NOTIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA DREPTURILE OMULUI

NOTIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA DREPTURILE OMULUI

Drepturile omului s-au inscris ca o preocupare importanta a filozofilor, juristilor si a altor categorii de ganditori din diferite epoci.

Ce este omul? Cum sa traiasca? Cum sa fie ocrotit? si multe asemenea intrebari au framantat, inca de la inceputuri, pe multi filozofi si intelepti ai antichitatii, care au dat raspunsuri, in primul rand, prin prisma a ceea ce le conferea viata din jurul lor.

Abordarea pe plan international a problemei drepturilor omului s-a produs in stransa legatura cu procesul general de cristalizare si definire a idealurilor social-umanitare fundamentale. Protectia juridica a drepturilor omului pe plan international este totusi un apanaj al lumii moderne, al contemporaneitatii. Ea s-a dezvoltat odata cu dreptul international si am putea spune ca elementul incipient l-a constituit unele conventii internationale care se refereau la dreptul umanitar, in primul rand, si in mod special "la umanizarea razboiului"[1].

Procesul elaborarii drepturilor omului pe plan international a inregistrat, in anii ce au trecut de la infiintarea Organizatiei Natiunilor Unite, o spectaculoasa dezvoltare, ducand la afirmarea si a celei de "a treia generatii" a drepturilor omului. Daca initial drepturile omului s-au afirmat in domeniul civil si politic ca drepturi ale omului si cetateanului ("prima generatie"), daca apoi preocuparile pe plan social au generat necesitatea recunoasterii si includerii in constitutiile statelor a unei "a doua generatii "a drepturilor omului, drepturile economice si sociale, in prezent solidaritatea umana, responsabilitatea oamenilor in faurirea unui viitor comun au proiectat la dimensiuni internationale cooperarea statelor pentru recunoasterea si garantarea drepturilor dintr-o "a treia generatie": dreptul la viata, dreptul la dezvoltare, dreptul la pace, dreptul la un mediu inconjurator sanatos de viata.

Intre cele trei generatii de drepturi ale omului se manifesta o stransa si permanenta legatura, deoarece devine tot mai evident in actualele conditii ale evolutiei societatii internationale ca drepturile civile si politice nu pot fi garantate independent de cele ce privesc viata economica si sociala, tot asa cum ambele categorii de drepturi se cer a fi asigurate eficient prin mecanismul drepturilor de solidaritate din "generatia a treia " .De aceea incercarile de a exagera importanta unei anumite categorii de drepturi in dauna celorlalte, de a contesta caracterul unora sau altora dintre drepturile recunoscute - indiferent despre care drepturi este vorba - risca sa aduca o atingere grava conceptului insusi de drepturi ale omului, aplicarii sale practice in viata interna a fiecarei tari si in raporturile mondiale.

In zilele noastre s-a lansat o adevarata campanie mondiala de informare asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. La Geneva si in alte centre, cu activitati specifice in domeniu, s-au publicat numeroase documente, in principalele limbi internationale, privind drepturile omului.

In tara noastra, din anul 1945 si pana in decembrie 1989, nu au existat practici politice si democratice in nici un domeniu al vietii sociale si au lipsit reglementarile juridice in sensibila problematica a drepturilor omului. In aceste conditii, orice aport in domeniul legislativ, cu accent pe problematica drepturilor omului, din partea specialistilor si a oamenilor politici, permite realizarea si perfectionarea cadrului juridic in care se desfasoara activitatea complexa a societatii romanesti, statului revenindu-i obligatia sa creeze mecanismele necesare garantarii respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, la nivelul cerintelor standardelor si prevederilor actelor normative si experientei tarilor cu o indelungata traditie democratica.