Fig. 1.1. - Schema formarii structurilor mentale

Din punct de vedere genetic, diferentiem filogeneza (dezvol-tarea speciilor) si ontogeneza (dezvoltarea individului).

Putem afirma ca specia umana a inglobat tot ce au acumulat speciile inferioare, ea fiind o continuare naturala a dezvoltarii speciilor. O caracteristica a evolutiei este schimbarea raportului intre schemele operationale (comportamentale) innascute si dobandite. Cu cat comportamentele dobandite, prin interactiunea cu mediul, sunt mai variate, cu atat specia este mai dezvoltata. In cazul speciei umane acest raport este total inclinat in favoarea comportamentului dobandit, invatat, prin acesta realizandu-se o rafinata specializare in adaptare.

Adaptarea la mediu se realizeaza, in mare, prin conditionare, (procesul formarii reflexelor conditionate), daca subiectul beneficiaza de anticiparea efectului pozitiv (favorabil) sau de evitarea (tot ante-factum) a noxelor. Intarirea legaturii inseamna castig pentru subiect. Daca legatura conditionata isi pierde utilitatea atunci, dupa cum se cunoaste, reflexul conditionat se stinge. Cu alte cuvinte, psihicul recepteaza, organizeaza, stocheaza informatia, cauta sa realizeze, prin decizia adecvata (de fapt un calcul mental), declansarea actiunii cu o utilitate cat mai mare (se adapteaza). Insa psihicul raspunde si de integritatea psihofizica a individului.

Adaptarea se poate realiza numai prin actiune, fenomen care angajeaza simultan toate procesele si mecanismele psihofizice. Actiunea este expresia conlucrarii tuturor subsistemelor, atat "psihice" cat si "fizice". Ea se declanseaza in momentul aparitiei unui dezechilibru in afara subiectului (un pericol sesizat, un obiect sau fenomen care trezeste "interesul" sau din interiorul acestuia: foame, sete, dorinta de a vedea pe cineva sau de a participa la o actiune), reducand tensiunea care s-a instalat si realizand adaptarea subiectului.

Activitatea psihica- reprezinta fundamentul global, modul de existenta al psihicului, exprimat in conduita- ce cuprinde verigi interioare (subiective) si verigi exterioare concrete (obiective);

Definirea psihicului prin activitate subliniaza trei aspecte:

dinamismul;

devenirea si constructivitatea sa;

functia sa adaptativa.

Asa cum rezulta si din definitia psihicului, orice fenomen psihic se exprima prin comportament. Acesta reprezinta:

proprietatea fiintelor vii de a reactiona cu mediul ambiant, prin intermediul activitatii externe (motrice) si interne (psihice);

reactia totala a unui organism prin care acesta raspunde la o situatie traita, in functie de stimularile mediului si de tensiunile sale interne si ale carui miscari sunt orientate intr-o directie semnificativa (scop);

M. Golu, (1975) considera ca, in acceptiunea cea mai larga, comportamentul reprezinta modul in care un sistem interactioneaza cu mediul sau si ansamblul efectelor acestei interactiuni asupra coordonatelor de definitie ale celor doi termeni S R. Parametrii de definire ai comportamentului din punct de vedere operational sunt 'starea' si 'transformarea'.

Termenul de conduita desemneaza ansamblul de actiuni prin care un subiect cauta sa se adapteze la o anumita situatie.

A. Cosmovici (1996) diferentiaza astfel termenii de activitate, comportament si conduita: "activitatea implica o serie de actiuni exterioare pe care in ansamblu le-am denumit comportament. Incluzand si pe cele interioare, mentale, vorbim de conduita " .

Elemenetele constitutive ale psihicului le mai numim si fenomene psihice.

Principalele fenomene prin care se manifesta viata psihica pot fi grupate in felul urmator:

A.     Procesele cunoasterii senzoriale:

senzatii;

perceptii.

B.      Procesul care realizeaza trecerea de la nivelul senzorial la cel logic:

reprezentarea.

C.     Procesele cunoasterii logice:

gandire;

imaginatie.

D.     Procese si fenomene psihice care conditioneaza cunoasterea umana:

limbajul;

memoria;

atentia.

E.      Procese si fenomene psihice de activare si dinamizare ale cunoasterii, in special si ale activitatii, in general:

motivatia;

afectivitatea;

vointa.

F.      Concepte sintetice, expresie a adaptarii intregului sistem psiho-fizic la mediu (implicarea simultana, explicita sau implicita, a tuturor proceselor si fenomenelor psihice, precum si a sistemului energetic de sustinere si a sistemului de executie):

Personalitatea si componentele ei:

aptitudini;

temperament;

caracter.

Activitate- actiune:

jocul;

invatarea;

munca.

Dupa P. Popescu Neveanu, N. Sillamy, A.V. Petrovsky si M.G. Yaroshevsky, fenomenele psihice pot fi reprezentate schematic astfel (fig. 1.2):

Fig. 1.2. Schema proceselor si insusirilor psihice

(dupa Paul Popescu-Neveanu, N. Sillamy, A.V. Petrovsky si M.G. Yaroshevsky)

1.3. Obiectul si problemele psihologiei sportului

Psihologia sportului este o ramura aplicativa a psihologiei.

M. Epuran (2001) defineste psihologia sportului ca fiind "acea stiinta care studiaza fenomenele de ordin psihologic-comportamental pe care le prezinta participarea oamenilor la activitatile sportive de tip performantial" .

Ea este componenta a psihologiei activitatilor corporale, ca si psihologia educatiei fizice, psihologia jocurilor, psihologia recreatiei, psihologia handicapatilor. M. Epuran a impus in literatura de specialitate conceptul de activitati corporale (1969), in grupa carora sunt incluse activitatile ludice (de joc), activitatile gimnice (in care sunt incluse gimnastica de baza, gimnastica aerobica, joggingul), activitati corporale agonistice (specifice domeniului psihologiei sportului - ce include activitatile din sporturile a caror caracteristica este intrecerea si performanta), recreative si compensatorii (de recuperare a capacitatii fizice si motrice).

Prin psihologia activitatilor corporale M. Epuran (1972) desemneaza ramura psihologiei care studiaza omul in miscare, in situatii specifice. "Sinteza a diferitelor preocupari despre 'trairea ' miscarii din joc si sport, psihologia activitatilor corporale reprezinta studiul asupra subiectivitatii omului in miscare, a omului care se joaca si se intrece cu altii si cu sine, si studiu prospectiv al cailor de optimizare a comportamentului, de desavarsire a personalitatii individului si de crestere a nivelului integrarii lui sociale."

Fig. 1.3. - Sistemul stiintelor psihologice aplicate activitatilor corporale

(M. Epuran, 2001)

Psihologia sportului, la randul ei are doua subdiscipline: psihologia sportului (de performanta) si psihologia sportului de mare performanta (Epuran, 1993). In viziunea lui M. Epuran (2001), domeniile psihologiei sportului pot fi sistematizate in 5 categorii:

Tabelul 1.2.

Ansamblul domeniilor psihologiei sportului si principalele probleme circumscrise acestora (dupa M. Epuran, 2001)

PROBLEME:

1.4. INTREBARI DE AUTOEVALUARE:

Ce este psihologia ?

Ce intelegeti prin fenomene psihice ?

Cum se realizeaza adaptarea la mediu prin intermediul fenomenelor psihice, in conceptia lui J. Piaget ?

Cum pot fi grupate principalele fenomene psihice ?

Ce intelegeti prin psihologia activitatilor corporale si psihologia sportului si ce studiaza acestea ?

1.5. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:

Epuran Mihai, Holdevici Irina, Tonita Florentina, Psihologia sportului de performanta. Teorie si practica. Bucuresti, Editura FEST, 2001.

Horghidan Valentina, Mitrache Georgeta, Tüdös Stefan, Psihologie normala si patologica. Bucuresti, Editura Globus, 2001.

Tüdös Stefan, Concepte psihologice de baza. Perspectiva genetica si functionala. Bucuresti, Editura Globus, 2001.

1.6. ALTE RECOMANDARI BIBLIOGRAFICE

A. Cosmovici, Psihologie generala. Iasi, Editura Polirom, 1996.

Atkinson Rita, Atkinson Richard, Smith Edward, Bem Daryl, Introducere in psihologie . Bucuresti, Editura tehnica, 2002.

Popescu-Neveanu Paul, Dictionar de psihologie. Bucuresti, Editura Albatros, 1978.

Zlate Mielu, Fundamentele psihologiei. Bucuresti, Editura Pro Humanitate, 2000.

1.7. REZUMAT

1. Psihologia (etim. gr. psyche- suflet si logos=vorbire, cunoastere, stiinta: stiinta despre suflet) este stiinta care se ocupa cu studiul proceselor si particularitatilor psihice; este stiinta despre psihic si comportament ce studiaza aparitia, dezvoltarea si existenta fenomenelor fizice in unitate, interdependenta si interconditionare cu cele comportamentale; reprezinta stiinta centrala despre om si despre relatiile interumane;

2. Prin intermediul fenomenelor psihice, omul poate sa cunoasca mediul extern si intern, sa relationeze cu lumea externa, construindu-se pe sine si, ca suprema evolutie el poate avea acces la valorile si informatia universala.

Psihicul este un ansamblu de fenomene reflectorii ale realitatii, de natura energetic- informationala, care asigura adaptarea la mediu, indeplinind functii de "raportare la lume si la sine prin orientare, reflectare, planificare mentala si actiuni transformativ-formative" (P.Popescu-Neveanu, 1978).

Privind din punct de vedere functional, psihicul asigura adaptarea permanenta a individului la mediu. Actul psihic se constituie pe baza functiei de semnalizare-orientare, ca raspuns la aparitia unei probleme (a unui obstacol), a unui dezechilibrul in relatia organism si mediu.

3. Adaptarea, la nivelul psihicului uman se realizeaza, dupa cum a aratat J. Piaget, pe baza echilibrul dinamic intre asimilare (receptarea si "absorbtia" informatiei din mediu prin intermediul unor scheme mentale) si acomodare (termen ce desemneaza procesul de integrare a informatiilor la structura interna a organismului, fenomenele de transformare - invatare). Asimilarea unei situatii determina modificari interne, acestea asigurand, in continuare, o asimilare superioara a mediului

4. Principalele fenomene prin care se manifesta viata psihica pot fi grupate astfel: A) procese prin care se realizeaza cunoasterea senzoriala: senzatii; perceptii; B) procesul prin care se realizeaza trecerea de la nivelul senzorial la cel logic - reprezentarea; C) procesele cunoasterii logice : gandire, imaginatie D) Procese si fenomene psihice care conditioneaza cunoasterea umana: limbajul, memoria si atentia; E) Procese si fenomene psihice de activare si dinamizare ale cunoasterii, in special si ale activitatii, in general: motivatia, afectivitatea, vointa; F) Concepte sintetice, expresie a adaptarii intregului sistem psiho-fizic la mediu (implicarea simultana, explicita sau implicita, a tuturor proceselor si fenomenelor psihice, precum si a sistemului energetic de sustinere si a sistemului de executie): · Personalitatea si componentele ei: aptitudini, temperament, caracter ; · Activitate- actiune: jocul, invatarea, munca.

5. Psihologia sportului este o ramura aplicativa a psihologiei. Ea are ca subdisciplina psihologia sportului (de performanta) si psihologia sportului de mareperofrmanta. M. Epuran (2001) defineste psihologia sportului ca fiind "acea stiinta care studiaza fenomenele de ordin psihologic-comportamental pe care le prezinta participarea oamenilor la activitatile sportive de tip performantial" .

Ea este componenta a psihologiei activitatilor corporale, ca si psihologia educatiei fizice, psihologia jocurilor, psihologia recreatiei, psihologia handicapatilor. M. Epuran a impus in literatura de specialitate conceptul de activitati corporale (1969), in grupa carora sunt incluse activitatile ludice (de joc), activitatile gimnice (in care sunt incluse gimnastica de baza, gimnastica aerobica, joggingul), activitati corporale agonistice (specifice domeniului psihologiei sportului - ce include activitatile din sporturile a caror caracteristica este intrecerea si performanta), recreative si compensatorii (de recuperare a capacitatii fizice si motrice).

Prin psihologia activitatilor corporale M. Epuran (1972) considera ca aceasta studiaza omul in miscare, in situatii specifice. "Sinteza a diferitelor preocupari despre 'trairea ' miscarii din joc si sport, psihologia activitatilor corporale reprezinta studiul asupra subiectivitatii omului in miscare, a omului care se joaca si se intrece cu altii si cu sine, si studiu prospectiv al cailor de optimizare a comportamentului, de desavarsire a personalitatii individului si de crestere a nivelului integrarii lui sociale."

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Atkinson, Rita, Atkinson, Richard, Smith, Edward, Bem, Daryl, Introducere in psihologie . Bucuresti, Editura tehnica, 2002.

Cosmovici, A., Psihologie generala. Iasi, Editura Polirom, 1996.

Cratty, B.,J., Psyching in Sport: Guidelines for Coaches and Athletes. New Jersey, Prentice-Hall, 1973.

Dragnea, Adrian, Bota, Aura, Teoria activitatilor motrice. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1999.

Epuran, Mihai, Holdevici, Irina, Compendiu de psihologie pentru antrenori. Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1980.

Epuran, Mihai, Holdevici, Irina, Tonita, Florentina, Psihologia sportului de performanta. Teorie si practica. Bucuresti, Editura FEST, 2001.

Epuran, Mihai, Modelarea conduitei sportive. Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1990.

Epuran, Mihai, Psihologia sportului de performanta. Reglarea si autoreglarea starilor psihice ale sportivilor. Bucuresti, ANEFS, 1996.

Fontana, D., Kursbuch Meditation. Frankfurt, Ed. Fischer, 1996.

