31/1990, daca exista aporturi in natura, avantaje rezervate fondatorilor, operatiuni incheiate de fondatori in contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le ia asupra sa. Judecatorul delegat numeste, in termen de 5 zile de la inregistrarea cererii unul sau mai multi experti din lista expertilor autorizati. Acestia vor intocmi un raport cuprinzand descrierea si modul de evaluare a fiecarui bun si vor evidentia daca valoarea acestuia corespunde numarului si valorii actiunilor acordate in schimb si alte elemente indicate de judecatorul delegat. Pentru bunurile mobile noi, va fi luata in considerare factura.

Raportul va fi depus in termen de 15 zile la oficiul registrului comertului si va putea fi examinat de creditorii personali ai asociatilor.

Nu pot fi experti:

- rudele sau afinii pana la gradul IV inclusiv, ori sotii acestora care au constituit aporturi in natura sau ai fondatorilor comertului;

- persoanele care primesc sub orice forma pentru functiile pe care le indeplinesc, altele decat acelea de expert, un salariu sau o remuneratie de la fondatori sau de la cei care au constituit aporturi in natura.

Aporturile in creante nu sunt admise la societatile pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica si nici la societatile in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata.

Conform prevederilor art.84 din legea nr.31/1990 " asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creante nu este liberat cat timp societatea nu a obtinut plata sumei pentru care au fost aduse".

Prestatiile in munca nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.

Asociatii in societatea in nume colectiv cat si asociatii comanditati se pot obliga la prestatii in munca, cu titlu de acord social dar care nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.

In schimbul acestui aport asociatii au dreptul sa participe potrivit actului constitutiv la impartirea beneficiilor si a activului social, ramanand totodata obligati sa participe la eventualele pierderi.



Decizia nr.1029/25.06.1996 a Curtii Supreme de Justitie, Sectia Comerciala - Buletinul jurisprudentei - 1996, pag.224 - 226.

St.D. Carpenaru - Dreptul comercial roman, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, pag. 173

In acest domeniu sunt o seama de reglementari speciale printre care mai amintim:

Legea nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor publicata in M.Of. nr.164/02.04.2001.

Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatii publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in M.Of. nr.279/21.04.2003.

Decizia nr. 176/06.10.1992 a Curtii Supreme de Justitie.

Decizia nr.34/1996 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia comerciala.

H.G. nr.656/1997, publicata in M.Of. nr.301 bis/5.11.1997

CAEN constituie cadrul unitar de interes general, a carei utilizare este obligatorie pentru ordonarea informatiilor referitoare la activitatile economice si sociale.

CAEN se aplica in toate domeniile de activitate economica si sociala si este obligatorie pentru toate organele administratiei publice centrale si locale, unitati bugetare, agenti economici, indiferent de forma de proprietate, organizatii patronale, sindicale, profesionale si politice, fundatii, asociatii si alte persoane fizice si juridice, la completarea documentelor oficiale ori de cate ori se cere precizarea activitatii.

CAEN - reprezinta acronimul utilizat pentru a desemna clasificarea statistica nationala a activitatilor economice din Romania. Aceasta clasificare a fost proiectata pentru a permite gruparea pe criterii de omogenitate a datelor referitoare la 'unitati statistice', cum ar fi, de exemplu, o uzina sau un grup de uzine ce constituie o entitate economica, o intreprindere. Clasificarea asigura baza pentru pregatirea unei game largi de date statistice - productie, factori de productie, formarea de capital si tranzactiile financiare - ale acestor unitati.

Codul CAEN - Clasificarea activitatilor din economia nationala, aprobata prin HG.nr.656/1997  privind aprobarea Clasificarii activitatilor din economia nationala - CAEN, publicata in M.Of.nr.301/05.11.1997.

Ordinului presedintelui Institutului National de Statistica nr.337/2007 privind actualizarea Clasificarii activitatilor din economia nationala - CAEN rev2, publicat in M.Of.nr.293/03.05.2007 si a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2008.

Potrivit HG nr. 322/2008, scutirea de la plata taxelor se aplica pentru 'persoanele juridice si dezmembramintele fara personalitate juridica ale acestora, precum si pentru persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati economice in mod independent si asociatiile familiale', pana la 1 martie 2009.

H.G. nr.1323/1990 in legatura cu unele masuri pentru aplicarea Legii privind societatile comerciale, publicata in M.Of. nr.149/27.12.1990 modificata prin HG. Nr.538/1993 publicata in M.Of.nr.250/21oct.1993.

Art. 143. - (1) Constituie infractiune de bancruta simpla si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii in termen, care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut la art. 27.

(2) Constituie infractiunea de bancruta frauduloasa si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:

a) falsifica, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;

b) infatiseaza datorii inexistente sau prezinta in registrele debitorului, in alt act sau in situatia financiara sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind savarsite in frauda creditorilor;
c) instraineaza, in frauda creditorilor, in caz de insolventa a debitorului, o parte din active. 
Art. 144. - (1) Infractiunea de gestiune frauduloasa, prevazuta la art. 214 alin. 1 din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 8 ani, atunci cand este savarsita de administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia.

2) Infractiunea de gestiune frauduloasa, prevazuta la art. 214 alin. 2 din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la 5 ani la 12 ani, atunci cand este savarsita de administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

(3) Tentativa infractiunilor prevazute la alin. (1) si (2) se pedepseste. 

Art. 145. - (1) Insusirea, folosirea sau traficarea de catre administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza constituie infractiunea de delapidare si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

(2) In cazul in care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este inchisoarea de la 10 ani la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

(3) Tentativa infractiunilor prevazute la alin. (1) si (2) se pedepseste. 

Legea nr.571/2003 - Codul Fiscal, publicata in M.Of.nr.927/23.12.2003.

Ordinul nr.143/2003 privind procedura de desemnare a reprezentantului fiscal, publicat in M.Of. nr.81/17.02.2003

I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Drept civil roman, vol. II, Bucuresti, 1943, pag. 362.

O. Capatana, Constituirea societatilor comerciale, Revista "Dreptul", nr. 7-8/1991, pag. 49

Decizia nr.128/1993 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia comerciala.

Notiunea de industrie este folosita in sensul de prestatie in munca.

Aportul fiecarui asociat la capitalul social trebuie sa fie proprietate acestuia - Decizia nr.215/1993 - Curtea Suprema de Justitie - Sectia comerciala.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate