METODE DE ASAMBLARE

METODE DE ASAMBLARE

Proiectarea procesului tehnologic de asamblare este legata de cunoasterea unor elemente numite generic "date initiale",care se refera la:

>documentatia tehnica de baza;

>caracterul productiei si marimea lotului;

>desenul de executie a semifabricatului;

>echipamentul tehnic disponibil;

>nivelul de calificare a cadrelor;

>alte conditii de lucru.

TEHNOLOGIA REALIZARII SUBANSAMBLURILOR

Succesiunea de realizare a unui process de asamblare este urmatoarea:

>alegerea pieselor; >controlul pieselor in vederea stabilirii corespondentei dimensionale si de calitate;

>transportul piese;lor la locul de asamblare;

>pregatirea pentru asamblare;

>asamblarea initiala si verificarea acestei asamblari;

>asamblarea finala;

>reglarea ansamblului si efectuarea probei de functionare.

Operatiile de alegere si de verificare a pieselor se aplica,in general,in cazul seriei mici sau al productiei de unicate,deoarece la aceste ansambluri nu se aplica principiul interschimbabilitatii.

Pregatirea pieselor pentru asamblare necesita realizarea unei serii de operatii,cum ar fi:retusarea,razuirea,rodarea,lepuirea,lustruirea,gaurirea,filetarea,spalarea etc.

Asamblarea propriu-zisa se poate realize manual sau mecanizat,flosindu-se sau nu o serie de dispozitive sau scule.

TIPURI DE PROCESE DE PRODUCTIE

La asamblare,se deosebesc trei tipuri de procese de productie:

>productie individuala;

>productie de serie;

>productie de masa.

PROIECTAREA PROCESULUI DE ASAMBLARE

In proiectarea procesului de asamblare sunt luate in considerare urmatoarele date initiale:

>programul de productie;

>termenele de livrare;

>conditiile tehnice de realizare;

>precizia si rigiditate produsului;

>conditii tehnice speciale necesare procesului de asamblare

Pentru inceperea unui process tehnologic de asamblare,sunt necesare:

>intocmirea schemei de asamblare si de succesiune a operatiilor si a fazelor de montare;

>alegerea procedeului de asamblare, in functie de conditiile tehnice existente,programul de productie,termenele de livrare,precizia lantului de dimensiuni,caracteristicile si complexitatea componentelor; >stabilirea sculelor ,a dispozitivelor si a instrumentelor de masurat;

>stabilirea schemei de control si a conditiilor de receptie;

>stabilirea conditiilor de rodaj a produsului.

Asamblarile mecanice sunt de doua tipuri:stationara si mobila.

ASAMBLAREA STATIONARA

Prin acest procedeu, montarea ansamblului realizeaza la acelasi loc de munca,de catre o singura echipa de muncitori.Muncitorii folosesc setul de dispozitive si verificatoare cu care a fost dotat locul; de munca.

In aceasta situatie , asamblarea se realizeaza intr-o singura operatie concentrate ,iar piesa de baza paraseste locul de munca numai in faza de produs finit.

Datorita imobilitatii produsului pe parcursul asamblarii,precizia de montare este mai bine asigurata.

Acest mod de montaj este recomandat in special in situatia in care piesa de baza nu este suficient de rigida pentru a se evita deformatiile elastice sau permanente.

Investitiile pentru instalatii speciale de transport sunt evitate.

AVANTAJELE,DEZAVANTAJELE SI TIPURILE DE ASAMBLARI STATIONARE SUNT:

ASAMBLARE STATIONARA CU RITM LIBER >este simpla din punct de vedere al organizarilor lucrarilor;

>instalatiile de transport sunt universale;

>se poate folosi orice metoda de montaj p;entru asigurarea lantului dimensional

> se poate asigura o buna precizie a pozitiei recip;roce a pieselor,chiar si in cazul in care piesa de baza nu are rigiditate foarte buna;

>productivitatea muncii p;oate fi imbunatatita prin diviziunea asamblarii ,obtinandu-se si o crestere a calitatii asamblarii,subansamblurile realizandu-se in puncte diferite de lucru,de unde sunt aduse aduse la locul asamblarii generale;

>timpul de lucru nu este impus,ci variabil,de la produs la produs,ceea ce conduce la termene de livrare incerte si deci greu de planificat.

ASAMBLARI STATIONARA CU RITM IMPUS

>se aplica la piese grele;

>operatia concentrate se imparte     in operatii diferientate,realizate in mai multe puncte de lucru;

>fiecare operatie este executata de catre o echipa de muncitori ,care se va muta la alt loc de munca ,unde va efectua aceeasi operatie;durata asamblarii este impusa prin miscarea unui mecanism-carucior cu actionare mecanica;banda transportoare-deci unitatea care se monteaza-trece de la un loc de munca la altul,la intervale de timp planificate in prealabil;

>permite controlul asupra procesului de asamblare ,dar si certitudinea termenului de livrare.

DOMENII DE APLICARE:

>Productie de unicate

>Productie de serie mica >Montarea piselor grele sau cu gabarit mare DEZAVANTAJE

>necesita spatii mari de lucru ;

>necesita o buna organizare a aprovizionarii cu ;piese si cu subansambluri;

>necesita muncitori cu o calificare professionala ridicata si cu mobilitate profesionala.

Pentru a se realize o durata uniforma de montare,la fiecare loc de munca se combina 2-3 operatii differentiate,care pot fi executate de aceasi echipa.

Prin aceasta metoda,creste productivitatea muncii,scade spatial necesar asamblarii si se permite un control eficace al calitatii si al ritmului cu care este efectuata fiecare operatie.

ASAMBLARE MOBILA

Asamblarea mobila se aplica la productia de serie mare si de masa.Este caracterizata prin faptul ca asamblarea se executa pee tape,la mai multe locuri de munca,piesele si subansamblurile deplasandu-se de la un post la altul,cu ajutorul benzilor transportatoare de carucioare etc.

La acest tip de asamblare,la fiecare loc de munca se executa una sau mai multe operatii.Operatiile realizate la un loc de munca se repeat si,de aceea ,muncitorii se specializeaza doar in operatiile pe care le executa.Locul de munca este dotat cu sculele si cu dispozitivele strict necesare operatiilor executate.

Asamblarea mobila cu ritm liber se aplica la productia individualasau cea de serie mica,in special pentru operatii de ajustare sau de reglare.In acest caz ,produsul este deplasat intermittent,cu mijloace mecanizate sau cu mijloace manuale,de la un loc de munca la altul.Pentru asamblare,se folosesc dispozitive speciale,atunci cand acest lucru este absolute necesar.

Piesele care intra in ansamblu trebuie prelucrate cu atentie,din punctual de vedere al preciziei dimensionale,pentru a nu ingreuna ajustarea si reglarea.

Acest tip de asamblare este dificil de proiectat din punctual de vedere al incarcarii posturilor de lucru.Operatiile complicate de asamblare care nu se pot integra in circuit fara a strangula productia vaor fi executate separat.

Aceasta metoda permite selectionarea muncitorilor dupa complexitatea si importanta lucrarilor,iar productivitatea creste datorita angrenarii successive in efectuarea operatiilor.

Asamblarea mobile cu ritm impus este considerate metoda cea mai perfectionista de asamblare.Ea are o productivitate ridicata,inlatura timpii mortii pentru deplasarea sculelor si a dispozitivelor si reduce costurile.

Piesle si subansamblurile se deplaseaza prin fata posturilor de lucru cu o viteza determinate,continuu sau intermittent.

P entru transport,se folosesc in general benzi transportoare ,carucioare suspendate pe monosine,cabluri sau dispozitive speciale,de transport mecanizat.

METODE DE ASAMBLARE

Pentru realizarea preciziei prescrise de proiect referitoare la pozitiile reciproce ale pieselor si ale subansamblurilor,se poate floi una din metodele de asamblare din schema alaturata

1 METODA INTESCHIMBABILITATII TOTALE

2 METODA INTERSCHIMBABILITATII PARTIALE

3 METODA SORTARII PIESELOR

4 METODA REGLARII

5 METODA AJUSTARII

Pentru alegerea metodei de asamblare ,se tine seama de caracterul productiei ,dar si de organizarea acesteia.

METODA INTERSCHIMBABILITATII TOTALE

Asigura imbinarea componentelor,fara sa fie necesara o prelucrare sau o ajustare suplimentara.La aceasta metoda de asamblare,piesele nu sunt selectionate,deoarece jocul sau strangerea rezulta direct dupa asamblare,in tolerantele prescrise.

Metoda se aplica la productia de serie mare si de masa,deoarece precizia creste,ca urmare a aplicarii unor metode de prelucrare precise si a dotariicu scule,dispozitive si verificatoare corespunzatoare.

Elementul de baza care intra in calcul la aceasta metoda este toleranta totala.Pentru a fi indeplinita conditia interschimbabilitatii totale,trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii

a)Valoarea tolerantei elementului de inchidere trebuie sa fie egala cu suma marimilor tolerantelor celorlalte elemente ale lantului de dimensiuni,suma fiind considerate in valoare absoluta. b)Piesele care fac parte din acelasi lant de dimensiuni sunt executate in limitele acestor tolerante.

Metoda interschimbabilitatii totale se recomanda I urmatoarele cazuri:

>cand se cere o precizie mare,la un numar mic de elemente;

>cand ansamblul contine un numar mare de elemente,dar cu o precizie scazuta.