Gheorghiu, Vladimir, Hipnoza. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1977.

Golu, Mihai, Principii de psihologie cibernetica. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1975.

Golu, Pantelimon, Fenomene si procese psihosociale. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1989.

Golu, Pantelimon, Psihologie sociala. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1974.

Holdevici, Irina, Autosugestie si relaxare. Bucuresti, Editura Ceres, 1995.

Holdevici, Irina, Gandirea pozitiva. Ghid practic de psihoterapie relational-emotiva si cognitiv-comportamentala. Bucuresti, Editura Stiinta si Tehnica, 1995.

Holdevici, Irina, Psihologia succesului. Bucuresti, Editura Ceres, 1993.

Holdevici, Irina, Sugestiologie si psihoterapie sugestiva. Bucuresti, Editura Victor, 1995.

Holdevici, Irina, Vasilescu, Ilie, P., Activitate sportiva, decizie, autoreglare, performanta. Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1988.

Holdevici, Irina, Vasilescu, Ilie, P., Autodepasirea in sport. Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1988.

Holdevici, Irina, Vasilescu, Ilie, P., Psihoterapia. Tratament fara medicamente. Bucuresti, Editura Ceres, 1993.

Horghidan, Valentina, Mitrache, Georgeta, Tüdös, Stefan, Psihologie normala si patologica. Bucuresti, Editura Globus, 2001.

Horghidan, Valentina, Problematica psihomotricitatii. Bucuresti, Editura Globus, 2000.

Ionescu, G., Psihoterapie. Bucuresti, Editura Stiintifica, 1990.

Kaplan, H., Treatment of Psychosomatic Disorders. London, 1980.

Mitrofan, Iolanda, Psihoterapie experientiala. Bucuresti, Editura Infomedica, 1997.

Mitrofan, Nicolae, Aptitudinea pedagogica. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1988.

Neculau, Adrian, Cozma, Teodor (coord.), Psihopedagogie. Iasi, Editura Spiru-Haret, 1995.

Piaget, Jean, Epistemologia genetica. Cluj-Napoca, Editura "Dacia", 1973.

Piaget, Jean, Six etudes de psychologie. Geneve, Ed. Gothier, 1964.

Popescu-Neveanu, Paul, Curs de psihologie generala. Bucuresti, Universitatea Bucuresti, 1977.

Popescu-Neveanu, Paul, Dictionar de psihologie. Bucuresti, Editura Albatros, 1978.

Porter, K., Foster J., Mentales Training. Munchen, Ed. BLV, Verlangsgesellschaft, 1988.

Rokusfalvy, P., Sportpszhologia. Budapest, Ed. Sport, 1981.

Schmidt, A., R., Motor Control and Learning. A Behavioral Emphasis. Champaign, illinois, Human Kintics Publishers, Inc, 1988.

Schiopu, Ursula (coordonator), Dictionar enciclopedic de psihologie. Bucuresti, Editura Babel, 1997.

Schiopu, Ursula, Verza, Emil, Psihologia varstelor. Ciclurile vietii. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica R.A., 1995.

Tüdös, Stefan, Concepte psihologice de baza. Perspectiva genetica si functionala. Bucuresti, Editura Globus, 2001.

Tüdös, Stefan, Criterii psihologice in fundamentarea si structurarea pregatirii sportive. Bucuresti, Editura Paideia, 2000.

Tüdös, Stefan, O interpretare psihocibernetica a pregatirii sportive. In: "Psihologia si sportul contemporan", Bucuresti, Editura Stadion, 1974.

Wallon, Henri, De la act la gandire. Bucuresti, Editura Stiintifica, 1964.

Zlate Mielu, Fundamentele psihologiei. Bucuresti, Editura Pro Humanitate, 2000.

Zlate, Mielu, Psihologia mecanismelor cognitive. Iasi, Editura Polirom, 1999.

---

Politica de confidentialitate

Sport

Sistemul metodelor si mijloacelor utilizate in EDUCATIE FIZICA SI SPORT Inotul la elevii cu nevoi speciale Orientari si tendinte metodologice in EDUCATIE FIZICA SI SPORT Invatarea motrica in EDUCATIE FIZICA SI SPORT Inotul - activitate oportuna pentru studentii invalizi din mai multe motive Interdependenta dintre educatia fizica si sport la nivel macrosocial si aplicabilitatea selectiei in tara noastra CARACTERIZAREA, BAZELE TEORIEI SI METODICII SCHIULUI METODICA INVATARII ELEMENTELOR DE BAZA ALE SARITURILOR IN APA ACORDUL PRIVIND PRACTICILE ANTIDUMPING ASPECTE TEORETICE IN SELECTIA SPORTIVA