AVANTAJELE acestei metode de asamblare sunt urmatoarele:

>este o metoda simpla si economica,deoarece nu sunt necesare operatii de sortare si de ajustare a pieselor;

>la asamblare,pot fi folositi muncitori cu calificare relative redusa;

>exista posibilitatea inlocuirii rapide a ieselor uzate sau deteriorate,atat in timpul asamblarii,cat si in timpul exploatarii;

>lucrarile de normare sunt mult simplificate,existand posibilitatea introducerii unor norme tehnice precise pentru asamblare;

>prin aplicarea acestei metode,creste mult productivitatea muncii,deci scade costul produselor.

DEZAVANTAJELE acestei metode sunt:

>metoda nu poate fi folosita la asamblarea pieselor de dimensiuni mici,atunci cand este necesara respectarea unor tolerante foarte precise;

>prin aceasta metoda nu se pot obtine ansambluri de precizie ridicata;

>asamblarea unor piese este dificila sin cauza formei complicate.

METODA INTERSCHIMBABILITATII PARTIALE

Asigura precizia de inchidere numai pentru o parte a elementelor lantului de dimensiuni,fara sa existe o sortare sau o ajustare prealabila.Prelucrarea pieselor pentru acest tip de asamblare se face in tolerante foarte largi,cdeea ce face ca metoda sa fie foarte economica.

Metoda se aplica la productia de serie,iar elementele de inchidere ce raman I afara preciziei prescrise sunt ajustate sau se regleaza cu compensatoare.

METODA SORTARII PIESELOR

Permite executarea pieselor in tolerante largi.Precizia necesara este obtinuta prin sortarea pieselor dupa dimensiunile effective,in mai multe grupe,cu tolerante restranse.Din aceasta cauza,piesele cuprinse intr-o grupa vor avea abateri mai mici decat cele care au fost prescrise.

La aceasta metoda ,factorul principal il reprezinta sortarea pieselor,care se poate realize prin urmatoarele metode:

>metoda sortarii individuale;

>metoda sortarii pe grupe;

>metoda sortarii combinate.

a)metoda sortarii individuale consta in alegerea piesei cuprinse,dupa alegerea piesei cuprinzatoare,deci dimensiunile piesei alese se vor incadra in dimensiuni limita stabilite.Putem spune ca la aceasta metoda se alege o piesa si apoi,luandu-se ca baza marimea ajustatului pentru o imbinare data,se allege cea de-a doua piesa.

Aceasta metoda prezinta dezavantajul stabilirii dimensiunilor pieselor la montaj.

b)METODA SORTARII PE GRUPE se aplica atunci cand piesele asamblate sunt prelucrate in tolerante largi,dar imbinarea se face cu jocuri sau cu strangeri limitate.Aceasta metoda se poate aplica la productia individuala sau de serie mica.Sortarea pieselor se face cu ajutorul calibrelor sau a dispozitivelor limitative.Cand metoda se aplica la serie mare sau de masa,sortarea pieselor se face cu ajutorul automatelor de sortare.

Selectia pieselor cu ajutorul automatelor este indicate datorita preciziei dimensionale foarte mari(de ordinu;l micrometrilor),dar si datorita productivitatii crescute.

Avantajele metodei constau in evitarea jocurilor sau a strangerilor la limitele inferioare,iar ca dezavantaje,mentionam:majorarea pretului,datorita sortarii pieselor,precum si limitarea interschimbabilitatii.

c)METODA SORTARII COMBINATE consta in alegerea pieselor prin metoda sortarii individuale,dupa sortarea pe grupe.

METODA DE ASAMBLARE DUPA PRINCIPIUL REGLARII

Permite obtinerea preciziei prescrise,prin introducerea in constructia mecanismelor a unor compensatoare ce permit variatia dimensiunilor unui element al asamblarii.

Acest lucru se poate realize in doua moduri,si anume:

>prin introducerea unor piese in lantul de dimensiuni(inele,rondele,adaosuri etc.); >prin schimbarea pozitiei unei piese(deplasare,rotire etc.).

Metoda prezinta avantajul ca se poate obtine orice precizie la elementul de inchidere si se elimina lucrarile de ajustare la asamblare.

METODA DE ASMBLARE DUPA PRINCIPIUL AJUSTARII

Consta in ajustarea pieselor in momentul montarii,cu scopul modificarii dimensiunilor si al aducerii lor la o valoare dinainte stabilita.Se aplica la productia individuala.

Piesele folosite la acest tip de montaj trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

>sa aiba un adios de prelucrare sufficient de mare pentru a permite compensare prin ajustare;

>piesele-pereche din lantul de dimensiuni fie prelucrate in limitele prescrise.

Metoda permite prelucrarea pieselor in conditii avantajoase economic,dar necesita muncitori,calificare inalta la montaj si un montaj si un volum mare munca din cauza prelucrarilor manuale.